Curs 5

Masurare si Evaluare in
Kinetoterapie
30.10.2014

Anatomia functionala a cotului

Din punct de vedere biomecanic articulatia humerocubito-radiala este o trohleartroza, are o capsula articulara
tapetata de o sinoviala cu 3 funduri de sac (sunt niste
prelungiri ale sinovialei articulare care se termina in degete
manusa; ele de obicei depasesc capsula si se interfera ca
niste burse protejand tendoanele de suprafetele dure
osoase).
Cele 3 funduri de sac sunt:
- la foseta conoida;
- supracondilian;
- si la nivel olecranian.
Capsula este intarita de 4 ligamente:
- un ligament anterior;
- un ligament posterior;
- un ligament lateral intern dublat de ligamentul
arciform (transversal) care se intinde de la apofiza conoida la
olecran;
- ligamentul lateral extern.
Articulatia humero-cubito-radiala are un singur grad de
libertate. Permite doar miscarea de flexie-extensie in plan
sagital in jurul unui ax transversal reprezentat de linia
biepicondiliana.
Principalii flexori sunt din punct de vedere biomecanic:
- radialul anterior;
- bicepsul brahial
Muschi accesori:
- muschii epicondilieni:
- brahioradialul;
1

- radialii unu si doi

- scurtul supinator
In lant cinematic deschis (atunci cand palma nu se
sprijina, este libera in spatiu) cotul functioneaza ca o parghie
de gradul III. Flexia este oprita de intrarea conoidei in foseta
si de prezenta tesuturilor moi. La acestea se adauga si
tensionarea ligamentului posterior al cotului.
In lant cinematic inchis (exp: in stand pe maini)
antebratul functioneaza ca o parghie de gradul I, parghie de
sprijin. Din aceasta pozitie flexia cotului este controlata de
extensorii cotului care iau punct fix pe capetele periferice, si
prin contractie izometrica gradeaza miscarea si impiedica
caderea sub actiunea gravitatiei.
Extensia este limitata de varful olecranului si de
ligamentul anterior tensionat care formeaza si valgul
fiziologic al cotului. Axele mecanice ale humerusului si
cubitusului, in continuare, nu sunt in prelungire. Intre cele 2
axe exista un unghi. El este sustinut practic de aceste
ligamente si de muschi, in medie este de 170 si este
determinat de jgheabul trohleei humerale.
Principalul extensor:
- muschiul triceps
Muschi secundari:
- anconeu;
- unii din extensorii degetelor.
In ortostatism flexia este activa, determinata de
contractia izotonica a muschilor flexori.
Extensia este pasiva, ea fiind controlata de contractia
izometrica a muschilor flexori. Prin contractia lor izometrica,
flexorii gradeaza miscarea.
Extensia devine activa daca bratul este abdus la 90 si
in rotatie interna (extensie contra gravitatiei).
In stand pe maini extensorii sunt activi atat la flexie cat
si la extensie si anume:

- fac contractie izometrica pentru flexie, gradand

miscarea (miscarea ar fi realizata, practic pasiv datorita
gravitatiei);
- si fac contractie izotonica pentru extensie.

Biomecanica antebratului
Discutam despre 2 articulatii radio-cubitale si de
ligamentul interosos radiocubital (membrana interosoasa).
Articulatia radio-cubitala superioara este o
articulatie cilindroida de tip trohoid cu un grad de libertate.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de:
- capul radial, cilindric, reprezinta cilindrul plin;
- mica cavitate sigmoida de la extremitatea
cubitusului care reprezinta doar 1/5 din circumferinta, ea
fiind completata de ligamentul inelar al radiusului, care ii
creste suprafata articulara mentinand si contactul intre
piesele osoase.
Exista si un ligament patrat, transversal cubitus-radius
care se gaseste sub ligamentul inelar si care este tensionat
in pronatie sau supinatie; este destins in pozitie
intermediara.
Articulatia radio-cubitala inferioara este o trohoida.
Suprafetele articulare sunt:
- extremitatea cubitala, cilindrul plin;
- extremitatea radiala, segment de cilindru scobit
Este intarita de ligamente:
- ligamentul triunghiular;
- capsula + 2 ligamente de intarire radiocubitale
- ligamentul interosos, respectiv o membrana
fibroasa intre cele 2 diafize.
Proximal de ligamentul interosos se gaseste bandeleta
fibroasa posterioara, oblica in jos si in afara cu rol de
stabilizare.

Structura antebratului este adaptata pentru pronatiesupinatie.

