Sunteți pe pagina 1din 18
Colectia , Studi este coordonati de Mireoa Martin Balitor: Calin Viasio Fedactor: Dorica Boltagu ‘Tehnoredactor: Carmon Radulescu Coperta ealeetei: Andrei Manoseu Tustrajia copertel: Marin Gherasim, Dipde (fragment) repress: Viorel Mibart Descrierea CIP a Bibliotecti Nationale @ Roméntel DERRIDA, JACQUES Credinfa si Canoagtere : veacul gl lertarea / Jacques Decrda trad: Emilian Give.» Pitot; Paralala 45, 2004 "SBN 979-097-200-1 1. Gioe, Bilin (198) a6 Copyright © Baitions du Seu / Editions Latorza, 1996, pentru Credinga $i Cunoagtere Copyright © Bditions du Seuil, 2000, pentru Veacul gi Iertarea si pentra aledtuires volumulti Copyright © Editura Paral 45, 2004 ‘Toate drepturile asupra acestel edi aparfin Editurii Paralela 45, Pitogti Bucuresti Jacques Derrida Credinta si Cunoastere Veacul si lertarea (interviu cu Michel Wieviorka) ‘Tradueere de Emilian ioe HNN *873527W" CCredinta gi Cunoastere Vezuviu gi de Gradiva, imi amintese azi ce citisem odinioard in Genet & Chatila, din care ar trebui amintite aici o mulfime de premise intr-o mulfime de limbi, actorii si vietimele, gi vesrherile i urmarea, toate peisajele $i toate spectrele: Una dintre pro- Blemele pe care nu le voi evita este aceea a religici."' Laguna, 26 aprilie 1995) 11 Genet, Genet @ Chatila, Paris, Bitions Solin, 1992, p, 103. Veacul si Iertarea (Interviu cu Michel Wieviorka) Tertarea $i cdinfa. se gésese de trei ani inooaee 1 eonteul geminarului lui Jacques Derrida tinut la Scoala de Inalte dit in Stiinge Sociale. Ce inseamnd: conceptul de iantaral Ds ui ‘de vine? Se impune oare tuluror gi tuturor eulturilont Mote fh transpus in registru juridic? Politic? Si cu ce concipii Inaa ohne iartd, atunci? $i pe cine? Si in numele a ce, in nuunelo ouil! Michel Wieviorka: Seminarul dumneavouteli vial problema iertirii, Pind unde putem ierta? Tertarea pout lectiva, adica politica si istoriea? Jacques Derrida: in principiu, iertarea nu ale Hint masurd, moderatie, ,pind unde? Bineingoles, ou condi(ia ai HH ppunom de acord asupra unui anumit sens propria ‘mwoatith cuvint, Or, ce numim ,iertare“? Cine numegte 0: peruano OL wre cheamé, cine cheama la iertare? E tot atit de difill ah ai ram o iertare pe cit s& lusim masura unor asemenca Il ‘Din mai multe motive pe care ma grébese sa le precizen 1. in primul rind, pentru cd se intrefine echivocul, mith {an dezbaterile politice care reanima si deplaseaza astital rnofiune, in lumea intreagi. Se confundai adesea, uneo#l It caleulat, iertarea cu teme invecinate: scuza, regretul, prescrierea etc, care sint tot atftea semnificafit dintre car * Aceast discus acest tits, Veocul i lertarea (Le Si ides débats (docemibrie 1999). i CCredinfa $1 Cunoastere in de drept, de dreptul penal fat de care iertarea ar trebui 8 ramina in principiu eterogena gi ireduetibila. 2. Oricit de tainic ar ramine conceptul de iertare, nu e mai putin adevarat c& scena, figura, limbajul pe care incercim si-1 ajustim apartin unei mosteniri religioase (si spunem avra- amice, pentru a aduna laolaltd iudaismul, crestinismele gi islamismele). Aceasta traditie — complexa si diferentiata, chiar conflictual ~ este deopotriva singulara gi pe cale de universali- zare, prin ceea ce un anumit teatru al iertarii pune in practicd sau in lumina. 3. Prin urmare - gi e una din liniile calauzitoare ale seminarului meu despre iertare (gi sperjur) -, insiigi dimensiu- nea iertarii tinde si se estompeze in cursul acestei mondializari si, 0 data cu ea, orice masura, orice limita conceptuala. In toate scenele de cinta, de marturisire, de iertare sau de scuza care se inmulfese pe scena geopoliticd de la ultimul raizboi ineoace, $i intr-un mod accelerat in ultimii ani, vedem nu numai indivizi, ci gi comunitai intregi, corporatii profesionale, reprezentanti ai ierarhiilor ecleziastice, suverani si sefi de stat care igi cer ,,ier- tare“. Hi fae acest Iueru intr-un limbaj avraamic, care nu e (in cazul Japoniei sau al Coreei, de pilda) cel al religiei dominante fn societiitile lor, dar care a devenit idiomul universal al dreptu- Jui, al politicii, al economiei sau al diplomatici: deopotriva agen- tul si simptomul acestei internafionalizari. Proliferarea acestor scone de cinta si de ,iertare“ ceruta inseamna neindoielnic 0 urgen{a universal a memoriei: trebuie si ne intoarcem inspre trecut; trebuie s& aducem acest act de memorie, de autoacuzare, de ,pocainta“, de comparere, deopotriva dincolo de instanfa ju- ridicd si de instanta statului-natiune. Ne intrebam, agadar, ce se intimplé la aceasta scar, Exist nenumirate piste. Una din- tre ele conduce cu regularitate la o serie de evenimente extra- ordinare, cele care, inainte si dupa cel de-al Doilea Razboi ‘Mondial, au facut cu putinta, in orice caz, au ,autorizat, o da- ta cu Tribunalul de la Nurnberg, instituirea internationalé a Veacul gilertarea 99 ‘unui concept juridie precum cel de ,crima impotriva umaniti- fii", A fost un eveniment ,performativ" de o anvergura ined grou do interpretat, chiar dacé in prezent cuvinte precum ma impotriva umanitafii“ circulé in limbajul eurent. ‘Acest eveniment a fost el insusi produs si autorizat de cd- tre o comunitate international la o data si potrivit unet figuri determinate a istoriei sale. Acoasta din urma se impleteste, ins fard a se confunda, cu istoria unei reafirmari a drepturilor omului, a unei noi ,Declaratii a drepturilor omului“. Acest gon de mutatie a structurat spafiul teatral in care se joaci — eu satt fird sinceritate - mazea iertare, marea scend a cdinfei care ne preocupa. Adesea, fn chiar teatralitatea sa, ea are trisiturile ‘uriei mari convulsii ~s4 indréiznim s& spunem ale unei pulsiuni frenetice? Nu, din fericire, ea raspunde gi unei migedri ,bune fnsa simulacrul, ritualul automat, ipocrizia, calculul eau mai- mufireala fac parte din decor gi se invita ca nigte paraziti la ‘aceasta ceremonie a vinovitiel. lati o umanitate zdruncinat do o migeare eare s-er dori unanimé, iat un gen uman care ar pretinde ea se acuza, public si spectacular, de toate erimele co- mise intr-adevr de el insusi impotriva lui insugi, ,impotriva ‘umanitatii", Céci, deed am incepe s& ne acuzdim, cerind jertare, do toate crimele trecutului impotriva umanitafii, nu ar mai amine nici un nevinovat pe fata pimintului ~ gi, prin urmare, ‘nimeni fn porifia de judecdtor sau de arbitru, Sintem eu tofit cel putin mostenitorit unor persoane sau ai unor evenimonte marcate, in mod esenfial, launtric, de negters, de crime tmpo- triva umanitafii. Ureori, acoste evenimente, aceste crime masi- vve, organizate, crude, care pot sf fi fost revolutii, mari Revolutii ‘canonice gi ,legitims", au fost tocmai cele care au permis emer- genta unor concepte precum cele de drepturile omului sau de ‘crima impotriva umanitatii. Chiar daca vedem aici un imens progres, 0 mutafie istoricl sau un coneept ine nedeslugit in limitele sale, fragil in temeli- le sale (si putem avea in acclagi timp ambele pareri - ¢ coca ce 100 Ccredin si Cunoastere eu inclin s& cred), nu putem tigidui acest fapt: conceptul de crima impotriva umanitati ramine la orizontul oricdrei geo- politiei a iertdrii, El fi alimenteaza discursul gi ti conferd legiti mitate, Luafi exemplul impresionant al Comisiei de Adevar gi Reconciliere din Africa de Sud. Rémine unic in ciuda unor analo~ sii, ins doar analogii, cu citeva precedente sud-americane, mai ales fn Chile. Ki bine, ceca ce a dat ultima justificare, legitimita- tea declaraté a acestei Comisii, a fost definirea apartheid-ului