Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dan Cristea
curente, i eul nscut de opera literar, ca produs al acesteia. n a doua parte, poetul se adreseaz
nscutului din sine, fiinei de hrtie: Te vd iari sus n nacel cum urci/ direct din gura mea n
fiecare diminea/ i nu te mai ntorci niciodat pe dmbul verde/ de pmnt nou-nou pe care stau
singur/ ateptndu-te./ Te atept cu spatele sau cu faa, ntr-o parte sau n genunchi/ alergnd tr
prin mrcini printre consoane uiertoare/ ce i neap auzul moale prins n placenta unei limbi/
mult mai mari degetele au nvat s o vorbeasc/ ns ncet/ precum ai duce la ochi orice, tot
pmntul/ cu inima lunii cu tot.
Un pandant la poemul care deschide cartea ar fi poemul care o nchide. Declarndu-se astfel un
poet sceptic, care nu-i face nici o iluzie cu poezia sa, autorul, pe de alt parte, vede scrisul su ca
pe un transfer de suflu, de la sinele creaiei la cititor: O parte vie din mine cel nevzut/ trece
atunci direct n el,// Ori precum morii ngropai n cer, n Tibet,/ dai la vulturi. Inspirat moment
pentru a pune punct la un volum de poeme substanial, n care Vasile Dan i regsete de multe ori
tonul caracteristic, acela care l-a impus printre poeii de astzi.