In supinatie antebratul este rasucit in afara iar in
pronatie este rasucit inauntru.
Observatii:
Radiusul este mai lung in jos, ceea ce permite ca
extremitatea lui inferioara sa faca o invaluire in jurul
extremitatii cubitusului.
Este bicudat de prezenta tuberozitatii bicipitale. Pana la
tuberozitate osul este oblic in jos si inauntru si da insertie
muschilor supinatori. Sub tuberozitate este oblic in jos si in
afara si da insertie muschilor pronatori.
In pronatie-supinatie cele 2 articulatii radio-cubitale
actioneaza concomitent, deci functional actioneaza ca o
singura articulatie, conform a ceea ce numim legea
omologiei celor 2 articulatii.
Membrana interosoasa
Are capacitatea de a-si modifica dimensional aspectul,
si deci si spatiul se modifica dimensional in sensul ca, creste
in dimensiune si spatiul pe care il ocupa se mareste in
pozitie intermediara si in supinatie maxima.
Este un ligament extraarticular. Are mecanostructura
proprie. Cele 3/4 superioare sunt orientate oblic in jos si de
la radius catre cubitus. Iar 1/4 inferioara este orientata
invers.
Datorita acestei mecanostructuri specifice:
1. Fortele de tractiune si compresiune se transmit
uniform pe cele 2 oase in orice pozitie.
2. Sunt mai frecvent sub actiunea fortelor de presiune
decat a fortelor de tractiune.
Dupa unii autori, tensionarea fibrelor membranei este
maxima in pozitie intermediara si scade in pronatie.
Axul biomecanic al miscarii de pronatie-supinatie

Clasic se considera ca prono-supinatia este o rotatie in

jurul unui ax vertical si ca acest ax trecea prin cupula radiala
(capul radial) pana la baza metacarpianului 5 sau la baza
metacarpianului 3.
In aceasta acceptiune doar radiusul se roteste,
cubitusul fiind fix, respectiv extremitatea superioara a
radiusului se roteste, extremitatea inferioara a radiusului se
transleaza in jurul cubitusului pe care il ia ca pivot fix.
Dupa Kiesselbach modelul de miscare pentru pronosupinatie se poate realiza in 3 feluri:
A. Rotatia pura a radiusului fata de axul imobil al
cubitusului. Acest tip de miscare este exceptional si este
singurul care respecta teoria clasica.
B. Rotatia libera fata de un ax biomecanic variabil
care ax este inclus miscarilor izolate ale antebratului.
Datorita acestui fapt, axul se deplaseaza, in cursul miscarii,
diagonal in afara, superior trecand prin cupula radiala iar
inferior parcurgand un drum intre baza metacarpianului 3 si
1 (de la 3 catre 1).
C. Reprezinta o rotatie libera fata de un ax
biomecanic variabil inclus miscarilor rotatorii ale intregului
membru superior. Discutam in acest caz de axe variabile,
longitudinale globale care implica toate segmentele
membului superior (modelul C este cel mai frecvent).
Pe langa miscarea propriu-zisa de prono-supinatie
avem:
- miscari complementare din partea cubitusului;
- miscari complementare din partea humerusului.
Miscari complementare ale cubitusului
In timpul modelului de miscare A cubitusul nu se misca,
ramane fix. In tipurile B si C cubitusul se deplaseaza frontal
si sagital.
Aceste modele de miscare au fost confirmate prin
stereoscopie (o radiografiere speciala in dinamica) si s-a
dovedid faptul ca de la pronatie maxima la supinatie maxima
cubitusul trece din pozitie in extensie si inauntru in pozitie
de flexie si in afara.

Miscarea de lateralitate pe care o face cubitusul,

tolerata, este de maximum 10.
Miscari complementare ale humerusului
Se pot evalua cand subiectul face prono-supinatie cu
cotul la 90 flectat. Supinatia se asociaza cu rotatia interna a
humerusului si pronatia cu rotatia externa.
Amplitudinea rotatiilor humerusului este ce circa 912. Rotatia interna a humerusului asociata supinatiei
adduce cubitusul. In vreme ce rotatia externa a humerusului
asociata pronatiei produce abductia cubitusului.
Lantul muscular presupune pentru pronatie 2 muschi
principali:
- rotundul pronator care dezvolta maximul de forta
la inceputul miscarii
- patratul pronator care dezvolta maximul de forta
la finalul miscarii
Muschii accesori pentru pronatie sunt:
- radialul unu
- marele palmar
- brahioradialul
- indirect participa si anconeul.
Practic pronatia inseamna deplasarea cubitusului in
afara atunci cand radialul se roteste in sens opus.
Supinatia are 2 muschi principali:
- scurtul supinator care este cel mai important,
dezvolta maximul de forta pe toata miscarea, mai ales cand
cotul este extins
- bicepsul brahial care devine cel mai important
cand cotul este flectat.
Muschi accesori:
- brahioradialul
- extensorul propriu al policelui
- lungul extensor al policelui

