Sunteți pe pagina 1din 45

Biofizica

Curs 2

BIOFIZICA SISTEMELOR
DISPERSE

Sistemul dispers
Amestec de doua sau mai multe substante ce
are:
1. O componenta dispersanta (solventul).
2. O componenta dispersata (solvitul).

Criterii de clasificare
Dupa numarul fazelor :
Monofazice
Omogene (solventul si solvitul)
Neomogene

Polifazice heterogene

Dupa afinitatea dintre componeti:


Liofile
Liofobe

Criterii de clasificare
dupa dimensiunea particulelor solvitului (grad
de dispersie D=1/d): D 10 m , d 1nm
9

Solutii adevarate (moleculare)


Molecule mici, ioni

Solutii coloidale: 107 m1 D 109 m1,1nm d 100nm


proteine

Suspensii:

D 107 m1 , d 100nm

Organite celulare

Criterii de clasificare
Dupa starea de agregare a solventului:
Gazoase (amestecuri gazoase, ceata)
Lichide (solutii de electrolit)
Solide (aliaje)

In organism
Solutii moleculare
Coloizi
Suspensii
Sangele este in acelasi timp:
Solutie pentru cristaloizi (Na, Cl, K)
Coloid (contine proteine: serumalbumine,
globuline)
Suspensie (contine elemente figurate)

Solutii moleculare
Solubilitatea
Solutia ideala = solutia foarte diluata al carei
comportament poate fi prevazut teoretic.
Solubilitatea:
Este concentratia limita a solvitului la care
acesta nu se mai dizolva
Solutie saturata.
Depinde de natura solventului si a solvitului,
temperatura si presiune.

Suspensiile
Sunt sisteme disperse care au gradul de
dispersie cuprins n intervalul 10 m D 10 m .
Suspensiile pot fi solide i lichide sau
gazoase.
5

Suspensiile medicamentoase sunt suspensii


solide care se prepar printr-o mrunire
mecanic i dispersarea particulelor n mediul de
dispersie sau prin scderea solubilitii anumitor
substane dizolvate.

Aerosoli = solutie pulverizata de substante


medicamentoase solide dizolvate intr-un lichid.

Solvirea gazelor
Gazele se pot dizolva (solvi) n lichide dnd
natere soluiilor de gaze n lichide. n natur
acest fenomen joac un rol important,
deoarece asigur desfurarea unor reacii
chimice specifice vieii.
Solvirea gazelor n lichide se face n
conformitate cu legile Henry Dalton:
cantitatea de gaz ce se dizolv n unitatea de
volum de lichid este proporional cu
presiunea gazului de deasupra lichidului
(sau cu presiunea partiala a gazului in
amestec).

Solvirea gazelor

n cazul unui amestec de gaze, fiecare gaz se


dizolv n solvent ca i cum s-ar afla singur n
contact cu lichidul, cantitile de gaz solvite
fiind proporionale cu presiunile lor pariale
(ale gazelor componente).
pi presiunea parial,
K constant de proporionalitate,
dependent de temperatur i de natura
gazului solvent.
Ci K pi

Solvirea gazelor

Coeficientul de solubilitate = raportul dintre


volumul maxim de gaz solvit i volumul
solventului, depinde de natura gazului, a
solventului i de temperatur.

Coeficientul de solubilitate scade odat cu


creterea temperaturii, devenind zero la
temperatura de fierbere a solventului.

Solvirea gazelor

n organismele vii, gazele se afl n trei


situaii:
nedizolvate, n alveolele pulmonare,
sinusuri, etc.
dizolvate n diferite lichide, plasm, snge
(O2 , H - mai putin solubil in lichidele
biologice)
combinate cu unele molecule (de ex. O2
sub form de oxihemoglobin)
2

Hiperbarism
Aparitia bulelor de CO2 la suprafata lichidului
gazos la deschiderea recipientului ca rezultat
al egalizarii presiunii partiale cu cea
atmosferica.

creterea presiunii CO2

suprapresiuni mici efect stimulator


suprapresiuni mari efect toxic - acidoza

Beia adncurilor = creterea presiunii gazelor inerte.


