Sunteți pe pagina 1din 465

PARINTI $I SCRIITORI BISERICESTI

30

SFANTUL GRIGORIE
DE NN6SA
SCRIERI
PARTEAADOUA

SCRIERI EXEGETICE,
DO GTVTATICO-POLEMICE$I MORALE

CARTE TIPARITA CU BINECWANTAREA


PREAFERICITULUI PARINTE

TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
TRADUCERE$I NOTE
dc Pr. prof. dr. TEODORBODOGAE

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNB


AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
BUCURE$TI - 1ee8

SCRIERI EXEGETICE

rtt

DESPREFACEREAOMULUI

Daci ar trebui si pre[uim cu bani Pe cei care se disting in viata


virhroasi, atunci, pouivit inlelepnrlui Solomonr, chiar daci am aduna la
un loc toate comorile lumii, ele nu preluiesc afeg cat strddania virnrdlor
tale. Iar intrucit, pe de o parte harul pe care-l aifri.tia ta e mai mare decit
ca si poati fi pretruit pe bani, iar pe de alti parte Sfintele Pasti cer totuqi
si-ti oferim, a$a cum se obi$nuie$te de praanice2, un dar potrivit, iati ci iti
aducern, omule al lui Dumnezeu, o danie intru slava mirinimiei tale, mai
mici poate decit ai fi meritat-o, dar cu nimic mai mimnti decdt puterile
noastre. Ea consti dintr-o lucrale modesti, un fel de ve$mdnt tesut nu firi
osteneali de puterea cugetirii noastre, a cirei temi, chiar daci ar Putea
pirea prea indrizneafd,, tonrqi n-ar putea fi socotiti ca lipsiti de interes.
Dar dacd pirintele si dascdlul nostru Vasile, cel zidit cu adevirat de
Dumnezeu $i cu suflenrl format intr-adevir dupi chipul Lui, e singurul
care a cercetat cum se cuvenea creafia lui Dumnezeu qi, potrivit conceptiei
sale, a expus pe intrelesul multimilor ordinea neintrecuti a universului
explicdnd existenta unei intelepciuni suprafireqti a lui Dumnezeu in
lumea creati de El spre a fi cunoscuti $i contemplati de toqi, la rdndul
meu, cu toate cd nu mi pot situra deplin admirindu-I, m-am hotirit
si completezs unde-i nevoie, vederile acestui mare birbat, desigur nu ca
l. Pilde 17,6 (citat dupi editia sinodali din l9l4).
2. Conrpuse arnindoui in.juml anului 379, curdnd dupi moanea fatelui sau ffasile),
Despre faceria onu/ui g Explic.erea apologetici a Hexafuneronuiui cuprind, in felul lor, o
completare a celor spuse de Sf. Vusile in orniliile sale la Hexairneron, lpre cleosebire de multe
descrieri ale sale unde a folosit interpretarea alegorici, Sf. Grigorie folose5te aici interpretarea
fapt pe care-l subliniazi la sErsirul Explicdrii apr>Iogetjce Ia Hexaineron. In orice
isorici-literad,
caz, in ambele scri..i Sf. Grigorie apare ca unul din cei mai temeinici cugetitori pe tirimul
antropologiei cre$tine. Poate ci a-Sase Si explici hptul ci inci in sec. M, tratatgl Deqprg 4ur-r3
clobrogean Dionisie Exiguul (Migne, P.L.,67,
onului a'-fost tradus in latineste de niitorul
34H08).
Se vede ci clevenise un obicei inrre scliitorii capadocieni sn-sifacn de Pasti unii altora cdte
un dar. A$a reiese din epistola 54 a Sffintului Grigorie de Nazianz, prin care acesta explica
prietenului siu, Heladiu aI Cezareii Capaclociei, raina Sfintelor Pa5ti (Migne P.G. 37). l-a fel, e
Grigorie de Nazianz,rdsPulg:
iu.ro5cut cazul relatat de epistolele 87 si ll5, prin care acelaL.si
epistolei expediate la Pasti de ciu'e episcopul Teodor din Tiana,trimitindu-i textul Filocaliei lui
(irigen (cf.-Migne P.G. 46, 1025-1026, nour 4. lrr rorrtineste: Origen, Sclilerj alese,Partea a II-a,
"P.S.B.",
yol. 7 . p. 299).
cleci in lucrarea sa Sfintul Grigo-ne avea de $nd totu5i si
3. in text"to lemov zrrro0efircn,
'chip
"completeze"
popular cle Sf. Vasile in llexairtreron"ul siu'
cele spuse in

?i\yilr

'

-.1...--.'

l6

SFANTUL

GRIGORIE DE IV!6SA

si ingreunez munca lui prin adaosuri exagerate qi nepotrivite (ci"ci ar fi o


nesimfire si iau in bi.taie de joc aceasti. guri in loc s-o preami"resc), ci
pentru ca, in chipul acesta, faima ucenicului s; nu pard, a fi cu mult mai
mici. decit a dasci.lului. Ci"ci, inu-uc6.t in lucrarea lui Vasile despre cele
$asezile ale creagiei nu s-a tratat despre facerea omului Ei intrucit nici unul
din ucenicii lui nu qi-ar fi luat sarcina si completeze aceasti.lipsi., foarte
u$or s-ar fi puhrt intimpla ca faima lui si fie asfel innrnecati. prin aceea cd,
n-a explicat ascultitorilor
sii in mod desnrl de dibaci 9i de precis
invi$.nrra cregtini. Daci insi. indriznesc si. duc eu la indeplinire ceea ce
lipsea gi se va dovedi ci ceea ce arn gisit cu cale sI implinesc nu constiftrie
intru nimic ceva ce n-ar fi wednic de el, atr"rnci tot ce voi face se va.atribui
lui, iar daci in exprimarea mea nu mi voi putea ridica la iniltimea
neintrecutelor sale expuneri, ahrnci el va fi sci.pat de invinuirile de a fi
putut pizmui destoinicia ucenicului, in timp ce pe mine nu m-a.r p6"ndi, pe
buni. dreptate, vina ci in mirginirea judecitrii mele n-am inteles deplin
invi.titura dascS.lului meu.
Obiectul cercetirii mele nu-i deloc simplu, nefiind cu nimic mai
important decdt minunile lumii, ba inn-un fel e mai de pre[ decit oricare
din cdte se cunosc pe lume pentru ci. in afari de om nici o alti. fipnrri. nu
se mai aseami.ni cu Dumnezeu. De aceez cei care vor urmi.ri expunerea
mea pot fi cu ingiduinli., chiar daci wednicia mea va rimdnea cu mult
inapoia celor aqteptate. inr-adevir, cred ci. nimic din tot ce weodati a stat
in leginrri. cu omul sau din ceea ce vedem acum ci este omul, ori va fi el
in viitor, nu poate rimine stri.in de cercetarea noastri. Cici nici stri.dania
mea n-ar fi deplini daci ag trece cu vederea peste ceea ce s-a spus weodati
despre importanga omului. in primul rind, cihiar qi dupi felulin care ni se
infitiseazi acum, omul prezintd desnrle contradicgii: insusirile de azi aJe
firii sale n-ar pi.rea ci. au ceva comun cu cele de la inceputa. Aceste
contradictii trebuie si le rezolvim cu ajutorul referahrlui biblic si al
temeiurilor cugeti.rii si.ni.toase in aga fel incdt intreg materialul si fie pus
in consonang. doctrinali cu succesiunea qi ordinea pirutelor contradic$i
care $'ar ivi in legituri. cu una qi aceeaqi ginti comuni., intrucit, prin
puterea lui Dumnezeu, avem speranfd si gi.sim temeiuri $i acolo unde ele
ar pirea ci lipsesc sau n-ar mai pirea posibile. De dragul clariti.lii, am
socotit potrivit si precizez de la inceput 9i capitolele lucrlrii pentru ca si-gi
poti face o imagine cdt de sumari despre cuprinsul intregii expuneri.
Capitolul lwa cuprinde o cercetare speciali despre "natura universului" si o meditatie
deosebiti despre ceea ce a precedat facerea omului.
Capitolul If va rispunde la intrebarea: de ce in istoria crealieiromul a fost tocmai
ultimul?
4. Ivlai pe Wgin

Marele cuvintcatehefra

V 8.

I
1

:t
:i

i
'i
j

I
j

s( :Rtt.Rt l..xtr-,t:'il( ;s

li

();ryiuiltrl lll lrratl'r<:irfiptrrra'ornulrri <lc;xrs<:5t(:


intr(:g lcsttrl <:rr:atici.
Oapittiltrl 11'lirrrrtrrc5tc r:ii fat:crr:ir ornulrri rlt:rrotli .sul)cti()rit:rtc?r
lui sub toate
ir.spr't
l< k'.
()apitr>lul1'lrlati ci ornuI irrritirstiipiinircir (:crcits{:ii.
Oapiu>lul 1? r:ctr:clcaz'irirtruclirt:r <litrtr<: curlr:l si firc. iirr irt trcccrc c conthiittrti
<:orrr:c1>tia
anorncilor.
Oaltiuiul 1'I/:rlirt:i <k'r:c orrlul tlu<:clil.rsi<lc irrrrrcfilesti si <lc itltelc nlascate.
()apiuiul \.7I1prr:z.intiiitrfiti5irrc:r vr:rti<:al:r
:r ornrrlui si rrriirrilc salc, <:nrcii tin loc <le
cuvittt. <lc rrrt<l<:
sc si ittlrcvcdc o difr:r'crtticrr:ir sufk:tclor'.
O;t1tiuilul /-X prr:<:izt::rziicit, pcrttlu a rrrrhi, orntrl :r f()st inz.cstl?t cu nrarlulalclc
IICCesit rC.

()a1tiu>lulX arlrt:r<:iirrrirrtc:rlrrr:rc:lzriprin sirnturi.


