Cum sa prevenim comportamentele care ne pot ataca sanatatea

Procesul de actionare pentru sanatate

Sumar. Comportamentele care compromit sanatatea precum fumatul sau obiceiuri alimentare nesanatoase
sunt dificil de schimbat. Cele mai multe teori social-cognitive spun ca intentia de schimbare este cel mai
bun predictor pentru schimbarea propriu-zisa, dar oamenii de multe ori nu se comporta conform cu
intentiile lor. Pot aparea diferite tentatii sau oamenii pur si simplu cedeaza. Astfel, intentiile ar trebui
suplementate cu predictori care pot facilita transpunerea intentiilor in actiuni. Unii mediatori au fost
identificati, precum autoeficiacitatea sau o strategie planificata. Ei ajuta la umplerea golului intre intentie
si comportament. Procesul de actionare pentru sanatate (HAPA) sugereaza o distinctie intre o motivatie
preintentionala care duce la o intentie comportamentala si la un proces de volitiune post intentionala care
faciliteaza adoptia si mentinerea unui comportament sanatos. In acest articol, 2 studii au fost prezentate,
care au examinat mediatorii intre intentii si 2 comportamente diferite. Un comportament este reducerea
fumatului la adulti, iar celalalt este despre implementarea dietei la pacientii supraponderali cu boli
croonice. Un model structural, in termeni specifici HAPA, a fost linia in ambele seturi de date care a
explicat variatia comportamentelor dietetice printre persoanele de varsta medie si cei mai in varsta
sanatosi iar reducerea fumatului a fost mai putin discutata. Descoperirile contribuie la elucidarea
mecanismelor psihologice in schimbarea comportamentului si arata rolul particular al variabilelor
mediatoare.
Cuvinte cheie: comportament sanatos, autoeficacitate, planificare, intentie, fumat, dieta, obezitate
Multe probleme de sanatate sunt cauzate de comportamente de risc precum consumul de alcool, droguri,
fumat, condus iresponsabil sau contact sexual neprotejat. Din fericire, fiintele umane au control asupra
comportamentului lor. Comportamentele care pot compromite sanatatea pot provoca eforturi individuale
pentru corectare si comportamente care pot fi adoptate, precum renuntarea la fumat, practicarea
exercitiilor fizice, controlul greutatii, dieta sanatoasa, igiena dentala, folosirea prezervativului sau
prevenirea accidentelor. Schimbarile comportamentale se refera la procese motivationale, de vointa pentru
renuntarea la aceste comportamente riscante. Acestea implica o serie de factori sociali, emotionali si
cognitivi. Unii din acesti determinanti pot aparea ulterior. Astfel, cercetatorii s-au axat pe identificarea
setului optim de factori care permit o predictie si o explicatie buna a schimbarii comportamentului. Astfel
de teorii sunt subiectul principal al dezbaterii in psihologie. De exemplu, care model este mai potrivit Si
care permite cea mai buna predictie de exemplu pentru folosirea prezervativului.? De la care model
putem deriva interventii pentru a modifica comportamentele pentru o dieta nesanatoasa? Care model
sugereaza o politica buna pentru a promova interzicerea fumatului la locul de munca?
Modelele actuale a comportamentelor sanatoase se depasesc in anumiti factori, dar exista si diferente mari
in sublinierea filozofiei. Acest articol examineaza utilitatea unui astfel de model, HAPA, care trebuie sa
prevada unele limitari ale altor modele.
Teoriile schimbarii comportamentului
Modelele schimbarii comportamentale ofera un tip de factori care pot imbunatati motivatia si astfel sa
duca la schimbarea comportamentului. O distinctie apare intre modelele continue si cele de stadiu. La
modelele continue, indivizii sunt plasati intr-un mod care reflecta preferinta pentru a actiona. Astfel de
modele presupun ca comportamentul unei persoane este prevederea intentiei. Formarea intentiei este
vazuta ca fiind determinata de idei si atitudini. Astfel, focusarea este pe identificarea unui set de
predictori care includ constructii precum barierele percepute, normele sociale, severitatea bolilor,
vulnerabilitatea sau autoeficacitatea. Acestea sunt apoi combinate intr-o ecuatie pentru explicarea intentiei

comportamentale si a schimbarii comportamentului. Cele mai proeminente fenomene de acest tip sunt
teoriile actiunii rationale, teoria comportamentului planificat, si teoria protectiei motivationale.
