REFERAT

IACOB VIORICA
Anul II B

Herpesul este o boal infecioas determinat de virusul herpetic. Boala se caracterizeaz prin
persistena i latena infeciei, avnd multe reactivri, cu manifestri localizate i generalizate.
Infectiile cu herpes virus au fost predominante la fel de devreme ca cele mai vechi timpuri
greceti.
Etiologia herpesului simplu a ramas neclara pina in 1912. Natura virala a acestei afectiuni a
fost stabila de Gruter si Loewenstein dupa o serie de experiente, in care ei au obtinut keratita
herpetica la iepuri prin inoculare in corneea scarificata a animalelor acontinutului din
vezicule prelevat de la bolnavii de herpes . In cotinuare etiologia virala a herpusului a fost
confirmata de lucrarile lui Blank (1922), Levaditi (1926) si altor cercetatori.
Virionii herpetici tipici au dimensiuni de cca 180 nm si sint alcatuiti dintr-un nucleotid
dispus central ; aceasta reprezinta un ADN bicatenar, o capsida proteica alcatuita din 162
capsomere si membrana externa (peplos) [A.Bociarov si coaut., 1965].
n timpul secolului al XX-lea, de cercetare HSV nflorit. n anii 1920 i 1930, istoria natural
a HSV a fost studiat pe larg i sa constatat c HSV infecteaz nu numai pielea, ci i sistemul
nervos central. n anii 1930, raspunsurile imune gazdei la HSV au fost examinate cu atenie i
proprietatea de HSV cunoscut sub numele de laten a fost caracterizat. Prin anii 1940 i
1950, de cercetare nmulit pe multe boli cauzate de HSV. Mai multe studii recente au axat pe
cercetare antivirale, diferenele dintre tulpini HSV, i folosind vectori HSV pentru utilizare n
vaccinuri.
Incidena infeciei herpetice este foarte mare, fiind considerat cea mai frecvent viroz.
Aceasta are o rspndire universal, iar statisticile arat c peste 90% din populaia globului a
prezentat mcar o dat boala. Contaminarea herpesului simplu se produce in majoritatea
cazurilor prin pielea deteriorata sau prin membranele mucoase in contact direct cu bolnavul de
herpes sau cu purtatorul de virus , ori , din saliva persoanelor fara fenomen vadite de infectie
poate fi decelat virusul herpetic. Vorbind despre calea de transmitere prin contact a
herpesului , merita atentie sporirea in ultimii ani a numarului de cazuri de imbolnavire
transmisa pe cale sexuala.
Este posibila transmiterea herpesului si prin contact indirect cu materiile infectioase,
precum si pe cale aerogena. Au fost descrise cazuri de infectarea transplacentara a fatului
[Florman, Mindlin, 1952 ; Mitchell , McCall, 1963, s. a.].
Rezervorul de virus herpetic este omul sanatos sau bolnav,acesta putand fi transmis prin
contact direct si mai rar prin picaturi nazofaringiene.Uneori apar epidemii de herpes,sub
forma de stomatite herpetice,in colectivitati de copii,in familii, in spitale. Perioada de
contagiozitate este foarte greu de precizat, deoarece infecia trece foarte repede n stare
latent. Se consider c ntre 2% i 8% dintre persoanele sntoase elimin intermitent sau
continuu virusul. Totui, maximul de contagiozitate l prezint infeciile herpetice
simptomatice.
Toate persoanele sunt receptive la infecia herpetic. Imunitatea apare dup 7-14 zile. Poarta
de intrare a virusului poate fi tegumentul, mucoasele erodate sau corneea, unde se realizeaz
multiplicarea local a acestuia. n continuare se produce infecia persistent de tip cronic,
recurenial sau latent. Reactivarea virusului se poate produce n anumite situaii (traumatisme,
insolaie, frig, depresie psihic, stres, boli febrile), care, diminund rezistena organismului,
rup echilibrul dintre virusul latent i organismul gazd i fac posibil apariia herpesului, chiar
n prezena anticorpilor n snge.
Prima infecie are loc n copilrie, cu herpesul primar, care determin forme clinice uoare.
Infecia herpetic primar poate lua, ns, i o evoluie grav, cu deces, mai ales la nou-nscut.
Herpesul recidivant se prezint sub forme clinice de obicei uoare, localizate. Recidivele de
herpes localizat apar la persoanele care au imunitate fa de virusul herpetic, fiind declanate

