UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA

ASPECTE REFERITOARE LA
CONDUITA ETICA A AUDITORILOR
PUBLICI INTERNI

Masterand:

HIL VIORELCOSMIN
AGC II

Introducere

Dac facem o incursiune n istoria eticii ca filozofie practic, putem constata

c toi autorii sunt de acord c obiectul eticii l constituie cutarea unui rspuns
la ntrebarea Ce este binele? Rspunsurile la o asemenea ntrebare a provocat
ns, numeroase dispute. Abia n secolul XX lucrurile sunt lmurite ntr-un fel, iar
disputele atenuate, cci G. E. Moore demonstreaz ntr-o lucrare de anvergur,
Principia Ethica, c binele nu este capabil de nici o definiie. nelegem
argumentul su (acela c riscul de eroare n cutarea unei definiii complete a
binelui va fi mai redus) de vreme ce nu conteaz cum l denumim, cu condiia s
l recunoatem atunci cnd ne ntlnim cu el. 1
De aici, probabil, demersul celor interesai de etic de a-i ndrepta atenia de
la proprietile conceptului de bine spre problema comportamentului fiinei
umane, cutnd rspunsuri la ntrebri de genul: Ce este bine?, Ce este ru?, Ce
este corect?, Ce este greit?. Rspunsurile la asemenea ntrebri ofer prilejul
de a constata caracterul complex pe care l ofer realitatea relaiilor interumane
i inter-cauzalitatea care domin sfera comportamentului uman.
Analiza problemelor pe care le pune etica n general, i etica managerial n
particular, trebuie s aib ca punct de plecare principalele repere istorice care
au contribuit la constituirea acestei tiine. Evident, reperele istorice sunt
marcate de contribuiile filosofilor la constituirea principalelor doctrine morale i
prin urmare, a eticii manageriale de astzi.

Dincolo de amestecul de legend i adevr pe care l ofer morala

brahmanic i cea budist, ale Indiei antice, nvturile lui Confucius i
Lao-tse din China secolului VI .e.n., ncercm s lum ca reper n
nelegerea izvoarelor scrise ale eticii, gndirea elin care, odat cu
apariia lui Socrate, face trecerea de la preocuparea spre desluirea
tainelor universului, la determinarea legilor fundamentale ale conduitei
umane.
Dac Socrate i-a mprtit nvturile propriilor si discipoli sub
form de dialoguri, Platon este primul care face referire la valorile
supreme ale vieii morale ntr-o form scris.
Aristotel scrie n Etica Nicomahic c obiectul eticii este studiul binelui sau al
virtuii, artnd c binele este scopul suprem. Binele suprem despre care
vorbete Aristotel este scopul absolut, spre care tinde totul, dar nu un bine
abstract, transcendental pe care l ntlnim n coala platonician, ci un bine
realizabil n practic, un bine accesibil omului.
Mult mai trziu, n zorii renascentismului italian, Machiavelli realizeaz n
Principele apologia moralei burgheze, prin machiavelism nelegndu-se o
combinaie ntre tactica politic i norma moral care convine conductorului,
crendu-i acestuia condiii de guvernare de pe poziia unui monarh absolut, n
termeni moderni de conductor autocrat, totalitar.
Machiavelli ofer n lucrarea sa de cpti un tablou fidel epocii n care a
trit artnd c n conducerea statului dicteaz interesele i fora, i nicidecum
considerentele morale. Dei criticabile, o serie de sfaturi transmise n scris
1

