Baltagul Relatiile dintre doua personaje

Romanul Baltagul a fost considerat una dintre cele

mai reusite scrieri ale lui Mihail Sadoveanu, inca de la
aparitie. Criticii literari au remarcat profunzimea
romanului, generozitatea acestuia in diversitatea
codurilor de lectura pe care le permite, fiind interpretat
ca roman traditional, mitic, monografic, de dragoste, al
initierii, al familiei i, nu in ultimul rand, ca roman cu
intriga politista.
Nechifor Lipan este personajul absent al romanului,
dar conturat puternic prin amintirile i gandurile sotiei
sale. Numele sau provine de la grecescul Nikephoros
care inseamna purtator de victorie. Era un oier din
Magura Tarcaului si isi castiga existenta ca toti muntenii,
"cu toporul ori cu cata", el fiind dintre "cei mai vrednici",
pentru ca-si intemeiase o stana de oi la munte. Isi
petrecea o mare parte din viata in mijlocul naturii, "cu
Dumnezeu si cu singuratatile", mutandu-si oile de la
munte la ses, in functie de anotimp. Se intorcea
intotdeauna la casa si la familia lui, pentru ca "munteanul
are radacini la locul lui, ca si bradul".
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului.
La inceputul romanului, in maniera tipic realista, Vitoriei i
se realizeaza un portret fizic, cu accent pe fizionomia ei:
obrazul ca un portret neclintit este insufletit de ochii ei
caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a
parului. Dupa mai bine de doua decenii de convietuire,
Vitoria Lipan isi iubea barbatul ca in tinerete i
recunostea asta cu rusine, caci, dupa legile nescrise,
varsta iubirii a trecut, de vreme ce au copii mari, aflati ei
insisi in pragul casatoriei. Dragostea ei de douazeci i

mai bine de ani nu a fost lipsita de furtuni, pentru ca

Nechifor era petrecaret i nestatornic unoeri, ceea ce
starnea gelozia apriga a Vitoriei.
Nechifor Lipan era foarte priceput in mestesugul
oieritului, bun gospodar i negustor. Dragostea pe care i-o
poarta sotia evidentiaza faptul ca era un om deosebit.
Cunoscutii vorbesc despre el cu respect (negustorul
David, hangii). Curajos si increzator in sine, Nechifor
Lipan nu se temea de hoti ("avea stapanire asupra lor"),
de aceea nu-i era frica sa umble noaptea singur, cantand
"din solz, ca sa nu-i fie unit".Din faptele Vitoriei rezulta
curaj, prudent, consecventa, hotarare, inteligenta,
diplomatie, fidelitate, intuitive psihologica, respectul
pentru traditie i capacitate de disimulare. Cele doua
trasaturi dominante ale caracterului personajului sunt
puterea de a iubi i sentimentul datoriei. Nechifor era
sotul ei, iar ea este datoare sa afle ce I s-a intamplat i sa
faca, daca e cazul, dreptate.
Romanul se deschide cu o legenda spusa de el, care
ii evidentiaza inteligenta i viclenia: el isi justifica
defectele ca fiind atribuite munteanului de Dumnezeu,
muntenii fiind inca de la facerea lumii petrecareti, iubind
viata i traind-o cu intensitate. Faptul ca opera se
deschide cu evocarea legendei pe care o obisnuia sa o
spuna Nechifor are rolul de a purta cititorul in constiinta
personajului feminine, unde glasul marelul absent se
aude neincetat. Vitoria anticipeaza fiecare amintire printrun gest retractile, de inchidere in sine, ca intr-o fortareata
in care isi apara barbatul i iubirea.
O alta secventa narativa semnificativa pentru
ilustrarea relatiilor dintre cele doua personaje este cand
baba Maranda ii sugereaza Vitoriei ca intarzierea lui
Nechifor se datoreaza vreunor ochi verzi care i-au atinut
calea. Vitoria stie ca nu poate fi adevarat. In dragostea ei

exista certitudinea ca este iubita i ca Nechifor se

intoarce la ea ca la apa cea buna.
Structurat in saisprezece capitole, actiunea
romanului se desfasoara pe un singur plan narativ i este
prezentata cronologic, cu rare abateri in analepse menite
sa recupereze figura memorabila a lui Nechifor Lipan. Pe
firul epic al cautarii personajului disparut se ordoneaza
doua conflicte importante: unul de natura morala, care
presupune pedepsirea ucigasilor pentru savarsirea faptei
abominabile, altul de natura interioara, detectabil in
suferinta nevestei din Magura Tarcaului i in tentativele ei
de a ramane tare in fata loviturilor destinului.
Perspectiva narativa este specifica romanului realist.
Un narator obiectiv prezinta faptele, fara a se implica, ci
lasand personajele sa se reprezinte. Nu emite judecati de
valoare, nu sanctioneaza comportamentul unora i nici nu
il recompenseaza pe al altora. Acest narator neutru, cu
focalizare zero, alterneaza cu notatia in stil indirect liber.
Vitoria preia rolul de personaj-reflector, prin intermediul
caruia se realizeaza portretul lui Nechifor.
Actiunea romanului se desfasoara din toamna pana
in primavara, in zona de nord a Moldovei. Timpul la care
se raporteaza personajele se plaseaza intre doua mari
sarbatori crestine, cu corespondent in calendarul
pastoral. Samedru (Sfantul Dumitru 26 octombrie) i
Sangiorz (Sfantul Gheorghe 23 aprilie). Plecarea lui
Nechifor de acasa coincide cu drumul spre iarna, adica
spre moarte. Existenta Vitoriei se raporteaza la
respectarea traditiei, la marile sarbatori, majoritatea
crestine, dar preluand conotatia celor stravechi, de la
inceputurile lumii.
Un aspect care pune in evidenta geniul sadovenian
este constructia personajului absent. In momentul intrarii

in timpul discursului, moartea lui Nechifor se consumase

deja, dupa cum ne atentioneaza premonitiile Vitoriei, al
carei vis il evoca pe barbatul ei trecand intors cu spatele
peste o apa neagra. Absenta lui Nechifor din timpul real,
dar prezenta lui perpetua in gandul, in sufletul i in
actiunile Vitoriei, il propulseaza in postura de
suprapersonaj.
In opinia mea, Baltagul construieste un personaj
feminin de o forta impresionanta. Deoarece in
desfasurarea vietii s-a produs un eveniment perturbator,
care pune in primejdie ordinea lumii, Vitoria intervine
decisiv. Traseul ei urmeaza pas cu pas drumul lui Nechifor
i o conduce la descoperirea criminalilor, intr-un demers
care justifica eticheta de Hamlet feminin, ce care i-a
asociat-o George Calinescu. Pedepsirea lui Calistrat Bogza
i a lui Iliei Cutui finalizeaza un mandat justitiar al eroinei.
Mandatul mai important este similar celui al Antigonei:
sufletul lui Nechifor trebuie sa isi gaseasca linistea in
ordinea cosmica.