CAPITOLU XII

EXPERTIZAREA CANTITATIVA SI CALITATIVA A

MARFURILOR, AFLATE IN LITIGIU, DATORITA DEPOZITARII
SI MANIPULARII
12.1.

Depozitarea marfurilor

Activitatea de depozitare a marfurilor poate fi definita ca fiind o entitate

economica prin care se realizeaza, in exclusivitate, functia de gros, respectiv
cumpararea intr-o maniera continua si in cantitati mari a marfurilor, stocarea si
revanzarea acestora catre utilizatorii specializati: magazine, unitati de alimentatie
publica, producatori, alti grosisti, diferite institutii pentru consumuri colective.
Depozitul de marfuri asigura derularea intr-o inlantuire logica, in spatiu si
timp, a unui flux tehnologic complet, format din urmatoarele procedee: preluare
(receptie), depozitare (stocare) si livrare.
Depozitele de marfuri pot fi clasificate in mai multe grupe, dupa urmatoarele
criterii:
a) Dupa caracterul activitatii principale, pe care o indeplinesc sunt:
Depozite de colectare, care concentreaza partizi relative mici de
marfuri,
primate de la furnizori, in vederea formarii unor partizi mai mari, pentru diferiti
beneficiari;
Depozite de repartizare, sunt destinate acumularii marfurilor in partizi
mari, pentru a le livra beneficiarilor in partizi mici;
Depozite de tranzit si transbordare, sunt amplasate in gari si porturi,
servind pentru pastrarea temporara si, uneori, pentru pregatirea marfurilor in vederea
transportarii ulterioare la depozitele principale sau la diversi beneficiari;
Depozite pentru pastrare sezoniera sau de lunga durata, sunt destinate
acumularii de marfuri, intr-o perioada scurta, pentru pastrare sezoniera (de ex.,
legume si fructe) sau pentru pastrarea mai indelungata (cartofi, cereale).
b) Dupa gradul de specializare sunt:
Depozite strict specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa,
a
carei caracteristica este depozitarea celui mai simplu sortiment (sare, combustibili
lichizi, etc.);
Depozite specializate, au ca obiect stocarea unei singure grupe de
marfuri
(confectii, incaltaminte);
Depozite combinate, asigura pastrarea a doua sau trei grupe de marfuri,
apropiate prin cererea de consum a populatiei (textile, incaltaminte, cosmetice,
galanterie);
Depozite generale, sunt destinate marfurilor alimentare sau marfurilor
nealimentare;
Depozite mixte, in care se pastreaza marfuri din ambele sectoare.

c) Dupa particularitatile constructive ( forma constructiei, sistemul de

construire,
materialul de constructie, inaltimea constructiei, conditiile necesare pastrarii si
nivelul solului) sunt:
In functie de forma constructiei, depozitele pot fi sub forma unor
constructii deschise (depozite libere), care se folosesc pentru marfurile insensibile la
actiunea factorilor de clima, constructii semi deschise (depozite acoperite) destinate
marfurilor ce trebuie protejate sau constructii inchise;
Sistemul de construire se refera la procedeele tehnologice folosite la
construire, de ex.: constructii din prefabricate, constructii monolit, constructii in
sistem combinat;
In functie de materialul de constructie exista: constructii din fierbeton,
constructii din caramida, constructii din otel usor, constructii din materiale metalice si
usoare, constructii din lemn si constructii din alte materiale;
In functie de inaltimea lor, depozitele pot fi: depozite intinse cu
inaltime
de max. 3-4m, depozite inalte cu mai multe niveluri sau cu un singur nivel, dar, cu o
inaltime de peste 4m;
In functie de conditiile necesare pastrarii marfurilor depozitele sunt:
neclimatizate, partial climatizate si climatizate;
In functie de nivelul solului sunt: depozite deasupra pamantului (pe
sol) si
depozite sub pamant.
d) Dupa modalitatile de depozitare pot fi:
- depozite fixe (propriu-zise);
- depozite mobile (mijloace de transport).
In derularea fluxului tehnologic complet, privind comertul cu marfuri,
depozitul
de marfuri indeplineste mai multe functii:
Depozitarea si pastrarea marfurilor, care asigura continuitatea
aprovizionarii consumatorilor individual si industrial, in conditiile existentei unei
diferente temporale intre productie si consum, datorate fenomenului de sezonalitate si
de dispersie spatiala diferita;
Conditionarea si portionarea (dozarea) marfurilor, in vederea
constituirii
unei oferte adaptate diferitelor categorii de cumparatori;
Formarea sortimentului comercial, respectiv, corelarea cu necesitatile
ferme ale comertului cu amanuntul;
Transportarea si ambalarea marfurilor, care presupun intregirea
lantului
de distributie;