de condiii variate (viroze respiratorii, pneumonii, meningita bacterian, tulburri gastrointestinale, sarcin, emoii, eforturi fizice). La persoanele cu imunitate compromis, infecia
herpetic se manifest sever.Un studiu realizat in februarie 1998 asupra unui lot de 747
persoane aparent sanatoase din Romania arata ca peste 37 % din populatia tarii sufera de
recurente herpetice la nivelul buzelor . Factorii favorizanti ai reactivarii sunt :
stresul,surmenajul, expunerea prelungita la soare sau frig, febra, ciclu menstrual,tratamente
stomatologice, starile de imuno depresie (SIDA, cancere,leucemii). In majoritatea cazurilor,
bolnavul presimte recidiva cub 12-24 ore inainte, prin aparitia de durere,usturimi, arsuri sau
mancarime pe locul viitoarelor leziuni. Apoi apar buchetele de vezicule la nivelul buzei,care
se sparg si se transforma in cruste. Recurentele au intotdeauna aceeasi localizare. De multe ori
bolnavii sunt deranjati de aspectul inestetic al leziunilor,fapt care, in cazul femeilor poate
duce la sindrom depresiv.Cand recurentele apar la nivelul ochiului si nu sunt tratate corect, se
poate ajunge la orbire. Bolnavii cu imunodepresie fac recurente frecvente,cu leziuni profunde
hemoragice care se pot extinde pe restul pielii,plamani,ficat sau creier.
Virusul herpetic poate afecta tegumentul n orice parte a corpului, dar n special faa, minile
i picioarele. Acesta apare sub form de vezicule, care apoi se ulcereaz i se cicatrizeaz
dup 7-10 zile, dac nu survine o suprainfecie bacterian.
La personalul medico-sanitar poate s apar herpesul degetelor. Iniial, bolnavul prezint
prurit i durere, dup care apare o vezicul mare i profund, care se vindec lent, n
aproximativ 2-3 sptmni.
La nivelul gurii apare stomatita herpetic, care, uneori, poate avea un caracter epidemic (n
familie sau colectivitate). Veziculele herpetice care apar n cavitatea bucal, pe gingii, faringe,
se ulcereaz repede, se suprainfecteaz bacterian, producnd dureri puternice, salivaie, miros
fetid.
Manifestrile oculare determinate de virusul herpetic sunt reprezentate de keratita herpetic i
de conjunctivitele herpetice.
Herpesul generalizat apare la nou-nscuii prematuri sau la denutrii.
Este posibila transmiterea herpesului si prin contact indirect cu materiile infectioase,
precum si pe cale aerogena. Au fost descrise cazuri de infectarea transplacentara a fatului
[Florman, Mindlin, 1952 ; Mitchell , McCall, 1963, s. a.].
Este posibila transmiterea herpesului si prin contact indirect cu materiile infectioase,
precum si pe cale aerogena. Au fost descrise cazuri de infectarea transplacentara a fatului
[Florman, Mindlin, 1952 ; Mitchell , McCall, 1963, s. a.].
Herpesul primar ,care deobicei se dezvolta la copii ,se manifesta mai frecvent sub forma de
gingivostomatita ulceroasa acuta. Ceva mai rara se intilnesc vulvovaginite,
keratoconjunctivita, eruptiuni pe fata, trunchi, precum si uretrite , renite. Au fost descrise
cazuri de herpes primar al laringelui, faringelui, paviliooanelor urechilor, al partii pieloase a
capului.Herpesul primar pe trunchi apar deseori la luptasi. Afectiunea se caracterizeaza prin
aparitia unor eruptini viziculoase pe fond de hiperemie si edem si are o serie de simptome
caracteristice doar pentru herpesul primar si care se disting de recidivele infectiei.din aceasta
fac parte debutul acut al afectiunii, aria extinsa a leziunilor, prezenta unor fenomene generale
pronuntate si afebrei,precum si sporirea brusca in volum a ganglionilor limfatici periferici.
Deosebit de grav , cu pronostic sever pentru viata , evoluiaza herpesul primar la nounascuti . Afectiunia survine de obicei in a4-7-a zi de lanastere, evoluiaza cu febra inalta si
eruptiuni cutanate multiple. Sint anternate in proces de aseminea mucoasele bucale,
intestinale, ochii, ficatul , suprarenale, bronhiile, plaminii si sistemul nervos central. In a 4-21a zi, de regula copilul moare .O forma particulara a herpesului primar o constituie asa-numita
eczema herpetica sau variceliforma Kaposi. Boala poate interesa doar pielea, fiind insotita de
febra si limfadenopatii, si curind se soldeaza prin convalescenta,insa poate evolua exceptional