()a1.tiu>lul
-XI-st:rlrilcstc
r:ii nrintca nu p()at(:fi vizuti.
()apiLrilul .XII larrrtrlcstc cc trcbuic sir <:rc<l<:nr
rlcspre l)utcrea <'orr<lucaLoure
a
'l'ot
strflctr,rltri.
irici se r'otbcstc tlcsprrc r:irLrzl l..r<:rinrikrlsi ir ristrlrri. upoi sc alalit.eati
lcg-ltufx <lirrtr.r:
rilatcrie, rtlrIuri]5i spirit.
()apiuiul -XIII :trata pri<:irrasornnului. :r ciscaltrlui, a visclor.
Oapiu>lul .XII1 precizeaz:i r:i rrrintea nu p()irtc fi localizat:r irrtr-o arrurrriti partc a
colptrltri::rproisc arata r:c dcosebirc cstc intrc at:tiurriletrupesti si <:clestrflctcsti.
O . q t i t t > l u-l\ J ' l : r t r r r r l t s t t <
' :i strflctrr<
l ' r r g r ' l ; i l ocl s l ( :l ) r ( ) p r i u - z i rst r ' : r c t : l r r r r r r i l n5 i c c e a
"suflet".
r:c sc nrirnifcstri <:a
()apittilul -X\7 cstc utl conlclltu' l;r <:uvintclc Scripturii "si fltccrn orn rlupi r:hipul si
"<:hipulrri",
asctttittt:rrcarvoirstri". itt <::rrcsc ccrccteazirin r:c <:onsli tcrrrciul
si rlar:ilpoatc ti
"fcrit:it'' gi "nepl'rtirnitor",
rteo rrscttt:rnat'c
itttrc
pc <le o parte.5i. pc tlc:rltli 1;ar-tc,cc estc
'i:hip"
suptrsprrlitrrilorsi schitttll:rrilor5i r:trrrr-scp()atc vc<lcain
<lcoschirc:rintrc birbalersc
si fcrnci<:sr:.
pc citi vr-crrrcin pt'ototip cir nu cxisti.
()altitr>lul -X\'IIr,orbestc <lcsprc ce tr-chlric:si slilu <:uplivirc la cei cc viitl contradic(ii $i
itttrcabir cunl s-ar fi putut rr:rsLcoarnenii in <:azulcintl prilnii oanrcrri n-ar fi p:icitr"rit, gtiut
tiin<l t:i nastcreir <lc t:opii a avut loc dupi t:i<{cr-r:ain pi<:at.
Caltitr>lulXl'1II arata crr patinrilc nc(:ulfclil1c <lin rroi igi au orieinca irr inru<iir-ea
rroastli <u flt'ca cca trccugctatoate.
()altittiul .XLX r:onrltatc pe <:ci <:c spurr t:;i si dupii nt()artc gustirrezrlrurr:iti!ilor- t:clor
fiei(lilitc :u' c()Ilsta tot irt tuittcarc si bautrrra. intru<:;il prirna oara. in lai, onrul tot
asa a triit.
"porntrl
Capiuilul X.X alzti crtttt a fbst vial:r in rai 5i <:um trebuie inlclcs
oprit".
XXI
pr-ecizcazil
cir
Caltittirrl
pcntlu irn'ielca din rnorti nu trcbuic s:'r sperinr in
prirrrul rirr<l pe ntotivul cir ttea fbst fig:i<itriti in Scripturi, ci ca o corrsecinti necesari a
lucrurilor.
()apiteilul XXII t:rrtttbate pe cei (:c spun c:i <lac:i irrr,ic.reae ce\a atet rlc f'r'urnos5i de
hurr, atun<:i<lc t:c ca n-a sositdcla, ci sc spcrir a vcrri <loarrrraitArz.iu.
Capitt>ltrlXXIII arati c:i r:inc nriirturiseste c:i lunrea a inccput si existe in tinrp, acela
trcbuic sa-i a<lruiti gi un sfirsit.
Caltitritrl X-Xfl'conrb:rtc pc <:cicarr'susqilr c:i rrrateriae clirr veci, ca 5i Dunrnezeu.
{)altitr>lul X.Xl/ lirrrulcstc cunl ar putcr fi aclus chial si un nccrestin si r:rcadi in
thr(:u'iIr:r.S<:r'ipturii<lcsprc irtr.iere.
()iryiuilul XXI'I d<:rrr<rrrstrrcazii
ci invierea nu-i cera irnposibil.
t)a1tiuilnl .XXI{I :rt':rtri <::i-i yrsibil <:a dupi dcsfirr:crca trtrpului otrrenesc in
carc a first al<':jtuits:i lc rccapcte iar si sa rcvina la vi:r1;i.
clcrtr<.:rrtr:lc'<lirr

2 - Sfetrtul Crigs+edelilEse

srAsrtrL GRrcoRrEDEl.IrssA

l8

Capitolul XXWII combate pe cei care sustin cA sufletele au preexistat inainte de a fi


velit in trupuri sau in'r'ers, ci trupurile ar fi fost fbrmate inainte de suflete, iar de aici gi o
cornbatere a celor ce scornesc o migrare a sufletelor.
a
Capitolul XXIX aratA ci omul vine in existenli prin crearea concomitenti
sufletului 5i trupului unite in una si aceez6ifipturi.
Capitolul XXX dezvolti o conceptie mai doctoriceasci despre crearea trupului
nostru.
CAPITOLUL

"Aceasta cal tea facerii cerului qi a pimintului", zice Scriptura5.


e
Dupi ce au fbst create toate clte se v:id Ei fiecare lucru a fost Pus
la locul lui deosebit, in a$a fel incnt corPurile cere$ti imbritiSeazi de
jur-imprejur. intlegul univers, iar cele mai grele dintre ele Si care au
tendinta si cadl in jos, cum sunc pimintul qi apa s-au statornicit laolalti,
in mijloc, anrnci qi-au luat locul in firea lucmrilor sub forma unei legituri
Si intiriri a ftrftrror fipnrrilor ingelepciunea Ei puCerea dumnezeiascd,
singurele in stare si cdrmuiasci totul prinff-o indoiti lucrare: acee^ a stirii
Si a miSclrii. Prin ele a fost adus la viatri ceea ce nll existase p6ni atunci qi
a fost pus in mi$care ceea ce a fost statornicit de acum, fixind ca pe o axi
bolta cereasci, rinduind-o ca pe o roati in drumul ei neintrerupt,
asigurindu-le astfel pe amandoui printr-o leginrri de nezdruncinat ca qi
cum ar fi strins cu o sfoari in jurul pim6"ntului materia care se invdrtoEa
merelr in urma invdrtirii ei circulare, iar pe de alti pal'te [inand mereu in
tensiune corpurile virtoase Ei nemlidioase pe baza aceleiaSi miSciri
circulare neintrempte6. Pentru ambele lucruri puse in miEcare au fost
statornicite acelea$i bogate rinduieli auit in ce prive$te uscatlrl, cit qi in
portiunea aflatA in continul schimbare a lumii, cici nici Lrscahrlnu-$i
piriseqte starea sa fixi qi nici cerul nu-$i rireqte u'eodati iteza miScirii
sale circulare.
Acestea au $i fost preg[dte, potrjvit intrelepciunii lui Dumnezeu' sA
constituie un inceput Pentru intreaga Lui operi minunati qi, dupi
"la
inceput a ficut Dumnezeu
pirerea mea, chiar' 9i prin cuvintele sale,
ierul Si piminn-rl"7 ne di si ingelegem ci tot ce a fost creat qi ce a fost adus
Ia viati potrivit voii lui Dumnezeu, au izvorat deopotrivi din migcare Si din
stationare.
A$adar, cu toate ci, potrivit oPozitiei dintre fortele lor, ceml 5i
pimintul s-au despirgit unul de altu\situindu-se tocmai in pozitrii opuse,
ionrSi lumea care le desparte face oarecum o legifuri inffe ele tocmai
datoriti fapnrlui ci se aflI intre amindoui, purdnd asfel clar in lumind
g9:3]yry3 qrntre cele doul extreme. Intr-adev;r, aerul e mereu suPus
5. Facere 2, I (citat dupi editia sinodala din l9l4)6. Idei similare la Ciceio. De naatra deorum. II, 45, I l5-l I 6'
7. Facerel, I.

s.,: 'r -,.1, : ','4iri). irr+trli - S

SCRIERI EXECS,TK:T

l9

mobilititii si subtilitdtii focului atit din pricina finetei sale fireqti, cdt si a
uqoarei sale mobilititi. Dar nlr s-ar putea spune nici ci ele n-ar fi inruclite
$i cu uscanrl, pentlu motilul ci el nu-i nici in continuu nemi$cat, dar nici
nu sti gi nu se impriScie prinu.o scurgere neintrerupti, ci pe temeiul
inrudiriis, cu unul sau altlrl, el devine un f'el de granild intre fortele opuse,
contopindu-le cu sine insu$i qi tlansformindu-le in altceva.
Tot la fel se comporti si lichidele, luind o dubli infitisare atunci
cind vin in atingere cu corpurile opuse lor. $i anume, intruc6"t sunt grele
qi apasi in jos, lichidele au o mare inrudire cu piminnrl, iar intrr-rcit
posedi forta fluidelor clar $i nestatornicia lor, ele dovedesc ci. nu-s stliine
cu tonrl de nahrra insufletiti, ci tocmai prin aceastaprovoaci contopirea qi
unirea cu cele opuse lor pdn aceea ci transformi forfa gravitagionali in
una motrice, insi fr,rd,ca prin miqcare si se piardi din greuta[e, aqaincdt
opusele extreme ale nanrrii se ating 9i se impaci intleolalti tocmai
datoriti elementelor intermediare.
$i ce-i mai mult, daci cercetim corect lucrurile, nici naftrra insiqi a
acestor lucruri opuse nu rimane neinsufletiti Ei total stliini de cea a
altora, ci cred c; toate lucrurile ce apar in lume stau in dependen$
reciproci qi echilibru. $i chiar daci par a fi intr-o lupti din pricina
proprietitilor specifice opllse, tonr$i in sinea lor ele se afli in al'monie.
Migcarea nu trebuie inqeleasi numai ca mutare dintr-un anumit loc, ci qi
sub formi de cre$tere $i de alterare. ln sinea ei fir'ea e neschimbabild in
miqcarea ei qi nu poate produce alterare sau nimicire. fn intelepciunea Sa,
Dumnezeu a diruit neschimbabilitate celor in continui miqcare $i
transformare celor imobile. $i in spirit de ingeleapti prevedere El a gi.sit
bine sd intloduci o astfel de orinduiali incit din invariabilitatea si
neschimbabilitatea care ies in evidentl uneori la cite o fipturi qi care sunt
insuqiri ale firii dumnezeie$ti sI nu se poati dedtice c;, creatura ar putea fi
luati drept Dumnezeu. Tocmai din acest motiv are pimantul insusirile
corpurilor solide, ceea ce nu inseamni ci n-ar suferi qi el unele schimbiri,
pe cati weme cerul de$i nu-i supus nici unei schimbiri n-are nicicurh
insuqiri de soliditate gi aceastapentru ci Dumnezeu a voit ca, prin aceasti
unire a ceea ce-i schimbitor cu ceea ce-i statornic qi ceea ce-i migci"tor cu
firea celor invadabile, echilibrdndu-se a$adar intreolalti prin schimbul
reciproc de insu$iri, cerul si nu dea nici de departe impresia c5.am avea
B. Poatc ci sub influenla lui Posidonios clin Apanrea (135-51 i.Hr.), filosof din roala
rrre<liestoica, dar poate qi sub influcnp scrierii De nip'i. Abr.,32, a lui Frlon din Alexarrdria (cca.
4t) cl. Hr.), Grigorie de Nyssaconrhini iclei din antropologia gi cosnrogoniaantici sple a explica
organizarea 5i constituilea celor clin lunre intro arrnonie universali, (crupqxoru, &pt .,.aoq
rru;.Lncr0etcr),
V. Iranka, Pla.to christianus, Innsbnrk, 1968, p. 160; oricunr, Cicero nuntegte pe
"urietenul
rtteu".
Posidonios

