36.

Leziunile toracelui
Echimozele si hematoamele se produc atat prin mecanism direct si indirect, evolutia lor fiind, in general,
favorabila in 8-10 zile. Uneori, aceasta poate fi prelungita prin interventia infectiei. Hematoamele mai
mari se pot inchista, persistand local o formatiune semidura sau dura, relativ mobila pe planurile
subjacente si neaderenta la piele. Ablatia chirurgicala este solutia terapeutica ce se impune intr-o atare
situatie. Excoriatiile sunt leziuni simple, care nu prezinta caracteristici deosebite fata de alte localizari.
Plagile pot fi superficiale si profunde, acestea din urma afectand si planul muscular intercostal sau planul
muschilor migrati. Plagile profunde pot fi penetrante sau nepenetrante in cavitatea pleurala, dupa cum
depasesc sau nu foita parietala a pleurei, ce tapeteaza suprafata interioara a peretelui toracic. De
asemenea plagile mai pot fi intepate si intepate=taiate., acestea pot fi penetrante si nepenetrante.

37. Leziuni abdominale

Sunt aceleasi ca la leziunile toracelui insa se petrec la un nivel mai mare.
Echimozele si hematoamele se produc atat prin mecanism direct si indirect, evolutia lor fiind, in general,
favorabila in 8-10 zile. Uneori, aceasta poate fi prelungita prin interventia infectiei. Hematoamele mai
mari se pot inchista, persistand local o formatiune semidura sau dura, relativ mobila pe planurile
subjacente si neaderenta la piele. Ablatia chirurgicala este solutia terapeutica ce se impune intr-o atare
situatie. Excoriatiile sunt leziuni simple, care nu prezinta caracteristici deosebite fata de alte localizari.
Plagile pot fi superficiale si profunde, acestea din urma afectand si planul muscular intercostal sau planul
muschilor migrati. Plagile profunde pot fi penetrante sau nepenetrante in cavitatea pleurala, dupa cum
depasesc sau nu foita parietala a pleurei, ce tapeteaza suprafata interioara a peretelui toracic.
Gravitatea celor din urma este net superioara: hemoragii interne si externe cu anemie acuta sau soc
hemoragic; daca nu se intervine in timp util victima decedeaza. De asemenea, contuzia, dilacerarea,
sectionarea structurilor organice pot produce insuficienta de organ sau embolie tisulara, cu grave
consecinte pe plan clinic si al evolutiei.

38. Moartea subita

Este o varietate de moarte suspecta. Apartenenta este motivata, asa cum reiese si din definitie, de
modul brutal, neasteptat, inexplicabil de producere a decesului la persoane in (aparenta) plina stare de
sanatate, cu simptomatologie premonitorie absenta sau de scurta durata.
Scoala romaneasca de Medicina legala (I. Moraru), urmarind criteriile etiopatogenic si anatomopatologic, a propus trei tablouri relativ distincte pentru moartea subita:
a)
M.S. cu leziuni organice grave: hemoragie cerebrala, ramolismentul ischemic cerebral, infarctul
de miocard, rupturi anevrismale, boala trombotica pulmonara, cardiaca, miocardite, encefalite,
meningite forme grave, tumori maligne, pneumopatii, pancreatita hemoragica;
b)
M.S. cu leziuni cronice la nivelul organelor vitale: ateroscleroza aorto-coronariana,
miocardoscleroza, cicatricea postinfarct, sclerolipomatoza miocardica, sclerozele renale si pulmonare.
Acestea limiteaza capacitatea de adaptare a organismului la suprasolicitari (stres, modificari ale presiunii
atmosferice, frig, caldura, oboseala, efort fizic si emotional intens, inclusiv raport sexual), rezultatul fiind
decompensarea brutala a functiilor vitale cu producerea de aritmii severe sau a stopului cardiorespirator.
c)
M.S. cu leziuni nespecifice: staza generalizata, sufuziuni sanguine si edem la nivelul mucoaselor
si seroaselor si pot fi intalnite atat in cauze patologice (soc anafilactic, boli infecto-contagioase, viroze),
dar si in unele morti violente (intoxicatii, electrocutii, asfixii mecanice).

Ultimele doua varietati impun un diagnostic diferential riguros, de multe ori in cadrul unei evaluari
medico-legale complexe, cu examene complementare: histopatologic, toxicologic, bacteriologic,
tanatochimic, etc., pentru a elimina eventualitatea unei morti violente (electrocutii, intoxicatii).

39. Caderea si precipitarea

LEZIUNILE SI MOARTEA PRIN CADERE SI PRECIPITARE
Atat caderea, cat si precipitarea sunt consecintele pierderii echilibrului. Ambele apar n conditii si
modalitati variate si reprezinta doua notiuni distincte.
Gravitatea leziunilor produse prin cadere si precipitare depinde de mai
multi factori: viteza de cadere depinde de naltimea de la care se cade si de
greutatea corpului; caracteristicile planului de care se loveste corpul
planurile moi (apa, zapada) pot anula sau reduce efectele lovirii, planurile dure
determinand un anumit tip de leziuni; regiunea lezata la nivelul capului se
ntalnesc cele mai grave leziuni.
Caderea
Este o schimbare a pozitiei corpului, o dezechilibrare, prin deplasarea centrului de greutate, astfel ncat
o parte a corpului se izbeste cu violenta de planul de sustinere. Caderea se poate face din pozitie stationara
sau din mers, n acest caz leziunile fiind mai pronuntate. Caderea poate avea cauze multiple, ce se pot
clasifica n: cauze externe (de mediu) si cauze interne.
Cauzele externe obscuritatea, obstacole, terenul lunecos, ebrietatea, heteropropulsia.
Cauzele
interne

