Sunteți pe pagina 1din 4

BRONITA ACUT

Definiie: Bronita acuta este o inflamatie acuta a mucoasei bronice, interesnd de


obicei bronhiile mari i mijlocii si frecvent traheea (traheobronsita).
Etiopatogenie: Poate fi provocata de factori infectiosi (virusuri, bacterii, pneumococi,
stafilococi, streptococi, Haemophilus influenzae); factori alergici; inhalarea unor substante
iritante (clor, amoniac, gaze de lupta, fum de tutun etc.).
Cele mai importante cauze favorizante sunt: frigul, fumul, praful, umiditatea, excesul
de tutun, eforturile vocale. Bronsita acuta se ntlneste frecvent n numeroase boli: tuberculoza
pulmonara, dilatatia bronhiilor, cancerul bronhopulmonar, gripa etc.
Anatomie patologica: edem si hiperemie a mucosei (culoare rosiatica), cu secretie mucoasa
sau mucopurulenta.
Simptome: aspectul clinic este de rinobronsita cu evolutie n trei faze:
o faza de coriza sau catar rinofaringian care dureaza 1-3 zile (usoara ascensiune termica, jena la
deglutitie, arsura sau nfundare a nasului);
o faza de cruditate sau uscata, care dureaza 2-3 zile, cu tuse uscata, spasmodica, durere vie
retrosternala, uneori febra moderata si voce ragusita;
o faza de coctiune sau productiva, cu tuse nsotita de expectoratie mucoasa sau mucopurulenta si
raluri difuze. Boala dureaza 1-2 saptamni.
Forme clinice: bronsita acuta comuna (forma descrisa); bronsita difuza (bronsiolita), care
intereseaza bronhiile mici, periferice si se nsoteste de dispnee marcata si de alterare a starii
generale; bronsita hemoragica, traheita, care se manifesta prin dureri si arsura retrosternala
continua.
Tratamentul: consta n combaterea focarelor septice, sinuzale si rinofaringiene, combaterea
componentei alergice (Nilfan, Feniramin - 1 - 3 tabelte/zi) si antibiotice n formele servere si la
bolnavii debilitati. Se administreaza de obicei Tetraciclina (1-2 g/zi) si, dupa caz, Penicilina.
Simptomatic, se administreaza n faza de cruditate calmante ale tusei (Calmotusin, Codenal,
Tusomag, Tusan); antipiretice, analgezice (Acalor, Acid acetilsalicilic sau Aminofenazona) si
dezinfectante nazofaringiene, iar n faza de coctiune: expectorante (sirop expectorant, tablete
expectorante, bauturi calde, infuzie de tei sau de specii pectorale).

