EDUCATIA ESTETICA SI ARTISTICA

1.Conceptul de estetica si educatie estetica

Conceptul
de estetica isi
are
originea
in
limba
greaca: aisthesis, aisthetikos ceea ce se refera la sensibil, placut, frumos.
Estetica este stiinta despre frumos, ea studiind legile si categoriile
frumosului.
Educatia estetica este una dintre componentele educatiei care
utilizeaza in formarea personalitatii potentialul educativ al frumosului
estetic, social si natural.
Categoriile educatiei estetice sunt:
- idealul estetic este categoria care exprima modelul (prototipul)
estetic spre care aspira sa-l cultive si sa-1 finalizeze un artist, un individ.
- stilul estetic este o categorie care exprima calitatile si capacitate
omului de a percepe de a trai frumosul.
- gustul estetic este categoria care exprima calitatea si capacitatea
omului de a iubi si aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv si
comportamental.
- spiritul de creatie este categoria care exprima capacitatea si
abilitatea de a imagina si crea frumosul. Educatia, in general, si educatia
estetica, in special, trebuie sa treaca accentul de pe ipostaza reproductiva
a invatamantului pe ipostaza cultivarii potentialului creator al personalitatii.
1.1.Obiectivele educatiei estetice
Obiectivele educatiei estetice se pot imparti in doua grupe
reprezentative:
a) obiective care au in vedere formarea capacitatii de a percepe,
insusi si folosi adecvat valorile estetice,
b) obiective care urmaresc dezvoltarea capacitatilor de a crea noi
valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare.
Prima grupa de obiective vizeaza problema formarii personalitatii in
spiritul cerintelor pe care le implica necesitatea cunoasterii, evaluarii si
folosirii adecvate a valorilor estetice, ceea ce presupune, de fapt, formarea
constiintei si conduitei estetice a personalitatii, in raport de cerintele
generale ale integrarii acesteia in universul estetic.
In prima grupa se includ obiectivele:
- Sensibilitatea fata de fenomenul estetic si pregatirea pentru
intelegerea limbajului, procedeelor si fenomenelor prin care se manifesta
valorile estetice. Pentru dezvoltarea receptivitatii estetice este nevoie de
cultivarea acelor simturi prin intermediul carora vor fi sesizate conformatiile
cromatice, acustice, etalate de opera de arta, de stimularea reactiilor proprii
receptarii artistice personale, spontane, autentice.

- Formarea gustului estetic intemeiat pe insusirea unui sistem de

valori pe conturarea unei sensibilitati proprii, dezvoltarea judecatii estetice,
a posibilitatii de a analiza si de a judeca impresia produsa de operele
receptate.
- Gustul estetic este capacitatea de a reactiona spontan, printr-un
sentiment de satisfactie sau insatisfactie, fata de obiectele si procesele
naturii, fata de operele artistice. Judecata estetica este acel act de
deliberare, de ierarhizare a obiectelor estetice pe baza unor criterii
generale si statornice, personale si autentice, de apreciere
- Formarea sentimentelor si convingerilor estetice reprezinta o
sarcina, prioritara a educatiei estetice, stimularea trairilor afective
superioare caracterizate prin intensitate, profunzime si finalitate, cum sunt
respectul si dragostea fata de arta, pasiunea pentru frumos in toate
manifestarile sale. Gustul estetic, judecala estetica, idealul estetic,
sentimentele si convingerile estetice sunt principalele componente ale
atitudinii estetice.
Cea de a doua grupa de obiective vizeaza dezvoltarea creativitatii
estetice. In aceasta grupa se impun cu deosebire doua obiective:
- descoperirea la timp a aptitudinilor speciale pentru diferite genuri
de arte si dezvoltarea acestora in raport de potentialitatea lor prin activitati
educative judicios concepute,
- formarea deprinderilor si abilitatilor cerute de specificul creatiei
respective.
Creativitatea este, cu deosebire, conditia de baza a artei, a atitudinii
estetice, o finalitate importanta a educatiei estetice. Exista o creativitate
generala si o creativitate proprie unui anumit domeniu de activitate.
Dezvoltarea aptitudinilor estetice creatoare presupune:
- stimularea aptitudinilor creatoare in receptia estetica, dezvoltarea
imaginatiei integratoare in raport cu opera de arta receptata,
- formarea capacitatii de a exprima, de a comunica trairea estetica,
- dezvoltarea capacitatii de a surprinde, a aprecia si a exprima cu
mijloace artistice unele aspecte ale naturii, ale existentei cotidiene,
- stimularea trebuintei de frumos,
- formarea abilitatilor estetice si a deprinderii de a le folosi
consecvent in munca si in viata cotidiana,
1.2.Principiile educatiei estetice
Principiile didactice isi pastreaza valabilitatea si in cazul educatiei
estetice, dar ele se cer a fi corelate cu urmatoarele principii specifice:
- principiul educarii estetice prin valori autentice,
- principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arta si a
valorilor estetice in general,
- principiul perceperii unitare a continutului si formei,
- principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic.