Prestarea de servicii materiale, cum sunt: etichetarea si impachetarea

sau
ambalarea marfurilor.
Pentru asigurarea pastrarii caracteristicilor calitative ale marfurilor, pana in
momentul desfacerii, activitatea de depozitare este privita cu deosebita atentie, nu
numai de catre comercianti, ci si de catre intreprinderile producatoare.
La producatori, depozitarea se regaseste in urmatoarele doua tipuri:
Depozitarea temporara: consta in mentinerea temporara a semifabricatelor sau
produselor finite in magaziile temporare ale sectiilor sau atelierelor implicate direct in
activitatea de productie; producatorii urmaresc reducerea, cat mai mult posibil, a
depozitarii temporare;
Depozitarea permanenta: consta in depozitarea planificata a produselor finite
in
locuri special amenajate, destinate pregatirii loturilor de produse, in vederea efectuarii
autoreceptiei si expedierii catre clienti.
In ceea ce priveste depozitarea permanenta, producatorii au in atentie respectarea
urmatoarelor reguli:
- depozitarea sa se faca numai in spatii inchise si acoperite;
- produsele finite sa fie paletizate si/sau infoliate sau containerizate;
- loturile sa fie marcate pentru a facilita regasirea lor in depozit;
- se urmareste frecventa cu care se face completarea depozitului, in functie de
data
fabricarii produselor;
- se utilizeaza, eficient, suprafata destinata depozitarii.
O problema importanta, ce sta in atentia marilor producatori, se refera la utilizarea
rationala a suprafetei totale a unui depozit. Suprafata totala de depozitare cuprinde:
suprafata utila: este destinata efectiv depozitarii produselor finite si se
planifica tinand cont de norma de stoc maxim de depozitare si de cantitatea ce poate fi
depozitata pe 1m2;
suprafata auxiliara, este destinata efectuarii receptiei produselor finite, la
intrarea acestora in depozit;
suprafata de pregatire, este destinata pregatirii loturilor de marfuri in
vederea
efectuarii autoreceptiei si incarcarii in mijloacele de transport.
Firmele producatoare au obligatia sa verifice, periodic, entitatile depozitate
pentru a
depista eventualele deteriorarii calitative.
Calitatea marfurilor depozitate este puternic influentata de modul de desfasurare
al operatiunilor de manipulare.
La stabilirea operatiunilor de manipulare a produselor in depozite se au in vedere
urmatoarele aspecte:
- tipul de produs (caracteristicile merceologice), ce urmeaza a fi deplasat dintrun
anumit loc in altul;
- tipul de ambalaj cu care este necesar sa se efectueze transportul produsului,
pentru

a nu se deteriora;
- traseul, pe care este deplasat produsul;
- frecventa de deplasare a produsului;
- viteza de deplasare admisibila in interiorul depozitului;
- echipamentul tehnic si electronic cu care se face transportul produsului in
depozit.
Pentru o manipulare corecta a produselor si pentru a evita degradarea calitativa, in
timpul manipularii, este necesara respectarea urmatoarelor conditii:

necesitatea containerizarii produselor la punctele de lucru sau in depozite;

includerea operatiilor de ambalare, acolo unde este posibil, ca parte integranta
a
fluxului tehnologic;
realizarea receptiei produselor finite, conform cerintelor prevazute in clauzele
contractuale, in documentele de insotire, in standarde;
asigurarea conditiilor de conservare a calitatii produselor gestionate in timpul
manipularii si depozitarii lor, in spatiile special amenajate.
intretinerea periodica a echipamentelor de manipulare;
preocuparea pentru folosirea de personal autorizat in activitatile de manipulare
si
transport;
asigurarea unei evidente clare a tuturor produselor depozitate in scopul
preintampinarii stocurilor supranormative;
identificarea si dezafectarea stocurilor cu miscare lenta, uzate moral sau
degradate;
elaborarea graficelor de livrari, conform comenzilor/contractelor incheiate;
pregatirea loturilor de marfa in baza graficelor de livrari;
expedierea loturilor, conform graficelor de livrari, in cantitatea, calitatea si
sortimentele specificate in graficul si dispozitiile de livrare;
asigurarea mijloacelor de transport in vederea efectuarii, in bune conditii, a
transportului, pentru a evita degradarea, sustragerea sau pierderea produselor ce
urmeaza a fi transportate;
respectarea regulilor tehnice privitoare la incarcarea si descarcarea produselor
destinate livrarii, in mijloacele de transport;
manipularea si depozitarea loturilor in conditii care sa inlature posibilitatea
deteriorarii, amestecarii cu produse care au alte destinatii, pierderilor sau
sustragerilor;
depozitarea, in spatii special amenajate, a produselor care prezinta
neconformitati
si aplicarea de marcaje corespunzatoare, astfel incat, sa nu fie permisa utilizarea lor
pana la stabilirea destinatiei acestora;
in cazul in care apar factori ce pericliteaza securitatea produselor gestionate, se
apeleaza la elemente de identificare si trasabilitate, astfel incat, sa se asigure
investigarea planificata a cauzelor care genereaza situatii de insecuritate si sa se poata
intreprinde actiunile corective necesare;

12.2. Tendinte noi privind depozitarea si manipularea marfurilor

Pentru a preveni deteriorarile calitative, cauzate de nefunctionarea sistemelor de
climatizare si neasigurarea unui regim optim de pastrare, precum si a unei manipulari
defectuoase, se dovedeste utila folosirea senzorilor de temperatura, de umiditate,
precum si a senzorilor de soc si de rasturnare. Utilizarea acestora in spatiile de
depozitare inlatura situatiile generatoare de pagube si litigii.
Senzorii de temperatura pot sesiza ridicarea temperaturii peste limita admisa
(senzori de tip WarmMark) sau scaderea temperaturii sub limita admisa (senzorii
tip ColdMark). De asemenea, senzorii de umiditate, senzorii de soc (Shockwatch) si
senzorii de rasturnare (Tiltwatch), constituie mijloace moderne si eficiente de
control permanent a eventualelor modificari calitative ale loturilor aparute in lantul de
distributie.
Montarea lor se face cu usurinta, direct pe ambalaje, senzorii fiind autoadezivi, iar
colectarea datelor se realizeaza cu ajutorul unui colector electronic, care stocheaza
datele in memoria sa, apoi, acestea pot fi descarcate pe calculator. Aici are loc
prelucrarea, intocmirea unor diagrame si analiza finala a datelor. In timpul
operatiunilor de manipulare a marfurilor in depozite, pe stivuitoare se pot monta
senzori de soc, dotati cu dispozitive electronice, care pot emite semnale sonore in
cazul unor manevre gresite si pot opri utilajele.
Pentru planificarea si controlul fluxului de marfuri in depozite, a resurselor umane
si a altor activitati aferente distributiei, se utilizeaza, tot mai mult, sistemele automate
de identificare a datelor.
Termenii de identificare automata si captura a datelor, se refera la tehnologiile
care realizeaza transferul direct al datelor de identificare al marfurilor intr-un
calculator sau intr-un sistem controlat de un microprocesor, fara a se utiliza, in acest
sens, o tastatura sau un periferic similar. Un sistem de identificare automata a
marfurilor se bazeaza pe urmatoarele trei elemente, care constituie, totodata, si pasi
parcusi secvential in cadrul proceselor de captura automata:
1. Codificarea informatiei. Un cod este un set de simboluri sau de
semne ce reprezinta caractere alfanumerice. Cand informatiile legate de produs sunt
codificate, caracterele sunt transformate intr-un cod ce poate fi interpretat doar de
masini (la majoritatea tehnologiilor, informatia codificata nu poate fi citita de un
operator uman). O eticheta sau un cip, continand datele codificate, este atasata
produsului, pentru a permite identificarea sa ulterioara.
2. Citirea informatiei codificate. Este realizata cu ajutorul unui
scanner sau a unui cititor; acesta are, de regula, doar rolul de a transforma informatia
citita intr-un semnal electric;
3. Decodificarea si prelucrarea informatiei. Este efectuata de un
decodor si un echipament de calcul. Pe langa aceste elemente, mai sunt necesare un
purtator de informatie (eticheta cu cod de bare sau cu cip) si echipamentele de
comunicatie adecvate. In cazul codurilor de bare, care, in prezent, sunt cele mai
raspandite si usor de utilizat, echipamentele necesare implementarii unui sistem de
identificare automata a marfurilor sunt:

 Software si imprimanta, capabila sa codifice datele referitoare la produs/lot de

marfa, respectiv, sa o tipareasca sub forma de coduri de bare multiliniare sau
matriciale. Intr-un cod de bare bidimensional, avand o suprafata de 5 cm 2, se pot
introduce toate informatiile existente intr-o foaie de expeditie.
Echipamente de citire a codurilor de bare portabile permit personalului cu
atributii in receptia marfurilor sa citeasca, instantaneu, informatiile stocate in codurile
de bare bidimensionale. Astfel, se poate realiza un transfer rapid si fara erori a
informatiilor, in memoria scanner-lui portabil. Din memoria acestuia, datele pot fi
transferate prin intermediul unor echipamente de comunicatii fara fir, cu acoperire
locala, in memoria calculatorului, responsabil cu gestiunea stocurilor. Acesta
specifica, daca este necesar, echipamentului portabil, locul si conditiile de depozitare
sau alte informatii necesare personalului. Toate aceste transferuri de date dureaza mai
putin de o secunda.
Echipamente mobile de comunicatii fara fir cu o acoperire larga, capabile sa
asigure transmiterea informatiilor in zona depozitelor, danelor sau aeroporturilor si
sa retransmita informatiile catre locul de expediere.
Combinatia dintre echipamentele portabile de citire a datelor si reteaua locala de
comunicatii fara fir, aduce o imbunatatire semnificativa a managementului, circulatiei
marfurilor prin depozit, oferind solutii viabile, indiferent de nivelul si traficul care
trebuie satisfacute. De ex., pentru un trafic ridicat pot fi utilizate retele locale
dedicate, in timp ce un trafic scazut poate fi satisfacut de catre retelele de comunicatii
mobile existente. La alegerea solutiei trebuie sa se tina cont si de considerentele
economice, dar, si de considerentele tehnice, precum, compatibilitatea retelelor de
comunicatie cu echipamentele de citire a datelor.
Utilizarea efectiva, a sistemelor automate de identificare a marfurilor,
faciliteaza receptia, inventarierea si expedierea marfurilor, si creeaza posibilitatea
efectuarii unor operatii cu o dinamica ridicata, precum manipularea si
transbordarea marfurilor.
La sosirea in depozit, echipamentul de citire asigura identificarea loturilor de marfa
si a eventualelor instructiuni de manipulare. Datele sunt transmise, instantaneu,
sistemului central de managementul informational. Acesta comunica, in cateva
secunde, locul unde trebuie depozitata marfa si care sunt conditiile de depozitare.
Automatizarea operatiilor de depozitare, care este posibila in anumite situatii,
asigura identificarea si directionarea marfurilor, chiar in timpul deplasarii lor, pe
banda rulanta. Astfel, echipamentele de citire omnidirectionale preiau datele de pe
etichete, le transmit sistemului central de management informational, iar acesta
actioneaza trapele si sistemele de directionare ale benzii rulante.
Prin citirea si transmiterea, in acest mod, a datelor, si prin adaugarea altor
informatii, se pot planifica si controla, mult mai bine, fluxurile marfurilor si toate
activitatile aferente distributiei.
In momentul de fata, in multe domenii de activitate, sunt standardizate si
utilizate, pe scara larga, sisteme de codificare si etichetare prin care se poate atribui un
cod unic unui transport sau unui produs. Astfel, pot fi mentionate: sistemele
UPC/EAN de codificare a marfurilor, sistemele de codificare a containerelor SSCC18, respectiv, sistemul American MH 10.8.
Utilizarea codurilor de bare, si a altor purtatori de informatie, nu exclude, ci se imbina
armonios cu schimbul electronic de date (EDI) si comunicatiile prin Internet, pe care
le completeaza.
Principiile care stau la baza identificarii marfurilor si comunicarii datelor, legate
de acestea, pot fi utilizate pentru administrarea informatiilor despre marfuri si
6

circulatia lor in cadrul lantului de distributie. Accentul se pune pe preluarea rapida a

