ROMAN REALIST OBIECTIV / ROMAN INTERBELIC, MODERN

"Ion", de Liviu Rebreanu

I. Preliminarii
Publicat n 1920, romanul "Ion" reprezint primul roman al lui Liviu Rebreanu, un roman
realist i obiectiv, apartinand perioadei interbelice, care nfieaz univerul rural fr a-l
idealiza. Aparitia acestui roman a insemnat biruinta naratiunii obiective.
Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune desfurat pe mai
multe planuri i la care particip un numr mare de personaje.
II. Perspectiva narativa
Naratorul este omniscient, omniprezent, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a,
nonfocalizata, viziune dindarat. Evenimentele sunt redate prin alternanta planurilor narative,
printr-o tehnica numita contrapunct.
III. Tema
Tema romanului este sociala, urmarindu-se prezentarea vietii rurale din Ardeal la inceputul
secolului XX. De asemenea, se regsesc i alte teme subordonate: tema inavutirii, a iubirii, a
familiei, conditiei femeii. Romanul prezinta drama taranului ardelean, ilustrnd conflictul generat
de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie
de averea pe care o posed, fapt ce justific aciunile personajelor.
IV. Titlul
Romanul are ca titlu numele protagonistului, devenind astfel personaj eponim. Scriitorul
marturiseste ca "titlul, desi anodin, mi s-a parut expresiv".
V. Incipit si final
Simetria incipitului cu finalul este construita pe motivul drumului si evidentiaza
aspectul de corp sferoid al romanului, care inchide in sine un bogat univers rural, stratificat
social si economic (saraci-bogati), dar si cultural (tarani intelectualitatea satului). Romanul
incepe cu descrierea drumului, care intra in satul Pripas si se incheie cu aceeasi descriere, dar in
sens invers, simbolizand intrarea si iesirea din lumea fictionala. In incipit, drumului ce intra in
satul pustiu i se asociaza un simbol, crucea stramba pe care este rastignit Hristos. Imaginea lui
Iisus este reluata nu numai in finalul romanului, ci si in desfasurarea actiunii, sugerand destinul
tragic al lui Ion si al Anei, viata tensionata si necazurile celorlalte personaje. Romanul se incheie
cu uciderea lui Ion de catre George, naratorul folosind un alt simbol: el este ucis cu o sapa.
VI. Structura
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordonate de evolutia
interioara a personajului principal: Glasul pamantului, respectiv Glasul iubirii, primul avand 6
capitole, iar al doilea 7.
VII. Subiectul
Cele doua planuri narative principale (al taranimii si al intelectualitatii rurale) evolueaza
"cand paralele, cand impletite".
Planul principal al romanului prezinta incercarile lui Ion Pop al Glanetasului, un taran sarac
din Pripas de a se imbogati. Aciunea romanului ncepe ntr-o zi de duminic, n care locuitorii
satului Pripas se afl la hor. In expoziiune, sunt prezentate principalele personaje, timpul i
spaiul, ceea ce confer veridicitate romanului realist.
Hotrrea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogat la joc, dei o place pe Florica cea srac,
marcheaz nceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatl Anei, de la crcium la hor, i
confruntarea verbal cu Ion, pe care l numete "ho" i "tlhar", pentru c "srntocul" umbl

s-i ia fata promis altui ran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. La sfritul
petrecerii, flcii merg la crcium, iar Ion si George se vor lua la bataie, unde Ion il va rapune
cu parul pe George.
Conflictul central din roman este lupta pentru pamant. Crede ca pamantul i-ar reda
libertatea, l-ar scoate din saracie, rusine si umilinta. Ion o va seduce pe Ana si o va lasa
insarcinata, obligandu-l pe Vasile Baciu sa-i cedeze toate pamanturile. Sinuciderea Anei, apoi
moartea copilului, Petrisor, nu-i trezeste lui Ion regrete pentru ca cei doi reprezinta doar garantia
proprietatii asupra pamanturilor. Ion care ascultase pana acum "glasul pamantului", incepe a fi
sensibil si la "glasui iubirii". Ii da tarcoale Floricai, ajunsa nevasta lui George.
Deznodamantul este previzibil, George care il loveste nu este decat un instrument al
destinului. Acesta este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion revine bisericii.
In planul secundar al romanului exista un conflict intre invatatorul Zaharia Herdelea si
preotul Belciug, dar si unul interior, in inima lui Herdelea, intre convingerile patriotice si
siguranta materiala a familiei. Revers parodic al rivalitatii dintre Ion si George, conflictul
invatator-preot se stinge in atmosfera sarbatoreasca a sfintirii bisericii celei noi.
VIII. Concluzii
Roman realist, obiectiv, parabola a vietii si a mortii, "Ion" de Liviu Rebreanu are, in opinia
mea, o valoare universala, personajul eponim fiind un personaj literar unitar conceput, centrat
pe o dominanta de caracter, careia ii sunt subordonate atatea alte trasaturi, ce fac din el o figura
impunatoare.

