Sunteți pe pagina 1din 3

MIORIA

- aprecieri critice -

Vasile Alecsandri, Romnii si poezia lor:


Aceasta balada ("Miorita"), al carui subiect e foarte simplu, ncepe cu doua veritabile
versuri ce sunt totodata si o minunata icoana poetica si o dovada de dreapta pretuire ce
poporul stie a face de frumusetile tarii sale:

"Pe-un picior de plai,


Pe-o gura de rai."
Ovid Densusianu, Vieata pastoreasca n poezia noastra populara:
Odinioara muntii nostri trebuie sa fi rasunat des de un cntec vorbind despre moartea
unui pacurar; astazi acest cntec, al "Ciobanasului", se aude numai prin cteva locuri, dar n
versurile duioase si cu mpletiri de minunate imagini a pastrat toata poezia lui primitiva, care
n cteva cuvinte numai exprima bogatiile de simtire si ne duce spre o viziune mareata cnd o
ascultam, spunndu-ne:
"- Foaie verde de trei flori,
Ciobanas de la miori,
Un' ti-a fost moartea sa mori?
- Sus n vrful muntelui
n bataia vntului
La cetina bradului. "
Ideea mortii e ncadrata aici n tristetea, dar si n mndria oarecum pe care le simte
padtorul traind n singuratatea muntilor.
Ceea ce era redat n "Ciobanasul" mai domol, n versuri de nsirare lina, apare n "Miorita"
cu misari de ritm repezi, cu cadentari sacadate, n versuri cum le ntlnim si alteori n poezia
populara, asa ca, n ceea ce priveste forma, aceste doua poezii ne arata, fiecare n felul ei, ce
efecte de armonie, cu cta muzicalitate au putut fi realizate n graiul poporului nostru.
"Miorita", nsa, fata de cealalta poezie, are superioritatea de a ne duce spre o inspiratie mai
bogata, mai complexa, de a cuprinde motive de o varietate care nu a mpiedicat prezentarea
lor n linii limpezi si cu o impresionanta condensare. De alta parte, cu toate ca, asa cum a
ajuns pna la noi, cuprinde multe elemente lirice - am putea chiar spune ca ele
predomina
-, "Miorita" se razima pe un fond epic care, si cnd nu reiese direct, se prelungeste n ecouri
usor de recunoscut si dndu-i n totul o desfasurare de vigoare si maiestate.

Nichita Stanescu, Miorita, n Cartea de recitire:


Fara "Miorita" noi n-am fi fost niciodata poeti. Ne-ar fi lipsit aceasta dimensiune
fundamentala. "Miorita" este scoala tristetii nationale. Matricea. Matca. Regina. Sunetul ei e
sunetul ttei alaptnd; veghea ei este veghea celui care-si apara plodul.
"Miorita" nu este un cntec de pierdere. Cine pierde asa cum a pierdut ciobanul "Mioritei"
este nstapnit n sufletul pamntului. Da, n sufletul pamntului, pentru ca noi toti ne-am
nascut pe pamnt. Pentru ca pamntul este carnea stramosilor nostri si carnea pomilor nostri.
Asa este: pom si om. n limba noastra diferenta dintre pom si om este diferenta dintre o
consoana si o vocala.
D. Caracostea, O fresca folclorica:
Aceasta idee a pasivitatii, a afatalismului, a linistii n fata mortii revine necontenit n
exegeza baladei si n generatiile folclorice de tot felul. Pna n zilele noastre este un loc
comun pentru toti cti vor sa ne caracterizeze.
Dar ansamblul literaturii noastre poporane, att cel epic ct si cel liric, arata ca este mult
mai mult dect o exagerare, o dezumanizare sa admiti, ca produs al factorilor istorici sau ca
reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pna la primirea mortii, fara a reactiona.
De la caracterul de jale propriu liricei noastre pna la presupusul pasivism din "Miorita" este
drum lung. Este drept ca credinta n soarta, n "ce ti-e scris", este o trasatura caracteristica a
poporului nostru. Dar la fel si a altor popoare. De alta parte, ntreg mediul epicei noastre
poporane arata ca aceasta credinta nu smulge din suflet resortul adnc omenesc de a
reactiona acolo unde, ca n situatia din "Miorita", lucrul ar fi posibil.
Treptat, parerea despre fatalismul ciobanului a devenit dogma. De aici, prilej pentru unii
de filozofare si de retorism, pentru altii ndemn de a banui autenticitatea textului. Ar fi un caz
unic n istoria literaturilor - au afirmat acestia din urma - , ca eroul sa auda de complot si sasi faca testamentul, resemnndu-se fara sa ia nici o masura de aparare.
Rezulta ca explicarile de psihologie etnica n felul celor amintite nu sunt ndestulatoare.
Avem la cei care subliniaza fatalismul din "Miorita" o falsa ntelegere a semnificatiei. Optica
justa, neputnd fi data nici prin jocul firestilor resorturi sufletesti, nici prin mprejurari proprii
acestui neam, ramne sa fie dobndita din nsasi structura estetica a baladei, confirmata prin
istoria ei.
De altminteri, presupusa liniste n fata mortii, n care attia va d o trasatura etnica
romneasca, este dezmintita comparativ de o simpla observatie: este suficient ca cineva sa
asiste la o nmormntare apuseana, pentru ca sa-si dea seama ca acolo linistea n fata
inevitabilului este mai mare dect ce vedem la noi.

Mircea Muthu , Cntecul lui Leonardo:


"Miorita" si "Monastirea Argesului" schiteaza chiar la pragul de sus al metafizcului,
adevarata filozofie a supravietuirii n ontic ("Miorita") sau n creatia utilitar - estetica
("Monastirea Argesului")."
Lucian Blaga, Spatiul mioritic, Trilogia culturii:
n "Miorita" "moartea", precum se stie, e echivalenta cu "nunta". Ciobanul care va fi ucis
trimite vestea - cu ce ton de bunavestire! - ca s-a nsurat cu a "lumii mireasa". Nunta e aci nu

numai un element vadit crestin, ci mai precis: un element ortodox. Moartea, prin faptul ca e
echivalenta cu o nunta, nceteaza de a fi un fapt biologic, un epilog: ea e transfigurata,
dobndind aspectul elevat al unui act sacramental, al unui prolog. Ea e nunta, unire
sacramentala cu o stihie cosmica. Sa nu uitam cadrul nuntii:
"Soarele si luna
Mi-au tinut cununa.
Am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari.
Pasari lautari,
Pasarele mii,
si stele faclii. "
Iara natura ntreaga prefacuta n "biserica". Moartea ca act sacramental si natura ca
biserica sunt doua grave si esentiale viziuni de transfigurare ortodoxa a realitatii [...].
"Miorita" e cea mai raspndita poezie populara a noastra. Un folclorist a numarat peste doua
sute de variante; motivul e endemic n toate provinciile. Potenta sofianica a contaminat
spontaneitatea creatoare a poporului nostru. Potenta sofianica nu trebuie cautata deci numai
n credintele sau n arta religioasa. Ea este desigur mult mai cuprinzatoare dect credintele
dogmatic fixate si dect viata religioasa propriu-zisa. Sofianicul consituie o determinanta
stilistica, cea mai caracteristica, a vietii spirituale ortodoxe. Iar dincolo de dogma, de ritual si
de arta religioasa, "sofianicul" este o determinanta ipostatica de mari posibilitati creatoare
nca, a spiritualitatii populare din estul si sud-estul european.