Principiul educarii estetice prin valori autentice

Procesul educatiei estetice presupune in primul rand dezvoltarea
capacitatii de a reproduce valori estetice, de a deosebi valorile de
nonvalori. Aceasta impune cu necesitate folosirea in educatia estetica a
valorilor estetice incontestabile. In acest mod se formeaza gustul estetic
care este capabil sa procedeze selectiv in universul estetic si sa
directioneze in sens axiologic, atat procesul formarii estetice, cat si
continutul si manifestarile estetice ale vietii oamenilor.
Se recomanda educatorilor ca in procesul educatiei estetice sa fie
folosite acele valori estetice care au intrat definitiv in patrimoniul national si
universal al universului estetic.
Principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arta si
valorilor estetice in general
Necesitatea unei perceperi de profunzime in arta se impune pentru
intelegerea acesteia sa fie de esenta si nu de suprafata. Riscul unei
perceperi superficiale poate fi determinat de numeroase cauze: lipsa unei
temeinice culturi estetice, lipsa aptitudinilor estetice.
Principiul perceperii unitare a continutului si formei
In opera de arta exista o unitate necesara intre continutul si forma
acesteia. Cunoasterea integrala a acesteia presupune intelegerea unitara a
celor doua condiitii prin care se manifesta opera de arta sau valoarea
estetica, oricare ar fi continut si forma. Perceperea unitara sta la baza
fuziunii functionale a intelectului si afectivitatii in acelasi timp, ceea ce
determina revelatia estetica.
Principiul respectiv recomanda educatorilor sa procedeze la analize
complexe, prin intermediul carora se dezvaluie cunoasterii elevilor forma si
continutul operei respective, corelatiile existente intre acestea si caracterul
unitar de echilibru.
Principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic
Acest principiu recomanda sa se cunoasca cat mai temeinic
corelatiile dintre opera, creator si conditiile istorico-sociale. El cere sa se
abordeze cunoasterea si aprecierea unei opere de arta la un nivel
interdisciplinar. Respectarea cerintelor acestui principiu al educatiei
estetice ajuta la atingerea unor obiective de baza ale educatiei estetice ca:
formarea capacitatii de apreciere si evaluare a operelor de arta, formarea
gustului si idealului estetic.
2.Metode si forme de realizare a educatiei estetice
Metodele folosite in educatia estetica sunt metode comune cu cele
folosite in intregul proces educativ.
Un loc cu totul aparte revine in educatia estetica metodei exercitiului,
insotita de explicatii si demonstratii.

Exercitiul contribuie la dezvoltarea sensibilitatii si receptivitatii

estetice. De asemenea, exercitiul sta la baza capacitatii de a folosi, a
reproduce sau a crea valori estetice. El poate imbraca mai forme:
exersarea unor capacitati perceptive, exercitii de traducere reciproca a
limbajelor artistice sau exercitii tehnice.
Explicatia intervine ca moment introductiv in achizitionarea de
cunostinte teoretice sau in dobandirea de deprinderi artistice specifice.
Demonstratia sta mai mult la indemana cadrului didactic specializat
intr-un domeniu al artei.
Si in educatia estetica este nevoie de un sistem metodologic care,
folosit conform obiectivelor propuse, specificului continutului valorilor
estetice incluse in procesul educatiei, al particularitatilor individuale pe care
le manifesta, sa poata asigura nivelul de eficienta necesar unei educatii
estetice de valoare.
Printre modalitatile de realizare a educatiei estetice se inscriu:
educatia muzicala, coregrafica, plastica, cinematografica, toate acestea pot
fi realizate in cadre formale de educatie si nonformale sau informale.