datelor, fara erori, si intr-o forma in care sa poata fi transmise si utilizate cu usurinta
in cadrul sistemului de management informational.
12.3 Factorii care genereaza deprecierea marfurilor in timpul depozitarii
In practica curenta, s-a observat ca, de cele mai multe ori, cauzele generatoare de
litigii, in procesul depozitarii, sunt legate de nerespectarea conditiilor de pastrare
impuse de standarde pentru fiecare categorie de marfuri in parte.
Factorii care actioneaza direct asupra caracteristicilor de calitate ale marfurilor, in
perioada de depozitare, pot fi grupati in doua grupe mari: factori externi si factori
interni.
12.3.1 Factorii externi se grupeaza, dupa natura lor, astfel:
- factori fizico-chimici: temperatura, umiditatea si compozitia aerului din
spatiile de pastrare, circulatia aerului, lumina solara si alte radiatii la care sunt expuse
produsele;
- factori biologici: microorganismele (bacterii, mucegaiuri), insecte,
rozatoare;
- factori externi fizico-mecanici (solicitari mecanice in timpul
manipularii, compresiuni produse prin stivuire, etc.).
12.3.2. Factorii interni, provocatori de modificari calitative, sunt: structura si
compozitia chimica a produselor, proprietatile fizice generale (starea de agregare,
masa volumica, proprietati termice, electrice), precum si proprietatile chimice
(comportarea fata de medii acide sau bazice, comportarea fata de agentii corozivi, fata
de umiditate, etc.).
Se considera ca, pastrarea marfurilor fara modificari, pana in momentul desfacerii,
este posibila numai prin asigurarea unui regim optim de pastrare, mai precis,
alcatuirea unui microclimat care reprezinta totalitatea factorilor de mediu impusi de
normele tehnice: temperatura, umiditatea relativa a aerului, viteza de circulatie a
aerului, precum si gradul sau de puritate (concentratia aerului in particule de praf,
gaze toxice si microorganisme).
Factorii cei mai agresivi, generatori de deteriorari calitative, se dovedesc a fi
factorii de mediu din spatiile de depozitare: temperatura din spatiul de depozitare,
umiditatea relativa a aerului, circulatia aerului, compozitia chimica a aerului,
radiatiile si factorii biologi.
12.3.2.1
Temperatura aerului din depozit poate influenta, atat calitatea, cat si
durata de pastrare a marfurilor, de aceea, ea trebuie mentinuta in limitele impuse de
standarde, pentru fiecare grupa de produse in parte. Orice fluctuatie de temperatura
influenteaza negativ echilibrul ce trebuie sa existe intre umiditatea aerului si
umiditatea produselor, conducand la umectarea sau la uscarea acestora. De cele mai
multe ori, oscilatiile temperaturii aerului din depozite (mai ales depozitele
neclimatizate) sunt influentate de oscilatiile temperaturii din mediul exterior. Pe
parcursul unui an, temperatura mediului exterior variaza de la un anotimp la altul, de
la o luna la alta, de la o zi la alta si, chiar pe parcursul unei zile.
Pentru expertizele in care este necesara reconstituirea temperaturilor mediului
ambiant, pe o anumita perioada de timp, expertul trebuie sa tina cont de toate aceste
variatii de temperatura si de faptul ca, diferenta dintre cea mai mare si cea mai mica
valoare medie a temperaturii mediului exterior este foarte mare vara si mai mica
iarna.

Expertii pot calcula temperatura efectiva a aerului exterior unui depozit, folosind
relatia:
te = tem + cAz,
in care:
- te = temperatura efectiva, in 0C;
- tem = temperatura medie zilnica, in functie de localitatea si gradul de
asigurare in care este incadrat depozitul: (prin grad de asigurare se intelege numarul
maxim de zile dintr-o perioada mentionata, de ex., pentru primavara, luna aprilie) in
care nu se depasesc valorile indicate ale temperaturii aerului exterior, in 0C;
- c = coeficient de corectie pentru amplitudinea oscilatiei zilnice a
temperaturii aerului exterior (acest coeficient ia diverse valori de-a lungul a 24 de ore.
De ex., la ora 5 are valoarea -1, iar la ora 15 are valoarea +1);
- Az = amplitudinea oscilatiei zilnice de temperatura, in functie de
localitate, in 0C.
Pentru depozitele climatizate, situatia este diferita, deoarece, in anotimpul rece se
realizeaza incalzirea depozitelor la temperatura necesara, iar, in anotimpul calduros,
se realizeaza o ventilatie rationala sau o conditionare partiala a aerului. Este
recomandat sa nu existe diferente de temperatura mai mari de 1-2 0C in plus sau in
minus (in special la produsele alimentare depozitate), pentru a se limita degradarile
posibile. O operatiune foarte importanta, in vederea asigurarii unui regim optim de
depozitare o reprezinta ventilarea, prin intermediul careia, atat temperatura, cat si
umiditatea relativa a aerului din depozit, se mentin la valori constante. Ventilarea se
poate realiza fie prin mijloace naturale (prin deschiderea usilor, ferestrelor sau prin
orificii de aerisire), fie prin mijloace mecanice (instalatii speciale de ventilatie).
12.3.2.2
Umiditatea relativa a aerului din depozit este un factor important de
mentinere a caracteristicilor calitative ale marfurilor pana in momentul desfacerii.
Umiditatea relativa a aerului se exprima prin raportul dintre masa vaporilor de apa,
existenti in aer, la un moment dat, si masa vaporilor in stare saturata dintr-un m3 de
aer, in aceleasi conditii de temperatura.
Umiditatea relativa a aerului se poate defini si prin raportul dintre presiunea partiala
a vaporilor de apa si presiunea vaporilor saturati la aceeasi temperatura.Se exprima
procentual (ex.70%; 80%, etc.).
Umiditatea relativa trebuie urmarita cu deosebita atentie in cazul depozitarii
produselor horticole, la care se continua procesul de respiratie si dupa recoltare
(legume si fructe proaspete, cereale). In general, presiunea vaporilor de apa la nivelul
celulelor, este mai mare decat presiunea vaporilor difuzati in mediul exterior. Acest
fapt determina un flux continuu de vapori din interiorul fructelor sau legumelor spre
aerul din exterior (fluxul este cu atat mai mare, cu cat umiditatea relativa a aerului din
depozit este mai scazuta, iar temperatura mai ridicata). Nu este indicat sa se mentina o
umiditate relativa ridicata in spatiile de depozitare (95 100%), deoarece, aceasta
conduce, deseori, la umidificarea produselor depozitate si la dezvoltarea
microorganismelor atat pe peretii depozitelor, cat si pe marfuri. La produsele
horticole, daca umiditatea este prea scazuta, iar temperatura prea ridicata, au loc
evaporari masive de apa din tesuturile produselor si, ca urmare, acestea se vestejesc.
In general, pentru marfurile depozitate, limitele optime ale umiditatii relative
variaza intre 55-95%. In mediul exterior, umiditatea relativa variaza de-a lungul unei
zile, cat si-n diferite perioade ale anului, fiind influentata, indeosebi, de temperatura
aerului si de presiunea atmosferica.
Pe parcursul unui an, cea mai mare umiditate relativa se inregistreaza iarna (lunile
noiembrie-ianuarie cu valori ale umiditatii relative de 73-90%), iar cea mai scazuta