CARACTERIZAREA LUI ION

Din romanul Ion, de L. Rebreanu
I. Preliminarii
Publicat n 1920, romanul "Ion" reprezint primul roman al lui Liviu Rebreanu, un roman
realist i obiectiv, apartinand perioadei interbelice, care nfieaz univerul rural fr a-l
idealiza. Aparitia acestui roman a insemnat biruinta naratiunii obiective.
Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune desfurat pe mai
multe planuri i la care particip un numr mare de personaje.
II. Perspectiva narativa
Naratorul este omniscient, omniprezent, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a,
nonfocalizata, viziune dindarat. Evenimentele sunt redate prin alternanta planurilor narative,
printr-o tehnica numita contrapunct.
III. Tema
Tema romanului este sociala, urmarindu-se prezentarea vietii rurale din Ardeal la inceputul
secolului XX. De asemenea, se regsesc i alte teme subordonate: tema inavutirii, a iubirii, a
familiei, conditiei femeii. Romanul prezinta drama taranului ardelean, ilustrnd conflictul generat
de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie
de averea pe care o posed, fapt ce justific aciunile personajelor.
IV. Titlul
Romanul are ca titlu numele protagonistului, devenind astfel personaj eponim. Scriitorul
marturiseste ca "titlul, desi anodin, mi s-a parut expresiv".
V. Personajul
Ion este un personaj monumental, realizat prin tehnica basoreliefului, dominand intreaga
lume care se desfasoara in legatura cu el.
Procedeele de caracterizare sunt directe de catre narator, prin parerea altor personaje,
autocaracterizare si indirecte prin gesturi, fapte, felul de a vorbi, gandurile personajului,
relatiile cu celelalte personaje.
Inca de la inceputul romanului, la hora satului, naratorul il evidentiaza dintre jucatori pe
feciorul lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion, urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, cu nedumerire
si un viclesug neprefacut, apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca oricand. Comportamentul
flacaului reflecta in mod indirect ipocrizia personajului, care, desi ii era draga Florica, nu
renunta la cucerirea Anei pentru ca avea locuri si case si vite multe.
Carcaterizat direct de catre autor, Ion este iute si harnic ca ma-sa, chipes si voinic, dar
sarac, iar din aceasta cauza flacaul simte dureros prapastia dintre el si bogatii satului, ca Vasile
Baciu. Cand acest personaj il caracterizeaza direct, spunandu-i fleandura, sarantoc, hot si
talhar, Ion se simte biciuit si reactioneaza violent. Orgolios peste masura, el sufera cumplit
atunci cand preotul Belciug il dojeneste in biserica, de fata cu tot satul.
El urmeaza o cale sinuoasa, de la flacaul apreciat si indragit de toti satenii, la taranul
dezumanizat de dorinta de a avea pamant. In Ion este inradacinata o mentalitate taraneasca,
dupa care oamenii se pot numi oameni numai in masura in care gospodaria lor este intemeiata.
Inca de la inceput, Ion este sfasiat de doua forte interioare, glasul pamantului si glasul
iubirii, cazand victima acestor doua patimi. Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul
ii era drag ca ochii din cap, dorul de a avea pamant mult, cat mai mult il chinuia, pentru ca
iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil. Ion isi nascoceste cu pricepere planul seducerii
Anei, fiind un temperament controlat de insincte primare, hotarat si perseverent in
atingerea scopului.

Dupa ce o lasa insacinata pe Ana, atitudinea lui Ion e rece, distanta, cinica. Dispretuitor, ii
cere Anei sa-l trimita pe taica-su sa discute despre problema zestrei. Cand trateaza cu Vasile
Baciu, Ion este semet si cu nasul in vant, sfidator, constient ca il poate obliga sa ii dea
pamantul. Cand a luat-o pe Ana, Ion s-a insurat de fapt cu pamanturile ei, sotia devenind o
povara jalnica si incomoda.
Monologul interior din capitolul Nunta evidentiaza conflictul interior dintre cele doua patimi
de care este mistuit flacaul. Mai intai ce-ar fi oare dac-as lua pe Florica si-am fugi amandoi in
lume sa scap de uratenia asta?, ca apoi, sa gandeasca in sine cu dispret si sa raman tot calic...
pentru o muiere!.
Ion este viclean si dominat de dorinta de a fi respectat intre sateni. Setea de pamant
este trasatura dominanta a personalitatii sale, intreaga sa energie fiind canalizata indeplinirii
scopului de a avea pamant. Pamantul semnifica pentru tanarul ambitios demnitate si totodata
obiect al muncii, asupra caruia isi exercita vigoarea, priceperea si harnicia.
Scena din capitolul "Sarutarea", care constituie si punctul culminant al romanului surprinde
schimbarea raportului sufletesc dintre erou si pamant. Posedarea pamantului nu-i mai creaza
satisfactia dinainte. El devine urias, iar pamantul umilit. Sarutul este un simbol al posesiunii.
Ion nu va putea sa supravituiasca , sfarsitul lui fiind previzibil intrucat si-a insusit pamantul
pe cai necinstite. Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalat glas ce mistuie sufletul lui
Ion, iubirea patimasa pentru Florica, duce la destinul tragic al eroului. Ion este omorat de
George nu intamplator, cu o sapa. El se contopeste prin moarte cu pamantul care i-a fost atat de
drag.
VI. Concluzie
Roman realist, obiectiv, parabola a vietii si a mortii, "Ion" de Liviu Rebreanu are, in opinia
mea, o valoare universala, personajul eponim fiind un personaj literar unitar conceput, centrat
pe o dominanta de caracter, careia ii sunt subordonate atatea alte trasaturi, ce fac din el o figura
impunatoare.