l'I
sr,lxrtrt. c,rut;oR.t[l)[: N\Ss.{

?0

()i<'i, dupi cum s-a spus' nici una (lin ccle


<le a fat:e (:tl !'t'c() divinitatt"
nu sc p()ate at'ibui Fiintei
<loUi instr$ir.i,nestato'nicia Si schimbatilitatea,
dttmnezeie$ti'
'eatiunii$'crci'
r r,ro"i la in<leplinire
i,r.lenlini'e intreaga istot'ie a Cl
$i iati a5aa fost dusi la
"s-a si;ar$it cerul 9i pimincul 5i toate cele din
dupi cum spune Moise,
ce.ttl
l<>t, impoclobindu-sefieca'e cu frumuiete co.esPunzitoare,
L.i"of
innotitoare
$i
vietitile.
prin
pdn su.ehrcir.eastelelor', marea si dzduhul
ca'e
animale'
plante
ib.rricour", ia' pimintul cu celc mai deosebite
.$i
viati de citre voia lui
la
cu
putere
acluse
fost
au
toate frr.i rleosebir.e
felul de fi'museti: d6nd
l)umnezeu, $i era p6minrul plin d; tot
ceea ce se poate
rleopotrivl si flori 9i fructe, iar livezile erau pline-de.tot
povdrniSurile qi
coltudle
5i
toaie
gisi in ele $i roare vdrfurile qi colinele Si
coPaci.care' cu
de
felul
toate vdlcelele er.aupresirate cu verdeati $i clr tot
pini la
crescusere
totusi
toate cd abia 4c curand se inilqaserd pe pimint,
prin
zbu.au
tourc vietuitoa.ele
.", -ui <leplini frumusete. Desigui.f
vizcltrh,siltAndqizburAndinu.ucAtPoruncaltriDumnezeulediduse
vioi ctt sutele in nrfisuri si in
a.easu'put"re de viati, mi$undnd 5i alergdncl
umbroase rrslrnau peste tot de cincecele
toate colqur.ile si J;pornrite
alta, Penu'tr tu ."t:t
ndsir.ilor'i,. Poate chLr Ei infdtiSarea mlrilor era
pe$reri,.din golfuri si dfn
5;;;;;;;"
si ri"isric" in actdncirurile lor rte prin
in
chiar 6e voia lui Dumnezeir in iirmuri si se uneascd
;;;r."1 scobire
valurilor se intleceau in
chip prietenos cu uscanrl. Iar miqcirile blande ale
blinde 5i plicute mangiiau
mirelie ctr fi.trmlrselealivezilol., Pe cand adier.i
eratt pline atit uscahrl
cuvant,
pisctrrile mai risiriie ale tinunrilor'. Cu Ltn
cdtqimareadeomul[imenesfAr\iti.clefdpnrri'darcelcareurmasise
bucure de toate acesteaincd nu venisell'
CAPiTOLULII
acea falnicS si
incl nu-si flcuse aparitia inu.e viequitoarele lumii
inainte
stipinul
fiinti care e omulr2. cici ntr era fil'esc sd apari
pretioasi
'.1"
dtpr aceea urma si
,.,p.,5i, ci intii tr.ebuia pregititi irnprrdtia si abia
toate a pregdtit
?ibi loc pdimirea s.veran;lui. nnia cltipi ce Ficicorul_a
fel de silas imPiritesc a5a cum era pimdntul' insulele'
g-J"-:-:l
9.I<lee<lezvoltatimaiPelary<teCiceroinrriergaluiDenaturzdearutn,||,47,

132.
1ru,53,

10.}ascrismu|trlespreinfluentasofuticiiastrpraSfihtuluiGriggle(asevedeaindeosebi
eraI un poeL nu
iucrarealui 1,.Meri4ier,0u;;r;; igiX.;j,anLr. uita prea adesea-ci.sf.-Grigorie
p. I si urm)' Aici
Weshad.n,-1955,
u,-wy**,1,fti'l.y.rrifter,
numai u^ filox,f (G.W]V.;k;;;i,-.g";
('al1ea raccnt'
avettl () pr.elucrzre poetica a cap' l-2 dm
l l . h r c i o c l o v a d i i c a S f l ' G r i g o r i t ' 5 i - o t t " * . p ' t a c e a s r i T t i g t : * r r o " c o n r D l e t a r e htiere
"a

.it"1^ti't'iii li.,"ai"
;;:il;",
Hexailnerottut,,ip..,,rt i t rril"P'S'B"',
{}'p l3'
vol'.1
1ia
lJfi*". i.c. 18,I ,'in col<'t
""t"ii.
rtc pil<tain Lvsis2ll'
F#u-brc irt senul lui Plai<rn,

at' oti*p' b.tptt

l"A'

2l

scRtt.Rtt_xt(iu'ncl:

I
I
t

mal'ea qi cerul (:e s-a boltit ca un acoped$ pestc ele si dttpi ce au fost
so'inse in acestpalat irnpirritesc tot fi:lul de bogaiqii,iar intre a(:cstehogieii
q;i:rre in
intri tot ce a fost (:r'eat,$i anume tot cc cre$tc si tot ce inc<>lqeqte
ea simlire, viata si sullare, ba inci la acestc bogiqii inqirim 5i intreaga
materie care in fata ochilor omenegti s-ainu-ednicit cle oal'ecarevaloare qi
inscmnitate, cum srrnt auml qi arginnrl qi pieu'ele pregioascinrlrirsite de
oameni plecurn si tot s<liul de alte bogiqii ascunse in adiincurile
ca intr.o vistierie impiriteascl, abia atunci a rinrluit
pimintului
l)trmnezeu si vinil omul in hlrne, mai intii ca pdvitor al atitor minunirtii,
iar in al cloilea r'6nd ca stipan al lor, pentru ca folosindtt-le si-si dca seatna
cine este Cel ce i le-a <llruit, iar prin frumusc[ea Ei miretia inu'egii acestei
priveliqti si fie in<lrtunat a piqi pe turncle puterii celei nenumite qi
nedescrise carc i le-a ficutrt.
Iati <le ce omul a fost introdus ultirnul ino'e creaturi: nu penou cd al
fi fost aruncat la trrml ca un dispreguit, ci ca unul care inci din clipa
naqtedi se cidea sI fie impirat peste supusii sii. Dupi cum un stipin nu-qi
inviti in czisi oaspetii inainte <le a-qi fi procurat alimentele neccsnle, ci
abia dtrpi ce s-aaprovizionat stficient cu [oate cele necesareqi dupi ce qi-a
previzut casa, cimara qi strfi'ageriain condiqii acceptabile qi abia dupi ce
sa pregitit cu toate cele necesare ospitirii, abia atunci igi duce oaspetele
in locuinqi, tot a$aqi-aimpoclobitcasa qi bogatul gi mirinimosul Purtitor'
cle grijii al nattu'ii noasfi'e <:utoati str':llucireaq;imireqia, plegltind o rnale
qi bogati lisui de alimente qi abia dupi aceea arluce el pe om inliuntru,
dintlu-i drept simbrie zilnici nu doar promisiunea a ceva inexistent, ci
gnstarea a ceva real. De aceea, El a sidit in fil'ea sa un amestec de
dumnezeiesc $i dc omenesc pentm ca si poati gusta din f'ericirea
amin<lurora atit l>ucuriercle a st:t in leginrli cu Dumnezeu, cet si din
plicerile pamiinteqri prin simqimintul pe care-l are ci nu-i striin nici de
tu.urii't".
CAPITOLULIII
Nu tlebuie si scipirn din vedere nici fapnrl peu'ecut pe cind se
inchegau in formi statornic:l o ltune adt^de mare qi pirqile ei ca si
infitiseze ceea ce era sd se vadi mai t6rziu. Intreagd creaqia sc intirea in
convingerea ci totul izvori$te dino.o putere qi dintr.o porunci
dumnezeiascl. Insd, atunci cind a fost vorba cle crearea omului a awrt loc
o sfituire 9i, dupi cum derlucem <lin ctrvdntul Scriphrrii, a awrt lot: ceea ce
face un artist, care-siface o schili rle plan penu'u cee:l ce ave?lsi rettlizeze,
mo<lulin carc trrma si actionezesi in cc mistu'd claboratul non aveasii se
"clin
13. Desprc crul()a$terea
fiptrrri" vorh<'auinci Davirl (Ps. 18, l), Pavc'l(Rorn. l.2tt),
dar si st<ricii5i.dcsilrru'.Filorr (l)t opif..25; Dc' rtrorrart'hia.I ).
l3b. Mer<:rrinragin<'filonianir (I)c oprl.. 48).