2.1.Esenta educatiei estetice

Educatia estetica reprezinta o componenta indispensabila a formarii
personalitatii prin intermediul careia se urmareste dezvoltarea capacita ii de
a recepta, interpreta si crea frumosul. Arta, sustine D. Salade, " raspunde
unor nevoi reale pe care le simte orice persoana de a-si lamuri unele idei,
de a-si motiva unele comportamente, de a-si fundamenta unele atitudini,
sugernd, explicnd, valorificnd sau problematiznd.Educatia estetica are
o infinitate de efecte pozitive asupra personalitatii elevilor. Cele mai
semnificative dintre acestea vizeaza calitatea procesului de socializare a
copiilor, maturizarea conditiei socio - morale (curaj, capacitate de
comunicare interumana s.a.), formarea si rafinarea intelectului ca structura
rationala si evaluativ - critica n plan mental, organizarea placuta si
eficienta a timpului liber prin recrearea unui univers propriu n sfera
imaginativului, a afectivului, motivationalului, motricului si volitivului,
afirmarea si trairea sentimentului identitatii culturale strns legat de
stimularea capacitaii copiilor de a iubi patrimoniul artistic al natiunii,
stimularea initiativelor n practicarea artelor etc. ntr-o formulare sintetica
educatia estetica este aceea care-l renvata pe copil "sa traiasca armonia
interioara si echilibrul ntre fortele imaginatiei si cele ale actiunii, ntre vis si
realitate, ntre aspiratiile eu-lui si acceptarea realitatii, ntre ndatoririle fata
de sine si cele fata de semeni. A trai n frumusete presupune interes pentru

masura si armonie, deci o moralitate superioara; o pregatire morala

superioara duce la bucurie - efect si semn al armoniei interioare si
echilibrului - iar pe planul actiunii la dinamism fecund" (3). Stimulnd ntr-un
mod propriu expresivitatea si originalitatea, educatia estetica se nscrie pe
linia unei pedagogii a creativitatii. Ea impune sa dezvoltam la elevi aspiratia
lucrului bine si frumos facut, exigenta si bunul gust fata de orice produs
industrial, simtul echilibrului si simplitatea comportarii frumoase, civilizate.
Educatia estetica scolara are drept esenta formarea personalitatii elevilor
prin intermediul frumosului din arta, societate si natura. Parte centrala a
educatiei estetice,educatia artistica, are o sfera de actiune mai restrnsa
(vizeaza numai valorile artei), sondeaza nsa mai adnc, presupune un
grad mai mare de initiere, angajeaza calitati mai subtile si solicita mai
complex personalitatea n ansamblul ei. Obiectivele, continuturile, metodele
si formele educatiei artistice sunt puternic individualizate, se exprima prin
limbaje si tehnici specializate si implica o competenta profesionala atestata
celui ce o realizeaza n scoala sau n afara scolii. Distinctia ntre educatia
estetica si cea artistica este relativa, ea fiind determinata n primul rnd, de
particularitatile valorilor estetice prin care se realizeaza.

Crearea
unui
spatiu
intim,
compensator
si
psihoterapeutic reflecta cmpul efectelor subiective pe care educatia
estetica l creeaza n zona traita a personalitatii elevilor. Acest obiectiv
presupune crearea, prin intermediul trairilor estetice, a unui microclimat
spiritual de compensare si contracarare a unor stari de neliniste, oboseala
sau stres datorate activitatilor algoritmice, rutiniere, pe de o parte si, pe de
alta, datorate ritmului accelerat al dinamicii impuse vietii si profesiilor de
stiintele si tehnologiile de vrf. Valorile constructive ale artei contribuie la
ameliorarea si echilibrarea tensiunilor psihice aparute, induc o stare de
detasare interioara prin fenomenele de "catharsis" (descarcare si eliberare)
cu efecte terapeutice si recuperatorii. Aceste efecte pot fi obtinute prin
desen (artterapia), prin muzica (meloterapia), prin armonia ntre sunete,
ritm si miscare (euritmia), prin combinarea desenului, cuvntului, muzicii si
miscarii etc., toate nsa integrate ntr-un program educational coerent (3).

3.Continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice n

scoala
Continutul educatiei estetice n scoala este concretizat n ceea ce
se ntelege prin cultura estetica. La rndul ei, cultura estetica scolara se
prezinta sub doua ipostaze:

a)

cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostinte

si capacitati estetice, prevazute n documentele scolare si
transmise n procesul instructiv - educativ din scoala.

b)

cultura subiectiva care ne apare - asa cum remarca G.