PNEUMONIA PNEUMOCOCIC
Definite: pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta,
provocata de penumococ, care afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica.
Etiopatogenie: boala este provocata de pneumococ, care poate fi gasit frecvent la
indivizi sanatosi, ca saprofit, n cavitatea bucala si n faringe. La bolnavi se gaseste la nivelul
plamnului si n sputa. Boala apare mai frecvent la barbati, n special iarna.
Cauzele favorizante sunt: frigul, umiditatea, alcoolismul, oboseala fizica sau psihica,
unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabetul zaharat. Se pare ca mucoasa cailor
aeriene superioare, ar avea o imunitate naturala fata de pneumococ. Probabil ca unele infectii
virotice ale cailor aeriene, micsoreaza aceasta rezistenta. De altfel, pneumonia este aproape
totdeauna secundara unei gripe, corize, laringite etc.
Anatomia patologica: arata o localizare predilecta pentru lobii inferiori si plamnul drept.
Boala debuteaza printr-un stadiu de congestie alveolara, urmat de stadiul asa numitei "hepatizatii
rosii", regiunea afectata fiind asemanatoare ficatului, iar alveolele fiind pline cu un exsudat format
din fibrina, leucocite si hematii. Daca boala se vindeca, exsudatul se resoarbe, iar daca se
agraveaza, poate aparea transformarea purulenta, aspectul fiind denumit "hepatizatie cenusie" .
Simptomatologie: boala apare la individ n plina sanatate, n zilele premergatoare exista
adeseori o discreta infectie rinofaringiana, cu astenie si cefalee, sensibilitate la frig. Debutul este
brutal, putnd fi bine precizat de bolnav, datorita frisonului unic, intens, generalizat, durnd 1/2 2 ore, junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si
ascensiunii febrile bruste pna la 40.
n perioada de stare, care se instaleaza la cteva ore dupa debut, fata devine vultuoasa,
adica rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de
herpes n jurul buzelor si uneori al narilor. Tusea este chinuitoare si uscata la nceput, apoi cu
expectoratie rosie-ruginie, vscoasa si aderenta. Apare dispneea (30 - 40 de respiratii/min.).
Examenul fizic pune n evidenta, ncepnd din ziua a doua, un sindrom de condensare
pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante si suflu tubar).
Temperatura se mentine "n platou", nsotita de transpiratii abundente, cu inapetenta si sete
vie. Limba este alba, saburala, uscata si arsa n formele grave; urinele sunt rare, reduse si nchise
la culoare. Examenul sngelui evidentiaza hiperfibrinemie (6-7 g), leucocitoza cu polinucleoza si
viteza de sedimentare mult accelerata. Examenul citobacteriologic al sputei pune n evident
pneumococul.
Examenul radiologic: confirma diagnosticul clinic, indicnd o opacitate cu topografie
lobal sau segmentara, uneori triunghiulara, cu vrful n hil.
Evolutie: naintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic si evolutia,
perioada de stare dura 7-9 zile, dupa care aparea criza, precedata de o agravare a starii generale,
cu delir si crestere a temperaturii. Criza marca vindecarea bolnavului, se instala n cteva ore si
cuprindea o criza termica (temperatura cobornd chiar sub 37), sudorala (transpiratie
abundenta), urinara (poliurie) si sanguina (revenire la normal a leucocitozei).
De la introducerea antibioticelor, nca din ziua a doua, temperatura revine la 37, fara
influentarea semnelor fizice si radiologice. Criza apare tot n ziua a noua, dar este numai urinara.
Dupa criza, semnele fizice mai dureaza cteva zile, n timp ce semnele radiologice pot persista mult
timp.

Complicatii:
pleurezie serofibrinoasa, care poate aparea fie n cursul evolutiei bolii
(parapneumonica), fie dupa criza
(metapneumonica);
pleurezie purulenta, abces sau gangrena pulmonara; complicatii cardiovasculare
(fibrilatie atriala, colaps, edem pulmonar, flebite); diverse (otite, meningite,
peritonite, hepatite, nefrite, artrite).
Complicatiile afecteaza n special bolnavii vrstnici, debilitati sau cu boli preexistente.
Prognosticul n general este bun, dar este influentat totusi de vrsta, teren, complicatii si
virulenta germenului.
Diagnosticul este usor de pus n formele tipice, dupa debutul brutal cu frison, junghi
toracic si febra mare, sindromul de condensare si imaginea radiologica.
Examenul sputei permite, uneori, diagnosticul de tuberculoza pulmonara sau de neoplasm, n
pneumoniile care se repeta, mai ales n acelasi segment pulmonar, trebuie sa se caute un neoplasm
bronsic sau o supuratie pulmonara cronica.
Forme clinice:
Pneumonia copilului se caracterizeaza adeseori prin junghi abdominal si varsaturi,
simulnd o urgenta
abdominala.
Pneumonia batrnului este grava, semnele sunt discrete, febra redusa, dominnd apatia
si inapetenta.
Pneumonia indivizilor tarati, debilitati de boli preexistente, este de asemenea grava.
Astfel, alcoolicii fac frecvete crize de delirium tremens, diabeticii coma, ciroticii icter
grav, nefriticii coma uremica.
Pneumonia mixta, este o pneumonie virala suprainfectata bacterian.
Congestiile pulmonare sunt sindroame clinice asemanatoare pneumoniei pneumo-cocice si
reprezinta forme clinice, n care procesul inflamator este redus la primul stadiu (de congestie
alveolara). De aceea, se mai numesc si "pneumonii abortive".
Congestiile pulmonare reprezinta astazi, cnd frecventa pneumoniei n forma tipica a
scazut mult, cele mai ntlnite peumonii acute bacteriene. Se cunosc mai multe forme:
congestia pulmonara propriu-zisa, care este de fapt o "pneumonie abortiva", provocata de
pneumococ, cu debut mai putin brutal dect al pneumoniei, cu temperatura moderata,
simptomatologie stearsa si sindrom de condensare uneori absent.
congestia pleuro-pulmonara este o pneumonie usoara, cu participare pleurala.
corticopleuritele prezinta semne discrete de pneumonie si pleurita.