sunt
foarte
numeroase:
de cauza vizuala adaptarea la ntuneric;
de cauza cardio vasculara (tulburari de ritm cardiac - tahicardii, fibrilatie
atriala, blocuri); de cauza neurologica accident vascular cerebral (AVC);
de cauza metabolica anemie; Aspecte medico legale: stabilirea
diagnosticului pozitiv de leziune produsa pasiv si nu activ (diagnostic pozitiv de
cadere) cercetarea leziunilor de pe partile proeminente ale corpului; cercetarea
leziunilor secundare perturbarii reflexelor posturale; cercetarea cauzelor
medicale de cadere. Precipitarea
Este o dezechilibrare a corpului cu deplasarea centrului de greutate, avand ca urmare lovirea corpului
de un plan inferior planului de sustinere.
Precipitarea reprezinta un mijloc frecvent de sinucidere, situandu-se pe locul trei ca frecventa dupa
spanzurare si otravire.
Poate avea cauze variate dintre care mai frecvente sunt accidentele (n special accidentele de munca), mai
rar fiind ntalnite precipitarile omucideri.
Leziunile ce apar n precipitari sunt mult mai grave decat cele din caderi, iar n functie de modul de
producere mecanismele pot fi:
Mecanism direct - primar
-secundar
- mediat
Mecanism indirect
Mecanismul direct:
primar leziunile sunt situate n regiunea care a luat contact prima cu planul dur; secundar leziunile
sunt produse de lovirea ulterioara a corpului de planul dur; mediat mai rar, cand caderea se face in axul
verical al corpului (caderi n picioare, pe genunchi, pe vertex, pe oasele ischiatice). Mecanismul indirect leziunile apar la distanta de locul de impact.

40. Leziunile traumatice si moartea prin accidentele de trafic

LEZIUNILE SI MOARTEA PRIN ACCIDENTE DE TRAFIC
Caracteristica a timpurilor noastre o reprezinta cresterea rapida de deplasare a omului ca urmare a
dezvoltarii retelei de transport, a performantelor autovehiculelor, a necesitatii folosirii timpului cat mai
eficient si cu randament maxim. Aceste aspecte au dus din pacate si la o crestere, din ce n ce mai mare, a
accidentelor de circulatie. Termenul de accident de circulatie desemneaza orice accident produs pe caile
publice de transport. Anual, n lume se nregistreaza aproximativ 1 million de decese n urma accidentelor
de circulatie, si se estimeaza ca pe viitor acest numar va creste de la an la an.
n tarile cu trafic intens decesele prin autovehicule si vatamarile non-letale produse n urma accidentelor
rutiere detin locul 3 ca si cauza de deces (dupa bolile cardio vasculare si tumori); iar pentru segmentul de
varsta 15 30 de ani detin locul 1. Majoritatea deceselor se produc la locul accidentului
n studiul accidentelor rutiere se identifica trei factori importanti:
omul ca participant la traffic sau
ca pieton; autovehiculul; drumul.
De asemenea sunt ntalniti si o serie de factori favorizanti:
mediul rural sau urban;
sezonul;
conditiile meteorologice;
perioada din saptamana.
Omul un sofer cu reflexe normale si atent are ca timp de reactie fata de pericol aproximativ 0,9
secunde Autovehiculul capacitatea de franare depinde foarte mult de dotarea si starea sa tehnica.
Drumul influenteaza n mod direct sau indirect n cazul defectelor benzii de rulare prin directia de mers,
necesitatea manevrelor ocolitoare si lungimea urmelor de franare. Cauzele accidentelor de trafic:
Varsta, Oboseala, Frecventa nocturna, Frecventa saptamanala,Personalitatea conducatorului auto
,Pranzul copios ,Bolile cardio vasculare,Pierderile de constienta la volan,Boli metabolice ,Psihozele
,Medicamentele ,Consumul de alcool Accidentele de tren
Expertiza medico legala trebuie sa stabileasca n primul rand aspectele juridice ale accidentelor
feroviare. Acestea pot avea cauze multiple: sinucidere; calcare accidentala; cadere accidentala din tren;
accident de munca; omucidere; disimularea unei omucideri.

41. Leziunile si moartea produse prin arme de foc (aspecte lezionale ale orificiilor
de intrare - iesire si ale canalului la plagile impuscate)
LEZIUNILE SI MOARTEA PRIN ARME DE FOC

Desi snt utilizate de peste 600 ani ca instrumente de atac si aparare, armele de foc au suferit
perfectionari continue, att din punct de vedere al constructiei ct si al calitatii munitiei folosite, perfectionari
determinate de cresterea eficientei lor precum si de diversificarea scopurilor de utilizare.
Deoarece fac posibila o agresiune de la distanta, producnd leziuni grave, de obicei mortale si ridica
o serie de probleme, cum snt cele de diagnostic diferential al leziunilor produse n acest mod cu plagile
produse prin alti agenti mecanici (corpuri contondente sau ntepaturi), studiul lor prezinta un deosebit
interes medico-legal.
Pentru statele unde nu exista restrictii deosebite pentru folosirea unor arme de foc n scopuri
particulare, frecventa leziunilor si a deceselor prin arme de foc este mai crescuta, iar ansamblul problemelor
medico-legale si criminalistice pe care le ridica este mai complex. Aspectele judiciare de omor si sinucidere