SF,{I.TTUL GflGORIE

99

DE NISSA

ce
asemene cu or.iginalul, adici scopul propriu-zis al noii creatii. Dupi
odati a fost aclusin viati, ce antlme urma si faci Si Pestece si stipineasci
omul. Despre toate acestea cuvintul sfint ne spune cd s"au petrecut
sa de stipnn peste
inainte ca omul si fi ajuns a-$i lua in primire chemarea
"Dumnezeu a zis: sd facem
cele din lume. Cici, dupi cum spune Scriptura:
om dupi chipul nostru $i dupi aseminare si si stipdneasci pegtii mi::ri !i
fiarele pimintului qi pnsfuile cerului qi dobitoaceli Si tot pimintul"u'- $i
minune! Soarele a fosi creat, dar nici un sfat nu i-a premers; cerul la fel Si
tonrsi nici pentru unul, nici pentru altul nu s-a fecut nici o Pregitire in
ordinea c.Ladei, ci aceste fipnrri minunate au venit pe lume numai singur cuvnnt firl si ni se istol'iseasci nici un aminunt despre
printr-un
'p.ovenienla
lor, despr-emodul creatiei lor' 5i despre altceva in legituri cu
It.. $i tor in felul icesta s-a procedat si cind au fost create pe rind 9i
celelalte: stelele cerului, vizduhul ce se zrfli la mijloc, marea, uscatul,
animalele, plantele qi toate Pe cal'e Cuvinnrl le-a adus la viati. Numai cind
a fost vorbu de facerea omului, Fdcitorul a toate a procedat cu
circumspecgie,pregitind parcl dinainte chiar Si materia din care avea si-l
faci si uti, a.rp; u.""u dindu-i infi[i$area dupi aseminarea cu un model
de fnmusete deosebiti a explicat cu acea ocazie Si destinatia precisi cu
cal'e a fost adus la viati Si rdnduit atunci, pouivit roshrlui activititii lui, ci
toati destinatia lui sti in leginrrd cu voia cia dumnezeiascirs.
CAPITOLULry
Dupd cgm pe pimdnt uneltele me$[erilor sunt a$afel conscituite ca si
i-a
poati n fotorit" atunci cincl o cere viafa, tot a$a Meqterul me$terilor
i."ut o-.rlui o fire care siJ indreptileascd spre fapte cu adevirat
impiriteSti anrnci cdnd l-a dotat nu numai cu calititi spirituale superioare'
.i ii .u alcicr.rile trupeasci indicati special spre a stipini lumea. Cici, pe
de o parte sufletul liri ii spune, chemarea lui impiriteasci ii spune cI el
de
U.ebuie si se ri<lice mult ieasupra nimicniciilor de toate zTlele,iar pe
neingriditi,
alti parte el are o superioriute vizibild prin libertatea-sa
poujvir cireia el se poaie hotiri $i conduce singur', in mod liber dupi voia
suto.9i ce alte insusiri slrnt oare mai de pret pentlu un rege decit acestea?
De altfel qi faptul ci omul poarti in el chipul Celui care stipAneste Peste

14. Facere 1, 26.


cnncl .dfirma c.a in.expr_rnerea crezului siu
clreprare A.V. lvanka (op. cit.Ig0)
it. L.
gandltor exlsl.enuaUst .
ca
un
procecleazi
antroDokrgic St. drieorie de Nvss,a
*'""titi.'i?f.,arla

a."f" u-ta,"t ii..'w. Uf,.notea voii dnrenestiredactat de Origen (Peri arhi>n.


corxeptul tlespre liherral.:P. !f_11 s()cote5t'celmat
p. IIt). St. fde-r,rie largcsre$i aclarice$te
t'C.l
.rtL a cr.ri p. orrl cu scbpul.ca si guste din.t()ate
"tn"t"i,
D"ti"i.r."
U."i,l.
ilr-.'art
[ber"
<larurileLui,4esieur." ti"-f p"t." lipsi 4e tot c era mai scurnp, rte a fi indepi^rrclent$i
(Muele cuvirrt ca"tchciic,cap. 5' 9).

{:.
:

SCRIERI EXEGEI]CE

toate fipturile nu wea sI insemneze altceva decdt ci de la inceput fir'ea


omului a fost destinati sii fie regini. Cici dupi cum, potrivit obiqnuinqelor
omene$ti, cei care executi tablourile stipinitorilor u'ebuie si redea in ele
expresia lor autentici, iar prin imbricd"mintea de purpuri spol'e$tesi mai
mult vrednicia lor impiritesci", incdt se qi spune in mod obiqnuit cd in
"r'egele"
tabloul respectiv se vede chiar'
insugi, tot a$aqi fir'ea omeneasci, a
fost creati sd aibi rol de conduci"tor peste altele pentru ci se aseamind cu
impiranrl tuturor fipturilor', fiind astfel ca un tablou viu, dar care are
comun cu modelul sd.u vegnic atlt wednicia c1t qi numele. De fapt, ca
semne ale demnitigii sale, omul nu poarti nici o manrie de purpuri gi
n-are nici scepu'u si nici diaclemi, cici sub inflgigarea lui nu avem de
astidati pe Cel ce i-a fost model intrucdt in locul manriei de purpuri s-a
imbricat in haina virtutii, care-i tonrqi cea mai impi"r'iteasci dintre
imbriciminfi, iar in loc <le sceptru se sprijineqte pe fericirea nemuririi, pe
cdnd in loc de diademi impiriteasci e impodobit cu coroana dreptigii,
a$aincit prin toate acesteaomul se distinge printr-o wednicie de adevirat
impilat ca unul care se aseamini aidoma frumusegii Modelului siu.
CAPITOLULV
De fapt, aceasti fi-umusegedumnezeiasci nu stliluceqte prin farmecul
ori printr.o tinuti deosebit <le ripitoare, ci ea se
exterior al infitisirii
poate recunoaste dupi fericirea de ncrlescds a unei pici Ei clesivArsiri
interioare. Ca<:i<lupi cum pictorii tlanspun pe planqeti prin linii qi culori
infigiqarea oarnenilor', sco[6nd in cl'irlenqi cu pensula in nuange pot]ivite
-spre
a re(la cit mai corect
Ei corespunzdtctare clorintrei de exprirnal'e,
fi'umuseqe;roriginzrlului, tot aEasi stii ci Ei Pictoml nostru a pus in noi, ca
nigte nuanfe colorate, virtufilc, impo<lobindule minunat dupi modelul
propriei Sale fi'umuscfi. Multe qi variate sunt culodle chipului prin care se
redau a<levziratele
nuante zrleorisinalului, in orice caz nu ro$ul sau albul
lipiitor si nici u'eo alti culoare intcrntediari, nir:i haqurarea pentru
redarea genelor si nici ncgrul intunecat, pentru zugrivirea ochilor, aga
cum de obicei se exprirni mai inchise unele pirgi ale tabloului gi tot ce
mai obiqnuiesc in acest sens nrdinile pictorilor', ci in locul acestoracurilia,
nepitimirearT, fer-icirea,instr iinarea de orice riu qi multe altele de acest
fel sunt cele prin czire se cxprirn:i asernirnareaomului cu Dumnezeu. Iati,
<lar',<:uce flori rlin propriul Saiuchip a irnpodobit Creatorul firea noastli!
Ci"ci <laci cercetezi 9i altc tr';lszituriprin care sc distinge fi'umusetea
rlumnczciasci, vci afla <:i qi in lcg:iturii cu ascmin;rrczrchipului n()su'ucu
a<:ca frurnuscte s-au piistrat rnulte rnir'ftrrii. Ingclegerea q;icuvdnrul sunt
"ncp:rtirnircu"
17. &rct&;ra =
ocupa urr loc centrzl in cugetalra Slintului
Danilou,
I'latonisnre
cI thtttkryic' rrri:.u'qrrc.
I'aris. 1944,p. 99-t()4.
J.

Grigorie, cf.

st',\Nrt t. cRt(;()Rtf- Dt N\ssA

"la
inccput (,uvintul ela l)ulnrlczetl"t$, ial'
propl'ii rlurnnezcirii, ciici inci
"nrintca
lui Ih'istos"r!', este cea carc griic'Etc in el. Nu ptctt
buu"l .pr.,rte ci
<lcparte <le a$2 cgv?l stau gi cele oureneqti. Prive$te chiar it-t tine insugi 5i vei
girii acolo si cuvintul 5i puterea <le judecati, inli[rtii ale a<lcvitatei
ingelegeli ale Cuvintnlui. Dar in acela$i timp I)tunnc:zell e iubirc $i izvortrl
"drigostea
este de la l)urnnezeu"?0
iubiriil dupi cttrn spune marele loan ci
"Dumnireu
intipirrit
l-a
lucl-LAcest
iubir.e"'r.
Ei pe faga noastli
esr"i
Si
"int'u
aceastil v()l cllnoa$te toti
Pllsmuitolul frrii noasu'e, cici - sPune El ci sunteti ucenicii r:rci, daci ve [i avca dt'agostc intle voi"". Atarlal , daci
aceasui iubire nu existi, atunci toate trlsinrrile chipttlui se schimbi.
Dumnezeu toate le vede, t()ate le au<le, toate le pltrunde. Doar qi tu tot
prin vizut Si auzit ingelegi tot ce se Petrece, dupi cum qi puterea de
judecati este cea care cel'ce[eazi qi piu'undc Peste tot.
Oq,PI'IOLULVl

