Istoria Francmasoneriei

Francmasoneria a debutat in perioada regelui Numa Pompilius, succesorul lui

Romulus. In acea perioada, constructorii de temple si monumente se bucurau de anumite
privilegii, printre care si scutirea de contributii publice. Acestia erau impartiti in trei
grade: ucenici, companioni si maistri. Se organizau intruniri, de regula seara dupa
terminarea lucrului, intr-o baraca amenajata in apropierea constructiei, unde se discutau
lucrarile pentru a doua zi.
Aceste adunari erau conduse de marele maistrilor, fiind precedate de un
ceremonial magico-religios, mostenit din perioada cand numai preotii se ocupau de
amenajarea templelor.
Unele legende masonice plaseaza formarea organizatiei in vremea construirii
Turnului Babel, si cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon,
despre care se spune in Bibile. Sau, ca sa-l citam pe Mircea Eliade, istoria incepe in
Sumer. Istoria Francmasoneriei este oarecum neclara. Originea ei ramanand un mister,
un secret pastrat cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare
la Francmasonerie.
Se spune ca multi masoni au pierdut din vedere adevarata origine si scopul
organizatiei insesi. In lucrarea The Templar Revelation autorii scriau descriau
Francmasoneria: Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care
si-a pierdut intelesul originar.
In secolul al VII-lea, din pricina crestinizarii anglo-saxonilor se aduc modificari
in normele confreriilor de constructuri, iar vechile ritualuri si regulile de initiere au
capatat formulele adecvate ale noii religii dominante. Nu s-au pierdut manoperele oculte,
semnele si procedeele magice, iar secretul si ceremonialul initierilor a ramas de asemenea
neschimbat. S-au pastrat si traditiile de intrajutorare si solidaritate din antichitatea
romana.
In 925 francmasonii isi aleg ca patron pe Sfantul Ioan, deoarece sarbatorirea
acestuia coincidea cu solstitiul de vara, moment astronomic celebrat prin ritualuri magice
de catre membrii confreriilor de zidari inca din antichitate.
Cnfreriile de zidari Fratii Sfantului Ioan s-au raspandit pe continentul
european. Acestia au primit din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale. In acea
perioada multi oameni de arta si ganditori au devenit membri ai lojelor masonice,
beneficiand de numeroase facilitati.
La intrunirile acestora se discutau despre idei filozofice si se cautau cai de
reformare politica a societatii. Faptul ca aceste intruniri erau private este de inteles,
incercarile lor inovatoare nu erau vazute bine de Biserica. Biserica catolica era obsedata
de ideea ereziilor pe care le vedea in orice incercare inovatoare. Secretul fiind singura
modalitate de a duce planurile pana la capat.

Unele loje masonice s-au transformat destul de radical. Activau ca asociatii ale
zidarilor desfasurand in aparenta o activitate declarata de cercetare a naturii, dar avand, in
secret, o serie de teluri politice si sociale.
Pana la urma, biserica si-a dat seama de actiunile francmasonilor. In secolul al
XV-lea, lojile masonice au fost persecutate sangeros de Biserica Catolica, fiind acuzati de
propovaduire a ereziei si schismei in Biserica. Multe dintre lojile masonice au fost
destramate. Secolul XVI a fost distrugator pentru francmasoni. Luther a reusit sa
descompuna lojele Francmasoneriei, cu exceptia celor din insulele britanice
In 1649, dupa decapitarea regelui Carol I, masonii restabilesc tronul si totodata
submineaza autoritatea lui Cromwell, dand francmasoneriei un caracter prin excelenta
politic. Dupa 1660, francmasoneria se transforma definitiv din confrerie profesionala in
societate oculta.
In 1717 s-a format Marea Loja Unita, la Londra, prin unirea a patru loji. Acest
Ordin a aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o
perioada mai lunga de timp. In 1720 se formeaza o Loja in Franta, sub auspiciile Marii
Loji Unite din Anglia.
.
.

In 1649, dupa decapitarea regelui Carol I, masonii restabilesc tronul si totodata

submineaza autoritatea lui Cromwell, dand francmasoneriei un caracter prin excelenta
politic.
Dupa 1660, francmasoneria se transforma definitiv din confrerie profesionala in societate
oculta.
In 1717 s-a format Marea Loja Unita, la Londra, prin unirea a patru loji. Acest Ordin a
aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai
lunga de timp. In 1720 se formeaza o Loja in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din
Anglia.
In aceasta epoca adevarata origine a Francmasoneriei a devenit cunoscuta marelui public.
In 1737, Carol Eduard, care era si membru al Societatii Regale, a rostit un discurs in fata
francmasonilor din Paris, cunoscut drept Cuvantarea lui Ramsey. In aceasta declaratie a
spus: Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sfantului Ioan de la
Ierusalim, un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey a mai spus
ca Francmasoneria era legata de scolile antice de mistere.
Francmasoneria a continuat sa-si largeasca randurile, astfel, in 1751 masonul german,
baronul Karl Gotlieb von Hund a intemeiat o filiala a Ritului Scotian in Frankfurt,
denumita Ordinul respectarii stricte a regulilor. Ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre
Iluminati si Francmasoneria germana, in timpul Congresului de la Wilhelmsbad.