apar astfel mai frecvente fata de cele accidentale (cauzate de arma de vnatoare sau sport), care predomina
n tara noastra, ca si n statele n care regimul detinerii si folosirii armelor si munitiei este restrictiv. Ranirile
si omorurile prin arme de vnatoare n tara noastra snt mai frecvente dect cele produse prin alte tipuri de
arme de foc.
Leziunile produse prin arme de foc se ncadreaza n grupul leziunilor produse prin agenti mecanici.
Ele snt foarte variate si, pentru ntelegerea att a aspectelor clasice ct si a celor atipice snt necesar de
cunoscut cteva notiuni elementare de balistica).
A. Elemente de balistica medico-legala
n practica medico-legala ne ntlnim mai ales cu leziuni produse prin armele de foc de mna, care, n
clasificarea lui Avdeev
pot fi: de lupta, de sport, de vnatoare si de constructie atipica.
- arme de lupta: pusti, mitraliere, automate, pistoale, revolvere, pistoale-militare, pistoale de buzunar,
carabine;
- arme de sport: de tir si de antrenament;
- arme de vnatoare: cu teava neteda (lisa), ce folosesc alice si ghintuita, ce folosesc proiectile;
- arme atipice:arme cu teava taiata, pentru a putea fi mascate;
- arme de constructie proprie care pot fi foarte variate, din tevi de metal mai lungi sau mai scurte, cu un
sistem de aprindere.
Cartusul este un tub metalic sau din carton, alcatuit dintr-o capsa cu fulminat sau sinoxid, ce se
aprinde la percutie, un strat gros de pulbere, care poate fi "cu fum" sau "fara fum", si o bura (rondela de
pasla). Proiectilul propriu-zis nchide cartusul si este la rndul sau format dintr-un nucleu de plumb nvelit
ntr-o camasa metalica n caz de ncarcatura speciala proiectilul contine si materialul exploziv, care
actioneaza n momentul atingerii tintei.
Puterea de actiune a proiectilului e determinata, n orice punct al traiectoriei de forta vie, Viteza
maxima a proiectilului se afla la gura tevii sau, pentru armele cu teava lunga, pna n jurul unei distante de
1,5 m, distanta n care presiunea gazelor continua a se exercita asupra proiectilului. Plecnd de la gura tevii,
viteza proiectilului descreste n raport cu greutatea proiectilului si rezistenta aerului.

42. Probleme ale expertizei medico-legale in impuscare

B. Problemele expertizei medico-legale
n fata unor cazuri de leziuni traumatice sau a mortii produse prin arme de foc sau suspectate a fi produse
n asemenea
circumstante, expertiza medico-legala are de rezolvat
urmatoarele probleme: daca leziunea este produsa prin arma
de foc; care este orificiul de intrare si de iesire;
diagnosticul diferential al leziunilor constatate fata de leziunile
traumatice de alta natura; caracterul vital sau post-mortal al ranii
mpuscate; stabilirea distantei de la care s-a tras; Stabilirea directiei din
care s-a tras; precizarea autoproducerii leziunilor, in sinucidere. numarul
si succesiunea mpuscaturilor;
stabilirea legaturii de cauzalitate dintre leziunile constatate si producerea mortii;
in supravietuire, aprecierea gravitatii leziunilor a timpului de ngrijiri medicale necesar n vederea
vindecarii, a eventualelor infirmitati, invaliditati, posibilitati de automutilare etc.; stabilirea identitatii armei
cu care s-a tras.

C. Precizarea diagnosticului si rezolvarea problemelor expertizei

Leziunile produse prin arme de foc se clasifica n leziuni primare, datorate factorilor primari ai
mpuscarii (proiectilul) si care apar n trageri de la orice distanta si modificari secundare, datorite factorilor
secundari (complementari) ai mpuscaturii (pulberea, flacara, gazele).
n cazurile tipice, proiectilul strabate corpul omenesc, producnd un orificiu de intrare, un canal si un
orificiu de iesire, diagnosticul de plaga mpuscata facndu-se prin identificarea acestor elemente, cu
particularitatile pe care le prezinta, fata de leziunile asemanatoare produse cu alte arme.
Obisnuit, orificiul de iesire e mai larg decat cel de intrare. Aceasta se explica prin deformarea
proiectilului, acesta marindusi volumul la iesire, patrunderea perpendiculara si iesirea oblica, prin devierea
traiectoriei n corp si antrenarea din corp de materii straine, fragmente osoase etc.
Sunt cazuri cnd un singur proiectil poate da nastere mai multor orificii de intrare si de iesire (prin
fragmentarea lui) si cazuri cnd orificiul de intrare se descopera mai greu (sub par, n cavitati naturale, sub
mamela etc.).

43. Anoxii- generalitati. Clasificarea anoxiilor

anoxia inseamna asfixie
Anoxiile se pot realiza la mai multe niveluri, situatie dupa care se face si clasificarea lor:
de aport caracterizata prin tulburari de respiratie externa pana la nivelul schimburilor alveolo-capilare.
Se datoreaza n special obstacolelor din caile respiratorii;
de transport se datoreaza tulburarilor la nivelul transportului de oxigen, aparute n urma tulburarilor de
circulatie sau datorita tulburarilor cantitative si calitative la nivelul hemoglobinei;
asfixiile de utilizare - este mpiedicata utilizarea oxigenului de catre tesuturi, n urma actiunii unor
substante chimice ce blocheaza enzimele respiratorii. Aceste substante chimice sunt reprezentate de cianuri
sau hidrogen sulfurat;
Medico-legal, asfixiile sunt de cauze violente (traumatice) si neviolente (patologice, netraumatice).
Asfixiile mecanice sunt asfixii de cauza violenta. Sunt:
asfixii prin compresiune sugrumarea, spanzurarea, strangularea cu latul, compresiunea toracoabdominala;
asfixii prin ocluzie ocluzia orificiilor superioare (sufocarea), ocluzia cailor respiratorii prin corpi straini
solizi sau lichizi (necarea). n cadrul asfixiilor mecanice apar o serie de tulburari la diferite niveluri ale
organsimului:

44. Spanzurarea, strangularea, sufocarea, compresiunea toracoabdominala

Spanzurarea
Este o asfixie mecanica produsa prin comprimarea gatului cu un lat sub propria greutate a corpului.
Spanzurarea se poate clasifica astfel:
tipica nodul este situat simetric la spate, corpul
este suspendat atipica nodul este anterior sau
lateral completa corpul atarna nesprijinit
incompleta corpul atinge solul
Spanzurarea este utilizata n special n scop suicidal, rar fiind accidentala si foarte rar folosita n scop
criminal. Spanzurarea a fost utilizata ca forma de executie judiciara.
Strangularea
Este acea forma de asfixie mecanica n care comprimarea gatului se face cu un lat ce se strange progresiv,
forta fiind actionata din afara. Din punct de vedere juridic si medico-legal, strangularea este des ntalnita n
omucideri, si mai rar n sinucideri. Prezenta de leziuni traumatice n jurul santului de strangulare orienteaza
catre omucidere, ele fiind produse n ncercarea de aparare. Cand o omucidere prin strangulare se
disimuleaza prin spanzurare (mortul spanzurat), la cadavru se vor gasi leziuni joase ce au caracter vital si
leziuni nalte (de spanzurare) fara caracter vital.