umiditate relative se inregistreaza in lunile aprilie-iulie (70-75%). Pe parcursul unei

zile, cele mai mari valori ale umiditatii relative se inregistreaza odata cu cele mai mici
valori ale temperaturii aerului (in zori sau dimineata). Oscilatiile umiditatii relative,
pe parcursul fiecarei luni a anului, sunt diferite (asimetrice).
In spatiile de depozitare, umiditatea relativa se poate regla cu ajutorul
temperaturii.
In depozitele climatizate, prevazute cu mijloace de incalzire, aceasta reglare se
realizeaza usor, in schimb, la depozitele neclimatizate reglarea este dificila, deoarece
umiditatea relativa a aerului din interior are tendinta de a urma umiditatea relativa a
aerului din mediul exterior, similar paralelismului de fluctuatii termice.
O importanta deosebita trebuie sa se asigure produselor higroscopice, prin
mentinerea unei umiditati de echilibru (care reprezinta raportul dintre elasticitatea
vaporilor de apa din mediul ambiant si elasticitatea vaporilor existenti la suprafata
produsului).
Umiditatea de echilibru este direct proportionala cu umiditatea relativa atmosferica si
este invers proportionala cu temperatura.
Temperatura la care aerul, prin racire, devine saturat cu vapori de apa, fara a i se
schimba umiditatea absoluta este denumita temperatura punctului de roua sau de
condens. Racirea aerului saturat, sub punctul de roua, are drept consecinta umectarea
produselor, iar, daca punctul de roua are valori sub 0 0C, apa se depune pe produse sub
forma de bruma.
12.3.2.3
Circulatia aerului din spatiile de depozitare se poate realiza in mod
natural (datorita diferentelor de temperatura si de presiune ale aerului, in diferite
locuri ale depozitului) sau in mod artificial (prin actiuni mecanice).
Circulatia mecanica, a aerului din depozit, se poate exprima prin coeficientul de
circulatie care reprezinta raportul intre volumul de aer circulat (in m3/h) si volumul
incaperii depozitelor; practic, se exprima prin numarul de recirculari pe parcursul
unei ore. Pentru mentinerea temperaturii din spatiile de depozitare, in limitele dorite,
este necesar un coeficient de circulatie reprezentat prin 7-8 recirculari/h. O recirculare
este considerate normala daca diferenta dintre temperature aerului introdus si cel
evacuat nu depaseste 20C. Cand umiditatea relativa este mica, circulatia puternica a
aerului poate determina pierderi mari ale continutului de apa din interiorul produselor.
In cazul produselor ambalate si stivuite prea compact, nu se poate realiza o buna
circulatie a aerului si, deci, temperatura va inregistra cresteri de valori. In ambele
cazuri se pot inregistra deprecieri ale calitatii marfurilor.
Circulatia aerului, in depozite, indiferent ca este naturala sau controlata, urmareste:
- omogenizarea si egalizarea temperaturii produselor depozitate si, intr-o
anumita masura, a umiditatii relative;
- activarea racirii produselor (mai ales, a celor depozitate in spatii
frigorifice);
- antrenarea (eliminarea) in afara ambalajelor a compusilor volatili si a
gazelor.
Pentru a se micsora temperatura, intr-un spatiu de depozitare, circulatia aerului se
realizeaza cu viteze mari. Dupa obtinerea unui regim optim de temperatura este
necesara scaderea vitezei de circulatie a aerului.
12.3.3 Compozitia chimica a aerului este un element important in prevenirea
modificarilor de calitate ale produselor depozitate.

Aerul atmosferic este un amestec de gaze si de particule lichide sau solide.