Tratamentul : este igieno-dietetic, etiologic si simptomatic.


Tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat n perioada febrila si nca 6-l0 zile dupa defervescenta,
ntr-o camera luminoasa, bine aerisita, la o temperatura potrivita (20); regim hidro-zaharat,
bogat n vitamine, sucuri de fructe, siropuri, ceai, lapte.
Progresiv, se va trece la regimul lacto-fainos-zaharat si apoi la o alimentatie mai substantiala. n
timpul perioadei febrile, se va asigura hidratarea suficienta a bolnavului. O atentie deosebita se
va acorda igienei bucale, prin ndepartarea reziduurilor, gargarisme, ungerea mucoaselor cu
glicerina boraxata - si igienei tegumentelor - prin spalare cu apa calda si frictiuni cu alcool metolat.
Tratamentul etiologic se adreseaza agentului cauzal, n speta penumococului, care este sensibil la
Penicilina, Ampicilina, Tetraciclina, Eritromicina si Seprtrin (Biseptol). Tratamentul trebuie
individualizat n functie de forma clinica si sensibilitatea la antibiotice. Cnd nu exista date pentru
stabilirea diagnosticului etiologic, se ncepe tratamentul cu Tetraciclina (2,5 - 4 g/zi, oral, n 4 prize,
3

timp de 6 - 8 zile), care este activa fata de majoritatea agentilor patogeni. n aceste cazuri, se poate
utiliza si Ampicilina (oral, 2-4 g/zi, timp de 8 - 10 zile) sau Septrin (Biseptol) - amestec de
trimetoprim si sulfametoxazol (4 comprimate/zi, oral, n 2 prize, timp de 4 - 8 zile). Penicilina G
este antibioticul de electie, deoarece nu exista tulpini de pneumococ rezistente la Penicilina (1 600
000 - 6 000 000 u.i./zi, i.m. la 4 - 6 ore, timp de 4 - 8 zile, continundu-se administrarea nca 72 de
ore dupa defervescenta; la batrni si bolnavi tarati, se mai continua cteva zile).
Bolnavilor alergici la Penicilina, li se administreaza Eritromicina (2-3 g/zi, n 4 prize, timp de
4 - 8 zile). Tetraciclina, Doxicilina sau Septrin. Sulfamidele, desi active, sunt mai putin utilizate.
n cazuri severe se pot asocia doua antibiotice sinergice. Nu se administreaza Streptomicina, fiind
mai putin activa si putnd selectiona mutante rezistente si masca o tuberculoza.
Tratamentul simptomatic. Febra se combate numai n caz de hipertermie, cu comprese umede
alcoolizate. De obicei febra cedeaza usor la tratamentul etiologic. Junghiul toracic se combate cu
antinevralgice, Algocalmin, Antidoren. Agitatia, delirul si insomnia se corecteaza cu barbiturice,
Cloralhidrat (2-3 g/24 de ore) si Bromoval. n caz de cianoza si dispnee se administreaza oxigen.
Tusea se combate cu Calmotusin, Tusomag si Codenal. La vrstnici si tarati se administreaza
cardiotonice sau analeptice cardiorespiratorii.

S-ar putea să vă placă și