Cercetatorii au aratat 2 deficiente majore ale modelelor continue. In primul rand, o regula de predictie
pentru descrirerea schimbarii comportamentului implica schimbarile cognitive si comportamentale care
au loc in stilul actual si ca marimea uniiversala este adecvata pentru toti indivizii care se angajeaza in
comportamente nesanatoase. Scopul interventiilor este de a muta individul pe ruta inspre actiune. In
consecinta, exclude schimbarile calitative in timp, precum schimbarea gandirii, fazele tranzitorii sau
reciclarea in fata si in spate. Conform modelelor continue, nu este important daca o interventie este axata
inspre schimbarea vulnerabilitatii, consecintelor percepute, sau autoeficacitatea. Astfel, interventiile nu
trebuie sa progreseze in anumite secvente, dar ar putea fi aplicate in alta ordine, sau chiar simultan. In al
doilea rand, o slabiciune a modelelor continue este ca sustin intentia mai bine decat variatia
comportamentului. Nu includ o faza post-intentionala in care scopurile sunt transpuse in actiune.
Intr-o faza post-intentional, mai multi factori pot compromite sau facilita transpunerea intentiilor in
actiune. Unii dintre acestia au fost identificati, precum o mentinere a autoeficacitatii si a recuperarii
autoeficacitatii, si a planificarii actiunilor. S-a sugerat ca identificarea factorilor poate ajuta la umplerea
locului intre intentie si comportament. Astfel, este presupus ca exista cel putin 2 procese subsecvente a
schimbarii comportamentului, unul motivational care se termina cu intentia si unul al vointei care se
termina cu performanta. Teoretizarea despre schimbarea comportamentului nu ar trebi sa fie redusa la
faza motivationala initiala, in timp ce se omite faza de vointa si devine mai importanta pentru schimbarea
comportamentala.
Pentru a prevedea limitarile modelelor continue, teoriile de stadiu au facut o incercare in a cosidera
caracteristicile procesului prin propunerea catre indivizi sa treaca prin stadii calitative. Modelul
transteoretic al schimbarii comportamentului (TTM) a devenit cel mai popular. Acesta Implica faptul ca
diferite interventii sunt similare in diferite nivele ale schimbarii comportamentului. Cea mai comuna
versiune a TTM include 5 stadii a schimbarii comportamentului care sunt definite in termeni legati de
comportamentul anterior siscopurile viitoare. Perioadele de timp ofera bazele pentru definitiile stadiilor
operationale. Modelele stadiilor au fost criticate. Sutton spune ca notiunea stadiului poate fi circulara
intr-un mod in care stadiile nu sunt calitative, ci arbitrare pentru un anumit proces. In mod particular,
perioadele de timp propuse pentru distingerea intre stadiile calitative nu sunt concludente.