Brahioradialul are un comportament dual. Este pronator

din supinatie maxima pana la pozitia intermediara si este
supinator din pronatie maxima catre pozitia intermediara.
Elementele care limiteaza in general miscarile sunt:
- tonusul muscular
- tensionarea tesuturilor moi
In cursul pronatiei incrucisarea radiusului peste cubitus
determina comprimarea flexorilor intre cele 2 oase (flexorul
comun profund al degetelor si flexorul propriu al policelui).
In cursul prono-supinatiei sunt tensionate ligamentul
patrat la articulatia superioara si ligamentul triunghiular la
cea inferioara. La ambele ligamente la supinatie maxima se
tensioneaza partea anterioara iar la pronatie maxima partea
posterioara.
Ligamentul triunghiular este extrem de vulnerabil,
ruptura lui sau smulgerea stiloidei cubitale detremina luxatia
radio-cubitala inferioara.
Miscarile de prono-supinatie variaza in amplitudine in
functie de sex (la femei sunt mai ample) si in functie de
varsta (scad o data cu varsta).
In miscarile de rotatie ale intregului membru superior
prono-supinatia este asociata rotatatiei interne-externe a
bratului, miscare care se realizeaza in articulatia scapulohumerala.
Prin insumarea tuturor acestor miscari amplitudinea
totata de rotatie a membrului superior este de 360 in ax,
respectiv: rotatia interna a humerusului 150, rotatia externa
a humerusului 30 si daca continuam cu prono-supinatia se
poate ajunge pana la 360 (biomecanic).
Miscarea de prono-supinatie este indispensabila
diverselor activitati specific umane, fiind de fapt implicata in
diverse forme mai mult sau mai putin complexe de
prehensiune.
Datorita prono-supinatiei fata palmara se poate orienta
in orice directie.

In lant deschis musculatura prono-supinatoare: luand

punct fix central, face contractie izotonica; in vreme ce in
lant cinematic inchis, luand punct fix periferic, musculatura
prono-supinatorie lucreaza in contractie izometrica.
De la supinatie catre pronatie planul fetei superioare a
capului radial se inclina in jos si in afara. In supinatie axele
celor 2 oase sunt paralele. In pronatie axa radiusului devine
oblica in jos si inauntru iar planul superior al capului radial
vine oblic in jos si in afara. Astfel planul capului radial devine
perpendicular pe axul radiusului.
Miscarea cubitusului are 2 componente:
- una longitudinala
- una transversala de lateralitate care este mult
amplificata distal.
Observatii legate de radius:
Se prezinta ca un arbore cotit.
Pentru supinatie, scurtul supinator este infasurat in
jurul colului radiusului si are actiune de "derulare" producand
supinatia. Bicepsul se insera pe tuberozitatea bicipitala si are
rol prin tractiune contribuind la supinatie.
La pronatie patratul pronator este infasurat in jurul
extremitatii inferioare a cubitusului si realizeaza "derularea".
Rotundul pronator se insera pe varful curburii pronatorilor se
realizeaza tractiunea.

Biomecanica mainii
Gatul mainii (pumnul)
Are un schelet format din 8 oase scurte, oasele
carpiene. Intre ele articulatiile sunt artrodii. Intregul masiv
carpian se articuleaza proximal cu antebratul formand
articulatia radio-carpiana si distal cu metacarpienele
formand articulatiile carpo-metacarpiene.
La nivelul gatului mainii miscarile posibile sunt de:
- flexie-extensie
8