ca si yerima impotriva umanitafii* de cdtre comunitatea in- ternafionala reprezentata de ONU. “Aceasté convulsie de care vorbese pare sii ia astdai turnura ‘unei conversiuni. A unei conversiuni de fapt si care tinde si de- vind universal: pe cale sii se mondializeze. Cai dacé, aga cum: ered, conceptul de crima impotriva umanitafii este capul de acuzare al acestei autoacuzari, al acestei cAinfo si al acestei ier- tari cerute; daca, pe de alt& parte, doar o sacralitate a ceea ce © ‘uman poate, in ultima instan{4, s& justifice acest concept (ni- mic nu e mai grav, in aceasta logica, decit o erima impotriva ‘umanitiijii omului gi impotriva drepturilor omului); dae aceas- {4 sacralitate fgi giseste sensul in memoria avraamicd a religii lor Carfii si intr-o interpretare iudaicd, dar mai ales crestind, a yaproapelui* sau a ,seamanului; dacé, prin urmare, crima im- potriva umanitafii e 0 crim impotriva a ceea ce e in cel mai fnalt grad sacru in fiinja vie, gi deci deja impotriva a ceea ce ¢ divin in om, in Dumnezeul-facut-om sau in omul-ficut-Dumne- zeu-de-citre-Dumnezeu (moartea omului gi moartea lui Dum- nezeu ar tréda aici aceeagi crima), atunci ,mondializarea jertarii se aseaméina cu o imensii scend de mérturisire in deru- lare, agadar cu o convulsie-convertire-marturisire virtual cres- tind, un proces de crestinare care nu mai are nevoie de Biserica Grestin’, ‘Dacd, aga cum sugeram adineauri, un astfel de limbaj intil- neste si acumuleaz& in el tradifii puternice (cultura yavra- amic&“ si cultura unui umanism filosofie, mai precis a unui \Veacul gi lentarea 401 cosmopolitism niiscut el insugi dints-o grefli de stoicism si de crestinism paulinic), atunci de ce se impune in zilele noasite nar eulturi eare la origine nu sint nici europene gi niet bibl co cerut iertaro coreenilor gi chinezilor pentru vi ‘cut. Desigur e gi-a prezentat aceste heartfelt apologies in personal, fara a-l angaja pe j{mparatul din fruntea statului, un prim-ministru angajeazé intotdeauna mai mull decit @ Pe Soand privat. Do curind au avut loc veritabile negosier, de ata aceasta oficiale si ineordate, intre guvernul japoner: i Al ‘vernul sud-corean in aceasti privin(s. Era vorba despre repairs fii si despre o reorientare politico-economicd. Aceste trulitive Fizau, aga cum e cazul mai totdeauna, s& ducd la o reeoneillene (national sau international) favorabilé unei normalize Hny bajul fertari, in slujba unor seopuri determinate, era oried, nl mai pur gi dezinteresat-nu. Ca intotdeauna in domenitl politi Voi risea atunci urmAtoarea propozitie: de flecare dala ind Ma gindese Ia sconele in care un prim-ministru japoner 9 nfele din tre: jertarea se afld in slujba unui scop, chiar gi a unui seop nobil spiritual (rdscumpirare sau mintuire, reconciliere, zbavine)s frevare data cind inde si restabileasca o stare de normal (otiald, nationela, politics, psihologics) printr-un travalit de doliu, printr-o anume terapie sau. ecologie a memoriel, de fess re datdi ,iertarea'* nu este pur’ - gi nici conceptul sit, Tenia wha este, nu ar trebui sé fie nici normal, niet normativa gt mel normalizatoare. Ea ar trebui si ramini excepfionala si extrnoe ‘dinara, gata s& treacd proba imposibilului: ca gi cum ar tne rape cursul obignuit al temporalitaiii istorice ‘Din acest punet de vedere, ar trebui si investigim eee 60 numim prin mondializare gi ceca co eu propun sé numill vnondialatinizare — pentru a lua in consideratie efectul de erat tindtate romand care supradetermina astizi intregul limba} al droptului, al politic si chiar si interpretarea aga-numitel reine toarceri a religici. Nici o dezvrajire, nici o secularizare nu Tt intrerupe, dimpotriva. 102 CCredinta gi Cunoastere Pentru a aborda acum coneeptul insusi de iertare, logica st Jpunul-simt se pun macar o data de aeord eu paradoxul: trebuigs roi se pare, 98 pleeiim de la faptul of exist Iucruri de neiertal Nu e oare, de fapt, singurul lucru de iertat? Singurul lucru care cere sf fie iertat? Daca nu am fi gata sé iertm declt ceea ce pa te de jertat, ceca co Biseriea numeste »picat venial’, atune jdeea insdsi de iertare s-ar destrama, Daci e ceva de iertat, ar vccon ce in limbaj religios se numoste pcat de moarte, cel mai trav, firddelegea sau groseala de nelertat. De unde aporia pe tare am putea-o descrio in formalitatea sa seacd gi implacabila, fard mil iertarea nu iartd decit ceca eo e de neiertat. Nu pus tem sau pu ar trebui si iertim, nu existd iertare, daet exist, decit acolo unde exist ceva de neiertat. Ceea ce inseamné fertarea trebuie si so anun{e precum imposibilul insusi. Fiind- (,de neiertat, agadar) nu vramai ed att fost eomiso ~ ceca ce poate ei nu ein sine un Iuera atit de now — ci, mai mult, au devenit:vizibile, cunoseute, amin- tite, numite, arhivate de edtre o ,eonstiinfa universal infor’ mati mai bine ca niciodald, flinded acoste crime deopotriva rude gi masive par sf seape sau fiinded s-a incereat sl fie Kso- te si scape, in chiar exeesul lor, masurii oricdrei justifii umane, Gi bine, chemarea la iertare a fost reactivatd, remotivatd gl ac- celerata (prin chiar lucrurile de neiertat, agadar’) Sa iseat o discutie intreagi in momentul in eare legea din 10964 hotdra in Franta impreseriptibilitatea crimelor impotriva umanitafi a, in acest veae, crime monstruoase (, ‘Notez in trecere c& acest concept juridie de impre- seriptibil nu este nicidecum echivalent cu eonceptul non-juridie de impardonabil. Putem menfine imprescriptibiitates une! crime, putem sé nu limit in niei un fel durata unel ineulpari sau a unei urméri legale posibile gi si-l iertdm in acelagi mp pe vinovat: Invers, putem achita sau suspenda o judecats si 60 toate acestea sii refuzdim sf jertém, E adevarat o& singularita tea eonceptului de imprescriptibilitate (spre deosebire de »Pre- scriere", care are echivalente in alte sisteme de drept occidentale, Veacul gilertares 0 cel american spre exemplu) fine poate de faptal eft ol iatiniliay vn ogo mAsuré, la fel ca iertarea sau ea impantonabllily Wi toh vo remnitate sau de transcenden(, orizontal apooaliplit slecdtit de pe urmé: im dreptul de dincolo de drepls I lilt he dincolo de istorie. E un punct capital gi dificil, Inte baat pe Tomi fntitulat toomai ,Lmpreseriptibilul’, Janklovitll alii sr nu poate fi vorba sf iertm crimele impotriva UMHIAHG impotriva umanitatii omului: nu impotriva unok duigini™ (politic, religiosi, deologie), ci impotriva a enea es fA UNS dintr-un om ~ adicd impotriva puterii insegi de a tent Hata sant analog, Hegel, mare ginditor al ,iert&rit si al stanly vii*, spunca ed Lotul poate fi iertat, mai putin erimi ‘inne lvi spiritulu, in spe impotriva puterii de reconellend i \ Fiind bineinteles vorba despre Shoah, Jankélévitch inalalie WML ales asupra unui alt argument, decisiv in ochii lui: 19 ASAI even atit mai putin vorba sé iertdm eu eit criminalii nig AN Ia rut iertare, Nu sau recunoseut gregeala gi nu aul aritat niet ‘rma de eainf2. Cel pufin asta sustine, poate eal rip, Jankéléviteh. (Or, eu ag fi tontat sa contest aceastit logied evident onl: fionald a schimbului, aceasta presupozitie ait de larg 1a pindita potrivitedreia nu am putea sine gindim la ier ‘cu condifia ca ea sii fie cerutd, in cursul unei scene, do chin care si ateste deopotrival constiinfa vinei, transformarai satu gt angajarea cel putin implicit de a face totul poll vita reintoarcerea réului, Avem aici o tranzactie exonail tranzacfie eare tn acelagi timp confirma si contrazies B avraamied de care vorbim. E important s& analiza