Vaideanu - "ca rezultat spiritual produs n individ de asimilarea
culturii obiective". Acest rezultat spiritual se concretizeaza ntr-un
ansamblu de capacitati, aspiratii, sentimente si convingeri estetice,
toate subsumate si integrate unui ideal estetic.

Atitudinea estetica (cu toate componentele ei) reprezinta rezultatul

interiorizarii culturii estetice obiective. Procesul acesta de interiorizare si de
formare a culturii estetice subiective (care da sens individual atitudinii
estetice) se realizeaza prin educatie, prin autoeducatie ct si prin
influentele mediului. Modalitatile de realizare a educatiei estetice pot fi
grupate n functie de mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianta sociala,
literatura, muzica, arta plastica etc.
Elementul cel mai general si care actioneaza de la nceput asupra
"sensibilitatii", asupra laturii afective a copilului, nca nainte de scoala dar
si dupa aceea, l constituie frumosul natural. Succesiunea anotimpurilor,
rasaritul si apusul soarelui, o noapte nstelata, un cmp nflorit, o padure
nclinndu-se sub bataia vntului, un cer senin si o liniste odihnitoare, toate
pot deveni prilej de a atrage atentia copilului asupra frumosului din natura
si a-l ajuta sa-l perceapa, sa reactioneze emotional si sa vibreze intern la
contactul cu el. De asemenea, ambianta, cadru social n care traieste
elevul (locuinta, scoala, clasa, strada, ceremonialul, vestimentatia, designul industrial, design-ul specific tehnologiei informatizate, artizanatul, relatiile
dintre oameni etc.) toate exercita o influenta pozitiva sau negativa n acest
sens. Ele devin un puternic mijloc de influentare a sensibilitatii elevilor mai
ales daca atentia lor este orientata n directia perceperii si aprecierii
frumosului social. De altfel, numeroasele implicatii sociologice (moda,
design-ul etc.) ca si cele psihologice (formarea gustului, a creativitatii etc.)
nu pot fi ignorate n procesul organizarii educatiei estetice din scoala.
n procesul de nvatamnt educatia estetica se realizeaza prin toate
disciplinele scolare. Fireste aceasta contributie nu este egala. Ea depinde
de specificul si continutul obiectului de nvatamnt, precum si de pregatirea
profesorului pentru a introduce pe elev n "lumea frumosului" prin obiectul
sau de specialitate. Date fiind importanta literaturii, muzicii si desenului n
sfera culturii generale scolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme
corespunzatoare de educatie estetica.
3.1Educatia pentru si prin valori plastic - picturale. Socotit ca
forma de expresie a dinamismului interior, desenul n toate formele sale