Sufocarea
Este asfixia prin astuparea orificiilor respiratorii superioare, frecvent cu mana sau cu obiecte moi carpe,
batiste, perne. Mecanismul este de tip anoxie anoxica, si este singurul tip de asfixie mecanica n care
ntalnim mecanism unic.
Victimele sufocarii sunt n general persoanele ce sunt lipsite de aparare copii, batrani. Sunt cunoscute si
cazuri accidentale, cand victima n stare de ebrietate cade cu fata pe materiale pulverulente nisip, faina.
Atunci cand pentru sufocare sunt folosite materiale moi, leziunile din jurul gurii si al nasului lipsesc
Compresiunea toraco-abdominala
Este un tip de asfixie mecanica, n special de natura accidentala. Se poate ntalni n cazul accidentelor de
munca, surpari de maluri, prabusiri de pereti, avalanse, accidente de mina. Ca si modalitate de omucidere
se poate realiza prin compresia toracelui si abdomenului victimei cu genunchii sau greutatea corpului
agresorului. O greutate de 50 kg poate bloca miscarile respiratorii ale unui om obisnuit, cei cu constitutie
mai robusta putand rezista pana la o greutate de 100 kg. Cand se aplica o greutate asupra corpului
echivalenta cu jumatatea greutatii acestuia, moartea poate surveni n circa 10 minute. Accidental se
cunosc cazuri de moarte a nou-nascutului culcat langa mama, cand aceasta si-a sprijinit bratul pe toracele
copilului.

45. Inecul
necul
Se mai numeste si submersie si este asfixia n care aerul respirat este nlocuit cu lichid (apa, ulei, petrol).
De cele mai multe ori este suficient ca orificiile respiratorii sa se gaseasca n lichid pentru ca decesul sa
intervina. Din punct de vedere juridic si medico-legal submersia poate fi folosita n scop suicidal, si atunci
sunt prezente semnele tentaivelor prin alte mijloace plagi taiate, mpuscate, istoric cu igestie voluntara
de toxice, persoane cu boli psihice, sau care au asupra lor corpuri grele (n vestimentatie sau legate de
corp). Suspiciunea de accident se datoreaza de obicei prezentei alcoolemiei crescute, intoxicatia cu CO,
marca electrica sau necul n apa mica. Leziunile traumatice (strangulare sau sugrumare, plagi), prezenta
cadavrului ntr-un sac pledeaza pentru omucidere.
Fiziopatologie
n submersie simptomatologia se instaleaza si evolueaza n
mai multe etape: faza preasfixica 30 sec - 1 min dispnee
inspiratorie 1 min dispnee expiratorie 1-2 min
faza convulsiva si pauza respiratorie este urmata de respiratii ample terminale,
Trecerea apei n circulatie si anoxia contribuie la instalarea
decesului. n apa putrefactia are ca punct de plecare extremitatea
cefalica (fata de negru) odata scus din apa cadavru intra ntr-un
proces rapid de putrefactie

46. Leziunile si moartea prin temperatura inalta

Organismul uman este mult mai puin adaptat la temperaturile nalte dect cele sczutei reacioneaz mult
mai zgomotos la aceste temperaturi. n privina sunt produse prin lichide fierbini sau aburi.modificrilor

locale,leziunile aprute poart numele de arsuri cnd sunt produse prin flacr, metale nclzite,
gazefierbini sau raze solare i opriri cnd
Arsura de gradul I se caracterizeaz prin hiperemie, tumefiere i durere local. Dupun timp, roeaa i
tumefierea dispare, persist un timp o culoare roie nchis, apoi urmeazdescuamarea epidermului
Arsura de gradul II se caracterizeaz prin inflamaie cu apariia de bule (flictene) culichid transparent,
rareori tulbure.
Arsura de gradul III se caracterizeaz prin necroz tisular ce constituie un terenfavorabil pentru apariia
infeciilor. Vindecarea se face prin apariia de cicatrici retractile,dureroase, cu limitarea micrilor dac sunt
localizate la nivelul plicilor.
Arsura de gradul IV se caracterizeaz prin apariia carbonizrilor. Acest grad de arsuraapare doar la
cadavru.
Moartea prin arsuri se poate produce fie rapid datorit ocului iniiat de excitarea intensa terminaiilor
senzitive din piele, fie, mai trziu, datorit ocului postcombustional. Arsurile se pot complica cu infecii
locale sau generale. Dintre complicaiile cele mai frecvente amintim bronhopneumonia i nefrita,
complicaii care pot determina i ele moartea

47. Leziunile i moartea prin frig.

Moartea prin temperaturi sczute este n general accidental, dar condiiile suspecte ncare se gsesc
cadavrele precum i lipsa de leziuni caracteristice impun o anchet i o expertizmedico legal
amnunit. Aciunea local a frigului se caracterizeaz prin apariia de leziunitraumatice numite degerturi,
care prezint 4 grade:gradul I - se caracterizeaz prin apariia de tulburri circulatorii, care se traduc prinvasoconstricie, pielea
devenind palid, sngele se acumuleaz n viscere, dar rapid dup aceeaapare vasodilataia paralitic care
d o culoare albstruie pielii. Concomitent apare o durere puternic i sensibilitatea pielii dispare.gradul II - se caracterizeaz prin inflamaie, flictene pline cu exudat sanguinolentinflamator. Flictenele se
sparg uor, lsnd la vedere ulceraii greu vindecabile.gradul III - se caracterizeaz prin necroza pielii i esutului subcutanat.gradul IV - necroza se ntinde n profunzime, pn la oase, complicat frecvent cuinfecii secundare

48. Elctrocutia
Actiunea energiei electrice tehnico industriale aupra corpului omenesc poarta numele de electrocutie si
consta in totalitatea modificarilor patologice morfologice, locale si generale datorita traversarii curentului
electric a corpului sau a unei parti a acestuia. Trecerea curentului prin corp se face sub forma de bucle,
care sunt in numar de 3:

Superioara ambele maini ating sursa de curent, intregul corp este strabatut de agentul
fizic, este nociva, organele vitale fiind afectate;

Inferioara ambele picioare sunt strabatute de curent electric, organele vitale nu sunt

afectate;

Supero inferioara o mana atinge sursa de curent, iar acesta se scurge prin picior in
pamant, este nociva, organele vitale fiind afectate. buclele reprezinta atingeri directe ale surselor de
curent, dar pot exista si atingeri indirecte, cand corpul uman poate veni in contact cu sursa prin
intermediul unui mediu conductor (apa, urina) sau printr-un arc voltaic.