Boala de decompresie = azotul depozitat in tesuturi si
sange le paraseste cand organismul este supus unei
diferente bruste de presiune.

simptome similare primelor stadii ale anesteziei generale

Hiperoxia
Hiperoxia = cresterea presiunii si a concentratiei O2 .

daca presiunea oxigenului in atmosfera depaseste


valoarea de

1,7 10 5 N / m 2

genereaza un efect toxic

care produce greata, ameteli si convulsii datorita


formarii radicalilor liberi.

Hipoxie
Hipoxie = scaderea presiunii si a concentratiei O .
La altitudinea de 6.000m cantitatea de oxigen
din atmosfera se reduce la jumatate (hipoxie)
ceea ce determina scaderea cantitatii de
oxigen transportata de sange.
2

La altitudinea de 7.000m, fara acomodare si


fara masca de oxigen, intervine moartea.

Solvirea gazelor

Pentru compensarea lipsei de oxigen din atmosfera in


conditii de hipoxie, organismul se adapteaza cu ajutorul
mecanismelor homeostatice care consta in :
marirea ventilatiei pulmonare,
accentuarea circulatiei capilare prin deschiderea
capilarelor de rezerva,
instalarea tahicardiei (accelerarea frecventei batailor
inimii peste 90 de pulsatii pe minut) insotita de
cresterea presiunii sistolice si diastolice, si
prin redistribuirea fluxului sanguin astfel incat sa fie
favorizate inima si creierul. Aclimatizarea declanseaza
procese compensatoare si ca urmare tahicardia
dispare.

Fenomene de interfata
Fenomenele care au loc la suprafata de separare
dintre doua faze:
Lichid - gaz
Lichid solid
Solid gaz, solid solid, lichid lichid, gaz gaz.

Fenomene de suprafata (superficiale)


Fenomene de adeziune si capilaritate

Fenomene superficiale
Asupra fiecrei molecule (A) din
interiorul lichidului acioneaz
fore de atracie din partea
moleculelor din jur numite fore
de coeziune.
Asupra fiecrei molecule (B) vor
aciona fore de adeziune care
sunt fore de atracie din partea
moleculei gazului de deasupra
lichidului.

Ra

Rc

Pentru molecula (B)


rezultanta tuturor
forelor este diferit de
zero.

R Rc Ra
R Rc Ra

Totalitatea moleculelor aflate n stratul aflat la


suprafaa lichidului formeaz stratul superficial
(B)
Datorit rezultantei care acioneaz asupra
tuturor moleculelor din stratul superficial, acesta
exercit o presiune numit presiune molecular
de valori foarte mari 104 atm (pentru ap
11000 atm).

Datorit presiunii moleculare lichidele sunt


practic incompresibile i n plus ea imprim
moleculelor stratului superficial tendina de a
intra n interiorul lichidului, micorndu-i
suprafaa liber.

Rezultanta forelor de coeziune


din stratul superficial, tangente la
suprafata acestuia, se numete
for de tensiune superficial.
Aceast for este independent
de mrimea suprafeei libere i
depinde de natura lichidului i
lungimea periferic a stratului
superficial.

Ft
- se numete
coeficient de
tensiune
superficial

Coeficientul de tensiune superficial al


lichidelor i soluiilor
Coeficientul de tensiune superficial
depinde de natura lichidului.
Dintre toate lichidele, cu excepia
mercurului, apa are tensiunea superficial
cea mai mare. Acest fapt se datoreaz
legturilor de hidrogen dintre moleculele
apei.
n general lichidele polare au tensiuni
superficiale mari.

Coeficientul de tensiune superficial a


lichidelor i soluiilor
Solviii modific coeficientul de tensiune
superficial a solventului:
1. solvitul nu modifica fortele intermoleculare,
incadrandu-se in reteaua de legaturi de
hidrogen a apei atunci coeficientul de
tensiune superficiala ramane constant
(zaharul in apa)

Coeficientul de tensiune superficial a


lichidelor i soluiilor
Solviii modific coeficientul de tensiune
superficial a solventului:
2. solviii minerali (acizi, baze i sruri
minerale, NaCl) n general mresc uor
coeficientul de tensiune superficial.
Solvitul modifica fortele intermoleculare
ducand la cresterea lor (foarte mica).