(desen dupa natura, decorativ, artistic, tehnic etc.) reprezinta principalul

mijloc de familiarizare a elevului cu limbajul artelor plastice, de stimulare a
expresivitatii plastice x) . Aceasta componenta a educatiei estetice si
propune sa dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de
nonpictural, figurativul de nonfigurativ, sa le formeze abilitati vizuale si
manuale, gustul si imaginatia, dar si elementele de gndire si comunicare
plastica (a trasa si ntelege un plan, o schita, un proiect a comunica n
limbaj plastic ceea ce simte, gndeste si traieste). Totodata educatia plastic
- picturala urmareste sa-i initieze pe elevi n perceperea, priceperea si
crearea raporturilor plastice - culori, linii, armonii si forme de reprezentare
vizuala, le dezvolta - dupa cum remarca R. Arnheim - capacitatea de a
observa spatiul n raport cu tehnicile bi si tridimensionale, le perfectioneaza
modalitatile de interactiune dintre comportamentul motor si controlul vizual,
raporturile dintre orizontalitate si verticalitate, ca elemente ale morfologiei
compozitiei, asa cum este masura pentru muzica. (cf.3)
3.2 Educatia pentru si prin valori muzicale. Dintre toate artele,
muzica este cel mai aproape de sufletul omenesc, fiind prezenta n toate
etapele devenirii sale. De la cntecul de leagan, la cele scolaresti, de
dragoste, ostasesti, doine, cntece haiducesti si pna la cele funebre omul
a gasit mereu ocazia sa-si exprime "simtirea" si sa gaseasca n muzica
curaj, alinare etc x). Educatia muzicala consta, n principal, n
sensibilizarea elevului la valoarea melodica a unui text muzical global sau
prin componentele lui - tema, armonie, polifonie, timbru, dinamica.
Finalitatile ei vizeaza crearea acelei unitati neegalabile dintre om si muzica
prin rezonanta afectiva si inefabil, formarea si rafinarea gustului muzical,
discernerea muzicalului de nonmuzical, viznd desigur si dezvoltarea
auzului muzical, stapnirea limbajului specific (notatie) si a structurii unei
opere muzicale s.a. n cazul elevilor care manifesta aptitudini pentru acest
domeniu al artei se poate atinge si treapta creatiei muzicale pe temeiul
unirii dintre reactia emotional afectiva, starea de contemplare psihologica
senina, participarea intelectiva si volitiva (ascultare calitativa, launtrica,
ntelegerea superioara a operei muzicale).
Educatia estetica se realizeaza si prin alte forme ale artei arhitectura, teatrul, filmul, ca si prin mijloacele de comunicare n masa.
Procesul acesta este deosebit de complex. El cere sensibilitate si efort
modelator dar si competenta organizatorica si metodologica. Formele ei de
realizare sunt foarte variate. Ele cuprind ntregul proces de nvatamnt,
orele de dirigentie, activitatile extradidactice, totul poate sluji preocuparilor
educative de potentare a setei de traire a frumosului, de formare a
conduitelor civilizate, ntemeiate pe valorile esteticii integrative, de
stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregatirea elevilor pentru a
respinge urtul si tot ce-i legat de el n plan estetic, etic, filozofic si
educational.

3.3EDUCAIA ESTETIC PRIN ARTELE PLASTICE

Educaia estetic reprezint activitatea de formare dezvoltare a
personalitii umane prin intermediul frumosului din art, societate, natur,
receptat, evaluat i cultivat la nivelulsensibilitii, al raionalitii i al
creativitii umane.Educaia artistic nu se confund cu educaia estetic.
Educaia artistic, factor esenialal educaiei estetice, se realizeaz prin
cunoaterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte:literatur, muzic,
desen, pictur. Educaia artistic reprezint o latur esenial a
educaieiestetice. Activitile artistico-plastice constituie un important mijloc
de dinamizare a vieii psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale,
afectiv-voliionale i motivaionale.Ca latur a educaiei, educaia estetic
ndeplinete multiple funcii educative,exercitnd o aciune polivalent
asupra dezvoltrii personalitii. Arta este principalamodalitate prin care se
nfptuiete relaia estetic dintre om i realitate, constnd ntr-osesizare a
generalului n particular, un mijloc de a reflecta realitatea n plin
dezvoltare. Artaexprim ntotdeauna ceva, poart un mesaj, comunicnd
sentimentele i ideile creatorului pecare beneficiarul de art le recepteaz
i le asimileaz ntr-un mod propriun studii consacrate educaiei estetice
se evideniaz c arta aduce o contribuieimportant la formarea i
dezvoltarea receptivitii generale. Aceast capacitate a psihiculuiuman,
sensibilitatea fa de ceea ce se petrece n lumea exterioar, ca i n cea
interioar-spiritual, de a sesiza, de a reine i de a reda creator multiple
aspecte ale realitii, constituieo premis i, totodat un rezultat al
demersului educaional.Educaia estetic asigur condiii propice pentru
stimularea i promovarea creativitiin toate domeniile de activitate,
inclusiv n activitile de nvare. Educaia estetic, prinliteratur i
celelalte discipline poate s-i ndeplineasc elevului imaginea despre
lumeanconjurtoare, s i-o redea mai concret, s-l ajute s-o ptrund mai
adnc. Prin aceasta lajut s neleag, s simt aspectele realitii
studiate la diferite obiecte de nvmnt i dinunghiul de vedere
artistic.Marea for educativ a artei se explic prin aceea c ea ne ofer
nu numai ocunoatere Plastic (prin imagini concrete) ci i emotiv
(afectiv). A nelege o oper de artnseamn , nainte de toate, a o simi,
a o tri i abia pe aceast baz a cugeta asupra ei. Arta posed multiple