49. Leziunile si moartea prin variatii ale presiunii atmosferice

Presiunea atmosferic se reduce (1MM hg la fiecare 10 m) pe msura ascensionrii de lanivelul mrii, prin
scderea presiunilor pariale ale gazelor componente,
n aerul inspirat;organismul suport mai bine creterea concentraiei de o2Dect scderea acestuia.
Manifestrileaprute sunt diferite n funcie de durata expunerii la scderea presiunii:- expunerea de scurt
durat
Rul de munte apare la persoane care fac ascensionri la altitudini deaproximativ 2500 3000 m;
manifestrile apar cu att mai precoce cu ct efortul depus este mai mare.
Rul de altitudine apare la aproximativ 6000 7000 m, nu este influenat deefort, cauza fiind scderea
concentraiei de o2 sub pragul nevoilor limit ale organismului;
Expunerea de lung durat
Boala cronic a munilor se manifest la cei care locuiesc mai muli ani laaltitudini mari,
Simtpome :oboseal fizic i intelectual, cefalee, dispnee de efort,, tulburri oculare iauditive; dac
individul prsete locul respectiv aceste fenomene se remit, m caz contrar producndu-se decesul.Expunerea brusc la presiunea atmosferic foarte sczut
n astfel de situaiimanifestrile ce apar nu se datoreaz deficitului de o2 ci fenomenului sticlei de ampanie
lascoaterea dopului.

50. Pruncuciderea
Uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, savarsita de catre mama
aflata in stare de tulburare psihica se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) daca faptele prevazute in art. 193 - 195 sunt savarsite asupra copilului nou-nascut imediat dupa nastere,
dar nu mai tarziu de 24 de ore, de catre mama aflata in stare de tulburare psihica, limitele speciale ale
pedepsei sunt de o luna si, respectiv, 3 ani.
Astfel, conform alin 1, pentru ca infractiunea sa fie incadrata in termenii art. 200 c.pen., ea trebuie sa
prezinte urmatoarele elemente juridice:

Uciderea pruncului (prin comisiune sau omisiune);

Uciderea sa se execute asupra unui copil nou-nascut, in primele 24 ore dupa nastere si nu

mai tarziu;
Uciderea sa fie savarsita de catre mama copilului;
Mama sa prezinte o tulburare legata de actul nasterii stari psiho-fiziologice anormale, cu
afectarea discernamantului (fara abolire). Neindeplinirea cumulativa a acestor conditii impune
incadrarea juridica in infractiunea de omor (art. 188 c.pen).

51. Violul. Probarea actului sexual.

Rupturile membranei himenale Sunt urme anatomice, concludente n cazul violului asupra virginelor. n
urma penetrarii se produc una sau maxim trei rupturi pe marginea libera a himenului. Rupturile vor fi
prezente n portiunea inferioara a himenului sau pe partile sale laterale. Deflorarea poate fi completa sau
incompleta. Deflorarea incompleta intereseaza doar o portiune din himen, pe cnd n deflorarea completa
rupturile pot provoca insertia himenului pe peretele vaginal sau pot fi prezente inclusiv la nivelul mucoasei
vulvare sau vaginale. Aspectul rupturilor este variat, el fiind conditionat de forma himenului. Urmele de
sperma proba a unui act sexual o constituie si prezenta spermei n vagin, fundurile de sac, pe corpul sau
lenjeria victimei. Urmele de sperma constituie o proba valoroasa, mai ales n cazul violului comis asupra
unei femei, caz n care sunt absente semnele deflorarii.
Firele de parSe gasesc pe corpul victimei, pe lejeria de corp sau de pat sau pe obiecte de la locul agresiunii.
Valoare de proba au si firele de par ale victimei gasite pe corpul agresorului.
Bolile venerice si sarcinaAu valoare de proba indirecta, n general fiind consecinta unui act sexual.Multi
autori considera ca violul asupra fetitelor de pna la 6 ani nu poate avea loc, iar ntre 6 - 11 ani violul este
posibil, dar cu leziuni anatomic foarte grave - rupturi rectovaginale, rupturi la nivelul furculitei perineale
Urmele hemoragicen momentul rupturii himenului se produce si o hemoragie. Aceasta hemoragie este
redusa si dureaza putin. Urme de snge se pot gasi pe corpul victimei, pe lenjerie sau obiecte de la locul
infractiunii.

52. Violul. Probarea lipsei de consimtamant

Violul poate fi definit din punct de vedere juridic, clinic, moral i politic. Din punct de vedere juridic violul
este actul sexual lipsit de consimmnt. Legal violul este considerat a fi de trei grade de severitate:
Violul de gradul trei este acela n care violatorul are un act sexual cu o alt persoan care este incapabil s
consimt datorit unui alt factor dect faptul c are mai puin de 17 ani.
Violul de gradul doi este situaia n care persoana violat nu i poate exprima consimmntul datorit
faptului c este debil mental sau incapacital mental.
Violul de gradul unu este cel n care violatorul folosete fora asupra unei persoane care nu este capabil s
i exprime consimmntul sau este neajutorat din punct de vedere fizic sau care are vrsta de 11 ani.

