Sunteți pe pagina 1din 20

RECUPERARE

RESPIRATORIE
Dr. TOFOLEAN DOINA
Curs 1

DEFINITIE

RR = servicii multidimensionale, continui, directionate


persoanelor cu boli pulmonare si familiilor acestora, de
obicei de catre echipe multidisciplinare de specialisti, cu
scopul castigarii si mentinerii a nivelului maxim individual
de independenta si functionalitate in comunitate.

Scopuri:
- reducerea simptomelor si dizabilitatilor
- cresterea participarii la activitati fizice si sociale
- imbunatatirea calitatii vietii.

Mijloace:
educatia pacientului si a familiei sale
interventii psiho-sociale si ocupationale
exercitii.

RP este o problema unica si personala a fiecarui pacient,


care necesita o echipa multidisciplinara de profesionisti.

Programele de reabilitate includ:


preventia
recunoasterea si tratarea precoce a bolilor
ingrijirea bolnavilor respiratori cronici atat in ambulator cat si
in spital.

OMS:
Boala = conditie patologica a organismului cu semne si
simptome, adesea resultand o afectare ce poate conduce la
deficit functional.
Afectare = orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau
functii psihice, fizice sau anatomice.
Dizabilitate = orice restrictie a abilitatii de a efectua o activitate in
maniera sau pe o arie considerata normala pentru o fiinta
umana. Aceasta afectare a activitatilor de zi cu zi are un impact
asupra independentei individului.
Handicap = dezavantaj individual ce rezulta dintr-o dizabilitate sau
afectare,care limiteaza rolul acestui individ.

APARATUL RESPIRATOR

Dezvoltat in cursul oncogenezei fetale si postnatal, pana la


varsta de 8 ani
Plamanii situati in cav. toracica, de o parte si alta a
mediastinului, culoare cenusie, consistenta elastica, forma de
con
G = 300-450g; 1% din G corporala
Volum total pulmonar = 3,5 8,5 l (drept>stang)
dreapta 3 lobi; stanga 2; in total: 19 segmente
3 mari componente:

caile aeriene superioare si inferioare (bronhiile si bronhiolele):


caile de patrudere si eliminare ale aerului si produselor
vehiculate aerogen.
lobulii si alveolele: amestecul gazelor respiratorii si schimburile
de gaze intre spatiile alveolare si sangele capilarelor alveolare.
teritoriile interlobulare: conductele aeriene prelobulare,caile
sanguine sistemice si functionale, circulatia de intoarcere
venoasa si limfatica.

Asigura schimbul gazos intre mediul extern (aer) si cel


intern (sange).

Realizat prin 4 mecanisme functionale:


transportul gazos de-a lungul cailor aeriene
amestecul gazos in alveole
distributia sangelui in capilarele pulmonare
trasferul propriu-zis, in dublu sens, al gazelor prin
membrana alveolo-capilara.

STP:
2)

structurile ce asigura cinetica


structurile ce asigura transportul gazos

3)

structurile ce asigura comanda si reglarea sistemului.

1)

1) Structurile cineticii STP:


-

miscarea executata de grupe musculare care prin


contractia lor scot sistemul din starea de repaus (pozitia
zero), considerata la nivelul CRF.

variatia de volum a cutiei toracice se face prin variatia


celor 3 diametre:

vertical, prin miscarea diafragmului.


sagital (a-p) prin ridicarea sternului datorata miscarii primei
coaste (efectuata de scaleni si sternocleidomastoidieni) si a
coastelor 2,3,4,5 si 6 (executata de intercostali).
transversal (lat-lat) prin ridicarea coastelor 2-6 in jurul unui ax
si rotatia coastelor 7-10 pe o axa a-p, executata de
intercostali.

Musculatura respiratorie e organizata in 4 grupe musculare:


- musculatura inspirului linistit:
diafragmul - musculatura inspirului linistit; diametrul vertical al
toracelui ( respiratie abdominala).
intercostalii externi si interni - diametrul sagital si
transversal ( respiratie toracica); 11 perechi.
scalenii contractia lor postureaza toracele permitand
miscarea libera diafragmatica.