valene educative i cognitive, deoarece se adreseaz nu numai afectivitii

iimaginaiei, ci i gndirii i voinei. Ea ne d o cheie pentru a nelege
multiplele forme alevieii. n acest sens nelegem ntreptrunderea
obiectivelor educaiei estetice cu obiectivelecelorlalte laturi ale educaiei.
Implicat n ntregul proces de formare i autoformare a personalitii,
educaia estetic urmrete, n esen:
o dezvoltarea capacitii de percepere i nelegere corect a
frumosului din realitate;
o formarea contiinei estetice , a gustului i simului estetic;
o formarea necesitii i a posibilitii de a participa la crearea
frumosului n art i nvia;
Deci, educaia estetic urmrete pregtirea copilului pentru actul de
valorizare recuperare - asimilare i cel de creare a valorilor estetice.n
funcie de valorile estetice utilizate predominant n dezvoltarea armonioas
a personalitii putem face distincie ntre educaia estetic i educaia
artistic.
Deosebirea dintre ele privete nu numai coninutul ci i modalitile de
realizare.
Educaia estetic are osfer mai larg, se refer la toate cele trei valori
estetice ale naturii, ale societii, ale artei,viznd educaia pentru frumos,
prin frumosul din natur, din societate, din art.
Educaiaartistic este o parte component a educaiei estetice, opereaz
cu valorile artei i utilizeaz ometodic adecvat fiecrui gen de art:
literatur, pictur, sculptur, arhitectur, teatru, etc.Sarcinile educaiei
estetice sunt:
a)Formarea atitudinii estetice a colarului mic fa de valorile estetice
alenaturii, societii, artei; b)Dezvoltarea aptitudinilor creatoare n diferite
domenii ale artei;
Principalele componente ale atitudinii estetice sunt: gustul estetic,
judecata estetic,idealul estetic, sentimentele i convingerile estetice. ntre
aceste componente exist relaii deinterdependen.Creativitatea este un
obiectiv fundamental al ntregului proces educaional din coal,fiind nu
numai posibil dar i necesar n toate domeniile. Creativitatea este condiia
de baz aartei, a atitudinii estetice i , n consecin o finalitate major a
educaiei estetice.Arta este, prin excelen, creaie. n cadrul educaie

estetice, depistnd i dezvoltndaptitudinile artistice ale copiilor, se

dezvolt i alte aptitudini:practice, tehnice,comportamentale, etc. Cu rare
excepii, toi copiii ndrumai cu grij sunt capabili s deseneze,s cnte, s
recite o poezie. Exist, desigur, mari deosebiri n ceea ce privete gradul i
nivelulla care se poate ridica un copil.Obligaia dasclilor este nu numai de
a descoperi din timp posibilitile copiilor dotai,dar i aceea de a cunoate
disponibilitile celorlali. Aceasta pentru a proceda difereniat, pentru a
scoate la iveal i a dezvolta aptitudinile artistice n vederea formrii
viitorilor creatori n domeniul artelor. n procesul de nvmnt educaia
estetic se poate realiza prindiferite modaliti: prin literatur ,prin muzic,
prin artele plastice, etc.
Artele plastice contribuie n mod deosebit la educaia estetic a
colarilor formnd idezvoltnd spiritul de observaie, atenia,
reprezentrile spaiale, imaginaia creatoare,interesul i plcerea de a
desena, de a colora, de a modela.nvarea citit-scrisului este precedat de
exerciii de exprimare a simmintelor i agndurilor prin desen, picturi
(spontane i naive), prin modelarea diferitelor obiecte. Ori decte ori are la
ndemn un creion i o hrtie, copilul este tentat s ,,mzgleascceva,
demulte ori fr s tie ce anume, numai din plcerea de a se exprima pe
aceast cale.Ca forme i mijloace de educaie estetic prin artele plastice
sunt leciile de educaieartistic plastic, cercurile de arte plastice,
vizionare muzeelor i expoziiilor, manifestrile speciale (cum ar fi
,,desenele pe asfalt).Pentru a asigura reuita educaiei artistico-plastice se
impun anumite cerine: a lsacopilului libertatea de exprimare, dasclii
stimulnd i sugernd, mai puin impunnd.Desenul spontan exprim
personalitatea copilului, interesele, preferinele lui. Acesta trebuiendrumat
fr a-i nbui creaia personal, sprijinindu-l cu materiale, tehnici,
modaliti deexprimare. Coninutul trebuie s rmn la dispoziia i
originalitatea copilului.Dasclii folosesc ocazii ntmpltoare i situaii
speciale organizate pentru a-isensibiliza pe copii cu frumosul mediului
ambiant: o pajite verde presrat cu flori, un parccu arbuti i copaci
falnici, un apus de soare, un rsrit de lun, etc. Copiii se vor obinui
nunumai s admire frumosul, ci s-l introduc n viaa i munca lor. n om
totul trebuie s fiefrumos: i sufletul, i comportarea i nfiarea
exterioar.coala este locul n care copilul de 6-7 ani intr cu sufletul curat,
pentru a primi hran pentru minte i inim. Noi, cadrele didactice, ne aflm
aici pentru a-i oferi aceast hran,exact cnd i cum are nevoie.