53.simularea
Clasificare
Simulare Propriu-zis
Agravare
Disimulare
Propriu-zis Simularea unei afeciuni inexistente
simularea de semne obiective
simularea de semne
subiective
Crearea artificial de boli
de infirmiti

Simularea se manifest, deci, fie prin aceea c individul n cauz pretinde c sufer de o boal pe care n
realitate nu o are, fie prin aceea c i provoac n mod artificial unele boli sau infirmiti. n prima situaie
individul poate recurge fie la acuzarea unor semne subiective cum ar fi cefalee, mialgii, artralgii, ameeli,
hipoacuzie, tulburri de vz, tulburri psihice; fie la imitarea sau crearea unei simptomatologii caracteristice
pentru afeciunea pretins, ca de exemplu o criz de epilepsie, comportament bizar, chioptare,
incontinen urinar, icter i echimoze. n ceea de a doua categorie, aa cum am artat, se ncadreaz crearea
artificial de diferite boli ca piodermite, otite, conjunctivite, abcese, arsuri, tumori, plgi, etc., precum i
crearea unor infirmiti reale, uneori definitive, ceea ce n medicina legal poart numele de automutilare
(amputaii de degete).

54. Cadrul juridic procedural i organizatoric de efectuare a

expertize medico-legale psihiatrice trebuie prezentat n contextul unor noiuni elementare de drept direct

legate de obiectul i obiectivele expertizei.

Infraciunea constituie fapta care prezini pericol social, svrit cu intenie, deci cu bun tiin, sau din
greeal (culp).
Infraciunea este singurul temei a rspunderii penale. Fapta care prezint pericol social, n nelesul legii
penale, este orice aciune sau inaciune prin care se aduce atingere uneia din valorile ocrotite de lege i
pentru sancionarea creia legea a prevzut c este necesar aplicarea unei pedepse.
Vinovia exist cnd fapta care prezini pericol social este svrit cu intenie sau din culp. Fapta este
svrit cu intenie, cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale urmrind producerea lui prin svrirea
acele fapte, sau cnd prevede rezultatul faptei sale i dei nu-1 urmrete, accept posibilitatea producerii
lui. Fapta este svrit din culp cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-i accept, socotind
fr temei c el nu se va produce (uurin), sau nu prevede rezultatul faptei sale dei trebuia i putea s-1
prevad (netiin). Fapta constnd ntr-o aciune svrita din culp constituie infraciune numai atunci cnd
n lege se prevede n mod expres aceasta. Fapta constnd dintr-o inaciune constituie infraciune fie c este
svrit cu intenie, fie din culp, afar de cazul cnd legea sancioneaz numa svrirea ei cu intenie.
Codul Penal prevede c: "Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal daca fptuitorul, in
momentul svririi ei, fie din cauza alienaiei mintale, fie din alte cauze, nu putea s-i dea seama de
aciunile sau inaciunile sale ori nu putea fi stpn pe ele". Coninutul acestei prevederi st la baza noiunii
de iresponsabilitate, care nu trebuie confruntat cu cauzele ce nltur caracterul penal al faptei.
Responsabilitatea nu se confrunt nici cu imputabilitatea i nici cu culpabilitatea.
Legnd noiunea de responsabilitate de starea de normalitate psihic, o caracterizm ca exprimnd un total
echilibru al funciilor mintale superioare, demonstrat printr-un echilibru stabil de comportament n familie,
n colectiv de munc i societate.
Definim responsabilitatea ca pe o calitate care const in capacitatea persoanei de a-i asuma integral
obligaiile ce decurg dintr-o aciune liber consimit, pe care o delibereaz i o ntreprinde i totodat de a
nelege consecinele acestei aciuni, n deplin concordan cu mobilul sau scopul urmrit, n interesul
personal i fr a prejudicia interesul colectivitii.
Definim conceptul de iresponsabilitate n baza urmtoarelor criterii medico-legale:

neformarea discernmntului critic;

handicapul grav mental sau psiho-senzorial;
alterarea nivelelor de contiin elementar i operaional-logic;
motivaia psihopatologic a momentului svririi actului antisocial i n general a
comportamentului deviant;
existena unei legturi directe de cauzalitate ntre trsturile patologice ale personalitii i
elementele constitutive ale actului infracional
(antisocial) comis;

reactivitatea patologic cu implicaii medico-legale paroxistice;

debutul medico-legal al psihozelor endogene;
incapacitatea psihic (intelectiv, afectiv-volitiv, etc).
Principalele prevederi legislative ce reglementeaz materia expertizei se afl n Codul de procedur penal
i in Codul de proceduri civil.

55. Expertiza medico-legal psihiatric are de soluionat urmtoarele

obiective:

Dac persoana expertizat prezint sau nu tulburri psihice, n general, n ce cadru nosologic de
fond i care este diagnosticul strii actuale;

Excluderea

simulrii

sau

disimulrii

unei

afeciuni psihice;

Care sunt trsturile personalitii subiectului n cadrul sus-menionat i ce legtur au aceste

tulburri cu o anumit predispoziie general la acte antisociale i cu elementele constitutive ale
actului infracional.

Care este capacitatea psihic, exprimat prin criterii medicale, n momentul examinrii actuale i
dac, n consecin, subiectul poate fi cercetat i judecat.

Care a fost capacitatea psihic n momentul svririi faptei, prin reconstituirea bio-psihopatologic a eventualelor tulburri sau modificri psihice din momentul respectiv, motivaia faptei
n determinarea ei (legtura i raportul de cauzalitate).

Aprecierile de ordin prognostic n evoluia eventualelor tulburri psihice i asupra gradului de

periculozitate actual i n general (potenialul infractogen).

Orientarea coninutului msurilor coercitiv educative i a celor de siguran de ordin medical, care
se impun n prezent, n vederea prevenirii, tratrii i recuperrii-reinseriei sociale a subiectului
supus expertizei.

Pentru rezolvarea primei probleme se impune internarea ntr-un serviciu (clinic) de psihiatrie, n vederea
observaiei i a investigrilor paraclinice i de specialitate, n scopul obiectivrii diagnosticului. Toate
rezultatele se consemneaz integral n foaia de observaie clinic, inclusiv evoluia i tratamentul aplicat.