de grav cu leziuni ale mucoasei bucale, traheii, cu necroza a suprarenalelor. Letalitatea in

astfel de cazuri atinge 40%.
Herpesul recidivant se prezint sub forme clinice de obicei uoare, localizate. Recidivele de
herpes localizat apar la persoanele care au imunitate fa de virusul herpetic, fiind declanate
de condiii variate (viroze respiratorii, pneumonii, meningita bacterian, tulburri gastrointestinale, sarcin, emoii, eforturi fizice). La persoanele cu imunitate compromis, infecia
herpetic se manifest sever.Un studiu realizat in februarie 1998 asupra unui lot de 747
persoane aparent sanatoase din Romania arata ca peste 37 % din populatia tarii sufera de
recurente herpetice la nivelul buzelor . Factorii favorizanti ai reactivarii sunt :
stresul,surmenajul, expunerea prelungita la soare sau frig, febra, ciclu menstrual,tratamente
stomatologice, starile de imuno depresie (SIDA, cancere,leucemii). In majoritatea cazurilor,
bolnavul presimte recidiva cub 12-24 ore inainte, prin aparitia de durere,usturimi, arsuri sau
mancarime pe locul viitoarelor leziuni. Apoi apar buchetele de vezicule la nivelul buzei,care
se sparg si se transforma in cruste. Recurentele au intotdeauna aceeasi localizare. De multe ori
bolnavii sunt deranjati de aspectul inestetic al leziunilor,fapt care, in cazul femeilor poate
duce la sindrom depresiv.Cand recurentele apar la nivelul ochiului si nu sunt tratate corect, se
poate ajunge la orbire. Bolnavii cu imunodepresie fac recurente frecvente,cu leziuni profunde
hemoragice care se pot extinde pe restul pielii,plamani,ficat sau creier.
Herpesul recidivant. Daca herpesul primar se intilneste relativ rar, cel recidivant
constituie o afectiune destul de raspindita. Eruptiunile in herpesul recidivant pot sa se
localizeze in orice regiune a pielii, mucoaselor. Procesul incep de obicei cu o senzatie de
arsura, uneori cu durere usoara la nivelul viitoarelor eruptii. Apoi se instaliaza o hiperemie
moderna si edem ,pe fondul carora de curind apar vezicule mici grupate, care exista un timp
scurt si se rup cu epitelizarea ulterioara a eroziunilor din zona marginala ( mai fregvent pe
mucoasa) sau prin uscarea continutului veziculelor, formind cruste, dupa caderea carora pot sa
macule hiperpigmentare sau o rosiata usoara, care dispar curind. Durata procesului in cazurile
tipice este de 7-10 zile. La persoanele cu imunitate compromis, infecia herpetic se
manifest sever.Un studiu realizat in februarie 1998 asupra unui lot de 747 persoane aparent
sanatoase din Romania arata ca peste 37 % din populatia tarii sufera de recurente herpetice la
nivelul buzelor .
Cea mai fregventa localizare a eruptiei in herpersul recidivant o constituie fata ( buzele ,
nasul, obrajii) si genitalel. Mai rar eruptia se localizeaza pe pielea faselor ,in regiunea ,pe
coapse, pe degetele miinii.
Cind eruptiunea se localizeza in regiunea genitalelor extrene, e posibil extinderea
procesului pe mucoasa vaginului si colului uterin . Limfadenopatia apare peste 1-2 zile de la
aparitia eruptiei sau o proceda. Deseori recidivele herpesului sint insotite de cefalee,
indispozitie, insomnie, dereglari digestive. Din formele atipice de herpes recidivant fac parte
forma hemoragica cu continut sangvinolent al veziculelor si forma hemoragico-necrotica,
care se caracterizeaza prin formare de necroze la nivelul elementelor herpatice. In forma
edemotoasa a herpesului edemul tesuturilor in regiunea afectarii se dovideste a fi atit de
brutala, incit veziculele mici, care apare pe acest fond , ramin neobservate.
La unii bolnavi recidivede de eruptii herpetice pe piele pot fi insotite de afectarea organelor
interne si a sistemului nervos.
Virusul herpetic poate cauza leziuni la ochi, care evolueaza sub forma de keratite,
uveokeratite, irite, iridociclite superficiale sau profunde, precum si encefalite herpetice.
Diagnostic si diagnostic diferential. Cele mai certe demonstratii de laborator ale naturii
herpetice a afectiunii constau in izolarea virusului, in care scop se inoculeaza soarecii albi.
Plus la aceasta, se recurge de aplicare a materialului infectat pe corneea scarificata la iepure.
Pe linga izolarea virusului pentru confirmarea de laborator a diagnosticuli se aplica si testul
citologoc, in cadrul caruia in lichidul veziculilor sau in frotiurile-amprente de pe fundul lor se