Coeficientul de tensiune superficial a


lichidelor i soluiilor
Solviii modific coeficientul de tensiune
superficial a solventului:
3.Substanele care determin scderi mari ale
coeficientul de tensiune superficial se
numesc substane tensioactive i sunt
compui organici amfifilici ce conin att
grupri hidrofile ct i hidrofobe.
Gruparile hidrofobe componente micsoreaza
fortele intermoleculare dintre molelculele de
apa.

Substanele tensioactive au rol important


n:
procesul de dializ i n procesul de digestie,
deoarece mresc permeabilitatea
membranelor (prin micsorarea tensiunii
superficiale a lichidelor care trec prin ele).
alcoolii grasi, acizi grai, srurile biliare: scad
al lipidelor si faciliteaza dizolvarea lor in solutii
apoase.

Substanele tensioactive au rol important:


Anestezicele, care sunt substane tensioactive,
determin o micsorare a tensiunii superficiale a
sngelui.
Pentru asimilarea rapid a medicamentelor,
acestea conin sau se administreaz cu
substane tensioactive.

In respiratie: surfactantul pulmonar = lichid cu


propietati tensioactive care acopera suprafata
alveolelor pulmonare.
Previne colapsul alveolelor la sfarsitul inspirului.

Adsorbia substanelor
Fenomenul de acumulare a moleculelor unei substane
pe suprafaa unui suport (solid sau lichid) se numete
adsorbie. Aceasta este un fenomen de suprafa, spre
deosebire de absorbie care este un fenomen de volum.
Substanele dizolvate ntr-un solvent i care nu au
afinitate pentru un solvent se aglomereaz la suprafaa
lichidului. n acest fel, deoarece crete concentraia lor la
suprafa, tensiunea superficial va scdea. Substanele
vor fi repartizate n mod inegal ntre fazele sistemului,
efectul fiind mai accentuat cu ct substana este mai
liofob.
Ex. substantele tensioactive. Stratul de adsorbtie
serveste ca legatura intre faze insolubile (apa/ulei).

Adsorbia substanelor
Substanele dizolvate ntr-un solvent i care nu au
afinitate pentru un solvent se aglomereaz la suprafaa
lichidului. n acest fel, deoarece crete concentraia lor la
suprafa, tensiunea superficial va scdea. Substanele
vor fi repartizate n mod inegal ntre fazele sistemului,
efectul fiind mai accentuat cu ct substana este mai
liofob.
Ex. substantele tensioactive. Stratul de adsorbtie serveste ca
legatura intre faze insolubile (apa/ulei).

Fenomenul de contact ntre lichide i


solide
Fenomenele superficiale care au loc la
contactul dintre lichide i solide se
numesc: fenomene de udare.
Acestea apar datorit forelor de coeziune
dintre moleculele lichidelor i a forelor de
adeziune dintre moleculele lichidului i ale
solidului.

Fenomenul de contact ntre lichide i


solide
.
Fenomenul de udare determin forma
suprafeelor libere a lichidelor n zona de contact
cu solidul.

Aceast suprafa poate fi:


plan sau
n form de menisc

i este dispus perpendicular pe rezultanta


forelor de adeziune i coeziune la care
sunt supuse moleculele stratului superficial.

Agenti udanti
Anumite substane, numite ageni udani pot
scdea coeficientul de tensiune superficial dintre
solide i lichide ( tensiune interfacial)
favoriznd udarea unor solide de ctre lichidul
respectiv. Pentru a favoriza ptrunderea unor
medicamente n piele sau mucoase acestea se
folosesc mpreun cu anumii ageni udani.
SL

n natur, multe plante i animale secret substane


hidrofobe care le protejeaz pentru a nu fi udate de apa
de ploaie (ruri, lacuri) i favorizeaz deplasarea pe
suprafaa apei.

Tensiune interfacial

Fenomene capilare

Dac un tub este suficient de ngust i adeziunea


lichidului la pereii si este suficient de mare, tensiunea
superficial poate trage lichidul n sus pe tub, ntr-un
fenomen denumit capilaritate. nlimea coloanei
ridicate este dat de relaia:
h

unde

2 cos
gr

h este nlimea lichidului ridicat,


este coeficientul de tensiune superficial lichid-aer,
este densitatea lichidului,
r este raza tubului capilar,
g este acceleraia gravitaional,
este unghiul de racordare descris mai sus. Dac este mai mare
de 90, cum este cazul mercurului ntr-un recipient de sticl,
lichidul va cobor n tub, n loc s urce.