Procesul de actiune pentru sanatate
Un model care include mediatorii post-intentionali care prevad spatiul intre intentie si comportament este
HAPA. A fost dezvoltat in 1980 prin integrarea teoriei social-cognitive, teoria actiunii rationale, si teoriile
vointei, si prin aplicarea acestei sinteze in campul schimbarilor comportamentale. De atunci s-au
acumulat numeroase dovezi empirice care arata presupunerile despre model. Aceasta teorie sugereaza o
distinctie intre procesele motivationale preintentionale care duc la o intentie comportamentala si procese
de vointa post-intentionale care duc la comportamentul actual. In aceste 2 faze, diferite forme ale
predictorilor social-cognitivi pot aparea. In faza motivatiei initiale, o persoana dezvolta o intentie de a
actiona. In primul rand, riscul perceput este vazut la un antecedent distant. Riscul perceput nu este
suficient pentru a provoca o persoana sa creeze o intentie. Mai degraba poate seta stadiul pentru o
elaborare a unor ganduri ulterioare despre consecinte si competente. In mod similar, asteptarile pozitive
sunt vazute ca fiind importante pentru faza motivationala, cand o persoana pune in balanta pro-urile si
contra unor prevederi comportamentale. Mai mult, o persoana are nevoie sa creada in sine pentru a-si
atinge scopul. Autoeficacitatea opereaza cu asteptarile pozitive, si ambele contribuie la formarea intentiei.
Dupa ce o persoana dezvolta o inclinare spre adoptarea unui comportament in particular, "intentia buna"
trebuie sa fie transformata in cum sa faca actiunea dorita. Odata ce actiunea a fost atinsa printr-un act de

vointa, dar implica abilitati regulatorii si strategii. Astfel, faza postintentionala ar trebui sa fie impartita
in mai multi factori proximali. In cele ce urmeaza, 2 astfel de constructe de vointa, autoeficacitatea si
planificarea, vor fi descrise mai detaliat.
Autoeficacitatea reflecta diferite provocari in procesul de schimbare a comportamentului
Autoeficacitatea a fost importanta la toate nivelele in schimbarea comportamentului, dar nu constituie
acelasi construct. Intelesul lor depinde de o situatie particulara a indivizilor care poate fi mai mult sau mai
putin avansata in schimbarea procesului. Autoeficacitatea actionala, cea de cooperare si cea de
recuperare au fost descoperite de Marlatt in domeniul comportamentelor vicioase. Rationamentul pentru
diferite faze specifice ale autoeficacitatii este ca in timpul schimbarii comportamentului, diferite idei sunt
necesare pentru a putea indeplini anumite sarcini. De exemplu, o persoana poate avea incredere in
capacitatea sa de a face o incercare in a renunta la un anume comportament, dar poate sa nu fie foarte
increzatoare in rezumarea abstinentei dupa o pauza.
- preactionarea autoeficacitatii se refera la prima faza a procesului, in care individul nu actioneaza inca,
dar dezvolta o motivatie de a o face. Indivizii cu o preactiune a autoeficacitatii ce duce la succes,
anticipieaza anumite strategii si pot initia un comportament. In timp ce preactiunea autoeficacitatii este
instrumentala in faza motivationala, urmatoarele 2 cosntructii sunt instrumentale pentru faza de vointa si
pot fi sumarizate in autoeficacitatea de vointa.
-mentinerea autoeficacitatii reprezinta idei optimiste despre capacitatea unei persoane de a infrunta
bariere care pot intervenit in timpul perioadei de mentinere. Un nou comportament poate sa devina mai
dificil decat era de asteptat, dar o aueficacitate raspunda la o strategie mai buna, un efort mai mare si o
persistenta asupra ceea ce intervine. O data ce o actiune a fost facuta, indivizii cu o autoeficacitate
mentinuta investesc mai mult efort si persista mai mult.
- autoeficacitatea de recuperare se adreseaza experientei esecului. Indivizii cu autoeficacitate sunt
optimisti cu trecerea la planul initial, dupa ce au deraiat. Ei au incredere in competenta lor de a castiga
control dupa o scapare.
Exista o diferenta functionala intre aceste cosntructe ale autoeficacitatii, in timp ce secventa temporala
este mai putin importanta. Diferitele faze ale ideii despre eficacitate pot aparea in acelasi timp.