- abductie-adductie
- circumductie.
Amplitudinea acestor miscari reprezinta, de fapt
insumarea miscarilor la nivelul articulatiilor mici care
compun complexul carpian.
Rolul cel mai important il joaca:
- articulatia radio-carpiana care este o articulatie
condiliana cu 2 grade de libertate;
- si articulatia medio-carpiana, care este tot o
articulatie condiliana cu 2 grade de liberatate.
Miscarile de fapt se realizeaza prin deplasare "in etaje"
a segmentelor. In acest fel, primul rand de oase carpiene,
care este asezat intre antebrat si randul 2 de oase carpiene,
functioneaza asemenea unui menisc purtand numele de
menisc carpian.
Miscarile se realizeaza in jurul unui centru pe care il
reprezinta osul mare. El este considerat pivot central.
Flexia-extensia se realizeaza in jurul unui ax transversal
care trece prin osul mare dar axul clinic trece, de fapt, prin
tabachera anatomica.
Abductia-adductia se realizeaza in jurul unui ax anteroposterior care trece tot prin osul mare dar de fapt axul clinic
trece prin baza metacarpianului 3.
Flexia-extensia au impreuna o amplitudine biomecanica
de 170 si de fapt insumeaza miscarea produsa
radiocarpiana: flexie 50, extensie 35 cu miscarea in
articulatia mediocarpiana flexie 35, extensie 50.
Deci articulatia radiocarpiana se flecteaza mult si se
extinde putin iar articulatia mediocarpiana se flecteaza putin
si se extinde mult (foarte important in recuperarea anumitor
tipuri de traumatisme).
Amplitudinea flexie-extensie depinde de:
- pozitia mainii fata de antebrat;
- de pozitia degetelor.

Flexia palmara maxima se face cu inclinatie cubitala si

cu extensia degetelor, extensia maxima se face cu inclinatie
radiala si degetele flectate.
Inlinarea radiala-cubitala se produce prin bascularea
oaselor carpiene in jurul unui ax antero-posterior care trece
prin osul mare.
Inclinatia radiala face ca osul mare sa se incline in afara
si osul semilunar sa vina inauntru. In inclinatia cubitala
miscarea se face invers: osul mare se orienteaza inauntru,
semilunarul este in afara iar scafoidul este degajat astfel
incat poate face miscarea de opozitie.
Participarile articulare la cele 2 inclinatii
Articulatia radio-carpiana face 5 de inclinatie radiala si
15 de inclinatie cubitala.
Articulatia mediocarpiana face 10 de inclinatie radiala
si 25 de inclinatie cubitala.
Circumductia
Este o miscare care le uneste pe toate. Pleaca din
flexie, face adductie, extensie si abductie. Traiectoria acestei
miscari nu este un cerc, este o elipsa pentru ca amplitudinea
de miscare flexie-extensie este mult mai mare decat
abductia-adductia.

Biomecanica policelui
Policele face miscarile cele mai ample si acest lucru
este datorat coloanei policelui.
Coloana policelui este formata din:
- cele 2 falange
- metacarpianul 1
- trapez
- scafoid
- articulatiile dintre aceste piese osoase

10

Fata de celelalte 4 degete coloana policelui a suferit un

proces de eversie, adica o rasucire in axul propriu de 45
(fetele posterioare au devenit postero-externe).
La nivelul coloanei policelui sunt posibile miscarile de:
- flexie-extensie
- abductie-adductie
- circumductie
- opozitie
Flexia-extensia reprezinta inclinarea spre fata palmara
sau fata dorsala. Miscarea se face in jurul unui ax oblic
inainte si in afara, care trece prin baza metacarpianului 1. In
principal miscarea se face in articulatia trapezometacarpiana si din punct de vedere biomecanic are o
amplitudine de 35 - 40.
Abductia-adductia
departeaza
sau
apropie
metacarpianul 1 de metacarpianul 2. Miscarea se face in
jurul unui ax antero-posterior prin centrul trapezului.
Amplitudine 35 - 40.
Circumductia le leaga.
Opozitia este miscarea specifica mainii umane care
aduce policele la unul din ultimele 4 degete, fie la varf fie la
baza. Amplitudinea maxima este la baza.
Opozitia presupune, de fapt 3 miscari:
- o miscare unghiulara prin care varful policelui
descrie un arc de cerc;
- o miscare de rotatie de 90 a policelui in jurul
axului sau longitudinal
- o miscare de flexie in interfalangiana (falanga 2
pe falanga 1) si metacarpofalangiana (falanga 1 pe
metacarpiana). Deci plecam din abductie si extensie maxima
si ajungem in flexie si adductie maxima.
Opozitia este acea miscare prin care fata dorsala a
policelui ajunge perpendicular pe fata dorsala a mainii.
Muschii implicati in aceasta miscare:

11

- lungul si scurtul abductor al policelui pentru

departarea maxima a degetului (pentru pozitia de start)
- flexorul lung si adductorul policelui pentru
apropierea policelui de unul din degete
- opozantul si scurtul flexor al policelui daca se
apropie policele de degetul 5 (opozitia maxima).

12