Ciocarlia Jean Anouilh

IOANA Atunci s ncep cu nceputul. nceputurile sunt ntotdeauna tot ce

poate fi
mai frumos. n casa tatlui meu, cnd nc eram mic. Pe cmpul unde-mi
pzeam oile i unde am auzit prima dat Vocile. (rmne ghemuit n acelai
loc; personajele care nu au nimic a face cu aceast scen se retrag. nainteaz
doar tatl i fratele). Suntem dup ce clopotele de sear au sunat de rugciune.
M aflu pe cmp cu oile. Sunt nc mic. Mai port cosia pe spate i nu m
gndesc la nimic. Dumnezeu este bun cu mine i m ocrotete alturi de prinii
mei, n timp ce soldaii englezi jefuiesc, ard i violeaz ara. Dar ei sunt departe,
iar eu m simt fericit. i deodat, ca i cum cineva mi-ar fi atins umrul, aud o
voce care-mi spune:
- Ioana, s fii bun i cuminte i s mergi des la biseric.
Eram bun i cuminte i mergeam la biseric. M-am speriat, am luat-o la fug
spre cas i apoi am revenit s-mi iau turma. Era deja sear i aproape c nu
mai era lumin. A doua oar mi s-a ntmplat n plin zi, dup clopotele de prnz.
De data aceasta l-am vzut. Prea un nelept. Avea o hain minunat, bine
clcat i dou mari aripi albe. Nu mi-a spus n acea zi cum l cheam, dar apoi
am aflat c
era Monseignorul Arhanghel Mihail. i deodat el a vorbit:
- Ioana, du-te n ajutorul regelui Franei i red-i regatul!
- Dar bine, Domnule, eu nu sunt dect o srman fat, care nu tie clri, nici s
conduc soldaii
Dar vocea a insistat. Atunci am izbucnit n suspine, am strigat din toat inima c
sunt mic, am spus c exist cpitani i soldai pentru aceasta dar nimeni nu m-a
ascultat. Totul era tcere n jurul meu i aveam Frana pe umeri, fr a socoti
munca la ferm i pe tatl meu care nu glumete deloc.