G. E. Moore, Principia Ethica, CEU Press, Editura DU Style, Bucureti, 1997, p. 120.

monarhilor merit atenie: nici un principe nu va izbuti s dobndeasc mai

mult preuire dect acela care va svri fapte mree i care va da pilde rare
despre nsuirile lui.2
Cu circa un deceniu nainte de a aprea Principele, domnitorul romn
Neagoe Basarab oferea prin sfaturile date n nvaturile lui Neagoe Basarab
ctre fiul su Theodosie un model al echitii i un set de reguli de
comportament n vederea asigurrii unei conduceri eficiente. Pentru etica
managerial, nvturile lui Neagoe Basarab au o relevan extraordinar
oferind precepte cel puin n urmtoarele direcii: conturarea trsturilor pozitive
i negative ale conductorului, aspecte legate de ierarhiile manageriale,
distribuirea surselor de putere, rezolvarea i negocierea conflictelor, etc.
Toate nvturile subscriu ideii c un bun conductor ar trebui s fie un
promotor nedisimulat al echitii, un exemplu pentru supuii si.
Mai trziu, Kant stabilete regula de aur a deontologiei: nu trata o alt
persoan aa cum nu ai dori s fii tratat tu nsui, inspirat din
preceptele moralei cretine. Aa cum rezult din Critica raiunii practice, etica lui
Kant este o etic a datoriilor raionale. Raiunea trebuie s domine dorina 3 iar
un act va fi moral, corect dac se acioneaz n virtutea principiilor i normelor
morale.
n secolul XVII, Spinoza ofer un ndreptar al vieii morale. Aprut dup
moartea sa, Etica vorbete despre Dumnezeu, despre natura i originea
sufletului, despre originea i natura afectelor, despre sclavia i libertatea omului.
Spinoza definete omenia, binele, rul, modestia, ura, mila, ambiia,
mndria, ngmfarea, invidia, umilina, frica, lcomia, ambiia, toate din dorina
de a cunoate esena omului: Nimic nu tim sigur c este bun sau ru dect
ceea ce ne duce cu adevrat la cunoatere sau ceea ce ne poate mpiedica s
cunoatem.4 Aflat n conflict cu autoritile ecleziastice, Spinoza afirm de
nenumrate ori c dogmele relevate nu au nici o relevan, singura instan
legitim a adevrului fiind raiunea.
Scopul demersurilor etice l reprezint moralitatea.
Misiunea eticii este nu numai de a expune aspectele teoretice ale moralei, ci i
de a constitui un ghid practic, real, n ndrumarea i ameliorarea vieii morale a
societii.
Rolul eticii este s ajute oamenii i instituiile s decid ce este mai bine s fac,
pe ce criterii s aleag i care le sunt motivaiile morale n aciunile lor. Unii
consider c etica, ca tiin, nu are utilitate deoarece aceasta are un caracter
normativ viznd conduita oamenilor, neputndu-i influena, n mod real la un
comportament real.
Cunoscutul filozof pesimist Schopenhauer, considera c nu poi deveni un om
moral prin simpla cunoatere a moralei, dup cum nu poi fi un artist doar prin
cunoaterea esteticii, sau poet prin nsuirea poeziilor. Pentru a arta c
determinarea voinei nu depinde numai de cunoatere, el ne spune: << Velle non
discitur>> (a voi nu se nva).
2

Niccolo Machiavelli, Principele, Editura Mondero, Bucureti, 1997, p. 78;

Immanuel Kant, Critica raiunii practice, Editura tiinific, Bucureti, 1972, p. 173;
4
Benedict Spinoza, Etica, Editura Antet, Bucureti, 2000, p. 157;
3