Dar sI nu creadl nimeni ci prin aceasta am u'ea sI sustinem ci


inU'ucit se aseamini, l)urnnezeil'ea at' acqiottaa$a cum actioneraziomul
cn frrrqe diferite, cici nu se poate si admitem ci Puterea de judecati a
fii1Cei dumnezeie;ti ar lucra odati intrun fel, alti<lati in altul. De altfel,
prin pucerile noasfi'e suflete$ti nici noi nlr concepem lucrurile in chip
variac, c1 toate ci prin mljlocirea simqurilor t'eactionim de fiecare clati
diferir. Cdci existi o singurl forti si aceastae tocmai puterea tle judecati
clin noi, prin mijlocirea cireia percePem qi prelucrim dacelesimturilor. Ea
este cea care priveqte prin intet'mediul ochilor ceea ce i se oferi, clupi cum
tot ea preia cu ajutorul auzului ceea ce se vorbeqte, gisind plicere fatl de
ceea ce-i plicut $i reactiondnd durelos fatl de ceea ce-i neplicut,
folosindu-ne de miini pentru odce dorim, fie cI intindem mina fie ci o
retl'agem, folosindu-ne de ele dupi imprejurit'i ca qi de orice mlclulare.
Daci la ont cu toati deosebirea organclor sensitivehirizite de naturi,
unul Ei acelaSieste factol'ul prin care actioneazi Si se Pun tclatein miqcare'
unul qi acela$i cuget, care lucl'eazi poUivit trebuinqelor de fiecare dati Si
cale n1-si schirnbi fiinta cu toati vatietatea actiunilor, atunci cum si ne
putem inchipui ci din pricina mocltu'ikrr variate in care se manifesti
atotputel'nicia lui Durnnezen s-ar putea mlcar presuPune ci at' exista in
"Cel ce
a
fiinta Lui mortrente <lt: schimbare? Dupi cum zicc proorocul:
"s',
ce
a
Acelagi
este
Cel
si
zirlicochiul si ccl ce zrsidit la loctrl ei urechea
1 8 .I o a n l . l .
1 9 .I ( l o r . 2 , 1 6 : . 7 , 4 ( ,
2ll.llcnn 4,7.
2l.lloatt4,8.
2 2 .I o a n 1 3 , 3 5 .
23. l's. 93. 9.

scRl l:Rl l-xl;( ;l: l l( :!.

I
F

t:a
intipirit, p()U'ivit trlo<lcle:lor cxistcrnte 11 El, $i putcrca a(:cstor sitrtluti
spct:ifit.c fit'ii <ltnclt:qti. (lii<:i rlc itt:eca s-trsPus
liStc scnrnt: tlc t'c<'tttt()zr$tere
:r.
"szi
fzr<-cltronl <lttpii t hipul Nostr'tt"
in Sr:riptruit
(:()nstii iirUic,ilca anonrcilor? Oe pot ritspun<le ei iu
$i atunr:i itt r:c
.,.1 ilcc:st citat llilrlic:? (]urn \()I' Inai Putcil ci pisU'a ::':-t:t't]
legituri
ccle ce s-au spus adiucauri? I)aczi
invii[iituta rle t:r'e<linti <lat::iuc gintlirn la'l'atilui,
(:u
zltut-tci (:utll ll.lili p<latc fi
a
Fiul n-ar avca filc ?rs(:m;rnzitoal'c
clcl
vor{ra tle unirircc:u chipului can<l sc apliczi la pct'soauc rlifi:r itc? circi
"si
prirr
iugcleag'i
(:ill c a spus:
firccnr onr <lupi chipul Nostru" si a tlat si sc
'l't'citne
esgc (:e?lcat'c s-a cxpt'irnat, in fbr:ni
insi$i Sfinta
<:i
accste r,ruint"
()are
o cxptittrarc la fcrt'tna singulara
plur.:rli, atunci <lcsigur n-al fi fblosit
Daci
,la..,i pr.ototipulilc n-ar fi inu'u totul asellli-ln:ltoal'c intrcolalti?
t:u
fost
fi
pers,rancle ttlcitnit:c n-ar fi infiu trltul asellliln|toal'e, atunci at'
mai
ireputinq;i ca itl ottt si se faci o siuguri rcpt'orlucere a acelorzr tlei,
persoane,
t:elc
n'ei
in0'e
tle
1;rturi
<lescbilc
rnult, rlar:zi ar' fi fost \rol'l)a tle o
('u
:rtrrn(:i <lc l>uttit sealt.t;i t:it s-zrt' fi crcat Si <:hiptrli <lifclitc $i alltrlllc
numai
Or', fiintlci e r'orba
insuSirilc rlcoscbitoat'c alc fiecilci Pcl'sozrnc:r5.
ntr-i tttrul siugul', attln(:i
tlimpotlivi
cinrl
mo<lclirl
pc
<le up singtu' <:lrip,
t.tttl.t t.i celc (:zll'ese
lecttt't<litst:i
nu
r:inc ar.fi auit <lc ucsor:otit int:it si
ascaltrila cu Llll;t, firir in<loiald ci tlebuie sit se asel)lclle Si intrcolalti?
dc la
P6atc ci t<lctrtzripc:nti'u a lltl sc il'i vt'cutr (:uvant tle tlt:ari s-a sPus inczi
"szi
f:tcetn oln (lupil chipul N()sU'u 5i dupa ascnlillat ea
far:crea ()l)tt"rlui:
Noasu'i":".
CAPITOLUL \1I
st;rfrrl.a rll'r
r r c r . r r r n e ""st:ttttt'zt
<lt'czrpti"a rlrnului? $i <l e ( : e n U i s - i f < l : f t
Dat't;e \I'ca si iittsctttne
omuhri rlco<lati t:u U'upul gi nrijloaccle Pentru a-5iapziraviafa, ci otnul vine
pc ltune gol r;i neajutorat, sitlac 9i lipsit de luct'uti tle cea rnai neapalaUi
L.cbuintii in aqa rnisurii incit,.jutlecin<l rlupi aparcuti, cl c u'ednic mai
cgr'.i1rls:i fic cotrlpitimit <let:it pl'calll;ll'it?El nu-i inat'mat in fati nici t:u
(:o;ll'll(:,nici cu glic,are ?lsctltitc,<:u filci si rlinti Putclllici oti cu ghimpi
prcvirzuqi cg o ()trav;] nitni<:itoare, <lupi (:tun e cazul la cele tnai multe
(:u \'t'eo
ilirlalc <:;rsi sc apcl'c <le t'iuvoitoti2'-, tra nu-i nit:i Inlcar invelit
haina tle pir pe (rot'P.

24. facerca l, 26.


(Migrrc.l'9, 29'
il. i"irri,tiitri tcrr<lintci cxtlcrnistc a lui Erutotttiu au rris atit Sf. Vasilc'
4gi-ii4j iii'ii S1.Grigt,ric dc Nyrsl (\{igne P.G. 4ir, 24'3-ll22, s:tuirt ctlitia cI'itirrl a lui \\'.Jagcr'
I-Il, l-riclcn/ l9{iO).
2(i. Ihccr ca I , 2(i.
ii. iri",ur,l,,lisrrrclc tlinuc onr si anirrralc sc rcsiltttc irttltrt:rt1aliloso lui glcr: l'ositlortios
,,,,t,r1 dconutt II, l5l)-; influcntir I'izibil:-rsi la Sf' Vasilc
tp'ittliri,'iiri..i.i'1,;i'iri.,.;;r,'i).
ifiiri',iiiii',tr,,t .\i l:r l:r(:llrr\itr (I)c' ttpitrcirtl)<ri.\{ignc l''l- ' \/ll' l4 r:)'

26

SFANTUL GRIGORIE DE NI&SA

$i totuqi poate ci, pentru siguranqa lui, tocmai cel sortit de fire si
stipineasci peste algii s-ar'fi cdzut si fie dotat prin fire cu arme specifice
spre a nu apela la ajutor stliin. Cici pentlu siguranfa lor natur.a le-a sortjt
forta suficienti leului, mistregului, tigrului, panterei $i alcor fiare de felul
lor qi tot asfel taurului coarne, iepurelui iugeald, gazelei forga siriturilor.
elastice 9i agerime in privire, unora dintre animale mirime, altora
Eire[enie, pisirilor aripi, albinei acul Ei in general tunrror nahrra le-a
hdrdzit ceva spre apdrare. singur omul e mai incet decdt toarc cand e
vorba de itezd", e mai mic decit toate animalele puternice qi uriage, mai
ugor de invins decit toa[e c6.ndne gdndim la armele de apirare ddruite de
nahrri28. Dar atunci ar putea intreba cineva: daci se afli intr-o asfel de
situagie, cum qi-a putut dobindi stipinirea peste toate? pirerea mea este
ci ceea ce for-meazi lipsi_ in firea noastri devine un temei pentru
superioritate asupra altora. Cici daci omul ar fi avrt o fortri at6.t de mare
incdt si intreaci iteza calului, fiind diruit cu un picior pe care nuJ sperie
greutatea drumului si si mai fi fost protejat qi de copite Ei de potcoav-e,iat.
pe deasupra daci ar mai avea qi coarne, ghimpi qi gheare, atunci omul ar fi
piqit pe pi"mint inci de la incepur ca o fi,ard,silbatici qi cr.udd, conqrienr
cd. are de la naturi astfel de arme tnrpeqti Ei anrnci nici nu s-ar mai fi
interesat si ajungi si stipdneasci peste alfii pentru ci ahrnci n-ar. fi avut
nevo,ie de ajutorul njci unuia dintle supuqi. or, tocmai din aceasti pricini
au fost impdrgite fiecireia dintre fiingele supuse arme noi ca si le
satisfacem anumite cerinfe qi prin aceasta am gisit ci-i necesar sd ne
asigurim stipinirea peste ele. Incetineala qi mobilitatea mai r.edusi a
corpului nostrll ne-a indreptat paqii spre cal, pe cale l-am imblinzit.
Goliciunea tlupului ne-a silit si folosim utilitatea oii, care intregeqte lipsa
-de
noastri fireasci prin folosul anual de ldni.. Iar faptul ci mijloacele
existenfi ni le aducem si de altundeva ne-a silit si recurgem la folosirea
vitelor de jug. intlucdt noi nu mdncim iarbr ca vitele ne-a devenit
folositor existentei boul, care prin munca sa ne inlesneqte traiul iar-,
deoarece, ca sd ne apirim de alte vietiti pe care a trebuit si le prindem,
am fi avut nevoie cle dingi qi dc Tnisele, ne-a venit infi-ajutor ciinele cu
iteza qi cu filcile sale, ficindll-se un fel de cuxit viu spre folosul omului.
ca unealti de api.rare mai puternici 9i mai eficienti decit cre$terea
unor coarne si decdt ascugimea unor gheare omul a descoperit folosul
fierului, care nu ne inso(eqte neapirat de fiecare dati cum era cazul cu
armele acelea ale fiarelor, ci doar atunci cdnd timpul ne indici si facem
apel la ajutorul lui, alti dati el e lisat acasi. In loc si o folose5ti doar in
intcriorul camerei, carapacea crocodilului se poate prelucra la fel, dar de
asti dati incrcdinidnd-o la timpul siu pielalului sau <lacd nu vr.em, se
poate folosi in acelaqi scop arta fierului cal'c ne poatc servi Ei in tirnp de
rizboi, iar in tirnp de pace putem fi scuti[i de astfel de incircituri.
28. A se vedea E. Corsini, Nouvellesperqpectives,"Stuclia patristica". nr. 5, lgb7.