tn sme tensiunes din inima mostenirii intre, pe de o parte | care e deopotriva o exigen{a a fertZirii necondifionate, gral infinite, non-economice, acordate vinovatului ca vinovaly veciproitate, chiar si celui care nu se cAiegte sau nu Core Hi jertat gi pe de altd parte, oiertare condiionald., aga cus HY turisese un mare numnar de texte, implicind numeroase di iffoul 104 CCredinta gi Cuncagtere {afi si rafindri semantice, iertare proportional cu recunoagte- rea greselii, eu cdinfa si cu transformarea pacitosului care, fh ‘cost caz, cere in mod explicit iertare. $i eare prin urmare nu mai este pe de-a-ntregul col vinovat, ci deja un altul, $i mai bun decit vinovatul. in aceasté misura, si cu aceasta condifie, nu vinovatul ca atare este cel caruia i se iartd. Unul din aspectele indisociabile de acest fapt, gi care ma intereseaza in egal ma- sur, priveste atunci esenfa mostenirii. Ce este un mostenitor atunei cind mostenirea include o porunc& deopotriva dublé $i contradictorie? © porunca pe care trebuie agadar s& 0 reorien- tm, si 0 interpretm activ, performativ, ins pe intuneric, ea gi cum ar trebui atunei ca, fara vreo norma si fara vreun erite- riu prestabilite, s& reinventam memoria? in ciuda simpatiei pline de admiratie pe care i-o port lui Jankélévitch gi chiar daca infeleg motivele care inspira aceasta minie a celui drept, am dificultati in a-l urma. De pilda, atunei cind inmulfeste ocdirile la adresa bunei constiinfe a ,germanu- Jui sau atunci eind tuna gi fulgerd impotriva miracolului mircii germane gi impotriva obscenitiifii prospere a bunei con- stiinfe, insd mai ales atunci cind justified refuzul de a ierta prin faptul — sau mai degraba prin invocarea — lipsei de edinta. In ‘mare, spune: ,.Dacd ar fi inceput, in ein, prin a cere iertare, ne-am fi putut gindi sa le-o acordam, ins n-a fost cazul.* imi e cu atit mai grew si-l urmez aici, cu cit in ceea ce el insugi nu- meste carte de filosofie’, Iertarea, publicaté mai inainte, Jankélévitch se ardtase mai favorabil idei unetiertari absolute. {in acel moment, el revendica o inspirafie iudaic& si mai ales crestina. Vorbea chiar de un imperativ de iubire si despre 0 eticd hiperholicd: de o etica, agadar, care ar merge dineolo de Tegi, de norme sau de obligatie. O etic dincolo de etied, iata — poate — locul de negisit al iertarii, Cu toate acestea, chiar la momentul acela, gi, prin urmare, contradiclia ramfne, Jankélévitch nu mergea pind la a admite o iertare necondigio- nati gi care ar fi agadar acordatai chiar gi celui care nu o cere. \Veacul silertarea 105 Nervul argumentului, in ,{mprescriptibilul* si in partea intitulata ,S& iortim?*, const in faptul c& singularitatea in- serisi in Shoah atinge dimensiunile a cea ce e de neispasit. Or, pentru ceea ce e de neispasit, dupa Jankélévitch, mu exista ier- tare cu putin{é, si nici chiar fertare care sf aibi un sens, care 8 facd sens, Caci axioma comund sau dominanta a tradifiei, in co- Je din urmé, si in ochii mei cea mai problematic’, e ed iertaren irebuie si aibé sens. Tar acest sens ar trebui sé se determine pe fond de salvare, de reconciliere, de mintuire, de ispasire, ag spune chiar de jertfé. Pentru Jankélévitch, de vreme ce nut mai putem pedepsi criminalul eu o ,pedeapsa proportional eu er ma‘ si de vreme ce ,pedeapsa devine aproape indiferenta, avem de-a faco cu ceca ce e ,de neispasit“ - el zice si ,irepara- pil (cuvint pe care Chirac I-a folosit in faimoasa sa declaratie cu privire la crima impotriva evreilor sub regimul Viehy: yin ziua aceea, Fran{a sdvargea ireparabilul"). De la ceea ce ¢ de neispiigit cau de nereparat, Jankélévitch ajunge la ceea co nu poate fi iertat. Si, dupa el, nu se iarta ceea ce nu poate fi iertat, ‘Aceasti inldnjuire nu imi pare evidentai in sine, Si asta din mo- tivul pe care am spus (ce ar fio iertare care nu ar ierta decit cooa ce poate fi iertat?) si pentru c& aceasté logicd implica in continuare faptul cd iertarea ramine corelatul unei judecdfi gi eontrariul unei pedepsiri posibile, ale unei ispiigiri posibile, a coca ce e ,de neispiisit® Fiinded Jankelévitch pare sf considere incontestabile dowd jueruri (ca gi Arendt, de exemplu, in Condifia omului modern): 1. Iertarea trebuie si rimina o posibilitate umand asupra acestor doud cuvinte gi mai ales asupra acestei trisaiturl antropologice care decide cu privire la tot (caci, in fond, tntol- deauna se va pune problema sa stim dacd iertarea este o posibi litate sau nu, chier 0 facultate, agadar un ,cu pot suveran gi 0 putinta umand sau nu); 2. Aceasta pesibilitate umand este corelatul posibilitafii de 1a pedepsi — nu de a se rézbune, bineinteles, coca ce e eu total insist 106 Credinta si Cunoastere altceva, fat de care iertarea este ined gi mai straind, ci de a pe- depsi potrivit legil. ,Pedeapsa, spune Arendt, are in comun et jertarea faptul e& fncearcd si puna capat- unui lucru care, fra interventie, ar putea continua indefinit. Agadar, faptul cd. oa- ‘meni sint incapabili si ierte coea ce nu pot pedepsi gi ca sint incapabili si pedepseasc’ ceca ce se dovedeste a fi de neiertat @ deosebit de semnificativ, e un element structural al domeniului problemelor omenesti (sublinierea meal. fin ,Impreseriptibilul*, nu in Jertarea, Jankélévitch se agazii in acest schimb, in acéastit simetrie dintre a pedepsi si a ierta: iertarea nu pare si aibéi mai mult sens acolo unde crima a devenit, aga cum e cazul eu Shoah, ,de neispasit*, in ipsa unei proporfii cu orice masuré umand. ,Jertarea a murit in lagirele morfii, spune el. Da, Cu condifia ca iertarea si nu devind po- sibil& decit ineepind eu momentul in care pare sa dispara. Isto- ria ei ar incepe dimpotrivi cu ceca ce e de neiertat. Nu in numele unui purism etic sau spiritual insist eu asu- pra acestei contradicfii din inima mostenirii, ci asupra necesitatii de a piistra referinfa la o iertare neconditionata gi non-eco- nomiedi: dineolo de schimb si chiar si dincolo de orizontul unei ‘mintuiri sau al unei reconeilieri. Dacd spun: ,Te iert eu condi- {ia ca, cerindu-fi iertare, si te fi schimbat si si nu mai fii ace- lagi, oare iert? Ce iert? Si pe cine? Ce si cui? Ceva sau pe cineva? O prima ambiguitate sintactic’, de altfel, care ar trebui deja s& ne refina indelung. Intre intrebarea cine?" gi intrebarea ,ce?*. Care fertim ceva, o erima, o grogeali, 0 fardelege, adic’ un act ‘sau un moment care nu epuizeazii persoana incriminatii gi eare, Ja limita, nu se confunda eu vinovatul care raimine agadar ire- ductibil la ea? Sau iertim cuiva, in absolut, fairé a mai marea atunei limita fntre faridelege, momentul gregelii si, pe de alta parte, persoana pe care 0 socotim responsabila sau vinovata? Tar in acest din urmii cas. (intrebarea ,cine?"), corem oare ier- tare victimei sau vreunui martor absolut, lui Dumnezeu, de pild& Dumnezeului care a prescris s& iertdim celuilalt (om) pen- Veacul gi lertarea tor tru a merita sd fim iertafi la rindul nostru? (Biserien din Fran: {a a corut iertare lui Dumnezeu, ea nu s-a eit: nemijlocit sa doar in fafa oamenilor, sau in fata vietimelor, de pilda comuni- tatea iudaica, pe care doar le-a luat ca martor, ¢ adevairat, in mod publie, al iertarii cerute in realitate lui Dumnezeu ete.) ‘Trebuie si las deschise aceste vaste intrebari, Inchipuiti-va agadar ed iert cu conditia ca vinovatul si se caiasedi, si devin mai bun, #4 ceard iertare gi deci si se schim- be printr-un nou angajament si ca, prin urmare, si nu mai fie intocmai acelasi cu acela care sa ficut vinovat. In acest caz, ‘mai putem