Noi credem c etica nu-l face pe om mai bun, l poate ajuta, cu siguran, s
se fereasc de rul pe care l poate face altora sau siei. n general, etica urmrete
a gsi adevrul, a stabili izvoarele moralei, a expune faptele morale, a analiza simul
etic i contiina moral, a contura idealul moral, a separa binele de ru, etc.
Etica este n cutarea suportului raional a unei poziii fa de alta, caut
evidene obiective n legtur cu felul n care ar trebui s trim, ce nseamn o via
cu sens, cum trebuie s-i tratm pe semeni.
Acceptarea drepturilor omului ca aspect esenial al dezvoltrii morale, politice
i al prosperitii personale i comunitare nu reprezint un consens general ntre
teoreticieni. Marxitii de exemplu, le atac din perspectiva relativist i a progresului
social. Insist mai degrab pe cele pozitive (dreptul la munc, la concediu de
odihn pltit) i opereaz cu alte categorii de drepturi universale, dup principiul
dependenei drepturilor de dezvoltarea relaiilor de producie i abolirea
proprietii private (lichidarea exploatrii i a inegalitii dintre oameni).
Obiecia frecvent mpotriva cadrului normativ centrat pe drepturile persoanei
se refer la faptul c accentueaz egoismul i lipsa de responsabilitate fa de alii.
Cu alte cuvinte, se poate presupune c individualismul promovat de liberalism este
neetic. Dar o astfel de obiecie nu se poate susine. Este greit s consideram c
individualismul liberal central pe drepturi este incompatibil cu responsabilitatea odat
ce fiecare drept pe care l are o persoan este limitat de acelai drept pentru alt
persoana. Libertatea oricui are o singura limit: libertatea altei persoane.
Nu exist popor, indiferent de nivelul culturii sau civilizaiei pe care se afl, a
crui via social s nu fie reglementat printr-o serie de prescripii, norme, reguli,
interdicii, restricii, etc. Dup cum ordinea fizic se refer la fenomenele naturii, iar
ordinea logic la activitatea gndirii umane, tot aa i ordinea moral se leag n
mod obligatoriu de comportamentul moral al oamenilor.
Kant folosete conceptul de lege cu un rost definitoriu pentru tiina eticii.
Spre deosebire de legile naturii, legile studiate de etic sunt "legi ale libertii". n
timp ce "legile naturii" sunt legi conform crora se ntmpl totul, "legea moral"
(la Kant, "legile voinei") este legea conform creia trebuie s se ntmple totul.
Legea moral nu are caracter de constrngere, ca cea juridic, de
exemplu, dar impune totui sanciuni, i pedepse dac nu este respectat.
Legea moral impune datoria de a face bine, interzice svrirea rului,
ofer sfaturi morale, etc.
Prin aceast lege nu se poate impune, ntotdeauna i oricui, realizarea unui
bine determinat, lsnd libertate n alegere i aciune. Legea moral are ca obiect
binele, care are ca scop suprem, fericirea.
Legea moral pe care se bazeaz legea datoriei i a drepturilor, vizeaz: ordinea
moral, inviolabilitatea persoanei, rersponsabilitatea aciunilor, etc, implicnd
libertatea.
Rspunsurile la problemele morale le putem afla din morala comun, din
obiceiuri, din standardele comunitii n care trim. Dar morala comun este
nereflectiv. Atunci cnd o adoptm, tendina este s ne lum dup alii, fr s
ne ntrebm de ce i nici dac este bine sau drept s o facem.
Legea ar trebui s fie expresia practic a perceptelor morale, i ceea ce
conteaz sunt perceptele morale i nu legea. Trebuie s fim oneti n felul n

care ne ndeplinim responsabilitile i n felul n care interacionm unul cu

altul.
Persoanele cu intenii dubioase sunt discret identificate i evitate. n
lumea afacerilor cineva care se laud cum a nelat sau cum a furat pe cineva
va fi evitat n mod tacit.
Termenul de "norm" este definit ca regul obligatorie dup care trebuie
s se conduc cineva sau ceva, conducnd la cel de "normal", adic conform
unei norme, unor reguli. Normalitatea apare astfel ca o msur a respectrii
normelor, a constrngerilor i prescripiilor societaii creia i aparine persoana
respectiv. Anormalitatea, comportamentul n afara normelor, provoac efecte
negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrngere a
societaii asupra membrilor ei.
Normele, aadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui i
provin din obiceiurile, legile, tradiiile unei societi sau grup social care i
constrnge astfel membrii s adopte conduite i comportamente care s
corespund ateptrilor acelei societi sau grup social .
Norma, ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii i legilor
instituite de zei) i gsete corespondent i n spiritualitatea asiatic. Dao,
"Calea", are mai multe forme: Dao al cerului, Dao al oamenilor i Dao al omului,
forme diferite una de alta dar care se influeneaz ierarhic de sus n jos.
Normele evolueaz odat cu societatea care le construiete i aplic
datorita evoluiei altor segmente ale aceleiai societi: politic, economic,
religios .
Normele sociale sunt impuse, promovate i perpetuate prin mai multe
metode:

sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor
societii sau grupului social;
sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajut la
integrarea individului ca membru al societii;
sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conserv ordinea
acelei societi.