I
27

SCRIERIEXEGETICE

Chiar 9i penajul pisdrilor poate fi folositor oamenilor, incAt datoriti


inventivititii lor acest folos nu rimdne cu nimic inapoia vitezei cu care
aceste animale zburau, cici o parte din ele sunt imblAnzite Ei oferi ajutor
v6ni[orilor', iar altele sunt trimise ca mesageri cind e nevoie, ba s-au creat
chiar sigegi impinate ofer-ind folosului nostru, prin mljlocirea arcului,
iteza de altidati a pisdrii. Cind pingelele noastre sunt uneori sensibile la
marquli $i se tocesc u$or, se poate apela iariSi la folosul acestor fiinte
supuse:de aici avantajul de a incilta picioalele cu sandale.
CAPITOLUL\1II

Jinuta omului este dreapti, orientati spre cer, iar privirea indreptati
in sus, ceea ce desigul este un semn de noblete qi denoti o wednicie
impirlteasci. Or, prin fapnrl ci dintre toace singur omul a fost flcut aEa,
in timp ce la toate vietuitoarele [inuta corpului e orientati spre pimint, e
o dovadi clari ci acesteasunt destinate si se lase supuse Pe cand omului i
s-a dar puterea de a le stip6ni?e. Pe cnnd la toate celelalte vietuitoare
membrele anterioare sunt Propriu-zis picioare pentru cd"pozitriaaplecati a
corpului are neapirati nevoie si. fie sprijiniti, la alcinrirea omului, aceste
membre au devenit mdini, cici pentr-u tinuta lui velticali era suficienti o
singuri bazi cle sprljin, care asigurd cu ajutorul ambelor picioare
siguranli la stare qi la miqcale. In special rolul mdinilor se vide$te a fi de
mult ajutor mai ales in vorbire: atunci cind cineva wea si dea acestui
uJ.,rloro.noti deosebiti celui dotat cu darul vorbirii,de pildi uneori c6nd
nlcl nlt-t nevote nrci mdcar si-ti exteriorizezi gdndurile, ci numai prin
dibicia miinilor si te exprimi cici si acesta-iun aspectal darului vorbirii si
al cugetirii ca si putem vorbi prin scris $i asfel si Pucem convorbi cu
ajutorul miinii ca Ei fapnrl de a reda cuvintele prin semnele literelor insi
eu mi gindesc qi la altceva atunci cdnd miinile ne sunt de ajutor la
cuvinte Ei la grai.
Totusi inainte de a lua in considerare acest asPect si ne gdndim la
ceva, despre cal'e am mai pomenit inainte (qi pe care nu l-am luat la rind
cum se cidea) qi anume: de ce produsele piminhrlui incolgesc cele dintii?
De ce dupi ele au venit la rdnd animalele necuvindtoare qi abia la urma
acestora,bmul? Poate cd nu invitim de aici numai ceea ce-i tlece oricui
prin minte, anume, ci iarba este de folos animalelor, pe cind omului ii
este utili vita, motiv penfill care inainte de ele a trebuit si fie creati hrana
lor'. iar inainte de a fi cr-eatomul a trebuit si fie create cele ce-i erau lui
necesare pentru u'ai. Cred insi ci prin aceasta Moise a vrut si ne
descopere o ingelepciune ascunsi si anume a vl'LrtsI tlateze despre suflet
inu.un limbaj inviilttit, temi despre cal'e qia formulat si otiinta pigind
29. Mereu influenta cugetirii lui Posidonios, cunl ne clovedesteCiccro (De naL deorum,
II. l4(.1). A sc vedea insi si nota artterioari.

28

SFANTUL GRIG()RIE DE NISS:\

cercetlrile ei inqelitoare, firii ca sd fi ajuns insd in aceasti privinti la un


rezultat clar'.
Cici clupl pirerea mea prin a(:eilstaScripnrra ne invati ci in puterea
vegetativi si viuli trebuie si vc<lem o intreiti gradagie. Cea dintii esre
legati de creqtcre gi rle hrinire, in care celui care se hrineste i se aduce
hrana necesari creqterii. Aceasti tleapti e nlrmiti "fireasci" sau natr"rrali qi
o intilnim in primul rind la plante. CIci qi la plante se poate recrlnoa$te o
forti vitald, doar ci aceastae lipsiti de afectivitate.
AI doilea fel de viati e cea care o clrprinde pe cea dintii, pe l6ngi
care se mai adaugd un dar, qi anume acela de a se conduce dupi simtruri
sau dupi instincte. Firea aceastae proprie animalelor necuvdntitoare, cici
la ele nu intilnim numai hrinire qi creqtere, ci aici int6lnim si activitatea
senzoriali.
in sflrsit, via[a corporali desivirqiti o intilnim la fiintele cugetitoare,
adici la om: el se $i hrine$te;pe lingd aceastamai are si activitate afectivi.,
dar in afari de ele posedi qi ratriune qi se conduce dupi judecata lui
proprie.
Si analizim pe rind ce wea si spuni aceasri intreiti impir'qire: o
parte rlin ea e de naturi intelectuall, pe cind cealalti parte e cu totul
corporali. Deocamclati ne vom acupa de cea dint6i, intrucit aici nu vom
disctrta de partea intelectuali. Cdt despre cea corporali o parte este cu
totul lipsiti cle viatI, pe cind o alti parte e dotati cu viati senzoriali. La
rindul ei, aceastase imparte intr-o parte cugetitoare qi alta necugetitoare.
De aceea zice legiuitorul ci indati dupd materia cea lipsiti de viati, a fost,
ca o bazd,a speciei vieguitoarclor, aga-numita "viati cu suflare vie"to,pe care
am intilnit-o si in imboldul incongtienr al plantelor. Dupi ea iqi face
apariqia creagia fiingelor cu viatri senzoriali. activi, iar dupi acestea
vieguitoarele care au primit de la naturi o viati corporall, dar a ciror
existentd e lipsiti 9i de pucere cugeti"toare, ci care se lasi condusi numai
de imboldurile simgudlor, in schimb ragiunea nu poate apirea nicidecum
in timp decit in strinsi legituri cu simqirea c6qtigati prin simqtu'i:acesta-i
motilul pentnr care ornul a fost creat la urmi de tot, dupi plante 9i dupi
animale intrucit intleg drumul spre desdvirsire al naturii inainteazi in
chip evolutiv.
I)e aceea aceasti fiingi cugetitoal'e, care e omul qi rezumi elementele
nrturor celollalte categorii de viegtritoare, mai intii se hrinegte in mod
natural, ca orice fipturd a firii. In al doilea rind se sileqte sd-qirafineze
dibicia fbrgelor senzoriale, care, potrivit fil'ii l<>r,se situeazi la mijloc, intre
puterea de cugetale qi materia bruti, (:are e rnai greoaie $i mai nesimgi30. Facere2, 7.

scRii.:RrLxE(;trt(iE

9q

toare $i care se de<lsebegte


Pe misura in care e Cotmai cutati. in sfirqit, la
grml de t()t apare omul sub inCreitul lui context ca o unire sublimi qi
sintezi fericiti dintre substafa clotati clr Pucere de cugetare qi elementele
sensibile ale firii. Acest lucru il deducem din cele spuse de Apostol in
"sfinqeasci in intleeime,
episColacitle Efeseni3rcirora le dot'e$te si li se
firl de prihani, trupul Si sufletul Si duhul qi si se pizeasci intrtt Venirea
Domnului lisus llristos", prin trup, ingelegdnd partea vegetativi, prin
"suflec"pe cea afectivi qi prin "duh"
Pe cea cugetitoare. Acelasi adevir ni-l
pune la inimi I)omnul cincl recomandi cirturarului din Evanghelie, ci
inaintea oricirei altc porunci, trebuie pusi iubirea fati de l)umnezeu,
care tlebuie sd fic pusir in lucrare din toati inima, din tot sufletul gi clin tot
cugetul'?. Cici clupi pirerea mea Ei aici cuvdntul Scripturii face aceea$i
"inimi",
factorul
deosebire qi anume elemennrl oarPescfiind redat prin
"suflet",
iar elementul superior
mijlociu adici cel afectiv fiind redat prin
"duhul".
De aici derivi 5i fapnrl ci Apostolul
sau cuv6ntitor este redat prin
cunoa$te trei moduri de vietuire a omului, din care unul se nume$te
vie[uire tlupeasci, in care omul se dedici numai pinCecelui qi plicerilor'
lui, al doilea mocl rle viequire e cel al afectelor natul'ale, care se desfisoari
pe o linie intermediari inu'e bine si rdu adicd uneori ridicindu-se
deasupra afectivititii, alteori neparticipdncl deplin la lupti Si in al tleilea
rfind avem vietuirea duhovniceasci sau cea desivdr'5iti, pouivit cdreia
privirea e atintiti continuu spre l)umnezeu. De aceea le scrie Corintenilor'
reproqindu-le traiul lor legat doar de pliceri Ei patimi 5i spun6nrlu-le
"sunteqi
tot trupeEti gi departe de invi$nrrile desivirqidi"tt, iar alti datl
"Omul
6cAnd compara[ie intre starea de mijloc qi cea desivirqiti zice:
fir-esc nu primeqte cele ale Duhului lui l)umnezeu, cici Pentrr.r el sunt
nebunie, iar omul duhovnicesc toate le judeci 9i pe el nuJ jucleci
nimeni"sa. Asadar pe c6t se ridici omul afectelor peste cel care triieste
numai pentru pintec, pe at6ta se ridici qi omul duhovnicegc deasupra
celui firesc.
Iar din faptul ci Scriptura ne istorisegte ci omul a fost creat in urma
tuturor celorlalte fiptuli, legiuitorul nu s-a gdndit la altceva decit la o
ad6ncd despre suflet, dupl care, Pou'ivit unei concluzii fir'esti, la
invitituri
urma urmei el n-are in vedere altceva decit desivdrsirea. Cici in alcituirea
fiintelor cugetitoare sunt cupt'inse qi celelalte elemente, dupi cum qi ln
categoria celor cu sirntire vie se cuprind qi speciile materiale, pe cdnd in
lumea acestora din urrnl nu rnai stlnt qi altele. E evident a$adat',ci,
31. De tapt I Tesal.5, 23.
32. Marcu 12. 30.
33. I Cor. 3, 3.
34. I Cor'.2, l+15.