vorbi deo iertare? Ar fi prea ugor, de ambele parti: am ierta pe alteineva decit vinovatul insugi. Ca s& existe ierta- re, nu trebuie oare si iertiim gi greseala gi pe vinovat ca atare, acolo unde si una, si celalalt ramin, la fel de ireversibil ea gi ra ul, ca raul insugi, si ar mai fi eapabili sa se repete, impardo- nabil, ffird transformare, fara imbunatafire, fara e&in ia si fr fagiduin{a? Nu trebuie oare sA afirmam c& o iertare demni de acest nume, dacd aga cova exist vreodata, trebuie si ierte ceea cee de neiertat gi fara nici o condifie? Si cd aceasta neconditio- nalitate e de asemenea inscrisi, ca si contrariul ei, in spefi conditia edinfei, in mostenirea ,noastra? Chiar daca aceastit puritate radical poate pirea excesiva, hiperbolica, nebuna? Cici dacd eu spun, aga cum cred, cd iertarea e nebuns, si ci trebuie s& rimind o nebunie a imposibilului, nu 0 fae desigur pentru ao exclude sau pentru a o descalifica. Poate ed e chiar singurul lueru care survine, care surprinde, precum o revolufie, cursul obignuit al istoriei, al politiii si al dreptului. Caci aceas- ta inseamna cd rmine eterogendi in raport cu ordinul politicu- Jui sau al juridicului aga cum Ie infelegem in mod obignuit. Nu ‘yom putea niciodata, in acest sens obignuit al cuvintelor, si in- temeiom o politica sau un drept al iertdrii. In toate scenele ‘geopolitice de care vorbeam, se abuzeaval agadar cel mai adesea de cavintul ,iertare“. Caci e intotdeauna vorba despre negoci- eri mai mult sau mai putin marturisite, de tranzacfii calculate, 108 Credinta $1 Cunoaster® de condi si, aga cum ar spune Kant, de imperative ipovt ssoaste tranzactii pot parea desigur foarte onorabile, De pild, te numele ,reconeilierii nationale", expresie la care de Gaulle, Pompidou si Mitterrand au recurs tofi trei in momentul in care vemmrenut e& trebuio sé-gi asume responsabilitaten de a sterg® Gatoriile gi erimole din trecut, din timpul Ocupaficl 5 din timpul rizboiului din Algeria. In Franfa, cei mai {nalfi respon sabili politiei au finut cu regularitate acelasi diseurs trebuie purces la reconeiliere pe ealea amnisticl $1 recunoscuti astfel tinitatea nafionala. E um leitmotiv al retoricii tuturor gefilor de stat gi a primilor-minigtr franceri de Ia cal deal Doles Razboi Mondial incoace, faird excepfie. A fost literalmente limbajul ce for care, dupa primul moment de epurare, au hotieit maki ramnistie din 1951 pentru crimele comise sub Ocupatic Lam jqusit intr-o seard, intrun document de arhivé, Pe domnul Cavaillet spunind, citez din memorie, e&, parlamentar fiind, vo- tne legen amnistici din 1951 flindc& trebuia, spunea ol, asi gtim si uildm*; cu atit, mai mult eu eft ‘acel moment ~ iar Cavaillet insista din grew asupra acestui aspect - pericolul co- Taunist era resimfit ea find cel maj urgent, Trebuiow adusi Thapoi in comunitaten nafionalé tofi anticomunighit a cu tiyiva ani mai inainte colaboratori, riseau si s° trezeascd txelusi din cimpul politic printr-o lege prea severs st printr-o epurare care uita prea putin, Refacerea unitatit nationale, asta Tesemna reinarmarea cu toate forfele disponibile intro Tupta ture continua, de aceastl data pe timp de pace sau de razboi tagazis reco. Exist intotdeauna un calcul strategic s! politic in festul goneros al coli care oferd reconcilicren eit amnistia si reat calcul trebuie integrat intotdeauna in analizele noastre. “Reconeilicrea nationali* a fost deopotriva, aga eum &% spus, Timbajul explicit al lui de Gaulle atunci cind a revenit pentra prima datd la Vichy si unde a pronunfat un faimos discurs pri vind unitatea si unicitatea Frantel; a fost literalmente discursul jai Pompidou care a vorbit gi el, intr-o faimonsi conferinfa de Veacul si ertarea 108 presi, despre ,reconcliren nafionall gi dost™® dezbinarea vropagité atuncl cind a grafiat pe Touviers oesste © fost gi dis- serie iui Mitterrand atunci cind a sustinut tp me multe cri, of era gorantul unitatii nafionale, # fas precis cna ind a rofurat S& declare vinovatia Prange! sub regirmul aan Vichy (po care caifea, aga cum sti rept o PUSS! ilegi- tind sau nereprezentativa, apropriatl de oltre 0 minoritate de vipomisti in vreme ce noi tim cl: Tucrurile au fost HP) compli- cate, gi nu numai din punet de vedere formal $ Tegal, dar sé gta acura). Invers, atunci ind corpal na(iunit poate su porta fr rite o dorbinare minor8 sau ii poste rogisi intarita ovtatea prin procese, prin deschideri de arhive, Pret refuliri*, etl alte ealcule ne dictoaz8 si facem dreptate Tni=-U0 mod aint riguros gi mai public ,datoriel de memori’. fntotdeauna avem de-a face cu aceeast grijd: s& facem in aga fel nett nafiunea sk supraviefuiased sfigierlor sale, ag@ teat traumele 68 codeze travaliului de doll, ¢ 08% ineit statul- nafiune si nu fie cuprins de paralizie, Day ‘chiar gi acolo unde poate fi justifieat, acest imporativ ecologic de sfnatate social pitied nu are nimic de-a face cu iortarea” despre care 5° sorbeste atunci cu destul de mult& usurin(s Tertarea nu tine, vr ar trebui nisiodata si find de o terapie de reconeiliere. S& revenim la remarcabilul ‘exemplu al Africii de Sud. {inca fn in- vhisoare, Mandsla a crezut of trebuie sisi asume el insugi de “iria de a negoda principiul unci proceduri de ‘amnistie. Pentrd ‘permite mai intii revenirea exilafilor "ANC. Si in vederea unet a prmeilier: nafionale féiré de care fara at fi fost treeuta prin foe i sabie. insé, la fel ca st ‘achitarea, anularea gi chiar gratia” {exceptie juridio-politicl despre care vom mas ‘vorbi), amnistia nu insearand iertare. Or, atunci eind Desmond Tutu a fost nu- ‘mit pregedinte al Comisiel de Adovdr st Reconciliere, a erestinat Timbejul unei institufii destinate sf trateze pun erimele eu st opotti(enorma problema Ia eare renunt sa ma mai re- for aici, aga cum renunf gi si anelizen structire complex a he Credinta gi Cunoagt numitei comisii, in rapoartele sale cu celelalte institufi judi re gi proceduri penale care trebuiau sf-si urmeze cursul). fn egal masura cu bundvoina gi cu confuzie, mi se pare, Tula arhiepiscop anglican, a introdus vocabularul c&infei gi al ierttis tii. Ceca ce i-a atras reprogurile, intre alte lueruri de altfel, ale uunei parti neerestine a comunitaiii de culoare. Fara a mai vorbl de insemnatele mize de traducere pe care aici nu pot decit s@le fevoe, ca gi recursul la limbajul insusi, privind cel de-al doilea aspect al intrebérii dumneavoastra: este oare scena iertdrii um fafa fn fafa personal sau trimite la vreo mediere institufionallt ar limbajul insusi, limba este aici o prima instituie mediatoare) fn principiu, pentru a urmari in continuare un filon al traditiel avraamice, trebuie ca iertarea sf angajeze doud singularitapi: ‘vinovatul (,perpetrator“, cum se spune in Africa de Sud) gi vie- tima. Din clipa in care intervine un al treilea, putem vorbi ined de amnistie, de reconciliere, de reparatie ete. fnsa in nici un caa despre iertarea purd, in sens strict. Statutul Comisiei de Ade- vr si Reconelliere e profund ambiguu in aceasti privin'a, ca si discursul lui Tutu, care oscileaza intre o logic non-penala $i non-reparatorie a iertarii (el o numeste ,testauratoare") gi 0 Jogica judiciara a amnistiei. Ar trebui s& interpretdim mai fn- deaproape instabilitatea echivoed a tuturor acestor auto-inter- pretiri, Prin mijlocirea unei confuzii intre ordinul iertarit si ordinul justitiei gi abuzind de asemenea de eterogenitatea lor, ca gi de faptul of timpul iertarii seapa procesului juridie, e de altfel intotdeauna posibil si mimm scena iertarii ,imediate" st aproape automate pentru a sepa de justifie. Posibilitates aces- tui calcul ramine intotdeauna deschisi gi am putea da o sume- denie de exemple. Si de contra-exemple, Astfel, Tutu povesteste ‘cum intr-o zi o femeie de culoare a venit in fata Comisici. Soful fu fusese ucis de nigte politisti torjionari. Ba vorbeste in limba ci, una din cele unsprezece limbi oficiale recunoscute de Consti- tufie. Tutu talméceste si traduce in felul urmater, in idiomul su cregtin (anglo-anglican): ,O comisie sau un guvern nu poate Veacul si lertarea srta, Doar eu, eventual, ag putea iert . Race jert — sau pentru a ierta.” Un ffeil de infeles. Acoasté femeie vitiml, aceastil vin eu siguranta 5 aminteascd faptnl forgive.) Si euvint foarte sofie a unei victim! anonim ol statului sau al ata, eorpul poate ierta. near avea nici un judeca, inséi iertarea ; Q ‘chiar dact ar fi dreapts*, fertarea at f dreapti ‘sau politic. nu sint pregiti nt ‘a. (And I am not ready t0 nei institufii publice ne Nu are nici dreptul gi nici puterea si 0 faci; si nici mu are nimic fensul unei dreptdifi care nu are Di diciard, eu te tratate ‘Aceast femeie voia poate SH Su ‘yreo eadere si ierte, acesta nu Ps se. Caci, pe de alta parte, a Nino, vietima abeolutd ~ dack puter SPU ort, Doar moriul ar i putut, in mod (a instituti si ea o viel ‘stfel ~ riminea sotul ei mort n jegitim, si so gindeasclt la fertare Supraviel pregatit dureroasa si ierte in sint niciodati ‘aga cum eratt corpul lor, dreptul. Pentru nu iarta niciodatd, im ima, na se pund abuaiv in Joeu! mortal experienta a supravietui ‘pumele victimelor disparute? ints int intotdeauna absente. Disparate 2 : stot absolut prezente, in momentul corer! iertarii, . adesea chiar moarte Sarfin fuera im fa vest cicatricile sau fr. 50 &xPU sree jolenfe. -Preblena iertari nic Font acest femel dinte care une Ga privire smilte de spas ya aceasta problema, in Aftica gn momentul crimei; $i U1 sit en prvi i ernie 5 i re mbar oe. Tut Paves e outha presenta cilailor lor. {nsa Antje Krog, ara The Country of My Shall tant csr, vats furor fee ail tanta oposite a sink lian lel, ni near nf oy a emu ink o dt rin oar ni se pute ‘mal inti acuzal sh mart acest wha utequ nei idea sf mBrtariaeanc sens sf o facd. Reprezentantul statlut poate de-a face cu spafiul public mie de-a face, cu justitia ju- Testa exist tratate de drept iar aces: sensul stric al cuvintului. igorere altceva: dacd are cineva woate fi decit vietima gi mu 0 ter ‘chiar daca aceast sofie er suitoarea nu era i. Coplesitoare gi itorului: cine si aiba dreptul -un fel, acestea din prin esenti, ele nu noori sint absente fn ale, fie od ¢ vorbs ‘povestogte de ase: rarie de asemenca situa te de catre torjionari ard a co de=pui, Card asi ihiar marturia ler, unel ‘pune im mod public Mpaspa in prezentSnalte fined tn sat Credinfa gi Cunoastere Revin pentru o clipa la echivocul tradifiei. Pe de o parte, ‘ertarea (acordatai de Dumnezeu sau inspirata de proscripfia | divina) trebuie sa fie un dar gratuit, fara schimb si fara condie Vii; pe de alta parte, ea cere, in chip de conditie minimala, edie rea gi transformarea picitosului. Ce consecin{a si tragem din aceastii tensiune? Cel pufin aceasta, care nu simplificd lucrusie te: daca ideea noastra de iertare se niruie in clipa in eare o lips sim de polul siu absolut de referinta, adici de puritatea ea necondifionata, cu toate acestea ea rlimine inseparabili de cosa ce © eterogen in raport cu ea, adicd ordinul eonditilor, edna, fransformarea, tot atitea lucruri care-i permit si se inscrie in ‘Storie, drept, politicd, im existenta insigi, Acesti doi poli neconditionalul si condifionalul, sint absolut eterogeni si trebus Timind ireductibili unul la celalalt, Cu toate acestea, of Sint indisociabili: daca vrem, si trebuie sé vrem, ca iertarea si dovind efectiva, conereta, istoried, daca vrom sa se intimple, si aiba loc pentru a schimba lucrurile, trebuie ca puritatea ei sa se angajeze intr-o serie de condifii de tot felul (psiho-sociologice, Politice ete.). Deciaiile si responsabilitatile sint de Iuat intro ‘eesti doi poli, ireconciliabili dar indisociabili. tnsé, in ciuda tuturor confuziilor care reduc iertarea la amnistic sau la amne- ie, la achitare sau la prescriere, la travaliul de doliu sau la vreo terapie politicd de reconciliere, pe scurt la vreo ecologic istoried, var trebui totugi s& uitam niciodaté cd toate acestea se referd la 0 anumita idee a iertarii pure gi neconditionate, fara de care ‘acest diseurs nu ar avea niei cel mai mie sens. Ceca ce complicd Problema ,,sensului“ e gi faptul cd, aga cum sugeram mai adi- neauri: iertarea pura i necondifionata, pentru a avea un sens Propriu, trebuie si nu aiba nici un ,sens‘, nici o finalitate gi nici o inteligibilitate. E 0 nebunie a imposibilului, Ar trebui si urmérim ffird ezitare consecinfa acostui paradox sau a acestel aporii Ceea ce numim dreptul de grafiere ofera un exemplu, in seelasi timp un exemplu printre altele si modclul exemplar. Veacul gi lertarea 19 Cici, daca e adevarat ca iertarea ar trebui sé ramindi eterogen raport cu ordinul juridico-politic, judiciar sau penal, dacil devairat c& ar trebui ca de fiecare dati, in ficcare ean mind o exceptic absolut, atunci exist o exceptie de la acon: Wi lege de excepfie, intr-un fel, gi, in Occident, e tocmai acensli tradiie teologied care acorda suveranului un drept exorbitant Caci dreptul de gratiere este, aga cum o indied numele Iui, de ordinul dreptului, ins un drept care inscrie in legi o putere de dincolo de legi. Monarhul absolut de drept divin poate gratia un criminal, adicd poate practica, in numele statului, o iertare eure transcende si neuiralizeazi dreptul, Drept de dincolo de drept Ca gi ideea de suveranitate insisi, acest drept de gratie a fost insugit de etre tradifia republicana, fn unele state moderne de tip democratic, precum Franfa, s-ar zico ci a fost secularizat (daca acest cuvint ar avea un sens gi in afara traditiei religioase pe care o paistreazi chiar atunci cind pretinde ed i se sustrage) In altele, precum Statele Unite, secularizarea niei macar nu é un simulacru, deoarece Preyedintele si guvernatorii, care au drept de grafie (pardon, clemency), depun mai intii un jurdmint cu mina pe Biblie, fin discursuri oficiale de tip religios si invocd numele sau binecuvintarea Ini Dumnezeu de fiecare data eind s0 adroseazit nafiunii, Ceca ce conteazi in aceasta exceptie ab- soluta care este dreptul de gratie, ¢ faptul cd exceptarea dreptului, abaterea de la drept e situatd fn virful sau la temelia juridico- politicului, In eorpal suveranului, ea intrupoasd evea os interme iaza, susfine sau inalf’, o data cu unitatea nafiunii, garantia Constitufici, condizile si exercitarea dreptului, Ca intotdeauna, principiul transcendental al unui sistem nu aparfine sistemu- lui, i este strain precum o oxceptie. Fara a contesta principiul acostui drept de grafiere, cel mai inal din cite existd, cel mai nobil, dar si cel mai ,alunecos* gi cel mai echivoc, cel mai periculos, cel mai arbitrar, Kant amin- teste limitarea stricta care ar trebui si-i fie impusa pentru anu da loc celor mai josnice nedreptati: ca suveranul si nu poatd 114 (Credints gi Cur gratia docit atunei cind crima fl vizeaza pe ol insu (si via i agadar, in corpul lui, insdisi garanfia dreptului, a statului da drept si a statului). Ca gi in logica hegeliand despre care vore beam adineauri, nu e de neiertat decit crima impotriva a ceet ce da puterea de a ierta, erima impotriva iertarii, in