Nerespectarea normelor i modelelor societii denot un comportament

deviant, o ieire din normalitatea vieii i ordinii sociale.
Conformarea sau neconformarea la norme conduce subiectul uman la
ocuparea unei poziii (rol-status) n societatea respectiv iar aceast poziie
primete o valoare (pozitiv sau negativ) n funcie de ateptrile societii
pentru acel rol sau status, n sensul conformismului sau a proieciei evolutive
ale acelei societi. O gndire conform catalogheaz individul ca "om la locul
lui"; o gndire care produce o evoluie n societate, o invenie sau schimbare de
paradigm (deci neconform), indic un "savant".
Normele morale trebuie sa se supun principiului universalitii, cu alte cuvinte,
s fie aplicabile oricui, oricnd, oriunde. Ele ar trebui s aib caracter absolut i
obiectiv: s nu depind de credine, sentimente, obiceiuri particulare, nici de voina
arbitrar a cuiva aflat n poziie de putere normativ.

Auditul este o activitate independentasi obiectiva care da unei entitati o

asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor, o indruma
pentru a-i imbunatati operatiunile, si contribuie la adaugarea unui plus de
valoare.
Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa isi atinga obiectivele evaluand,
printr-o abordare sistematica si metodica, procesele sale de management al
riscurilor, de control, si de guvernare a organizatiei, si facand propuneri pentru a
le consolida eficacitatea.
Codul Etic al Institutului Auditorilor reprezinta principiile relevante
pentru profesia si practica de audit intern siregulile de conduita care descriu
comportamentul asteptat din partea auditorilor interni.
Codul Etic se aplica atat persoanelor, cat si organismelor care furnizeaza
servicii de audit intern.Scopul Codului Etic este promovarea unei culturi etice la
nivel global in cadrul profesiei de audit intern.
Elaborarea Codului are la baza faptul ca obiectivele si principiile
fundamentale sunt, egal valabile pentru toti auditorii financiari, indiferent daca
activeaza in firmele de audit financiar de practica publica, in industrie, comert,
sectorul public sau invatamant.
Auditorul intern este un salariat in subordinea managerului general,
conform normelor dreptului comun, el nu poate fi considerat responsabil de
activitatile profesionale, cu exceptia cazului in care responsabilitatea sa penala
poate fi dovedita personal.
Auditorul intern este tratat in mod deosebit fata de expertul contabil, de
cenzorul extern independent sau auditorul financiar, care raspund disciplinar,
material si chiar penal pentru activitatea desfasurata.Totusi, nu putem ramane
la aceste interpretari simple ale responsabilitatilor auditorilor interni.
Aplicarea cu constiinciozitate a standardelor in practica intreprinderii se va
afla in balanta cu respectarea acestora.
Auditorul intern poate fisanctionatpentruca
standardele profesionale, in doua moduri:

nu

reusit

sa

respecte

- mai intai, poate fi sanctionat disciplinar de organizatia profesionala din care

face parte , sau chiar prin interzicerea practicarii profesiei
- si apoi, poate fi sanctionat administrativ de conducerea organizatiei prin
afectarea salariului, a carierei profesionale si chiar prin desfacerea contractului
de munca.
Toate aceste situatii vor depinde de circumstantele in care a ajuns auditorul
intern,dar riscul real existasi planeaza permanent asupra acestuia.

ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA CONDUITA ETICA A

AUDITORILOR PUBLICI INTERNI
Codul privind conduita etica a auditorului intern reprezinta un ansamblu de
principii si reguli de conduita care trebuie sa guverneze activitatea auditorilor
interni.

Prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern se aplica

salariatilor care ocupa functia de auditor intern in cadrul entitatilor publice care
au obligatia de a organiza structuri de audit public intern conform prevederilor
Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern.
Scopul Codului privind conduita etica a auditorului intern este crearea
cadrului etic necesar desfasurarii profesiei de auditor intern, astfel incat acesta
sa isi indeplineasca cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod
constiincios indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea
sa aduca prejudicii institutiei sau autoritatii publice in care isi desfasoara
activitatea.
Realizarea scopului privind conduita etica a auditorului intern presupune
indeplinirea urmatoarelor obiective:
a)performanta - profesia de auditor intern presupune desfasurarea unei
activitati la cei mai ridicati parametri, in scopul indeplinirii cerintelor interesului
public, in conditii de economicitate, eficacitate si eficienta;
b)profesionalismul - profesia de auditor intern presupune existenta unor
capacitati intelectuale si experiente dobandite prin pregatire si educatie si printrun cod de valori si conduita comun tuturor auditorilor interni;
c)calitatea serviciilor - consta in competenta auditorilor interni de a-si realiza
sarcinile ce le revin cu obiectivitate, responsabilitate, sarguinta si onestitate;
d)increderea - in indeplinirea sarcinilor de serviciu, auditorii interni trebuie sa
promoveze cooperarea si bunele relatii cu ceilalti auditori interni si in cadrul
profesiunii, iar sprijinul si cooperarea profesionala, echilibrul si corectitudinea
sunt elemente esentiale ale profesiei de auditor intern, deoarece increderea
publica si respectul de care se bucura un auditor intern reprezinta rezultatul
realizarilor cumulative ale tuturor auditorilor interni;
e) conduita - auditorii interni trebuie sa aiba o conduita ireprosabila atat pe plan
profesional, cat si personal;
f) credibilitatea - informatiile furnizate de rapoartele si opiniile auditorilor
interni trebuie sa fie fidele realitatii si de incredere.
Codul privind conduita etica a auditorului intern este structurat in doua
componente esentiale:

principiile fundamentale pentru profesia si practica de audit

public intern;

regulile de conduita care impun normele de comportament

pentru auditorii interni.

CODUL DEONTOLOGIC AL AUDITORULUI INTERN

Codul deontologic reprezinta o declaratie asupra valorilor si principiilor

care trebuie sa calauzeasca activitatea si practica cotidiana a auditorilor interni.
Codul deontologic este elaborat si recomandat de Institutu lAuditorilor Interni
(IIA) si se aplica persoanelor si entittilor care ofera servicii de audit intern.

Codul deontologic este singura componenta in care se enunta principiile si

modul de aplicare pe care auditorul intern trebuie sa le respecte, pentru a nu se
indeparta de prevederile standardelor, in realizarea misiunilor de audit intern.
Codul deontologicenuntapatruprincipiifundamentale, sianume:
- integritatea, constituie baza increderii acordatea uditorilor interni;
- obiectivitatea, legata direct de independenta;
- confidentialitatea, absolut necesara cu exceptia situatiilor prevazute de lege;
- competenta, care implica permanenta actualizare a cunostintelor teoretice si
practice.

Principiile deontologice prezentate mai sus au la baza 12 reguli de

conduita care
pot fi rezumate astfel:
- a indeplini intr-un mod corect misiunile;
- a respecta legea;
- a nu participa la activitati ilegale;
- a respecta etica;
- a fi impartial;
- a nu accepta nimic care poate sa compromita sau sainfluenteze deciziile;
- a evidentia faptele semnificative;
- a proteja informatiile;
- a nu urmari beneficii personale;
- a nu face decat ceea ce se poate face;
- a urmari imbunatatirea competentelor;
- a respecta standardele in domeniu.
Aceste reguli de conduita doresc sa arate calea stricta a rigorii profesionale
pe caretrebuie sa o urmareasca auditorii interni. Desigur, nu este usoara
aplicarea lor in practica,mai ales in perioada de tranzitie de la un sistem la altul,
cand problemele legate de morala sufera si au prioritate cele legate de
constituirea capitalului primar intr-o economie de piata concurentiala, unde se
afla in prezent si Romania.
Totusi, auditorii interni nu trebuie sa se abata de la cele patru principii
fundamentale, pentru a nu se indeparta de la scopul functiei de audit intern
prevazut in standarde.

