Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adaptarea Oraselor La Conditiile Mediului Natural
Adaptarea Oraselor La Conditiile Mediului Natural
Factorii care influenteaza evolutia unui oras pot fi grupati in trei mari categorii:
naturali, economici si politici.
Mediul este definit ca totalitatea condiiilor n care se desfoar existena vieii pe
Terra. Aspectele luate in considerare in urbanism si amenajarea teritoriului sunt
terenul, care influenteaza atat la suprafata prin relief, apele de suprafata, sol,
vegetatie, fauna, cat si la nivelul subsolului prin rezistenta si stabilitatea terenului,
apele subterane, implicatii ale exploatarilor subterane si implicatii ale vestigiilor
subterane; clima prin radiatia solara, temperatura, umdititatea si miscarea aerurlui
si prin precipitatii si nebulozitate; resursele mediului natural, atat materiale cat si
energetice.
Mediul geografic a avut intotdeauna influente variabile ca intensitate, in raport cu
necesitatile omului si ale societatii, cu nevoie de aparare, cu posibilitatile de a
stapani natura si uneori, in functie de evolutia conceptiei, cu privire la integrarea
constructiilor in natura. Primele orase au aparut in locuri usor de aparat(inaltimi,
insule, cotul raurilor).
Relieful intervine din considerente de ordin estetic, semnificativ si simbolic in
alegerea sitului unei noi localitati sau extinderea localitatilor existente, alctuirea
localitii i a ansamblurilor reprezentative n raport cu caracteristicile dominante
ale reliefului (nscrierea n relief, includerea unor forme de relief sau raportarea la
relieful din jur), conturarea unor procedee compoziionale specifice unui anumit
teren denivelat si stpnirea, prin intermediul peisagisticii a calitii spaiilor ce
reunesc relieful, vegetaia i apa, att n interiorul ct i n afara limitelor
localitilor1
Ansamblul templului din Angkor (Cambodgia) prezinta, de altfel intentionat, o
ocupare nediferentiata a terenului; adaptarea la peisaj s-a facut prin mimetism
arhitectural, cupolele, ca forma si pozitie, confundandu-se cu mediu inconjurator. O
pozitie similara apare la Kabyle, in Algeria, unde dispozitia cladirilor este strans
legata de accidentele terenului, pe care le reproduce in silueta construita; volumele
cladirilor formeaza o masa amorfa, care dezvolta nediferentiata formele naturale ale
dealului pe care sunt asezate. Avem de-a face cu un camuflaj total al ansamblului,
care se dizolva, dispare in natura. In alte cazuri, constructorii au diferentiat in mod
voit portiunile privilegiate ale terenului. Grecii, in anasamblurile carora domina
orizontala, au dispus templele si monumentele lor de preferinta in centrul platformei
de pe culmea dealurilor. In evul mediu, catedrala era ridicata, cu precadere la
schimbarea pantei, pe marginile cele mai abrupte, amplificandu-se astfel valoarea
verticalei construite si exaltandu-se formele terenului.
Marele arhitect al epocii, Ledoux este creatorul salinei din Chaux, la Arc-et-Senans.
Acesta va aplica aici ideile sale privind un oras ideal, in care omul sa nu mai fie
corup de societate si de traiul la oras. De aceea orasul ideal de la Chaux va avea
dimensiuni restranse si va fi cufundat in verdeata si lumina.
Modificari majore ale nfirii oraelor au aprut abia n perioada revoluiei
industriale. Zidurile au devenit decoruri sau au disprut. Oraele au crescut i n
suprafa, din cauza exodului rural. Au aprut cartiere noi, cu parcuri i grdin.
Apar numeroase noi orase si aglomerari nascute din dezvoltarea industriei si a
extractiei miniere. Aurul a condus la formarea a numeroase orase in secolul al XIXlea, precum San Francisco, Denver, Johanesburg; Kimberley - nascut din exploatarile
de diamant; Duluth, Gary, Magnitogorsk, Stalinsk din exploatarile din minele de
fier sau de la metalurgie; Oklahoma City exploatari de petrol; Mourenx exploatari
de gaze naturale.
Crearea oraselor poate fi legata si de caile de comunicatie maritime existente. Apar
astfel orase precum Melbourne sau Singapore.
In aceasta perioada, abia odata cu aparitia urbanismului antropologic se revine la
importanta mediului natural in cadrul unui oras. Unul din cei care promoveaza acest
tip de urbanism este Geddes, care propune un oras real, facut pentru oameni cu
nevoi reale. De asemenea, el propune realizarea unor anchete largi care sa se refere
la toate aspectele realului: geografie, istorie, economie etc.
Tot in secolul XIX, in Statele Unite, se formeaza curentul naturalist cu o puternica
traditie anti-urbana. Acesta recomanda o disolutie in natura a functiunilor urbane. El
nu propune decat case individuale, fiecare dintre ele inconjurate de cel putin 2 ha,
activitatile profesionale fiind anexate locuintei. Raspandite intr-o natura respectata
cu strictete, toate aceste implantari punctuale sunt legate intre ele printr-o retea
terestra, ca si prin cai aeriene.