- musculatura inspirului profund:


musculatura inspirului linistit este intensificata amplitudinii
respiratorii.
Inspiratorii accesori intra in actiune: sternocleidomastoidianul,
mm supracostali, micul dintat posterosuperior, supraspinalii.

musculatura inspirului fortat:


musculatura inspirului linistit si profund
principalii muschi: ridicatorul scapulei, trapezul, romboidul,
pectoralul mic si mare, marele dintat

- musculatura expirului fortat:


in respiratia linistita, expirul se face fara interventie musculara
(pasiv); exista un proces de franare a reculului elastic, realizat
tot de musculatura
expirul devine activ la subiectii normali si cei bronhopulmonari
musculatura abdominala:

transversul abdominal (diafragmul expiratiei) - comprima


.viscerele a-p si din lateral, impangand diafragmul in sus
oblicii abdominali: tractioneaza coastele.
dreptii abdominali:creaza punct fix de sprijin altor mm expiratori.
patratul lombar:trage toracele spre pelvis, flectand coloana si
ajutand expirul.
dintatul postero-inferior: tractioneaza coastele in jos si inauntru
intercostalii interni.

Tesutul interstial pulmonar = scheletul in care este prinsa reteaua


bronsica si vasculara, pus in tensiune in momentul miscarii STP.

in functie de sediu:

perivascular-peribronsic
perialveolar
subpleural

exercita o presiune asupra structurilor din jur = presiune interstitiala sau


tisulara, cu rol in determinarea presiunii transmurale in caile aeriene sau
vase, ca si in schimbul de gaze prin interstitiu.

2) Structurile ce asigura transportul gazos


caile aeriene superioare: nas, sinusuri, faringe si laringe.
caile aeriene inferioare: trahee, bronhii, unitatile ventilatorii
terminale (bronhiola terminala, bronhiola respiratorie,
ducturile alveolare, sacii alveolari si alveolele).

Traheea:
legata de laringe prin cartilajul cricoid.
reg. cervicala, intratoracic pana la unghiul sternal, unde
se divide in bronhiile principale.
tub fibromusculocartilaginos de L=10-12 cm,D=13-22mm;20
inele cartilaginoase incomplete,sub forma de U.

Bronhiile:
2 principale, dreapta (mai larga, dar mai scurta( 2-2,5 cm), in
unghi de 20 grade) si stanga (mai lunga (5 cm), unghi de 45-50
de grade).
bronhii segmentare si subsegmentare bronhiole terminale.

Unitatile ventilatorii terminale


= unitati morfofunctionale, acini pulmonari
= totalitatea structurilor cailor aeriene dispuse distal de
bronhiola terminala
are independenta structurala si functionala
bronhiola respiratorie (epiteliu bronhiolar, cu cateva alveole
deschise in pereti, 2-3 ordine) ductele alveolare (fara
epiteliu,in ele se deschid sacii alveolari, fiecare avand ~20
alveole, 5 ordine) alveole (~300 milioane, suprafata de 45100m).

Caile inferioare se impart in 3 categorii:


- caile cartilaginoase (traheea, bronhii)
- caile membranoase (bronhiolele)
- caile schimbului gazos (acinii pulmonari).

Caile cartilaginoase:
piese cartilaginoase legate intre ele printr-un releu fibros
- acoperite de epiteliu cilindric pseudostratificat(celule ciliate si
caliciforme), inconjurat de un strat subtire circular de mm netezi
(fibre longitudinale, oblice si transversale tonusul bronhomotor).
- in submucoasa si extern de cartilaj: glande bronsice (seroase si
mucoase, ce se deschid in lumenul bronsic prin conducte),
circulatia nutritionala si limfaticele sub forma de arcada.
-

Caile membranoase:
= toate caile situate distal de caile cartilaginoase ( bronhiole < 1 mm,
bronhiola respiratorie, ducturile alveolare).
- caracteristici:
fara cartilaj
- fara glande in submucoasa
- prinse structural in tesutul conjunctiv pulmonar
- se destind pasiv
-

epiteliul cilindric devine cubic spre ductele alveolare,


musculatura se subtiaza, disparand spre ducte, celulele ciliate
devin discontinui, cu aparitia celulor Clara, celule caliciforme
scad numeric, disparand complet in bronhiola terminala.

Alveolele :
perete de 5-10 m, format dintr-un strat celular epitelial aplatizat
(pneumocite de tip I (mai mari) si II (2/3 din celulele alveolare,
producatoare de surfactant), asezat pe o membrana bazala.
peretii alveolari contin porii Kohn si deschiderile pentru unele
comunicari cu bronhiole distale.
epiteliul alveolar acoperit de mucus.
surfactantul alveolar (complex fosfolipidic dispus pe un strat de
mucopolizaharide si proteine) genereaza tensiunea superficiala
intraalveolara si are rol in mentinerea uscata a alveolelor fara
extravazarea lichidelor plasmatice.