PRINCIPII FUNDAMENTALE DIN CODUL DE CONDUITA

ETICA
In desfasurarea activitatii auditorii interni sunt obligati sa respecte
urmatoarele principii fundamentale:
A. Integritatea
Conform acestui principiu, auditorul intern trebuiesa fie corect, onest si
incoruptibil, integritatea fiind suportul increderii si credibilitatii acordate
rationamentului auditorului intern.
Integritatea implicac orectitudine in desfasurarea misiunii de audit intern,
onestitate in realizarea actiunilor specifice si sinceritate in dialogurile purtate cu
cei auditati.Relatiile cu colegii si relatiile externe trebuie sa se bazeze pe
aceleasi valori.
Pentru a realiza activitatea de audit intern, in consens cu valorile de
corectitudine,onestitate si sinceritate, trebuie dezvoltat un mediu care sa ofere
baza pentru increderea generala in toate activitatile desfasurate de echipa de
audit intern, care trebuie sa le exercite in mod profesional.
Integritatea presupune sa nu avem standarde duble. In acest sens, trebuie sa
avem in vedere sa spunem ce facem si sa facem ceea ce am spus", adica
sa vorbim aceeasi limba, sa transmitem acelasi mesaj.
Integritatea in abordarea practica presupune sa avem incredere in oameni.
Ei trebuie sa simta ca auditorul intern trateaza toate problemele in mod egal,
pentru toti angajatii la fel, nu face concesii. Desigur nu este usor, dar este
aproape obligatorie aceasta practica, care este valabila pentru toti oamenii, dar
in mod special pentru auditorii interni.

B. Independenta si obiectivitatea
Independenta.
Independenta fata de entitatea auditata si oricare alte grupuri de interese
este indispensabila; auditorii interni trebuie sa depuna toate eforturile pentru a
fi independenti in tratarea problemelor aflate in analiza; auditorii interni trebuie
sa fie independenti si impartiali atat in teorie, cat si in practica; in toate
problemele legate de munca de audit independenta auditorilor interni nu trebuie
sa fie afectata de interese personale sau exterioare; auditorii interni au obligatia
de a nu se implica in acele activitati in care au un interes legitim/intemeiat.
Obiectivitatea.
In activitatea lor auditorii interni trebuie sa manifeste obiectivitate si
impartialitate in redactarea rapoartelor, care trebuie sa fie precise si obiective;
concluziile si opiniile formulate in rapoarte trebuie sa se bazeze exclusiv pe

documentele obtinute si analizate conform standardelor de audit; auditorii

interni trebuie sa foloseasca toate informatiile utile primite de la entitatea
auditata si din alte surse. De aceste informatii trebuie sa se tina seama in
opiniile exprimate de auditorii interni in mod impartial.
Auditorii interni trebuie, deasemenea, sa analizeze punctele de vedere
exprimate de entitatea auditata si, in functie de pertinenta acestora, sa
formuleze opiniile si recomandarile proprii; auditorii interni trebuie sa faca o
evaluare echilibrata a tuturor circumstantelor relevante si sa nu fie influentati de
propriile interese sau de interesele altora in formarea propriei opinii.
Obiectivitatea este o stare de spirit, o atitudine ce ne va permite sa privim
informatiile si sa le examinam cu impartialitate, fara a fi influentati de parerile
personale, interesele personale sau aprecierile altora. Auditorii interni trebuie sa
vada lucrurile asa cum sunt ele, independente de fapte colaterale si sa-si
formeze propria parere.Membrii echipei de audit intern trebuie sa afiseze
obiectivitate profesionala adecvata, pe parcursul desfasurarii misiunii, pentru a
fi credibili atunci cand isi prezinta propriile constatari, recomandari si concluzii.
Auditoriiinterni au obligatia de a se abtine de la orice activitate in care au un
interes personal si care, astfel, le poate afecta obiectivitatea.
In practica, se impune ca auditorii interni sa faca dovada obiectivitatii si
impartialitatii lor in intreaga activitate si, in mod deosebit, in etapa de redactare
a rapoartelor, de formulare cu corectitudine si onestitate a constatarilor si
recomandarilor reiesite din evaluarea entitatii auditate.
Obiectivitatea lor trebuie sa se bazeze exclusiv pe dovezile de audit obtinute
in conformitate cu metodologias pecifica.