30

SFANTT]L GRIGORIE DE NYSSA

intocmai ca pe o scari gradati a caracteristicilor proprii fiecdrui gen de


viefuire, natura urmeazi un urcu$ de la cele mai mici spre cele desivdrEite.
. Iar intrucdt omul e o fiinti. cugetitoare se cuvenea si i se creeze un
organism trupesc corespunzitor necesiti$i de cugetare 5i de vorbire. Ci.ci
dupi cum compozitoml isi exprimi arta potrivit genului specific al
instlumentelor pentru care compune qi nu foloseqte lira in locul fluielului
sau al chitar-ei, tot a$a trebuie qi aici al'ute in vedere alci.tuirea organelor'
griirii penuu ca folosind cum se cuvine fiecare aminunt din mecanismul
vorbirii si se poati ajunge la tonurile qi nu?nfele dorite. Tocmai in acest
scop au fost articulate pe l6ngi corp mdinile. Ci.ci chiar daci s-ar inqira
nenumtrate cazurTle in care miinile aduc servicii omului in viati cdnd
aceste dibace gi variate miduli"ri, mdinile, aduc servicii neprefuite in tot
felul de indeletniciri qi cind oferindu-se in mod abil fieci.rui gen de
activitate de riztroi sau de pace, tohrgi nafitra le-a adaos u-upului nostru
indeosebi in scopul vorbirii Ei al exprimirii. Cici daci. omul va fi lipsit de
miini, ahrnci o parte din miduli.rile din fati ale corpului omenesc ar fi
trebuit, potrivit nevoilor de hri.nire, si fi fost rdnduite cum sunt la
vieguitoarele cu patru picioare qi anume, statura si se aplece inainte qi si se
termine cu un bot ascufit iar buzele gurii ar fi trebuit si. fi fost arcuite in
sus qi cu bitinrri, fixe si groase, in stare si poati rupe iarba; atunci si dintii
ar fi incadrat asfel de limbi. mai cirnoasi, mai puternici gi mai duri,
pentru ca in felul acesta si. poati prelucra in conlucrare cu dingii, ceea ce
ar fi mugcat, in orice caz crr o guri mai mlidioasi qi dispusi mai lateral, ca
la ciini si la alte animale carnivore, la care, ea se apleaci. mlidios la mljloc
intre musculatr-rra dintrilor. Daci corpul ar fi fost lipsit de miini, ahlnci nu
si-ar fi exprimat cu claritate vocea, intrucAt conformatria gurii n-ar fi
ingiduit articularea corecti. a sunetelor dorite. in acest caz omul ar fi fost
nevoit. si mugeascl, si behi.ie ca boul ori si" strige ca mi.garii sau si scoati
aldel de tipete ca fiarele. intt'u.at insi i-au fost articulate miinile la corp,
gura a ajuns si indeplineasci uqor serviciul vorbirii. in felul acesta Ji
miinile s-au dovedit a fi de un folos specific fiingelor cuvdntitoare3s,
intrucit cu ajutorul lor Creatorul a promovat uqurinta exprimi.rii.
CAPITOLULIx
Aqadar, Creatorul a dat wednicie deosebiti fipturii noastre prin aceea
ci, frcind-o dupi chipul Siu, i-a oferit posibilitatea de a se face asemenea
cu Sine, diruindtr-i si alte daruri, insi despre cugetare gi cunoaqtere nu
putem spune propriu-zis ci ni le-a dat de-a gata, ci ne-a fdcut pirtaqi la
insisi podoaba firii Sale atunci cdnd a pus in noi chipul Siu. Puterea de
35. Fragment luat de la Posidonios (Cicero, De naL deor., p. 151).

t
3l

SCJRIERIAXECETICE

cugetare, care e ceva.pur spiritual Ei netlupesc, n-ar avea posibilitatea de a


comunica ori de a impirtigi cuiva ceva daci nu s-ar gisi vreun mijloc
deosebit prin care si se facd cunoscuti. creafia sa vie. De aceea ea a avut
nevoie de o alci.tuire organici prin care intocmai ca prin ciupirea cu un
plectrtr si se atingi pdrgile sensibile ale vocii si asfel si se exteriorizeze
unul sau altul din tonurile melodiei pe care le dorim. Dupi cum un
cunoscdtor in ale muzicii care qi-a pierdut vocea in urma unei boli, daci
wea si-$i arate priceperea in acest domeniu pune altcuiva la dispozigie
cdntecele compuse de el, ca acela si-i faci cunoscuti arta sa prin flaut gi
liri, tot asa iEi descoperi Ei cugetul omenesc tot felul de g6"nduri care ii
trec prin suflet exteriorizindule
prin sunete specffice. Muzica
organismlrlui omenesc e qi ea un amestec de flaut 6i lirl c6.nd acesteadoui
se combind intr-o melodie armonici. Cici aurnci cind voinga vorbitorului,
produce vibratii prin presiuni liuntrice asupra corzilor vocale, intocmai ca
la corzile lirei dispuse in formi de semicerc, aerul din spatiul care serve$te
respiraqia e impins in sus, pe ciile respiratorii gi imiti oarecum sunettrl
instrumenhrlui in timp ce e presat circular ca intr-un fel de banci.
Fiind pompat in sus in clipa cdnd urmeazi sI se produci vorbirea,
aerul fiind merell impins din interior pe o traiectorie cu niqte giuri
dispuse circular produce in drepnrl acestor caviti.gi vocea printr-o agitare a
membranei dispusi si ea circular deasupra nirilor.
Palanrl gurii
receptioneazi sunenrl in cavitatea lui si prin doui canale il conduce spre
nlri, care au deasupra un fel de siti qi prin cartilajul din jurul osului
etrnoidal se produce tonul mai clar. Obrajii, limba qi conformafia
faringelui l6.ngi care birbia se termini domol cu o arcuihrri care se
sffirqeqte intr-o asclrtitur'; brusci, toate aceste pirti imiti in bogad
vat'ietatemiEcareaprodusi de plcctru pc so'une si schimbi tonurile, clupi
cum dorim. Deschiclerea qi inchiderea buzelor produc acelaqi efect
precum clegetelepe giurile fluierului, pouivit armoniei cdntecului36.
CAPITOLULX
DacI, a9adar,cu ajutorul acestei conformafii olganice cugetul omului
produce graiul in modul in care se produce cintecul Ei din acel moment,
noi am devenit cugetitori, cred ci am fi lipsigi de acest dar de exprimare a
g6.ndirii daci am incredinXa br-rzelor serviciul greoi si anevoios al
dobinciirii hranei trupului. Acum insi mdinile au preluat asupra lor
aceasti sarcini, incredingind pe seama gurii serviciul dibaci al vor-birii. De
fapc, activitatea aceshriatelier duhowricesc: vorbire qi auz e indoiti; pe de o
36. Imagini din domeniul muzicii, al instrumentelor g al armoniei, int6lnim adeseori in
glsql ^Sfin1ului Grigoric. .U1ele p;ar a fi imprumutale de la Qrigen, Filocalia (P.S.B., 7, p.
341-342etc.). A se vetleasi la Grigorie de Nyssa,Migne, P.G. 44,414.-

