STATUL ROMAN MODERN

1.Prezentarea unei actiuni desfasurate in secolul al XIX-lea, pe plan intern, care a

dus la realizarea statului roman modern si mentionarea unei consecinte a acestei
actiuni.
Realizarea statulul roman modern a presupus numeroase actiuni interne care sa
favorizeze indeplinirea idealului unirii principatelor. O astfel de actiune a fost dubla
alegere a lui Al. I Cuza(1859), alegere facuta in urma unor evenimente ce au dus la
importante schimbari interne. Astfel ca, situaia european creeat n urma rzboiului rusootoman din 1853- 1856 (Rzboiul din Crimeea) a favorizat ndeplinirea idealului unirii
Principatelor.Tratatul de pace de la Paris (1856) a consemnat nfrngerea Rusiei. S-a pus n
discuie cu acest prilej i problema unirii Principatelor, fr ca marile puteri participante s ajung
la un consens n aceast privin. De aceea, tratatul prevedea: nlturarea protectoratului Rusiei
i a nlocuirea acestuia cu garania colectiv a celor apte mari puteri; retrocedarea de ctre
Rusia, Moldovei, a trei judee din sudul Basarabiei; organizarea de alegeri pentru ntrunirea, la
Iai i la Bucureti, a unor Divanuri (Adunri) ad-hoc, care s exprime eventuala dorin de unire
a romnilor.
Consecinta acestei actiuni a fost ca dezbaterile Adunrilor ad-hoc (1857) s-au finalizat cu
adoptarea cte unei rezoluii (cu coninut asemntor n ambele Principate), cuprinznd
propunerile adresate marilor puteri: unirea Principatelor sub numele de Romnia, principe strin,
provenit dintr-o dinastie european, neutralitatea noului stat, sub garania marilor puteri.
n 1858, la Paris, Conferina celor apte puteri garante a instituit Convenia de la Paris. Dei
stabilea o unire incomplet, meritul Conveniei a fost acela de a fi deschis calea ctre unitatea
Principatelor i de a fi trasat principalele direcii de modernizare a statului.
2. Mentionarea a doua fapte istorice care ilustreaza raporturile statului roman modern cu marile
puteri din Europa si a unei consecinte, din secolul al XIX-lea, a unuia din aceste fapte.

Primul fapt istoric a fost cand adunrile elective de la Iai i Bucureti au decis
alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859) i al
rii Romneti (24 ianuarie/5 februarie 1859). Dubla alegere consacra unirea
Principatelor. Marile puteri au recunoscut dubla alegere ca domnitor a lui Alexandru
Ioan Cuza n cursul anului 1859, in cadrul conferintei de la Paris, iar unirea deplin
a Principatelor, n decembrie 1861, lucru recunoscut in Constitutia de la Istanbul.
Anii urmtori ai domniei lui Cuza s-au caracterizat prin adoptarea unui numr mare
de legi (reforme), cele mai importante n perioada guvernului condus de Mihail
Koglniceanu (1863-1865): Legea secularizrii averilor mnstireti (1863), Legea
rural (1864), Legea nvmntului (1864).
Cel de-al doilea eveniment istoric important a fost cand dup abdicarea fortata
a lui Alexandru Ioan Cuza (11 februarie 1866) s-au creat condiiile instalrii pe tronul
Romniei a unui principe strin, problem care fusese adeseori invocat n viaa
politic romneasc i cerut n mod special prin rezoluiile Adunrilor ad-hoc din
1857. La 10/22 mai 1866, principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a
depus jurmntul solemn, la Bucureti, ca monarh al Romniei (1866-1914).
Domnia lui Carol I a debutat prin adoptarea de ctre Parlament, n iunie 1866, a
primei Constituii din Romnia, lege fundamental a statului, ce limita prerogativele
domnitorului la cele ale unui monarh constituional, crea condiiile pentru alegerea
unul guvern reprezentativ, stipula reprezentativitatea minitrilor pentru aciunile lor
i ntrea principiul separaiei puterilor.
Consecinta imediata a recunoasterii lui Carol I a constat n consacrarea
internaional a monarhiei constituionale n Romnia, condiie indispensabil

echilibrului politic intern, adoptarea unei noi Constitutii(1866), castigarea

independentei(1878) si proclamarea Romaniei ca regat(1881).
3.Precizarea unei actiuni de la inceputul secolului al XX-lea la care participa statul
roman modern.
Situatia internationala s-a schimbat la inceputul secolului al XX-lea, iar Romania
a actionat ca un factor de stabilitate in aceasta parte a Europei pentru a mentine
statu-quo-ul in Peninsula Balcanica. Romania s-a implicat in al II-lea razboi
balcanic(1913) impotriva Bulgariei, numai in momentul in care situatia de la sud de
Dunare a devenit periculoasa pentru securitatea tarii, astfel ca, prin tratatul de pace
de la Bucuresti(1913), Romania a obtinut Cadrilaterul( Sudul Dobrogei). Scopul
principal al clasei politice romanesti a fost realizarea Romaniei Mari , lucru favorizat
de izbucnirea Primului Razboi Mondial in 1914. Pozitia Romaniei la declansarea
razboiului in 1914 a dovedit sentimentele antantofile ale romanilor, sentimente
care, dupa moartea lui Carol I in 1914, au fost continuate si de urmasul sau,
Ferdinand. Aceasta preferita, de a lupta alaturi de Antanta a fost cauzata de
promisiunea acestei aliante ca la sfarsitul razboiului, Romania va putea sa-si
recastige dreptul asupra Transilvaniei si Bucovinei. Incheiat in 11 noiembrie 1918,
consecinta participarii Romaniei la Primul Razboi Mondial alaturi de blocul politicomilitar Antanta a fost in primul rand recunoasterea internationala a actului politic de
la 1918, dezmembrarea imperiilor multinationale, si, evident, cele trei provincii
romanesti aflate sub dominatie straina( Basarabia, Bucovina si Transilvania) au
proclamat, rand pe rand, unirea lor cu Romania. Astfel, Basarabia, prin organul ei
reprezentativ, Sfatul tarii, a hotarat in data de 27 martie 1918 unirea cu patriamama. In acelasi an, in noiembrie, Congresul General al Bucovinei a decis unirea cu
Romania, iar in Transilvania Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a
votat Rezolutia unirii cu Romania. Toate aceste actiuni au fost favorizate si de
proclamarea dreptului popoarelor la autodeterminare, lucru realizat de presedintele
Woodrow Wilson in 1918.
4. Formularea unui punct de vedere referitor la evolutia statului roman modern si
sustinerea lui printr-un argument istoric.
In concluzie, odata cu venirea la tron a lui Ferdinand I in anul 1914, de numele
acestuia se va lega participarea la Primul Razboi Mondial care pentru romani va
capata caracterul unui razboi de intregire a neamului. Recapatarea teritoriilor
Basarabiei, al Bucovinei si al Transilvaniei a fost consfiintita, de indata ce razboiul sa incheiat, prin tratatele de pace semnate la sfarsitul razboiului, primind si
consacrarea constitutionala prin adoptarea unei noi legi fundamentale in 1923.
Totusi, prin rezolutia unirii Transilvaniei cu Romania, a fost marcata incheierea
procesului statului unitar roman. In plan international, noul statut politico-teritorial
al Romaniei a fost recunoscut prin tratatele incheiate in cadrul Conferintei de la
Paris(1919-1920).