C. Confidentialitatea
Membrii echipei de audit intern trebuie sa pastreze informatiile pe care le
primesc in cadrul activitatilor desfasurate. In practica, nu trebuie sa existe nici o
divulgare neautorizata a informatiilor, decat daca exista o cerinta profesionala
sau legala pentru aceasta.Auditorii interni sun tobligati sa pastreze informatiile
in posesia carora intra prin atributiile ce le revin. Ei au acces la orice informatii,
unele chiar foarte personale,conform procedurilor.
Informatiile confidentiale obtinute in cursul desfasurarii misiunilor de audit
este obligatoriu sa nu fie folosite in interes personal.
Confidentialitatea mai inseamnasi atentia pe care trebuie sa o aiba auditorul
intern cu documentele colectate si mai ales cu documentele cu continut negativ.
Acestea nu trebuie sa fie disponibile oricand si la dispozitia oricui. Auditorii
interni sunt obligati sa pastreze confiddentialitatea in legatura cu faptele,
informatiile sau documentele despre care iau cunostinta in exercitarea
atributiilor lor; este interzis ca auditorii interni sa utilizeze in interes personal sau
in beneficiul unui tert informatiile dobandite in exercitarea atributiilor de
serviciu.In cazuri exceptionale auditorii interni pot furniza aceste informatii
numai in conditiile expres prevazute de normele legale in vigoare.

D. Competenta profesionala

Auditorii interni sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile de serviciu cu

profesionalism, competenta, impartialitate si la standarde internationale,
aplicand cunostintele, aptitudinile si experienta dobandite.Auditorii interni
trebuie sa se comporte profesional si sa aplice standardele, in literasi sensul lor,
in cadrul misiunilor desfasurate. Deasemenea, membri echipei de audit sa aplice
cunostintele, experienta si priceperea dobanditain comun, pentru a se achita de
indatoririle ce le revin.
Auditorii interni trebuie sa cunoasca standardele si normele profesionale si
sa nu accepte misiuni pentru care nu au competenta necesara.
Auditorii interni trebuie sa fie experti in audit intern, in evaluarea riscurilor, in
management si control, dar mai ales in comunicare, si sa exploateze, corect si
eficient, informatiile pe care le primesc.
Auditorii interni trebuie in mod obligatoriu sa aiba cunostinte de baza privind
contabilitatea sisistemul de tehnologie a informatiei (IT).Cunostintele inseamna
teorie, dar si practica.
Cunostintele, abilitatile, experienta si priceperea, toate inseamna la un loc
competenta profesionala. Aceasta este foarte complexa de aceea trebuie ca
echipa, in ansamblu, sa dobandeasca cunostintele si abilitatile necesare si sa se
completeze reciproc in activitatile de derulare a misiunilor de audit intern.
Auditorii interni nu au sinici nu pot avea toate competentele, de aceea
trebuie sa invatam unii de la altii, sa lucram in echipa pentru a fi mai bogati" cu
fiecare misiune realizata.
In Romania, in anul 2002, a fost elaborat Codul privind conduita etica
aauditorului intern, care apoi a fost modificat si completat in anul 2004.

E. Neutralitatea politica
Auditorii interni trebuie sa fie neutri din punct de vedere politic, in scopul
indeplinirii in mod impartial a activitatilor; in acest sens ei trebuie sa isi mentina
independenta fata de orice influente politice.
Auditorii interni au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se
abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.