Membrana alveolocapilara

= membrana de schimb gazos intre aer si sange


- cuprinde: 1. surfactantul alveolar
2. celula alveolara
3. membrana bazala alveolara
4. spatiul interstitial
5. membrana bazala a epiteliului capilar
6.celula peretului capilar
7. plasma
8. hematia

- schimbul gazos este dependent de:


solubilitatea gazelor
coeficientul de difuziune si de penetrabilitate al O2 in
surfactant, tesutul pulmonar, plasma, azot

3) Structurile ce asigura comanda si reglarea sistemului

respiratia este un act involuntar, dar determinat de muschi


supusi controlului voluntar.

1. Reglarea automata a respiratiei

in partea superioara a bulbului se delimiteaza 2 grupuri


neuronale care pot mentine o activitate ventilatorie autonoma
(grupul respirator dorsal, grupul respirator ventral,grupul
neoronilor pontini,grupul neuronilor din trunchiul cerebral
interpontobulbar).

2. Reglarea reflexa a respiratiei

sistemele de feed-back care,aferentand pe o cale sau alta


centrii respiratori bulbari, controleaza frecventa, durata si
ritmul salvelor de impulsuri (reflexe vagale pulmonare: de
destindere, de iritatie, de tuse; reflexe proprioceptive).

3. Reglarea chimica a respiratiei

realizat prin influentarea chemoreceptorilor periferici si/sau


centrali de catre nivelul gazelor sanguine, chemoreceptorii
controland permanent activitatea centrilor bulbari.

EVALUAREA FUNCTIEI
PULMONARE

EVALUAREA CLINICA

1.

Aprecierea gradului de dispnee la efort


-

grad I: dispnee la ucatul pantelor si scarilor (>15-20


trepte)
grad II: dispnee la mersul pe plat in ritm impus de o
persoana sanatoasa
grad III: dispnee la mersul pe plat in ritm propriu
grad IV: dispnee la activitati uzuale (spalat, imbracat,
vorbit)
grad V: dispnee in repaus.

2. Testul conversatiei si cititului

permite aprecierea capacitatii respiratorii, a volumelor pulmonare


mobilizabile, a gradului de obstructie in expir.

3. Testul televizorului

se constata respiratia de repaus influentata numai de conditiile patologice,


nu si de factorii psihici severitatea bolii.

4. Testul clinic de dezobstructie

auscultatie initiala si dupa tuse, apoi dupa administrarea unui


bronhodilatator limpezirea acustica = bronhoconstrictie.

5. Testul apneei

apnee cat mai lunga dupa inspir maxim: cu cat apneea este mai scurta, cu
atat disfunctia este mai severa si gazele sanguine au valori apropiate de cele
patologice.

6. Testul lumanarii

la o distanta oarecare de gura, se tine o lumanare aprinsa in care se sufla


incercand, sa se tina aplecata flacara fara sa se stinga; cu cat distanta e mai
mica, cu atat obstructia e mai severa.

Variante:
testul expirului fortat - la obstructivi, CV expirata in > 6 sec
testul chibritului lui Snider-nestingerea chibritului VEMS <
1000 ml.

7. Testul formarii bulelor in apa

se sufla printr-un tub intr-o sticla cu apa, lent si continuu;


cronometrarea duratei expirului e un test al volumelor
mobilizabile si al rezistentelor la flux.

8. Perimetria toracelui

se masoara circumferinta toracelui in inspir si expir maxim la


baza toracelui, la mijloc si pe linia subaxilara; se urmareste
evolutia acestor masuratori.

9. Pulsul si tensiunea arteriala

prezenta tahicardiei, a cresterilor tensionale, atat in repaus cat si


la efort.

10. Examenul clinic


cianoza, datele fizice pulmonare

util in stabilirea diagnosticului si a evolutiei bolii


auscultarea percutiei toracelui (John Guarino): se percuta
usor, constant, cu indexul sau degetul mijlociu manubriul
sternal in acelasi loc si se asculta cu stetoscopul simetric
posterior de la apex la baze, fara a se apasa puternic sunet
egal si simetric; permite localizarea zonelor cu secretii
crescute.