Componentele cele mai importante sunt: oxigenul, hidrogenul, argonul, heliul,
xenonul (componente fixe), oxidul si bioxidul de carbon, vapori de apa in diferite
proportii (componente variabile) si dioxid de sulf, amoniac, oxid de azot, metan,
vapori de acizi, particule de praf organic sau mineral si microorganisme (componente
intamplatoare). Aerul atmosferic poate fi considerat aer uscat (continand toate
componentele, mai putin vaporii de apa) sau aer umed (cand se iau in considerare si
vaporii de apa). In spatiile de depozitare se recomanda pastrarea unei atmosfere
controlate (cu posibilitati de reglare a proportiei dintre oxigen si dioxid de carbon). In
situatiile in care nu se poate mentine o atmosfera controlata, se recomanda realizarea
unei atmosfere modificate (cazul ambalajelor captusite cu polietilena sau la care se
adauga gheata carbonica).
Anumite componente ale aerului, pot avea, in anumite conditii, efecte favorabile
asupra marfurilor depozitate. Astfel, ozonul provoaca reimprospatarea si dezinfectarea
aerului din depozit, dioxidul de sulf inhiba dezvoltarea mucegaiurilor, iar, dioxidul de
carbon, intr-o anumita proportie, opreste evolutia microorganismelor.
12.3.4 Radiatiile, in special, cele luminoase, sunt considerate daunatoare pentru
marfurile depozitate, mai ales, atunci cand actiunea lor este conjugata cu actiunea
unor valori de temperatura si umiditate relativa, nepermise de standardele in vigoare.
Radiatiile luminoase actioneaza nefavorabil asupra marfurilor, in special, asupra
marfurilor alimentare. Se mentioneaza faptul ca, sub actiunea radiatiilor luminoase,
sunt distruse,partial,vitaminele din grupul B si vitamina C, precum si alte substante
active din produsele alimentare, dar, si din produsele cosmetice si medicamentoase.
La unele produse nealimentare (cauciuc, piele, materiale plasyice, textile, sintetice),
sub actiunea radiatiilor solare se declanseaza fenomenul de imbatranire; in plus, la
produsele din piele, grasimile din compozitia acestora isi modifica consistenta si
exudeaza la suprafata produselor, deteriorandu-le, major, calitatea.
12.3.5 Factorii biologici sunt considerati deosebit de periculosi, deoarece pot
provoca degradari ireversibile produselor depozitate. In conditii favorabile de
temperature si umiditate, se dezvolta rapid microorganismele (drojdii, mucegaiuri),
care pot afecta produsele alimentare, acestea devenind improprii consumului uman.
Astfel, sub actiunea microorganismelor la unele produse alimentare se produc
fermentatiile: alcoolica, acetica, lactica, butirica, precum si mucegairea si putrefactia.
De asemenea pot aparea procesele de respiratie, incoltire, maturatie si autoliza.
Produsele textile, confectiile din piele, confectiile din lemn, etc., pot suferi deteriorari
importante, datorita mucegaiurilor, afectandu-se estetica acestor produse prin aspectul
dezagreabil si prin mirosul specific neplacut, dezvoltat de mucegaiuri.
Alti factori biologici, cum sunt insectele xilofage (cariile) pot distruge produsele
lemnoase, iar moliile distrug produsele din lana, matase, confectiile de blana, etc. Un
pericol pentru integritatea ambalajelor si produselor, cat si pentru igiena lor, il
constituie insectele si rozatoarele. Pentru combaterea factorilor biologici sunt necesare
respectarea unor conditii stricte de igiena, operatiuni periodice de dezinfectie,
dezinsectie si deratizare, ca si operatiunile de eliminare a mirosurilor prin ventilare
sau prin utilizarea carbunelui absorbant. Este obligatorie respectarea stricta a

10

conditiilor de vecinatate admisa, a produselor, in conformitate cu reglementarile in

vigoare.

12.4 Metodologia expertizarii marfurilor aflate in litigiu datorita depozitarii si

manipularii
Din momentul fabricarii lor, pana in momentul achizitionarii de catre
consumatori, marfurile parcurg un circuit tehnic complex, a carui derulare depinde de
sistemul comercial practicat. In timp, acest circuit tehnic poate dura de la 2-3 ore pana
la 2 ani.
Pe parcursul acestei perioade, circulatia marfurilor poate parcurge o serie de etape sau
operatiuni tehnice, cum sunt: transportul, depozitarea, pastrarea, sortarea,
preambalarea, transvazarea, debitarea, portionarea, etc.
Circulatia produselor de consum, se poate desfasura intr-o veriga sau mai multe,
in functie de caracteristicile organizatorice ale comertului, modul de aprovizionare,
particularitatile teritoriale ale activitatii. In cadrul acestor verigi, operatiunea de
aprovizionare cu marfuri a unitatilor de desfacere, se poate face din:
Depozitele unitatilor comerciale de desfacere;
Depozitele unitatilor comerciale cu ridicata;
Depozitele unitatilor producatoare.
Schematic, aprovizionarea unitatilor de desfacere se poate reprezenta astfel:
Unitate
producatoare

Comert cu ridicata

Unitate de desfacere

T reprezinta mijlocul de transport

Fig. 12.1 Aprovizionarea unitatiilor de desfacere
In expertiza merceologica, cunoasterea operatiunilor tehnice, specifice fiecarei
etape, este deosebit de importanta, deoarece expertul trebuie sa-si precizeze si sa-si
localizeze investigatiile, in zona probabila in care s-au produs modificarile calitative
ale marfurilor.
Expertiza merceologica, solicitata pentru produsele la care apar modificari in timpul
pastrarii, are in vedere situatiile de neconcordanta intre calitatea initiala, reala, a
produselor depozitate, si cazurile de modificare a calitatii, inregistrate la un moment
dat, pe parcursul pastrarii la aceleasi produse.
Expertul este solicitat sa stabileasca natura modificarilor, cauzele care au
generat transformarile de calitate, sa stabileasca marimea prejudiciului si
posibilitatile existente de valorificare a loturilor.
Principalele aspecte, care intervin in expertizarea proceselor de depozitare,
privesc cercetarea relatiilor produs-ambalaj, pe de o parte, si produs-mediu, pe de
alta parte. Se impune verificarea respectarii regimului de pastrare (temperatura,
umiditate relativa), in functie de caracteristicile merceologice ale marfurilor,
respectarea conditiilor de vecinatate impuse, verificarea termenului de garantie,