definitiv = spiritul dupa Hegel, si ceca ce el numeste ,spiritul erestinismus lui ~ ins suveranul are dreptul de a ierta tocmai ceea co e de: neiertat gi doar ceea ce e de neiertat, si doar atunci cind ,corpul regelui“, in funcfiunea sa suverand, e vizat prin mijlocirea celuie lalt corp al regelui“, care aici este ,,acelagi, eorpul de carne, singular si empiric. in afara acestei exceptii absolute, in toate colelalte cazuri, pretutindeni unde nelogiuirea fi vizeaz pe suc pusi, adicd mai intotdeauna, dreptul de gratiere nu ar putea fi exercitat fara a se comite o nedreptate. De fapt, stim c& intot= deauna e exercitat intr-un mod condifionat, in functie de o in~ torpretare sau de un ealeul, din partea suveranului, eu privire la ceea ce intersecteazd un interes particular (al sau propriu sau al apropiatilor si sau al unei fracfiuni a societafi) gi inte- resul de stat, Un exemplu recent, ar putea fi dat de Clinton ~ care nu a fost niciodata inclinat s& grafieze pe nimeni si care e un partizan mai degraba ofensiv al pedepsei cu moartea. Or, de curind, utilizindu-si right to pardon, i-a gratiat pe portoricanii ‘aflati de mult vreme in inchisoare pentru terorism. Ei bine, republicanii nu au pierdut prilejul s& conteste acest privilegiu absolut al executivului acuzindu-l pe pregedinte cd ar fi vrut 5-0 ajute astfel pe Hillary Clinton in viitoarea ei eampanie electora- Ta la New York, acolo unde portorieanii sint, aga cum bine stif foarte numerosi. ‘In cazul deopotriva exceptional si exemplar al dreptului de gratiere, acolo unde ceca ce excel juridico-politicul se inscrie, pentru al intemeia, in dreptul constitutional, ei bine, acest téte- €-téte sau acest fata in fata personal si despre care putem crede ce solicitat prin insdsi esonta iertarii existe si nu existd. Chiar 115 Veacul silerarea acolo unde iertarea ar trebui s& nu angajeze decit singulari- {afi absolute, intr-un anume fel, ea nu poate sa se manifeste ffird a face apel la un tert, la institufio, la socialitate, la moste- hirea transgenerationalé, la supravietuitor in genere; gi, mai inainte de toate, la aceasta instan{a universalizanta care ¢ lim- bajul. Poate oare exista, de o parte sau de cealaltd, o seen& de jertare ffird un limbaj impartagit? Aceasta impartiigire nu pri- vveste doar o limba nafionala sau un idiom, i gi un acord asupra sensului cuvintelor, a conotatiilor lor, a retoricii, a destinataru. lui unei referinfe ete, Avem aici o alti forma a aceleiasi aporit: atunci cind vietima si vinovatul nu impartdgese nici un limbaj, cind nimie comun si universal nu Te permite si se injeleagé, ind iertarea pare lipsita de sens, avem de-a face cu ceea ee absolut de neiertat, cu aceasti imposibilitate de a ierta despre care adineauri spuneam totugi ca este, in mod paradoxal, ele- ‘mentul insugi al oriedrei iertari posibile, Pentru a ierta, trebuie cca, pe de o parte, ambele tabere sa se infeleaga asupra naturii _gregeli, sd stie cine se face vinovat, de ce ru, impotriva cui ete. Ceea ce e deja putin probabil. Fiinded va inchipuifi in ce masu- 1 o , logicd a inconstientului* ar putea perturba aceasti ,cu- noastere" si toate schemele al ciiror adevar fl define, totugi. Si ‘va inchipuiti de asemenea ce s-ar putea intimpla in momentul in care aceasta perturbare ar zdruncina totul, in momentul fn care s-ar repercuta in ytravaliul de doliu’, in ,terapia* despre care vorbeam, atit in drept eft si in politic’. Cici, daca o iertare ‘pura nu poate, nu trebuie sd se prezinte ca atare, s& se exhibeze altfel spus in teatrul constiin{ei flr ca, tocmai astfel, si se dez- mint, s mint sau sd reafirme o suveranitate, atunci cum si stim ce este 0 iertare, daci iertarea are vreodati loc si cum sf gtim cine iartd pe cine sau ce gi cui? Caci, pe de alta parte, daci, aga cum spuneam adineauri, trebuie ca ambele tabere si se infeleaga asupra naturli gregelii, si stie cine se face vinovat, de ce riu, fata de cine ete. gi dacd acest Iucru ramine foarte pu- fin probabil, contrariul este adevarat in egalé misura. in Credinta gi Cu acelasi timp, trebuie intr-adevr ca alteritatea, non-ident ficarea, chiar gi lipsa de intelegere sa ramina ireductibile. Ie rea este asadar nebuna, trebuie si se cufunde, insi lucid, fn bezna a ceea ce e de neintoles. Daca vrefi, puteti numi acest lu« ‘cru inconstient sau non-constiina. Din clipa in care victima »pricepe* criminalul, din clipa in care schimba, vorbeste, se ine felege cu el, scena reconcilierii a inceput si o data cu ea aceastél iertare obignuita care este orice, numai iertare nu. ina, dacd spun ,nu te iert” cuiva care imi cere iertare, dar pe care-| infoleg si care ma fnfelege, atunci un proces de reconciliere a inceput, ter{ul a intervenit. Cu toate acestea s-a terminat cu adevirata iertare, MLW.: in cele mai groaznice situafii, in Africa, in Kosovo, nu ¢ oare vorba tocmai despre o barbarie a proximitifii in eare crima s-a sdvirsit intre niste oameni care se cunosc? Nu cumva. iertarea implic& imposibilul: sa fim in acelasi timp altundeva decit in situafia anterioara, de dinaintea erimei, fiind in conti- nuare in infelegerea situatiei anterioare? J.D: in ceea ce dumneavoastrii numiti ,situatia anterioa- ri, ar putea exista intradevar tot felul de proximitai: limbaj, vecinatate, familiaritate, chiar familie ete. Ins pentru ca raul 8a se iveased, ,,raul radical gi poate chiar mai rau, rdul de ne- iertat ~ singurul care face si se iveasca problema iertairii ~ tre- buie ca, in punctul cel mai intim al acestei intimitafi, o urd absolutd si vind sd intrerupa pacea. Aceasti ostilitate distrugi- toare nu poate {inti decit ceea co Lévinas numeste ,chipul* celuilalt, colalalt seamiin, aproapele cel mai aproape, intre bos- niae gi sirb, de pilda, in interiorul accluiagi cartier, al aceleiagi case, uncori al accleiagi familii. Trebuie oare ca iertarea sa um- ple atunci prapastia? Trebuie oare si sutureze rana intr-un proces de reconciliere? Sau trobuie sa dea loc unei alte pai, fra uitare, fard amnistie, fara fuziume sau confundare? Bineinteles, Veaculgitertarea 7 nimeni nu ar indrazni cu decentai si obiecteze in privina impe- rativului reconeilierii, E preferabil si se puna eapat erimelor si sfligierilor. Dar, inci o data, cred c& trebuie sa distingem intre jertare si acest proces de reconciliere, aceasta reconstituire a nei sdnatafi sau a unei ,mormalitafi", oricit de necesare gi de dezirabile ar putea parea ele cu ajutorul amneziilor, al ,trava- liului de doliué ete, O iertare ,finalizati nu o o iertare, ¢ doar © strategie politicd sau o economie psihoterapeuticd. In Alger de astizi, in ciuda durerii infinite a victimelor gi a nedreptaitii ireparabile de care suferd pe veci, ne putem desigur gindi cit supravie{uirea {arii, a societafii gi a statului trece prin procesul de reconeiliere anuntat. Din acest punet de vedere, putem sinfelege faptul c& un vot a aprobat politica promisi de Bouteflika. ins& consider nepotrivit cuvintul ,,iertare, pronun- tat cu aceasta ocazie, indeosebi de eatre geful statului algerian. Il giisesc nedrept deopotriva din respect fata de victimele unor crime atroce (nici un gef de stat nu are dreptul si ierte in locul Jor) gi din respect fajd de sensul acestui cuvint, fafa de necondifionalitatea non-negoeiabili, non-economica, a-politicit si non-strategiecd pe care le prescrie. Dar, ined o data, acest res- pect fafa de cuvint sau fafa de concept nu traduce doar un pui= rism semantic sau filosofic. Tot felul de ,politici* de nemir= turisit, tot felul de viclenii