Verboncul este o forma de recrutare a tinerilor in armata austriaca.
In capitolul ,,Verboncul'' sunt relatate luptele duse de italieni sub conducerea lui Garibaldi, pentru unificarea Italiei, care culmineaza cu victoriile din 1859 importriva armatelor austriace: ,, Feciorii dusi la catanie pe la Mantua, Verona si Venetia scriau de acolo ca s-a ivit un oarecare Garibaldi, mare general, care umbla sa-i adune pe italieni sub arme si sa-i ridice asupra imparatului...''. Asadar, putem localiza actiunea romanului ,,Mara'' intre anii 1950-1860. Daca dadeai o anumita suma de bani puteai fi rascumparat si nu mergeai la oaste.Atunci, feciorii luati la oaste ramaneau zece ani in linie si inca doi ani in rezerva si erau dusi in tari straine si departate. Recrutarea se facea cu usile inchise, iar verboncul in piata, de fata cu toata lumea ce statea de dimineata pana seara ingramadita, ca sa vada cine si cum intra. La masa se afla ofiterul cu o ladita cu bani, condica, cateva pahare si o gramada de sepci catanesti, iar in dosul lui era stegarul cu steagul si doua catane inarmate. Inaintea mesei stateau apoi doi caprari buni de gura si vivandiera-o femeie tantosa si bine-mpanglicata, care inchina mereu paharele, lauda mereu viata ostaseneasca si poftea mereu pe trecatori sa se aproprie, sa stranga mana intinsa de dansii, sa deserteze un pahar, sa primeasc sapca si sa i-a banii. Acela care prindea mana ori primea sapca era prins, trebuia sa verse si paharul si, vrea nu vrea, era trecut in condica si I se numara o suta de florini drept bani de cheltuiala. Si nu era unul caruia i se-nfunda sapca pe neasteptate in cap apoi nu mai avea cui sa i se planga, daca pacatul l-a dus pe acolo: tobasul batea in toba, trambitasul suna, steagul se desfasura si nu-I ramanea decat sa injure. Din acest motiv toata lumea era cuprinsa de spaima si mamele isi inchideau feciorii in casa. Spre dupa-amiaza, verboncul pleca cu muzica si cu steagul dezvalit de-a lungul ulitelor, ca sa imbarbateze si pe cei care nu se incumentara sa mearga-n piata.