Relieful de calot

Relieful glaciar reprezinta relieful format pe muntii inalti in timpul racirii climatice din
Cuaternar(=ultima perioada din istoria geologica a Pamantului, caracterizata prin oscilatii
climatice si prin aparitia si dezvoltarea omului), apare acolo unde temperature medie anuala este
sub -2C, in muntii inalti si in zonele polare.
Relieful glaciar este rezultatul actiunii a doua tipuri de ghetari:

Montani
De calota

Ghetarii montani apar in general pe suprafete restranse, ajungand pana in regiunile ecuatoriale,
unde stau instalati pe cele mai semete varfuri; sunt izolati in partile superioare ale diferitelor
masive muntoase si ocupa cuvetele suspendate, obarsiile unor bazine hidrografice ori platouri
inalte si valurite.
Ghetarii de calota sau continentali sunt ghetarii situati in zonele marilor latitudini, ajungand
pana la nivelul bazinelor oceanice si marine.
Activitatea ghetarilor de calota (continentali) prezinta multe elemente comune cu cea a ghetarilor
montani. Glaciatiunea actuala de calota ocupa suprafete intinse in Antarctica,Groenlanda,
Islanda, Spitzberg, Noveia Zemlia, Severnaia Zemlia.
Tipurile actualilor ghetari de calota: dupa extindere, morfologie si dinamica, actualii ghetari de
calota pot fi grupati in patru tipuri: anctartic, groenlandez, islandez si Spitzberg.
Tipul Antarctic: in Antarctica calota are app. 14 mil.kmp. In jurul Antarcticii gheata de pe
continent se prelungeste mult si in apa oceanului, formand o platosa relativ unitara, inalta uneori
de 90 m, numita banchiza; din ea se desprind blocuri imense de gheata numite aisberguri (Fig.
1.1). In unele zone periferice apar tot mai multe stanci deasupra ghetii (nunatak-uri), crevase si
vai canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi
preluat de catre masa de gheata in miscare si depus sub forma de morene glaciare. Gheata calotei
antartice este pleisocena. Topirea ei ar ridica nivelul oceanului planetar actual cu circa 15 m.
Prezenta ei in zona Polului sudic determina anumite particularitati curentilor marini si vanturilor,
care influenteaza regimul climatic al Globului.

Fig. 1.1
Tipul groenlandez este cantonat in Groenlanda, ocupand din suprafata insulei. Zonele litorale
raman descoperite, iar intre ele si calota se interpune o fasie muntoasa. In afara calotei de gheata
neteda (icefield) cu grosimi de 2500-3000 m, are limbi de gheata ce coboara spre ocean
(icestrom) unde dau aisberguri; deasupra masei de gheata sunt varfuri muntoase (nunatak-uri). In
zonele periferice ale calotei glaciare se intalnesc: crevase, fiorduri, morene, krioconite (praf de
natura vulcanica), cursuri subglaciare care local devin supraglaciare.
Tipul islandez ocupa partial insula islandeza si are caracter discontinuu datorita eruptiilor
vulcanice si a gheizerelor. Ghetarii sunt marunti si imprastiati pe intreaga suprafata a insulei.
Eruptiile subglaciare duc la topirea masiva a ghetii si la formarea unor bazine acvatice sub sau
inglaciare. Cand drenarea acestor ape de catre raurile subglaciare sau inglaciare se face brusc, au
loc inundatii catastrofale.
Tipul Spitzberg este alcatuit din ghetari alpini pe vaile din munti si ghetari de platou la exterior.
Ghetarii de calota exercita o tripla activitate: de eroziune (exaratie), de transport si de depunere.
Formele rezultate sunt vizibile mai ales dupa retragerea ghetarilor. Formele de eroziune sunt
reprezentate prin: fjelduri, fiorduri, roci mutonate, nunatak-uri. Fjeld-urile sunt campii inalte sau
podisuri, dezvoltate pe un substrat dur, care a fost netezit partial de ghetari. Deasupra lor se
ridica martori (monadnock-uri) sau stanci reziduale (nunatak-uri). Fiordurile apar ca niste golfuri
lungi si ramificate, ce patrund in interiorul uscatului pe zeci de km; au rezultat prin inundarea de
catre mare a unor vai glaciare adanci, dupa topirea calotei glaciare ce acoperea zona limitrofa.
Rocile mutonate sunt stanci slefuite, ovale sau circulare modelate de ghetarii prin morenele de
fund, fixate in masa de gheata.
Ghetarii, ca factor modelator al suprafetei terestre, isi imprima si astazi, ca si in trecutul
geologic, amprenta in trasaturile si formele reliefului din regiunile reci ale Globului.
Cei mai mari doi ghetari de calota, unul care acopera cea mai mare parte a Antarcticii (Fig.
1.2) si celalalt aproape intreaga Groenlanda(Fig. 1.3), sunt numite platouri glaciare sau banchize.
Platoul glaciar al Antarcticii acopera peste 13 milioane km si are grosimea maxima de 4,87 km.
Suprafetele mai mici, ca cele din Islanda sau Norvegia, sunt numite calote glaciare. Cea mai
mare calota glaciara din Europa este in Islanda si acopera aproximativ 19500 km. Cele doua

calote de gheata polare, ale Groenlandei si Anctarticii, insumeaza 97% din volumul ghetii de pe
Glob. Rezulta ca numai 3% din aceasta masa revine ghetarilor montani.

Fig.1.2

Fig.1.3