strategice se pot adaposti in mod abuziv in spatele unei ,retoriei“ sau al unei ,comedii* a iertairit pentru a sari peste etapa dreptului. in politica, eind e vorba de aanaliza, de a judeca, chiar de a contraria in mod practic aceste abuzuri, exigenfa conceptualii se indspreste, chiar si acolo unde ea ia in considerafie ~ incurcindu-se in ele sau declarindu-le = paradoxuri sau aporii, Aceasta este, ined o data, condifia res- ponsabilitatii ‘MLW.: Sinteti agadar in permanent impértit intre o viziu- né etic’ ,hiperbolicé" a iertarii, iertarea purd, si realitatea unel societaifi angajate in procese pragmatice de reconciliere? Credin(a si Cunoagta sey e Despina epic, og Gum ot do bine ap insd fra a putea, fara a vrea si fara a trebui sa despart, Cei di poli sint ireductibili unul la celalalt, desigur, insi inlsceil.Pentru a cients pole a ceea ce afi null aprocesele pragmatice*, pentru a schi ; pris ca cl dol pall dal" yeni Sr ll conteazi aici pentru mine ¢ aceasti' mediere universalizant aceasta istorie a dreptului, posibilitatea acestui progres al dreps tului, situate ntre cei doi pol), trebuie si ne referim la cea eo afi numit ,viziunea «hiperbolicé» a iertarii*. Desi nu sint sigur de cuvintele yvigiune sau yetea” fn acest caz, si spunem dons ancni eigen infleispooe orienta o nari al lor, o evolufie a dreptului. Doar ex poate inspira, aici si acumy in urgenfa, flr asteptare, rispunsul si responsabilittile. 4, Shri ia teeth drepturior md, concptal erent ceriveres tially : aceste trei motive sint legate in spafiul public si in iscursul politic. Degi adesea o anumitd nofiune de suveranitae tae post anode drpiulperoanl drepull In anode ferminare, idealului emanciparii, i realitate,ideit tnsosi de liberiate, prineipiului drepturilor omului, in numele drepturilor omului si pentru a pedepsi sau pentru a preveni crimele impo- Ropero ~ ajungem si limitém, cel pufin si ineeredim, rin interventi internationale, si limitam suv 4 Be cane Tes ea econ Gua)os ell Be tasted Soler SHGLG ams tas eed orl il de le ditto nr orzntl lor. (Cul boi ain ol ete de lima complet et init ests sure ' rakului dar abia dupa ce s-a pretins apararea, impo- riva acestuia, a suveranitaji unui stat mie gi, in trecere, alto citeva interese, dar si lism asta.) Sd fim mereu atenfi, asa Oeead Etec ail hneeeat tata farts a0 Jade VU pl oe tarea suveranitafii nu este niciodata impusa deeat acolo unde este ,posibil* (fizic, militar, economic), adicd intotdeauna im- \eacul gletaree 119 pus unor state mici, relativ slabe, de eitre state puternice lAcestea din urma sint invidioase pe propria lor suveranitate, Timitind-o pe a celorlalte. Ele au o pondere determinant si in deciziile institutiilor internationale. Acestea reprezinté o ordine si o ,stare de fapt care pot fi ori consolidate in shujba eelor sputernici ori, dimpotziva, dislocate putin efte pufin, aduse in tare de erizd, amenintate de concepte (adica, aici, de performs tive instituite, evenimente prin esen{a istorice si transformabile) precum acelea de noi ,drepturi ale omului® sau ,erime impo: triva umanitafii*, de conventii asupra genocidului, torturii sau terorismului Intre cele doud ipoteze, totul depinde de politieu ce pune in practicd aceste concepte. jn ciuda rédacinilor gi te- vnelurilor lor fara virstd, aceste concepte sint Inca tinere, eel putin ca dispozitive de drept international, Tar cind, in 1964 — pared ar fi fest fori ~ Franta ajudecat oportund decizia de a lésa impreseriptibile crimele contra umanitaii (decizie co a facut posibile toate procesele pe cate le cunoaste(i si dumneavoastra = thu mai departe dect ieri cel al lui Papon), ea a facut apel impli tit la un fel de ,dincolo de drept chiar in sinul dreptulu Tmpreseriptibilitatea, ca nofiune juridied, nu este desigur neler tarea, am vézut mai inainte de ce. Dar impreseriptibilitaten, revin, aratd inspre ordinea transcendent a necondifionalulu, ‘niertarii gi aneiertiri, inspre un fel de an-istoricitate, sau chiar de etermnitate gi Judecatd de Apoi co depaigese istoria si timpul finit al dreptului: pentru totdeauna, ,ctern', oriunde si oricind, «6 crima impotriva umanitatii va fi pasibila de o judecatd, iar do- ‘sarul s&u nu va fi niciodata sters din arhiva judiciars. Agadar, § anume idce a iertdrii gi a neiertarii, a unei anume depagiri & dreptului (de orice determinare istoried a dreptului) a inspiral legislator gi parlamentari, pe cei eare produe dreptul, atunel sind, de pilda, in Franta au instituit imprescriptibilitatea eri- melor impotriva umanitajii sau, mai general, cind transforma Greptul international gi instaureazd curfi universale. Aceastit frat indeajuns c4, in eiuda aparenfei sale teorotice, speculati- 120 Credinta gl Cu ve, puriste, abstracte, orice reflecfie asupra unei_exigen| econdifionate este dinainte ongajatd cu total init-o istorie Toneretd. Ea poate induce procese de transformare ~ politiel, juridied, dar de fapt fara limita. ‘Acestea fiind spuse, fiinded imi reaminteaf tt int de sti parfit" in fata atitor diffcultai aparent insolubile, ag fi tentat Mi doua tipuri de raspuns. Pe de o parte, exists, trebule si exis: te ,insolubil", trebuie sé acceptim asta. in politied, dar si din~ Golo de ca, Cind datele unei probleme sau ale unei sareini nu spar ca infinit contradictorii, punindu-ma in fae aporiei unei duble injonctiuni, atunci stiu dinainte ce trebuie feu cred ef stiu, iar aceasta cunoastere comanda st programeari actiuneat serteut, nu mai exist deciie ori responsabilitate de asumab ° fanume ne-cunoastere mi Iasi descoperit-in fafa a tot ©e Sit de facut pentru ca sa ma simt liber obligat gi responsabil de asta. TProbrie atunci gi doar atamci, 08 rdapund de acest transects fntre doua imperative contradictorii si egal justificate, Nu ok at teebui ad nu gtim. Dimpotriva, trebuie stiut ft mail mult sidt vi bine, dar intre eunoagterea cea mai vast, cea mai rrafinat’, rn mai necesard si decizia responsabild rémine totusi o PrAPAS: tie gi ea trebuie #8 riminé. Regisim aici distinetia eelor dowd ordini Gndisociabile dar eterogene), distinefie care ne preocupa Geta ineeputul acestui interviu. Pe de alt8 parte, dach numim “politica ceca co dumnesvonstra desemnafi drept ,procese pragmatice de reconciiere", atunel, lund ta serios aceste ur- Kono politice, eu ered c& nu ne definim tn Intregime PP politie imai ales nu prin cetaijenie, prin apartenent statutaré la un Stat-natiune, Nu trebuie oare si acceptin eA, In inimi saw in rafiune, mai ales cind e vorba de piertare", 6° {ntimpla cova ca- te exoodd orice institute, orice putere, orice instanf juridico- politica? Ne putem imagina cum cineva, vvietima a tot ce poate moi réu, in sine, acasé la ai sti, ta generafia sa ort I preee: Veacul glares 121 ddenta, cere dreptate: criminalii k eompart Wi fio judecati si vevdconnati de o curte— dar totusi im inimna lat ari MW: $i invers? ‘geDe La fe gt invers, desigur: Ne pula mB APNE aveopta c& cineva nu iart& niciodald, chiar dup Ht hurd de scnitare ‘sant do anistic. DOr) Seay wont Ony veixine. El trebuie si ramina intact, inaecanbl droptili tiel, chiar morale: absolut. Ag face tnsi din ovat prtneipine trans-politie un principiu politic, 0 regula S800 unre ele poriiie polities: trebuie si sA respectiim, # politic, wocratnl, oon 6° Topageste poiticul sau c2ea ce nut mai fine do juridio, Ay nunnl aceasta ,,democratia viitorului*. fn raul radical dein sat ‘Vorbim si in consecinga in enigma ‘ort ms ‘atulul oxiat wie fel de znebunio® de care juridico-politicul nu se poate aprapi yh