Presupunerea este ca pot opera intr-o maniera diferita. De exemplu, recuperarea autoeficacitatii este mai
functionala cand este vorba despre intreruperea unui lant de actiuni, in timp ce autoeficacitatea de actiune
este mai functionala cand vine vorba de o provocare. Aceasta distinctie intre ideilei autoeficacitatii pe
faze specifice a dovedit a fi utila in numeroase domenii ale schimbarii comportamentului. Preactiunea
autoeficacitatii tinde sa prezica comportamente. Indivizii care s-au recuperat de la o scapare au avut
nevoie de alte idei decat cei care s-au mentinut pe drumul principal. In studiile in care s-a aplicat HAPA,
autoeficacitatea specifica a fost diferita in efectele mai multor comportamente preventive precum
examinarea la san, diete sau exercitiul fizic.
Planificarea actiunilor mediaza intre intentii si comportamente
Intentiilr bune sunt trasnpuse in actiuni cand oamenii dezvolta scenarii de succes si strategii preparatorii
pentru indeplinirea unui scop. Simularea mentala ajuta la identificarea indiciilor spre actiune. Cercetarea
pe planurile de actiune in favoarea comportamentelor sanatoase a fost sugerata de Lewin, de exemplul in
contextul alegerii mancarii. El a facut distinctia intre un plan principal si un plan specific pentru a face
primul pas inspre o dieta sanatoasa. Leventhal a discutat despre apelurile bazate pe frica care usureaza
comportamentul sanatos doar daca e combinat cu instructiuni specifice pe cand, unde si cum trebuie
facute. O noua atentie de planificare apare cand comceptul implementarii intentiilor a fost introdus de la

perspectiva motivatiei si a psihologiei de vointa. Meta-analizele au aratat descoperirile pe intentiile

implementate pe comportamente sanatoase. Planificarea actiunilor inlcud situatii specifice si o secventa a
actiunii. Planificarea este o variabila alterabila. Ea poate fi usor comunicata indivizilor cu deficite
autoregulatorii. Porbele de control s-au documentat in favoarea acesto interventii de planificare pentru a
imbunatati adoptarea si mentinerea comportamentelor sanatoase. Astfel, accentul cade pe presupunerea
ca planurile de actiune constituie un mediator valoros care ajuta la eliminarea golului dintre intentie si
comportament.
Scopurile prezentelor studii
Dovezile scad contributiile teoretice ale HAPA in contextul schimbarii comportamentului. Cele 2 exemple
de cercetare reprezinta noile studii despre comportamentele riscante, adica fumatul si o alimentatie
nesanatoasa. Pana acum, nu au fost dovezi care sa ateste utilizarea unui model HAPA in cercetarea despre
vicii precum fumatul. Exista o lipsa a studiilor despre anumiti indivizi in risc, precum indivizii obezi. Mai
trebuie examinate mecanismele social-cognitive ale schimbarii care pot fi generalizate pe o gama mai
mare a comportamentelor care sunt diferite de majoritatea comportamentelor la oameni referitoare la
varsta, etnie sau alte caracteristici. Intrebarea este daca modelul poate fi replicat in contextul unui
comportament vicios care pana acum nu a fost un subiect de cercetare si daca poate sa fie aplicat la
indivizii cu boli cronice.
Studiul 1: Reducerea fumatului la adulti
Am presupus ca in randul adultilor, variabilele HAPA ar prezice reducerea fumatului. Acesta este primul
studiu care examineaza forma variabilelor ca un model de predictie pentru fumat.
Participanti si procedura
Din 832 de studenti care au participat, 700 au participat si la al doilea chestionar, si 530 au participat la
toate. La timpul 1, 281 din studenti fumau cel puti 1 tigara pe zi. Printre cei care au participat la toate, 166
din ei au declarat ca fumau cel putin o tigara pe zi la timpul 1. Datele din forma finala cu 166 de studenti
au fost introduce in analize.
Studentii au raportat ca fumeaza in medie mai mult de 11 tigari pe zi. Paricipantii inclusi au avut intre 18
si 21 de ani. Per ansamblu, ei au declarat ca au intentia de a reduce numarul de tigari fumate pe zi.