11

amenajarea adecvata a depozitelor, modul de amplasare si stivuire a marfurilor,

organizarea rampelor de incarcare-descarcare a mijloacelor de transport, etc.
Expertul, care elucideaza cauzele modificarilor calitative la un lot de marfa, va
trebui sa reconstituie traseul parcurs de lotul respectiv, din momentul receptionarii la
beneficiar (depozitul in cauza), pana in momentul constatarii deprecierilor si, sa
stabileasca parametrii reali ai mediului de pastrare din depozitul supus verificarii.
Daca este necesara reconstituirea parametrilor de mediu, aceasta presupune
masurari ale parametrilor din depozit, intr-o perioada identica cu cea a depozitarii,
dar, a anului in curs, precum si culegerea de informatii asupra valorilor exterioare ale
parametrilor urmariti, de la Institutul de Meteorologie, atat pentru perioada
corespunzatoare anului de depozitare, cat si pentru cea a anului in curs.
Intr-o astfel de situatie, expertul va prelucra datele obtinute si va calcula anumiti
coeficienti de corelatie, urmand sa faca apoi, reconstituirea propriu-zisa a parametrilor
de mediu. El va compara valorile de mediu prescrise in standarde, sau in alte acte
normative referitoare la marfurile afectate, cu valorile obtinute in urma reconstituirii.
Dupa examinarea lotului de produse incriminate (in totalitate sau pe baza de
esantion), expertul va trebui sa stabileasca proportia de produse afectate si, sa descrie
tipul si gradul de deteriorare (partial sau total). In raport se vor face referiri
amanuntite la cauzele care au generat deprecierile calitative, tinand cont ca, in timpul
depozitarii, problemele cele mai des intalnite sunt cauzate de:
- nerespectarea regimului optim de depozitare (temperatura, umiditate relativa,
ventilatie), in functie de natura loturilor;
- modul de ambalare neadecvat, starea ambalajelor;
- nerespectarea conditiilor de stivuire;
- nerespectarea conditiilor de vecinatate admise;
- nerespectarea regulilor de manipulare, in functie de natura marfurilor;
- nerespectarea unor conditii stricte de igiena;
- neurmarirea termenului de garantie si a datei durabilitatii minimale in circuitul
desfacerii produselor catre consumator.
Marfurile deteriorate calitativ, in urma unor astfel de nereguli, vor fi
individualizate prin indicarea seriilor de fabricatie si ambalajelor din care provin.
Beneficiarul loturilor incriminate trebuie sa puna la dispozitia expertului toate
documentele necesare intocmirii raportului de expertiza: contractul de depozit,
anexele la contract, note de comanda, grafice de livrari, facturi, liste de specificatii,
aviz de expediere, proces verbal sau fisa de receptie, proces verbal de autoreceptie,
proces verbal de custodie, documente de transport, documente de certificare a calitatii,
buletine de analiza, certificate de stare sanitara si fitosanitara. Expertul va consulta, de
asemenea, standarde sau norme referitoare la calitate pentru grupa de produse
analizate si bibliografia de profil.
Litigiile pot fi generate, in anumite situatii, nu numai de conditiile existente in
depozitele fixe, ci, si de conditiile prezente in depozitele mobile. Un caz aparte il
constituie magaziile pentru depozitarea marfurilor existente pe navele comerciale.

12

La solicitarea unei expertize, intr-o astfel de situatie, expertul trebuie sa verifice daca
s-au indeplinit conditiile specifice obligatorii pentru spatiile de depozitare existente pe
nave, cunoscand ca navele pot parcurge trasee lungi, iar conditiile climatice, de la
punctul de plecare pana la destinatie, pot fi foarte diferite.
Expertul trebuie sa verifice daca pregatirea magaziilor, pentru primirea marfurilor pe
nava, s-a facut cu respectarea urmatoarelor conditii obligatorii:
-

curatarea, ventilarea si uscarea interiorului magaziilor, pentru a se indeparta

mirosurile straine sau eventualele surse de infestare de la incarcarile anterioare;

-

deratizarea sau dezinsectia navei, ori numai a magaziilor, in scopul evitarii

deteriorarii marfurilor de catre rozatoare sau insecte;

-

folosirea de materiale, de separatie si stivuire (MSS). Acestea au un rol

esential

la depozitarea in bune conditii a loturilor, deoarece pot servi, in raport cu felul

marfurilor, urmatoarelor scopuri:

protejarea fata de apa de condens ce se scurge de pe bordaj, coaste sau

traverse, sau fata de scurgerile altor marfuri invecinate;

practicarea canalelor si spatiilor necesare circulatiei aerului pentru

ventilare;

fixarea marfurilor stivuite si completarea spatiilor ramase goale pentru a

impiedica deplasarea si avarierea marfurilor;

repartizarea uniforma a greutatii marfurilor, incarcate deasupra altor

marfuri;

separarea marfurilor intre ele in functie de caracteristicile merceologice;

asigurarea unei bune manipulari la descarcare, facilitand desprinderea din

stiva;
-

verificarea instalatiilor de ventilatie;

verificarea bunei functionari a pompelor de santina;

verificarea mijloacelor de inchidere/deschidere a magaziilor;

controlul portilor etanse;

verificarea tubulaturii ce trece prin magaziile de marfa, pentru asigurarea

etanseitatii acesteia si prevenirea deteriorarii marfii;

-

verificarea bunei functionari a instalatiilor de stins incendiul;

verificarea traseelor electrice din magazii pentru prevenirea declansarii

incendiilor.
Multe din litigiile privitoare la marfurile depozitate si transportate cu ajutorul
navelor sunt legate de nerespectarea conditiilor de pastrare impuse, in functie de
caracteristicile specifice grupelor de marfuri. Pentru unele produse se impun masuri

13

de asigurare a unei circulatii eficiente a aerului, mentinerea unui regim constant de

temperatura si umiditate, ventilatie ritmica, etc. De exemplu:
-

la porumb, ovaz, seminte oleaginoase, trebuie asigurata o temperatura

constanta si

o circulatie a aerului eficienta, pentru a preintampina incoltirea, mucegairea, pierderea

in greutate;
-

lana, iuta, fibrele naturale, precum si canepa proaspata, trebuie atent stivuite si
ventilate pentru a preintampina autoaprinderea;

carbunii, maresc riscul aprinderii prin emanare de gaze si prin incingere, iar

valoarea lor calorica scade daca nu se respecta conditiile impuse de depozitare.