Concluzie
Omul exist, nu numai pe baza legilor intelectuale i practice, dar i n
strns legtur cu legile frumosului, armoniei i esteticului, care ne
nconjoar, a societii i opera de art. nsui omul ar fi o oper de art,
dac ar lua ca model idealul. Viaa este o copia a artei, iar rolul unor
persoane din jur pare a fi a unor personaje din filmele rulate la
cinematograf. Foarte des vedem pecetea frumosului pe diferite obiecte,
activiti i las impresii plcute ochiului i nu numai.
Pentru om exist nu numai o arta frumosului, dar i o art de a tri.
Oriicine poate utiliza aceast art, n urma cruia viaa sa poate deveni o
capodoper, dar cele mai multe ori aceasta depinde i de societate, n care
ar trebui s existe condiiile necesare. Pentru a fi cu adevrat fericit, trebuie
s fie i cei din jur fericii, altfel, ceilali din jur nu pot intra n acelai joc cu
tine. n acest joc ar trebui s joace toi, deoarece toi tind la frumusee i n
comun fiind, ajut la formarea acesteea. n acest situaie frumosul va
exista n toi, i nu n afara lui, iar aceasta ajut la infiltrarea frumosului n
cultur, iar cultura, la rndul ei, face parte din societate.
O societate estet impune vestimentaie elegant, bunuri de consum,
arhitectur, ceremonii, spaii comerciale, verzi, etc.
La rndul su, educaia, trage dup sine frumosul. n acest context, exist
o art a nvrii i educaiei, n care rolul principal este jucat de profesor,
pe baza unui scenariu didactic bine definit. Frumosul este acela, care se
evideniaz n toate activitile umane: naterea, moartea, cstoria,
rzboiul, pacea, etc. Pe pmnt exist diferite culturi, care variaz de la o
tar la alta, dar toi reacioneaz unanim, prin semne nonverbale, n faa
frumosului.
Educaia estetic nu limiteaz indivizii la alegerea adevratului frumos.
Ea pregtete ntlnirea dintre om i frumos, lumineaz mintea uman, i
deschide multe ci: de alegere, de opiune, de asimilare. Nici o persoan
nu poate iubi arta, pn nu nelege graiul acesteea, adic nu face legtur
dintre diferite expresii artistice ale colilor i anumii artiti. Un alt tip de

analfabetism, care exist n prezent, nafar de cel colar, este i cel

estetic. Acest analfabetism te las impasibil n faa frumosului din jur.
O criz a artei nu este datorat lipsei de artiti din acest domeniu, dar
lipsa receptivitii societii fa de acest lucru. Ca atare, nu se poate vorbi
de o criz n art, ci mai bine zis, o lips de comunicare, a sensibilitii,
care nu se adapteaz noilor valori. De aceea este nevoie n permanent de
nnoirea sensibilitii receptive.
Adevrata art nu este acea, care este pe placul publicului, dar care
foreaz s fie plcut. Educaia estetic pregtete individul n nelegerea
frumosului i esteticului, care la rndul su, stimuleaz i ntemeiaz
comportamentul uman.

BIBLIOGRAFIE

1.

Cristea, S.,

"Dictionar de pedagogie", Ed. Litera, Bucuresti : Chisinau, 2000

2.

Dancsuly,A., "Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1979

3.

Neacsu, I.,

4.

Nicola, I.,

"Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1994

5.

Pascadi, I.,

"Idealul si valoarea estetica", Bucuresti, 1966

6.

Salade, D.,

" Educatia prin arta si literatura", E.D.P., Bucuresti, 1973

7.

Vaideanu, G.,

"Educatia estetica", n Curs de pedagogie, T.U.B., 1988

"Cultura estetica scolara", E.D.P., 1967