CONCLUZII
Regulile de conduita sunt norme de comportament pentru auditorii interni si
reprezinta un ajutor pentru interpretarea principiilor si aplicarea lor practica,
avand rolul sa indrume din punct de vedere etic auditorii interni.
Integritate inseamna:
- exercitarea profesiei cu onestitate, bunacredinta si responsabilitate;

-respectarea legii si actionarea in conformitate cu cerintele profesiei;

-respectarea si contributia la obiectivele etice legitime ale entitatii;
Independenta si obiectivitatea:
- se interzice implicarea auditorilor interni in activitati sau in relatii care ar
putea sa fie in conflict cu interesele entitatii publice si care ar putea afecta o
evaluare obiectiva;
- se interzice auditorilor interni sa asigure unei entitati auditate alte servicii
decat cele de audit si consultanta;
- se interzice auditorilor interni, in timpul misiunii lor, sa primeasca din partea
celui auditat avantaje de natura materiala sau personala care ar putea sa
afecteze obiectivitatea evaluarii lor;
- auditorii interni sunt obligati sa prezinte in rapoartele lor orice documente
sau fapte cunoscute de ei, care in caz contrar ar afecta activitatea structurii
auditate.
Confidentialitate inseamna:
- imbunatatirea stilul de lucru si de comunicare in echipa;
- adoptarea si respectarea
recunoscutain domeniu.

principiilor

sanatoase

si

buna

practica

Se interzice folosirea de catre auditorii interni a informatiilor obtinute in

cursul activitatii lor in scop personal sau intr-o maniera care poate fi contrara
legii ori in detrimentul obiectivelor legitime si etice ale entitatii auditate.
Competenta profesionala inseamna:
- auditorii interni trebuie sa se comporte intr-o maniera profesionala in toate
activitatile pe care le desfasoara, sa aplice standarde si norme profesionale si sa
manifeste impartialitate in indeplinirea atributiilor de serviciu;
- auditorii interni trebuie sa se angajeze numai in acele misiuni pentru care
au cunostintele, aptitudinile si experienta necesare;
- auditorii interni trebuie sa utilizeze metode si practici de cea mai buna
calitate in activitatile pe care le realizeaza; in desfasurarea auditului si in
elaborarea rapoartelor auditorii interni au datoria de a adera la postulatele de
baza si la standardele de audit general acceptate;
- auditorii interni trebuie sa isi imbunatateasca in mod continuu cunostintele,
eficienta si calitatea activitatii lor; seful compartimentului de audit public intern,
respectiv conducatorul entitatii publice, trebuie sa asigure conditiile necesare
pregatirii profesionale a auditorilor interni, perioada alocata in acest scop fiind
de minimum 15 zile lucratoare pe an;
- auditorii interni trebuie sa aiba un nivel corespunzator de studii de
specialitate, pregatire si experienta profesionale elocvente;
- auditorii interni trebuie sa cunoasca legislatia de specialitate si sa se
preocupe in mod continuu de cresterea nivelului de pregatire, conform
standardelor internationale;

- se interzice auditorilor interni sa isi depaseasca atributiile de serviciu.

Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern, organul
ierarhic superior verifica respectarea prevederilor Codului privind conduita etica
a auditorului intern de catre compartimentele de audit public intern si poate
initia masurile corective necesare, in cooperare cu conducatorul entitatii publice
in cauza.
In conformitate cu art. 19 alin. (6) dinLegea nr. 672/2002, prevederile Codului
privind conduita etica a auditorului intern sunt obligatorii pentru toti auditorii
interni din entitatile publice, care au obligatia de a organiza structuri de audit
public intern.
Conducatorul structurii de audit public intern are responsabilitatea sa se
asigure ca toti auditorii interni cunosc valorile si principiile continute in Codul
privind conduita etica a auditorului intern si actioneaza in consecinta.

BIBLIOGRAFIE

O.M.F.P. nr.252 din 3 februarie 2004 pentru aprobarea Codului privind conduita
etica a auditorului intern,publicatin MonitorulOficial nr. 128 din 12 februarie 2004.
Legea 672/ 19.12.2002
953/24.12.2002

privind

auditul

public

intern

Monitorul

oficial

Jacques Renard, Teoria si practica auditului intern, editata de Ministerul Finantelor

Publice printr-unproiect finantat de PHARE, Bucuresti, 2002, pag.39-40.
http://ceccar.ro/ro/?portfolio=codul-etic-national-al-profesionistilor-contabili
http://ceccar.ro/ro/?portfolio=cartea-auditului-de-calitate-in-domeniul-serviciilorcontabile
http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2011/09/regulament_audit_2012.pdf
http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2011/09/norme_certificare_2012.pdf