Se urmareste, de asemenea, protejarea marfurilor higroscopice, cum sunt:
piperul, ceaiul, cafeaua, cacaoa, pieile uscate, turtele oleaginoase, etc., care nu se
depoziteaza in acelasi spatiu sau in apropierea unor marfuri cum sunt: pieile proaspete
sau sarate, pestele sarat, melasa (acestea pierd cu usurinta din propria umiditate, prin
evaporare).
Nerespectarea conditiilor de vecinatate impuse, poate genera, de asemenea,
litigii. Marfurile care imprumuta mirosuri straine, cum sunt: ceaiul, zaharul, orezul,
untul, margarina, fructele, tesaturile, firele de bumbac, nu se depoziteaza in aceleasi
spatii cu marfurile care emana mirosuri puternice, ca: faina de peste, faina de oase,
pieile sarate, mirodeniile, ceapa, usturoiul, gudronul, terebentina, hidrocarburile, etc.
In practica comerciala maritima exista reguli specifice de selectionare a loturilor
de marfuri, in scopul evitarii amestecarii acestora. De ex.: se evita incarcarea de
ciment peste cherestea; fosfat sau zahar peste ciment; uleiuri peste cauciucuri; marfuri
sub forma de pulbere peste zahar, seminte, cereale; uleiuri industriale peste uleiuri
comestibile; terebentina, marfuri acide, piei sarate sau recipienti cu scurgeri peste/sau
in apropierea marfurilor alimentare; negru de fum peste oricare alte marfuri, etc.
Pentru marfurile depozitate pe nave exista numeroase marcaje utilizate in circuitul
international al marfurilor care au rolul de a proteja marfurile atat din punct de vedere
calitativ cat si cantitativ cu conditia cunoasterii semnificatiei lor (Fig. 12.2).
Modalitatea de efectuare a expertizelor, privind starea calitativa a marfurilor
depozitate si transportate pe navele comerciale, nu difera mult de alte tipuri de
expertize (particularitatile acestor expertize au fost explicate si la Cap.XII).
In concluzie, expertul chemat sa efectueze expertize pentru litigii generate de
nerespectarea conditiilor de depozitare va redacta raportul de expertiza luand in calcul
investigatiile de teren, studierea documentelor operative, actele normative care

14

prescriu calitatea marfurilor incriminate si bibliografia de profil. Raportul expertului

va fi inaintat organului care a solicitat expertiza.

Fragil (fragile) Marfa astfel etichetat trebuie manipulat cu grij. Coletele nu vor fi
trte sau lovite i vor fi aezate (i nu aruncate) pe suprafee plane i solide. Se va
evita supraetajarea excesiv, care ar putea deteriora marfa din rndurile inferioare.
Nu folosi crlige (use no hooks) Se interzice folosirea crligelor metalice la
manipularea mrfurilor n saci de iut i, mai ales, de plastic, la cartoane, bale i
baloturi cu mrfuri scumpe i delicate etc.

Se pstreaz la loc uscat (keep dry) Mrfurile astfel etichetate vor fi ferite de umiditate.
A se feri de cldur (keep away from heat) Aceste mrfuri nu vor fi stivuite n
locuri cu temperaturi ridicate i nu vor fi supuse timp ndelungat influenei directe a
razelor solare.
Pot necesita controlul temperaturii (may require temperature control) nsemnul
respectiv se aplic n special pe ambalajul mrfurilor perisabile.
Container cptuit sau punte alturat (line container or adjacent deck) Mrfurile
astfel ambalate trebuie stivuite separat, deoarece sunt duntoare altor mrfuri
(prin mirosuri penetrante, scurgeri care pteaz etc).
Pericol de contaminare (posible taint problem) Mrfurile respective pot
produce contaminare sau pot fi contaminate (n special prin mirosuri penetrante).
Pericol de incendiu (posible fire risk) Etichet care marcheaz mrfurile
inflamabile, predispuse aprinderii spontane, sau aprinzibile prin nclzire.
Pericol de otrvire (possible poison) Evident este vorba de substane otrvitoare,
care trebuie stivuite departe de mrfurile alimentare i delicate.
Pericol de corodare (rust risk) Prin scurgeri, marfa respectiv produce corodarea
altor mrfuri sau containerului n care este stivuit, distruge vopseaua etc. Alte asemenea
mrfuri avariaz mrfurile din vecintate prin degajarea de gaze. Altele (ca de exemplu
sarea) produc oxidarea rapid i intens n condiii de umiditate i n contact direct cu
metalul.
Pericol de infestare (possible infestation problem) Mrfurile n cauz pot conine
insecte. In aceste cazuri spaiile implicate, dup descrcare, vor fi fumigate. Sunt nsoite
de documente sanitare obinute din ara de origine.
______________________________________________________________________
Produc praf sau se pot cerne (may shift or give off dust) Este cazul nisipurilor,
produselor mcinate, diferite medicamente - prafuri, minereuri, cereale, semine etc.

Pot produce umezeal (may give of moisture) Mrfurile etichetate astfel sunt predispuse
scurgerilor, sau conin mult ap, produc umiditate prin evaporare, transpir, absorb
vaporii de ap etc.______________________________________
___________

15

Pot fi mrfuri periculoase (may be dangerous goods) Pentru modul de stivuire i

condiii de transport, se va consulta i respecta Codul IMO al mrfurilor periculoase
(IMDG Code).
Pot necesita ventilare (may require ventilating) Funcie de mediul nconjurtor
i caracteristicile mrfurilor, se pot impune msuri pentru o ventilare
corespunztoare, n principal constnd din evitarea condensrii, introducerea n magaziile
de marf de aer uscat, eliminarea umiditii din interior__________________________

A nu se rsturna (no overturn)

Fig. 12.2 Marcaje utilizate in circuitul international al marfurilor si semnificatiile lor

16