pe care 0 poate, incl si mai pufin, 38 S58 apropriea®. Invnul nafi-vé o victimé a terorismului, 0 persoand cir Fl faHl Wit sgrumati ori deportati copii, sau alta & carei familie w Mull fntr-un cuptor crematoriu. Fie cA ea spune ert, fhe of pune “mu iert", in ambele cazuri mu sint sigue ca infelog, Hi elit Tint sigur o& mu tnfeleg gi fn orice caz Hl AE nimi do apie svoasts zond. a experiengei rémine inaecesiild 198 0 vob thi respect secretul. Coea co ramine de fev? Pl ‘arma pil politic juridie rémine la fel de ditil ‘Si ludm din nou exon ‘Algerici. infeleg, impartéigese chiar dorinta celor care sptity ‘Trebuie 88 facom pace, trebuie oa fare ‘sa. supraviejalanel Jjunge cu aceste crime monstruoase, trebuie facut ceen 00 0 tit out pentru ca totul si se termine’, iar dacs, pentru, aconlil trebuie mers cu vielegugul pind la minciund oF! confuzie (om fatunei cind Bouteflika spune: Vom elibera prizonierii politiel ‘care nu au mafinile patate ou singe"), oi bine, treaci si aceual toric’ abuaiva, efi nu va fi fost prima in istoria recent, mal putin recentdi gi mai ales colonial ‘a.acestei tari. Pot deci si infeleit 122 Creginta $i Cunoagloie aceasta ,logies*, dar pot s& infeleg si logica opus care refill ‘cu orice pret si din principiu aceasta utild mistificare. Bi aici se afli momentul marii dificultafi, legea tranzactiei respon: sabile. fn functie de situatii si de moment, responsabilitatile de asumat sint diferite. Nu ar trebui sd facem, mi se pare, in Fran. fa de astiizi, coea ce se pregiiteste in Algeria, Societatea france: 7A de azi isi poate permite si aducd la lumind, cu 0 rigoare inflexibild, toate crimele trecutului (inclusiv cele care ne due inapoi la Algeria iar lucrul nu a fost ficut), ea poate si le judece gi si nu lase memoria sa adoarma. Exista situatii in care, dim- potriva, trebuie, dae nu s4 facem memoria si adoarma (asta near trebui sd se intimple niciodatit pe cit posibil), si facem mic car ca gi cum, pe scena publicd, am renunta la a trage toate con- secin{ele, Nu sintem niciodata siguri c& facem alegerea just - nu stim gi mu o vom sti niciodata — a ceea ce se cheama 0 cu- noastere. Viitorul nu ne va aduce mai mult eunoagtere, caci va fi determinat el insugi de acoas alegere. Aici responsabilititile trebuie reevaluate clipa de clipa, in functie de situafii concrete, adica acelea care nu asteapti, cele care nu ne ingéiduie timp pentru deliberari infinite. Raspunsul nu poate fi acelasi in Algeria de azi, de ieri sau de mine, ori in Franfa lui 1945, 1968- 1970 sau din anul 2000. E mai mult: deci dificil, este de-a drep- ‘ul angoasant. E obscuritatea. Dar a recunoaste aceste diferen seontextuale" inseamna cu totul altceva decit o demisie empi ristd, relativista ori pragmaticd. Tocmai pentru ed dificultatea survine in numele si din rafiunea principiilor neconditionate, agadar ireductibile la aceste facilitafi (empiriste, relativiste ori pragmatice). in orice caz, nu ag reduce teribila problema a eu- vintului ,iertare“ la aceste ,procese in care se afla dintru in- ceput angajata, orieit de complexe si inevitabile ar fi M.W.: Ceca ce se araté in continuare complex este acest flux intre politic gi etica hiperbolied. Pufine nafiuni reugese s& scape acestui aspect, probabil fondator: al existentei crimelor, a ul gilerarea ru a yorbi precum jotentelor, a unei violenje fondatoare ~ pet Girard, iar tema iertarii devine foarte justifica pmodd pentru a apoi, istoria nafiunii J.D.: Toate statele-najiune se wifi, Cred in acest adevar inconte hw ria inti isa in aceasta privin{é spectacole ‘grow subliniem o lege de struct instituirii este anterior legii sau legitimitifil po eae reazi, El este aadar in ofara leg i tocmal de wasn aol momentul intomelorll, momentul lent. Stifi insa ci am putea ,jlustra (val, 4, prin documente ingrozitoare, provenite it | ravechi, precum qi cellar ng, M6 Hon abs turor statelor, @celor mai re inainten formelor moderne a ¢ “trict, eolonialism’, toate statele (a Indi shad gi etinwalagiek, bow Nal fara $4 speculez prea mult asupra cuvi te culturile) igi au originea intr-o agres Aceasta violen}a fondatoare nu este pur si tl a; prin pl aitata Lite meierea este facut pentru a o ocull organizeze amneria, uneori prin eelebrarea i pHi 8 ve wpositle gh Inlik ot wos insputar. Or, ona coat prs atare (Pinwohet) gh eli igh goal oath oy utanie iver sale state sau, cel pufin, sefi de stat ¢ gefi de stat in exercifiu (Milosevié). Sint de ins aceasté posibilitate 6 do AN HANI H nigte ipote meso magi: en conatuie fn ine Suveranitatea statului, imunitatea unui gof de HHL HEY fn principiu ~ de drept, intangibile. 1 pumeroase ambiguita, in fata cdrora trebl silena. Sintom departe de a treve la fapts fied aceste proiecte, fiindea dreptul intorna(lt prea mult de statele-najiune suverane gt puternice Mal mull tind se trece la fapte, in numele drept lui sau impotriva ,erimelor impotriva 4H HL vnayit awit rjalos, ver peruite (clo pune tn pre al dopinde incl siuigid®, acest gest 128 Creainta $1 ‘este ficut adesea din interes, in funefie de strategii compl uneori contradictorii, aflate la discretia statelor care nu nt ‘ed sint invidioase pe propria suveranitate, dar gi domind seem international, grabite s& intervind intr-un loc mai degr decit intr-altul — de exemplu in Kosovo mai degraba dectt Cecenia, pentru a ne margini la doudi exemple recente ote care exclud orice intervenfie pe teritoriul lor; de unde, ‘exemplu, ostilitatea Chinei fat de orice ingerinta de acest in Asia, in ‘Timor sau fn ‘Tibet; sau reticen chiar sia Frantei, dar gi a anumiter {ari aga-zise ,din Sud fai de competentele universale promise Curfii Penale Internati Revenim cu regularitate la aceasti problema a suveranitii: $i, fiinded vorbim despre iertare: ceea ce uneor face inst portabil sau odios, chiar obseon, acest ,te iert* este tocmat ‘afirmarea suveranitafil. Ba se adreseazii adesea de sus in jos, ea {gi confirma propria libertate sau igi aroga puterea de a ierta, ea vvietima sau in numele vietimei. Or, trebuie s& ne gindim de ‘asemenea la o victimizare absolut, aceea care priveazé vietima: de viafi sau de dreptul la cuyint sau de aceasté libertate, de accasti forta si de aceastii putere care autorizeazi, care ingidu- je accederea la pozifia acestui te iert*. Impardonabilul ar con sta aici in faptul de a priva victima de acest drept la cuvint, de ‘acest cuvint, de posibilitatea oricdrei manifestari, a oricdrei marturii, Vietima ar fi atunei, cu atit mai mult, o vietima a fap- tului de ase vedea deposedata de posibilitatea minimala, elemen- tard de a se gindi in mod virtual si ierte ceea ce e de neiertat. ‘Aceast crimi absolut nu are loc doar sub forma omorului. ‘Asadar, o imensa dificultate, De fiecare data cind iertarea ‘este efectiv infiptuita, se pare ci o anumitd putere suverand ‘este presupusd. Aceasta poate fi puterea suverand a unui suflet nobil si puternie, dar si a unui stat care dispune de o legitimita- te necontestata, de puterea necesara pentru a organiza un pro- Vescul gi lertares fort’, bunalul de la Nirnberg dispoziia lor atit pentru a institul d condamna, cit gi pentru a stabili nevino ‘Lucrul la care visez gi pe care ineere puritatea une! iert&ri demne de acest nu 74 putere: necondifionala, insa fard suveranil cil sareind, deopotriva necesara gi aparent | fatunci, 6& disociem caracterul necondifional vom face oare intr-o buna zi ‘Va mai trece: ‘atunci. Insd, pentru cd ipoteza acestei sareini anunté, fie si ca un vis pentru gindire, aceastit poate atit de nebund.