Echipa de cercetare a vizitatt 10 licee in Polonia in timpul programului scolar si au invitat elevii sa
paricipe la un studiu dupa ore. Studiul a fost prezentat ca o investigare a propriilor principii ale studentilor
despre fumat si un mic chestionar. Studentii au completat un al doilea chestionar o luna mai tarziu si un al
treilea, dupa 6 luni. Codurile personale au fost folosite pentru a asigura confidentialitatea.
Fumatorii care au abandonat dupa studiul 1 nu au fost diferiti in intentia de a reduce fumatul de fumatorii
care au participat la toate momentele. Ei nu s-au diferentiat nici in constructele social-cognitive sau gen.
Perceptia riscului, asteptarile pozitive, autoeficacitatea de preactiune, planificarea, si autoeficacitateaa
recuperatoare au fost masurate la timpul 2, iar comportamentul cu fumat a fost masurat la timpul 3.
Tabelul 1 arata elementele pentru toate masuratorile folosite in studiu, mijloacele, abaterile standard,
coeficientii si factorii obtinuti in analizele de ecuatie structurale, intercorelatiile variabilelor sunt
prezentate la tabelul 2.
Analiza datelor
Modelul ecuatiilor structurale cu variabilele latente si cu estimarea au fost incluse pentru a examina

asoicerile longitudinale intre variabilele HAPA. In modelul ipotetic, riscul perceput, asteptarile, si
autoeficacitatea de preactiune au fost luati drept predictori ai intentiei. Intentia si metinerea
autoeficacitatii au fost predictorii planificarii. Autoeficacitatea recuperatoare si planificarea au fost
predictorii comportamentului. Evaluarea modelului a fost bazata pe urmatorii indici: indicele TuckerLewis (TLI), indicele comparative (CFI), radacita patrata a aproximarii (RMSEA) si x in gradul de
libertate (x2/df).
Rezultate
Modelul ipotetic a fost potrivit cu datele. Figura 1 arata estimatorii parametrici. Planificarea a fost
prezisa de intentie si mentinerea autoeficacitatii masurata o luna mai devreme, stabilind 9% din
variantele in utilizarea strategiilor de planificare, precum cele indicate la coeficientul din figura 1.
Nivelele mai scazute ale fumatului in timpul 3 s-au facut prin recuperarea autoeficacitatii si planificarea
dupa 6 luni. Relatiile intre cele 3 tipuri de autoeficacitate au fost moderate. Per total, 16% din variatia
mentinerii autoeficacitatii a fost explicate de preactionarea autoeficacitatii. Din toate relatiile incluse,
doar drumul de la perceptia riscului la intentie nu a fost semnificativ.
Studiul 2: Predictia comportamentelor alimentare printre adultii cu boli cornice
Am presupus ca printre pacientii supraponderali sau obezi cu probleme cronice, variabilele HAPA ar
prezice o aderenta a dietei cu putine grasimi. Din cunostintele noastre, acesta este primul studiu care
examineaza puterea precitiva a variabilelor HAPA intr-o astfel de problema.
Participanti si procedura
Echipa de cercetare a vizitat 4 spitale si 3 centre de ingrijire din Polonia. Studiul a fost prezentat unor
potentiali pacienti ca o investigare a principiilor lor despre schimbarea stilului de viata pentru
imbunatatirea sanatatii si scaderea in greutate. Participantii au completat chestionarul de la timpul 2 dupa
2 luni. La timpul 2, pacientii au fost invitati sa faca o programare cu examinatorul in timpul unui control.
Daca nu era programat nici un control, chestonarele erau trimise pe e-mail si pacientii erau sunati dupa o
saptamana pentru a raspunde intrebarilor.
Din 171 de pacientii din timpul 1, 74% a avut un indice de masa corporala (BMI) a fost de 25 sau mai
mult si au fost incluse in analize. Examinatorii nu au putut avea contact cu 10 dintre pacienti.din cei care
au ramas, 31% au avut clasa I de obezitate, 6% clasa II si 3% clasa III. Varsta medie a fost 54 de ani. Cele
mai frecvente probleme de sanatate au fost diabetul si bolile cardiovasculare precum hipertensiunea,
infarctul miocardic. Mai mult, 43% din pacientii au avut hiperglicemie (nivel mare de colesterol).