Se va nota starea nainte i dup tratament, mai ales cnd se impune instituirea acestuia pentru debarasarea
de simptomatologia funcional supraadugat (de obicei aprut n legtur cu implicaia judiciar, n
cadrul unor stri reactive situaionale cu coninut depresiv, simulativ, ganseroia etc.).
Completarea investigrilor clinice se va face, de regula, cu examenul neurologic clinic obiectiv completat
de electroencefalografie simpl i cu activare medicamentoas.
n ce privete orientrile medico-legale de evaluare a responsabilitii penale i a capacitii de exerciiu, ne
vom referi la noiunile de capacitate psihic, contiin, discernmnt critic i relaiile dintre acestea.

56.

Autopsia medico-legala

(1) Autopsia

medico-legala se dispune de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata,
in caz de moarte violenta ori cand aceasta este suspecta de a fi violenta sau cand nu se cunoaste cauza
mortii ori exista o suspiciune rezonabila ca decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infractiune
ori in legatura cu comiterea unei infractiuni. In cazul in care corpul victimei a fost inhumat, este dispusa
exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de indata efectuarea unei autopsii medico-legale daca decesul s-a produs in perioada
in care persoana se afla in custodia politiei, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, in timpul
internarii medicale nevoluntare sau in cazul oricarui deces care ridica suspiciunea nerespectarii
drepturilor omului, a aplicarii torturii sau a oricarui tratament inuman.
(3) Pentru a constata daca exista motive pentru a efectua autopsia medico-legala, organul de urmarire penala
sau instanta de judecata poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaza in cadrul institutiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii medicale, in vederea
stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia medicului care a tratat persoana
decedata.
(6) Cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea
identitatii, inclusiv prelevarea de probe biologice in vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmarire penala trebuie sa incunostinteze un membru de familie despre data autopsiei si
despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care sa asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia intocmeste un raport de expertiza, care cuprinde constatarile si
concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, daca
identitatea nu este cunoscuta; b) felul mortii;
c) cauza medicala a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant si legatura
de cauzalitate dintre leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la cadavru si a
substantelor suspecte descoperite; f) urmele biologice gasite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabila a mortii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lamurirea imprejurarilor producerii mortii.

57. Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale

Art. 19
Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, care functioneaza in cadrul institutelor de
medicina legala, verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific continutul si

1)

concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicina legala judetene, conform
competentei teritoriale.
2)
Avizarea se solicita de organele de urmarire penala si de instantele de judecata, in conditiile legii,
ori se realizeaza din oficiu in cazul noilor expertize medico-legale, inainte ca actele noilor expertize sa fie
transmise organelor de urmarire penala sau instantelor judecatoresti.
Art. 20
Organele judiciare care solicita avizul comisiei de avizare si control al actelor medico-legale sunt obligate
sa puna la dispozitie acesteia toate documentele medicale si medico-legale existente in dosarul cauzei,
insotite de o adresa de inaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum si intrebarile la care se
asteapta un raspuns prin avizul comisiei de avizare si control.
Art. 21
1)
In cazul in care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare si
control se pronunta asupra acestora, putand formula anumite precizari sau completari.
2)
In cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare si control
recomanda fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
.............
Comisia superioara medico-legala
Art. 23
Comisia superioara medico-legala functioneaza pe langa Institutul de Medicina Legala Prof.Dr. Mina
Minovici Bucuresti, reprezentand autoritatea stiintifica suprema in domeniul medicinei legale, care
verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific, la cererea organelor judiciare,
continutul si concluziile diverselor acte medico-legale.
...........
Art. 26
1)
Comisia superioara medico-legala se poate pronunta, verificand si avizand din punct de vedere
stiintific, si in situatiile in care au fost efectuate noi expertize sau au fost date avize de catre comisiile de
avizare si control al actelor medico-legale competente teritorial.
2)
Comisia superioara medico-legala nu efectueaza examinari de persoane, iar daca membrii comisiei
considera necesara examinarea persoanei, recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmand
ca ulterior concluziile acesteia sa fie supuse avizarii Comisiei superioare medico-legale.
Art. 27
1)
In cazul in care Comisia superioara medico-legala constata existenta unor concluzii contradictorii
intre prima expertiza si cea ulterioara sau ale altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, in totalitate sau
partial, concluziile uneia dintre ele, putand formula anumite precizari sau completari.
2)
In cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medicolegala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor, formuland propuneri in acest sens sau concluzii
proprii.
3)
In cazul in care se constata deficiente in redactare sau abateri privind metodologia intocmirii unor
acte medico-legale, Comisia superioara medico-legala poate dispune refacerea partiala sau totala a acestora.

58. - Expertii medico-legali

Art. 41
Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar expertizele se efectueaza de medici
legisti care au calitatea de expert oficial desemnati de conducerea institutelor de medicina legala si a
serviciilor de medicina legala judetene.
2)
La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa experti numiti
de organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei inscrisi pe listele intocmite de Ministerul Sanatatii si
Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala.
1)

Art. 42
1) Expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor pot asista la lucrari si la examinarea persoanei,
pot solicita investigatii complementare, iar in cazul expertizei pe documente pot lucra individual, in
paralel cu expertii oficiali.
2) Obiectiile si contributia expertilor numiti de organele judiciare la cererea partilor se consemneaza in
raportul medico-legal.
3) In cazul in care expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor asista expertii oficiali, prezenta
acestora se consemneaza in partea introductiva a raportului medico-legal.
4) Expertii numiti de instanta la cerea partilor au acces numai la datele medicale si medico legale din dosarul
de urmarire penala, respectiv al instantei. Accesul la datele din arhivele institutiilor medico-legale se poate
face numai cu acordul scris al conducatorului institutiei medico-legale.
Art. 43
1) Poate fi expert medico-legal persoana care
indeplineste urmatoarele conditii: a) este cetatean roman
si cunoaste limba romana;
b) are capacitate de exercitiu deplina;
c) este licentiat al unei institutii de invatamant universitar medical, in conditiile legii;
d) a absolvit cursuri postuniversitare de specializare in medicina legala;
e) practica in mod curent aceasta specialitate;
f) nu a suferit o condamnare definitiva pentru o infractiune savarsita in imprejurari legate de exercitarea
profesiei;
g) este atestat in calitatea de expert medico-legal de catre Consiliul superior de medicina legala.
2) Criteriile de atestare in calitatea de expert medico-legal, precum si conditiile de suspendare sau de
retragere a calitatii de expert medico-legal se elaboreaza de Consiliul superior de medicina legala si se
aproba prin ordin al ministrului sanatatii.