constata celule gigante polinucleare. Reactiile seroligice sint de folos in stabilirea

diagnosticului de herpes simplex.
Pentru confirmarea diagnosticului se pot aplica de aseminea cercetari histologice, metoda
imunofluorescenta si probele cutanate cu antigen specific.
Evolutia herpetica are 3 stadii :
1) stadiul preeruptiv - in care bolnavul acuza prurit,arsura sau senzatia de tensiune la locul pe
care va aparea herpesul
2) stadiul eruptiv initial apare o pata eritematoasa, congestiva pe care se observa elemente
papuloase ce se transforma foarte repede in vezicule cu continut lichidian
Stadiul eruptiv poate fi insotit si de adenopatie de vecinatate.
3) stadiul de cruste apare dupa ulcerarea veziculelor
In primele zile crustele sunt superficiale,iar dupa indepartatrea lor ramane o macula
pigmentara.
Tratamentul. In formele obisnuite de herpes recidivant nu se aplica tratament
special.Pentru a urgenta registru eruptilor se aplica paste indiferente, solutii de vopsea de
anilina, aplicatii de solutie de nitrat de argint 0,25-2%. Au efect,mai ales administrate in
primele zile sau chiar ore ale afectiunii, aplicatiile de solutii de interferon leucocitar uman sau
de inductori ai acestuia. Se aplica cu succes unguentele antivirale : oxolina, tebrofenon,
bonaften, gossipol, megoxina , florinal.
In caz de leziuni ale mucoaselor se ordoneaza clatiri cu solutii dezinfectante, in cazul
infectiei coasociate secundare sint indicate antibiotice. Tratamentul herpesului de system de la
nou-nascuti trebuie sa fie complex, asociind administrarea gama-globuline, vitaminelor,
substituentilor de singe, analgezilor, antipireticelor, electrolitilor pe fond de ingrijire cuvenita.
Tratamentul leziunelor herpetice ale ochilor se realizeaza de oftalmolog. Tratamentul local
cu corticosteroizi nu da rezultatele scontate in toate formele de infectie herpetica, iar
administrarea sistemica a glucocorticoizilor in toate formele de herpes este contraindicata.
In timp s-au incercat numeroase medicamente contra herpesului care s-au dovedit
ineficace,fie toxice pentru organism (Vidarobina,Idoxuridina). In 1980 cand s-a descoperit
Acyclovirul,s-a produs o adevarata revolutie in istoria milenara a herpesului motiv pentru care
inventatorii lui au primit Premiul Nobel in 1988. Acyclovirul opreste multiplicarea
virusului,nu are efecte toxice asupra organismului sin u are contraindicatii . Pentru herpesul
buzelor este sufficient un tratament local cu unguente care contin Acyclovir.
Numeroase studii comparative au demonstrate ca Zoviraxul este mult mai efficient decat
celelate unguente antiherpetice,deoarece actioneaza asupra simptomelor locale si grabeste
mult vindecarea leziunilor buzelor. Unguentul trebuie aplicat cat mai repede dupa aparitia
primului symptom,pentru ca astfel poate impiedica herpesul sa se manifeste in exteriorul
pielii.
Pentru formele severe de herpes si pentru pacientii cu mai mult de 6 recidive pe an ,se
recomnda consultarea medicului care va indica tratamentul adecvat.
Pana astazi nu s-a descoperit un vaccine eficace impotriva virusurilor herpex simplex 1 si 2.
In concluzie putem spune ca herpesul este o infectie parsiva care scapa de sub controlul
apararii imunitare a organismului si persista in organism toata viata,putand oricand reizbucni.