Participantii au avut intentia de a incepe o dieta cu grasimi putine. La timpul 2, participantii au declarat ca
consuma alimente grase in fiecare zi. Printre pacientii cu greutate mare, cei care nu au participat la al
doilea chestionar si pacientii care au completat ambele, nici unii nu s-au diferentiat in intentie, asteptari,
autoeficacitate, perceptia riscului sau gen.
Perceptia riscului, asteptarile pozitive, preactionarea autoeficacitatii si intentia au fost masurate la timpul
1. Mentinerea autoeficacitatii, planificarea, recuperarea autoeficacitatii si o alimentatie bogata in grasimi
au fost masutate la timpul 2, dupa 2 luni. In chestionar, o dieta sanatoasa a fost definite prin reducerea
alimentelor grase precum carnea rosie, unt, maioneza sau alte sosuri, prajeli sau gustari (dulciuri sau
prajituri). Tabelul 1 arata elementele pentru toate masuratorile folosite, mijloace, abateri standard,
coeficienti, si factori ai analizelor de ecuatie structurala. Datele au fost analizate de modelul ecuatiei
structurala cu varibilele latente.

Rezultate
Modelul ipotetic a incadrat datele. Figura 2 arata estimatorii parametrici. Planificarea a fost prezisa de
intentie si mentinerea autoeficacitatii. Nivele mai scazute a consumului de mancare grasa la timpul 2 au
fost prezise de o recuperare a autoeficacitatii si a planificarii. Acele variabile au explicat 46% in varianta
consumului de grasimi. Interrelatiile intre cele 3 tipuri de autoeficacitate au fost moderate. Per total, 20%
din variatia mentinerii autoeficacitatii a fost explicate de preactiunea autoeficacitatii. Predictia riscului a
prezis o intentie mai puternica pentru a trece la o dieta slaba in grasimi.
Discutii generale
Per total, descoperirile sunt cam aceleasi cu presupunerile. Cu toate astea, unele rezultate par sa fie unice
si au nevoie de discutii, de exemplu, rolul particular al riscului pentru sanatate si varsta. In majoritatea
studiilor esentiale, perceptia riscului a avut o mica contributie in formarea intentiei. In prezentul studiu,
perceptia riscului, a functionat ca predictor al intentiei pentru a reduce conumul grasimilor la pacientii cu
boli cornice si greutate mare. In contrast, la tinerii fumatori, perceptia riscului nu a fost relationala cu
intentia de a reduce fumatul. Perceptia riscului poate fi un factor neglijabil la indivizii care nu sunt expusi
riscului. Din cauza numarului mare de fumatori si de timpul intre fumat si cancerul la plamani, acest
factor nu poate opera in formarea intentiei. Mai degraba, aceste descoperiri sugereaza ca asteptarile
pozitive ale nefumatorilor si increderea in sine ca fumatorul se poate lasa pot fi determinanti puternici
pentru motivarea reducerii numarului de tigari fumate. Suma variatiilor comportamentale s-a stabilit de
predictorii alesi si difera intre tinerii fumatori si adultii obezi.
Schimbarile stilului de viata facute in favoarea imbunatatirii sanatatii sau reducerea riscurilorar putea sa
fie mai semnificativa pentru alti indivizi expusi la risc in opozitie cu tinerii. Pentru a elucida problema,
este nevoie de o analiza a vietii calitative. Intr-o comparative intre cei mai batrani si cei tineri sud-coreeni
si acitivatea lor fizica, am descoperit ca modelul se potriveste la cei mai in varsta. Alte studii au aplicat
HAPA la pacienti mai in varsta in reabilitarea cardiaca si la pacienti cu probleme ortopedice. In aceste
studii clinice, modelul s-a dovedit a fi potrivit. Acest lucru poate rezulta din caractersticile indivizilor de
varsta medie si la batrani care au trecut prin niste probleme de sanatate, in acest context, motivatia ar
trebui sa fie mare. Acest lucru inseamna ca pacientii se asteapta sa fie intr-o faza post-intentionala. In
acest stadiu, planificarea si recuperarea autoeficacitatii se presupune a fi importanta pentru atingerea
scopului si astfel sa actioneze ca predictor ai comportamentelor sanatoase.