59. - Actele medico-legale

Art. 9
1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza
si avizul.
2) In sensul prezentelor norme:
a)
prin raport de expertiza medico-legala se intelege actul intocmit de un expert la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
Expertiza medico-legala se efectueaza in situatiile prevazute de Codul de procedura penala, precum si de
Codul de procedura civila;
b)
prin raport de constatare medico-legala se intelege actul intocmit de medicul legist la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde date privind constatarea efectuata.
Constatarea medico-legala se efectueaza in situatiile prevazute de Codul de procedura penala;
c)
prin certificat medico-legal se intelege actul intocmit de medicul legist la cererea persoanelor
interesate si care cuprinde date privind examinarea medicolegala;
d)
prin buletin de analiza se intelege actul intocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau
de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si
care cuprinde date privind examenul complementar;
e)
prin aviz medico-legal se intelege actul intocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si
de comisiile de avizare si control al actelor medicolegale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se
aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se
formuleaza concluzii proprii.

60. - Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavre

Art.34 1) Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru implica:
a) examinari la locul unde s-a gasit cadavrul sau in alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza
mortii si circumstantele ei;
b) examinarea exterioara a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea, dupa caz;
c) examinari complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice,
hematologice, serologice, biocriminalistice.
2) Autopsia medico-legala a cadavrului se efectueaza la solicitarea organelor judiciare, numai de catre
medicul legist, fiind obligatorie in urmatoarele cazuri:
1. moarte violenta, chiar si atunci cand exista o anumita perioada intre evenimentele cauzale si deces;
2. cauza mortii nu este cunoscuta;
3. cauza mortii este suspecta. Un deces este considerat moarte suspecta in urmatoarele situatii: a) moarte
subita;
b) decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere
medical;
c) deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei intreprinderi sau institutii;
d) deces care survine in custodie, precum moartea persoanelor aflate in detentie sau private de libertate,
decesele in spitalele psihiatrice, decesele in spitale penitenciare, in inchisoare sau in arestul politiei,
moartea asociata cu activitatile politiei sau ale armatei in cazul in care decesul survine in cursul
manifestatiilor publice sau orice deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, cum este
suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament violent sau inuman;
e) multiple decese repetate in serie sau concomitent;
f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
g) decese survenite in locuri publice sau izolate;
h) moartea este pusa in legatura cu o deficienta in acordarea asistentei medicale sau in aplicarea masurilor
de profilaxie ori de protectie a muncii;
i) decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica
medico-chirurgicala.
3) Autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectueaza numai in
cazul in care organele judiciare pun la dispozitia medicului legist:
a) ordonanta procurorului sau incheierea instantei de efectuare a autopsiei,
care contine obiectivele acesteia; b) procesul verbal de cercetare la fata
locului;
c) copia de pe foaia de observatie clinica completa, in cazul persoanelor decedate in cursul spitalizarii.

61. Constatarea si expertiza medico-legala referitoare la persoane

Art. 26
Constatarea Si Expertiza Medico-Legala Referitoare La Persoane In Viata, Efectuate La Cererea Organelor
Judiciare, Constau In Examinari Clinice Si Complementare Radiologice, Hematologice, Serologice,
Bacteriologice, Antropologice, Dermatologice, Genetice Si Altele, Putand Avea Ca Obiect:
A) Constatarea Sexului, Virginitatii, Capacitatii Sexuale, Varstei, Conformatiei Sau Dezvoltarii Fizice,
Precum Si A Elementelor Necesare Pentru Stabilirea
Filiatiei;
B) Constatarea Leziunilor Traumatice, A Infirmitatilor Si A Starilor De Boala Consecutive Acestora;
C) Constatarea Starii Obstetricale, Cum Ar Fi Sarcina, Viduitatea, Avortul, Nasterea, Lehuzia;

D) Evaluarea

Starii De Sanatate, Avand Ca Scop Stabilirea Aptitudinilor Unei Persoane De A Exercita O

Anumita Activitate Sau Profesie;
E) Constatarea Capacitatii Psihice.
Art. 27
1) Comisia De Expertiza Se Constituie In Mod Obligatoriu In Cazurile In Care Legea Prevede Expres Acest
Lucru, Precum Si Cand Are Ca Obiect:
A) Evaluarea Capacitatii Psihice A Unei Persoane, In Scopul Stabilirii Elementelor Necesare Pentru
Aprecierea Responsabilitatii Penale Sau A
Responsabilitatii Civile;
B) Amanarea Sau Intreruperea Executarii Pedepsei Privative De Libertate, Din Motive Medicale;
C) Constatarea Starilor Morbide Care Sunt Urmarea Unor Fapte Medicale Ilicite, A Unor Deficiente Sau A
Nerespectarii Normelor Tehnice Medicale; D) Investigarea Filiatiei;
E) Evaluarea Capacitatii De Munca;
F) Stabilirea Aptitudinilor Unei Persoane De A Exercita O Anumita Activitate Sau Profesie, Precum
Conducerea De Autovehicule, De Aparate De Zbor, De Portarma In Cadrul Noilor Expertize;
G) Efectuarea Unei Noi Expertize Medico-Legale.
2) In Cazul Efectuarii Unei Noi Expertize Medico-Legale Comisia Este Formata Din 3 Membri, Dintre Care
Cel Putin 2 Au Un Grad Profesional Egal Sau Superior Medicului Legist Care A Efectuat Prima Expertiza,
Iar La Grade Profesionale Egale Se Va Tine Seama De Gradul Didactic Universitar. 3) Pot Face Parte Din
Comisia De Expertiza, La Solicitarea Acesteia, Medici Si Alti Specialisti Din Diferite Domenii
Biomedicale.