Cele 2 exemple exind cunostiintele despre cum se foloseste HAPA. In alte studii anterioare, am prezentat
7 si 5 studii. Comportamentele sanatoase alese au fost exercitiile fizice, examinarea sanilor, utilizarea
centurii, dieta sanatoasa si igienta dentara. S-a aratat ca modelul este in conformitate cu datele din
numeroase culturi si categorii de varsta. Adaugirea principala a HAPA in comparatie cu modelele
anterioare sta in includerea a 2 factori de vointa: planificarea si autoeficacitatea vointei. Scopul lor este
de a prevedea natura relatiei intentie-comportament. Prin impartirea comportamentului sanatos si a
proceselor in faze motivationale si de vointa, golul dintre modele este acoperit.HAPA este un model
hibrid care se poate aplica ca model continuu sau de stadiu. Pentru ca formarea intentiei reflecta o gandire
diferita, putem folosi HAPA ca model de stadiu. Oamenii pot cicla si recicla in acest process.
In 2 alte studii am adaugat controlul modelului. Planurile comportamentale au fost facute inainte de
intalnirea situatiei. Cu toate astea controlul interventiilor nu a imbunatatit formarea intentiilor si astfel nu
a avut nici un efect motivational. Cu alte cuvinte un efect benefic se poate obtine cu conditii pe stadia.
Intrebarea care apare este cati si care factori ar trebui inclusi pentru a inchide golul intre intentie si
comportament. Dupa includerea planificarii si a autoeficacitatii, controlul actiunilor ar fi un al treilea
candidat pentru un model care serveste drept scop. O anumita intentie poate sa nu primeasca suficienta

atentie pentru ca o alta intentie a castigat teren. Cercetarile viitoare ar trebui sa analizeze cum vor sta
factorii volitionali pentru variantele comportamentelor. Unele limitary sunt necesare. Analizele sunt
bazate pe date longitudinale, dar nu putem analiza schimbarile comportamentale, diferenta intre baza si
comportamentele care intervine. Comportamentele de baza sunt un produs al proceselor social-cognitive.
Schimbarile ar trebui analizate cand interventiile sunt la risc.
O problema generala tine de momentul cand se incearca sa se stabileasca asteptarile comportamentale si
cum se raporteaza individual. Mai mult, stabilirea se face dintr-un singur element pentru ca masurile mai
complexe nu sunt superioare in termenul proprietatilor. Masurile cu un singur element pot sa fie mai putin
de incredere. In modelele ecuatiilor structurale se poate presupune ca variabilele latente se fac impreuna,
ceea ce poate sa nu reflecte realitatea.
Chiar daca descoperirile au adaugat la baza dovezi ale univesalitatii HAPA, asta nu inseamna ca modelul
ales este cel care se potriveste. Intrebarea este daca acest model e superior modelelor alternative. Care
model stabileste cele mai multe variatii ale criteriilor? Este modelul cel care face cea mai buna predictie si
astfel cel mai bun design pentru interventii? O alta intrebare este daca ar trebui sa judecam calitatea si
utilizarea modelului doar in termeni ai variatiei comportamentale. Mediatorii sunt relevanti pentru sine.
Chiar daca nu putem schimba imediat un comportament, putem sa facem un pas important in schimbarea
unor mediatori in directia buna. Astfel, elucidarea mecanismelor de schimbare nu este singurul interes
stiintific, dar are si implicatii pentru promovarea sanatatii.