sp.q,N.l'tit,cRt<x)RlE t)t. N\ss,{

pal'te ne ajuti si pro<lucetrt suncte, iar pe <lc alti parte si prirnirn ginrluri
sau iclei din exterior. $i nu se amesteci una <:ualta, ci fiecare lucrare se
sivir'9er;te separat, aga crun a fbst rinduit rle la naturS, fir'i ca una si
tulbtu'e :rcgiunea celeilalcc, a$a incit. auzul nu vorbeqte iar graiul nu aude.
Graiul oferi de la sine mereu pc cin<l auzul prinreqteflrd incetare, dupi
cum zice undeva Solomon" 5i acest lucru mi se pare indeosebi r.rednic de
admirat cici cine ar putea spune cdt de mare e puterea noastri liunu'ici
de a cuprinde cu mintea tot ce se revarsi in noi prin atu? Care scriitor ar
putea qinc in minte toate cuvintele pc care le aude? In ce depozit se
plstleazi ele si in ce chip, oricit ar fi de multe qi cle variate ccle ce se
inmagazineazd in el, fir'I si aibl loc vreo contopile sau confuzie intle
ideile ingrimldite acolo?
Tot aqa ar mer-itasI fie admirati qi activitateavdzului. Cici tocmai prin
el ia cuno5tintl cugetul nostlu de lucruri cal'e se afli in afara corpului qi
ale ciror imagini Ei conflrruri se intipircsc in conqtiinganoastr'5.$i, dupi
cum intr-Lrn orag intins, care iqi primeqte vizitatori pe diferice intliri, nu
tofi aleargl spre unul qi acelaqipunct al oraqului, ci unii se incL'eapti spre
piagi38,alqii spre casi, al[ii spre biserici, altii si se plimbe pe su'f,zisau pe
alei ori sI meargi la teatru, fiecare spre ce-i place sau spre ce-l <luc
ginclurile, tot astfel vicl si eu ora$ul clidit inliunu'ul nostru, care urnple
diferitele intriri spre atelierele simturilor noastre, in timp ce rafiunea
supune mai intAi, pouivit inrudirii lor', pe fiecare din cei ce intlI, unui
examen Ei unei cercetiri amlnunqice qi abia <lupi aceea ii adiposteEcela
locul respectiv bine cunoscut de ea. $i, <lupi cum in pilda cu acest.or-aqse
int6mpli ca oameni clin aceltrqineam qi chiar mde sI nu intre in orag, toqi
pe aceeagipoarti, ci se inrimpli ca unii intlii pe o poartl si aleii pe o alti
poartir Ei o <lati ajunqi inliuntrul zirlrrlilor sc intilncs<: <lin nou si isi
continuir <humul irnpreuni, <lupi r:urn, pe tlc alui parte, sunt $i (;zrzuri
cin<l oamcni c:tre ct'au stt'ziini i;i nccun<,rscu(iinaintc se foloscsc arlcscori
cle acclaqi th'urn spl'c ola$, cu t()ate ci nu-i apropic pc unii de alqii accst
drum comun (cici o <lati ajunqi in oraq, ei pot si se desparti iariqi), tot
a$a vid qi eu spaqiul larg din cugeorl nostlu. Cici adeseori o nogiunc
curlosclrti o primim pe ciile mai rnulfttr simqtu'i, pe cdnd unul $i acela$i
Iucru se imparte in rno<l diferit dtrpi simquri. $i, in schimb, $i <lin
atelierele simturilor iari5i se pot afla multe qi variate lucruri care prin firea
lor n-au nici o legituri inu'eolalti"'. Si dim un exemplu (cici lucrtrrile se
limuresc mai bine cu ajucoml pildelor). Si precizim caracteristicile
gustului; cum anllme aprecicm ce e clulce prin acestsiml 5i, dimpotlivi, ce
"Urechea
37.
nu se urnple de cite arrde" (f,ccl. I , 8).
38. Aserninarea sulletului ()nlenesc cu un ora$ o gasim la Platon, Smrut 5fl).
39. Paralelisrnul clinue lrrrne pi datele obdnute-,in atelierelc simturilor h indlniil
Posidonios (Cicero, op. r.rt.. 153).

$i la

33

SCRIERI I.-XE(IE'I'ICE

e ncplicut? Ei bine, s-a descoperit pe cale de experienlii ci tipic penfi'u


u-rri " fieren, iar pentru dulce c mierea. lJrmeazd c5, precum gtrstnl, tot
a$a mirosul Si auzul Ei pipiitul Si vizul ne (lau despre una $i aceeaqi
notiune, o percepere specifici care ne inU'i in con$tiin[i pe diferite cii.
Cici si virzin6 ie-i mierea qi auzind de numele ei 9i g.stind-o, sau
apropiind-o de nas o mirosim, sau chiar incercim s-<lpipaim, cunoa$tem
u.".i lr,,rrl.rprin fiecare din simguri. Dar, prin fiecare rlin aceste simquri
cunoa5tem ieva cliferit, deosebic cu totul altceva e ceea ce primim pdn
a1z, iar ceea ce cuno?r$temprin intermediul vizr.rlui constituie o pel'cepere
aparte a celor mai deosebite obiecte. $i aceastaPenfi'u cii vizul stu'prinde
a-fit albul cdt Si negrul Precum gi toate celelalte nuante. $i tot astfel ne
mijlocesc inlelegere gi cunoaEtere a ttrnrror obiectelor atit gustul, cit qi
mirosul si pipiitul, fiecare in felul lor.
XI
CA,PITOLUL
Dar ce este in fond cugetul care-$i aduni datele din atitea lucriri ale
simqgrilor' gi care duce, prin lucrarea difedti a fieciruia, la cunoa$terea
lucrurilor? Penuar ci, despre fapnrl cd acesta e cu totul altceva decdt
simturile nu se indoie$te nici un cunoscitor'. Daci acest cuget ar fi totuna
cu simtirea, atunci el ar tlebui si fie inruclit doar cu lucrarea unui singur
simt intrucit prin firea lui cugetul este ceva simplu qi unde e vorba de
simplitate nu se Poate concepe multiplicitate. Acum insi, intrucit toti
consimt ci altceva este pipiitul, altceva mirosul $i fiecare simg ltrcreazi in
felul lui deosebit, ru'meaz; ci tlebuie si admitem ci cugetul sau suflettrl e
fiecare
ceva cg tonrl diferit de lumea simqurilor cu toate ci el e de fati in "Cine
a
intle
ele.
o
conftzie
nici
face
din acestea,a$a incit si nu se poati
Apostolula0.$i
dreptate,
buni
cunoscut gdnclul Domnului?" ie intreba, pe
eu intreb: Cine Si-acunoscul u'eodati, cum trebuie cugeftrl sdtr?S-o spune
aceasta cei care mirginesc fiinta lui Dumnezeu in granigele inguste ale
puterii lor de cunoa$tere, sd rispundi daci s-au ctlnosctlt pe ei inSiSisau
daci" Si-au cunoscut micar fiintra lor duhovniceasci. Daci ea este ceva
compus qi multilateral, atunci cum s-ar Putea ea infitiSa ca ceva flcut din
mai multe buciqi? $i cum s-ar plrtea impica laolalti lucruri atit de
deosebite intre ele? Daci, dimpoU'ivi, sufletul e ceva simplu gi necompus,
atr,rncicum s-ar putea impriqtia intr-o muldme de simtruri deosebite?Cum
ar putea deveni vadetatea simplitatc 5i sirnplitatea varietate?
Desigur. c; putem Sti care e rdsPunsul la aceste inU'ebiri $i el ne duce
"si facem om dupi chipul Nosttu $ dupi
inapoi la"cuvdniul Dornnului:
aseminarea Noastriat. Cici chipul e chip numai citi vreme nu-i lipseqte
4 0 .R o m . 1 1 , 3 4 .
4 1 . F a c .1 , 2 6 .

5 - Sfantul Grigorie de NYssa

SFANTUL GRICORIE DL NMSA

.)a

nici o insuEire din cite se pot atlibui originalului, iar din clipa in care
dimpou'ivi se indepirteaz:a de original, din acel moment el nu mai este
chip. Daci a$adar una din caracteristicile privitoare la Fiinga dumnezeiasci
este aceea de a nu putea fi ingeleasi cu mintea, atr"rncineapirat. cd si in
aceasti privintrd chipul trebuie si fie asemenitor modelului. Cici daci
fir'ea acestui chip ar putea fi cuprinsi de minte, pe cdnd dimpotrivi
modelul sau prototipul ar ri.mine cu mult mai presus de puterea noastli
de cunoaqcere,atllnci contradicqia dintre insuqiri ar'fi o mi.rturie limpede
ci ele nu se aseamind. DacI insd. firea cugenrlui nostru intrece puterea
noastli de cunoaEtere intrucit el e [ocmai chipul Celui ce ne-a zidit,
urmeazi ci el are deplini aseminare cu Cel desiv6r$it, neputinla de a-L
cunoa$te fiind qi ea o mirturie siguri ci fiinta dumnezeirii este de
nepitruns.
CAPITOLULXII
Si inceteze, agadan',orice gi.ndire deEarti qi nebuni a celor care
resfi'ing lucrarea cugetului doar la cele trupeEti! Unii dintre ace$tia isi
inchipuie ci. puterea conducitoare a su{lecului nostru ar fi aEezati in
inimi, altii sustin ci. s-ar situa in creiera2$i se silescsi sprljine asdel de idei
pe baza Lrnor temeiuri foarte slabe. Cel care di intdietate inimii in
conducere, acela igi sprijini p5.rerea pe argumente de ordin anatomic $i
fupesc, intnrcdt are impresia ci inima define un loc central pentru intleg
organismul, intrucit imboldurile vointei se [ransmit mai cu uqurinfi
ahrnci cind pleaci din centrul trupului spre toati suprafagalui. Ei aduc
drept mirturie fapnrl ci in dispozitiile de durere qi cle mdnie ale omului,
pasiunile respective par a localiza compasiunea mai ales in aceasti
regiune. I-a rdndul lor, cei care atribuie facultatea de cugetare creieruluia3
afirmi ci natura a a$ezat creierul ca pe un fel de cetiguie a intregului
organism in care rafiunea petrece ca un impirat inconjurat, din toate
pirgile, de o ceati intreagi de servitori, de ambasadori Ei de curieri, care
sunt atelierele simtrurilor. Drept semn doveditor pentru sustinerea acestei
pireri e faparl ci cei care au suferit leziuni pe pieliga creierului resimt o
zdruncinare qi o sci"dere a puterii de cugetare, iar cei care gi-au ingreuiat
capul prin patima betiei pierd orice urmd de bunicuviinti. $i unii Ei altii
din cei care sus[in aceste pireri mai adaugi Ei unele mi.rhrrii plauzibile
referitoare la anumite cazuri de activitate spirituali super-ioari.. Unii sustin
ci activitatea cugetirii ar fi inruditi oarecum cu focul, intrucit atit focul
"sindiri
42. Dintre aceste
degane", stoicismul (pe carel srxlinea si Posidonios) afirmi ci
centnrl sufletului ar fi un fel cle foc situat in inimi, rie cind platonicii il locali'au in creier. pe
care*l asernarraucu o cetate, care conducc intreg trupul cu sirnlurile lui, asa cum susfneau atit
Platon (Tirneu 70),cdt si Cicero (De nat. cleor.,8, 140). A.y. hanka afirmi. ci. Posiclonios,sursa
lui Cicero, ar fi influenlat qi cugetarea Sfintului Grigorie. In re-alitate,acestarimine pe pozilii
net cre$une.
43. Platonicii.

sao#l:;

.scRIE,N,L.Xt(tt_'ilCE

35

cdt si ra[iunea sunt in con[inud ntigcare gi intlucit se afirmi ci sursa de


cilcltrrir a organismului se afli in inimi se emite plrerea ci Ei vioiciunea
cugctului ar consta dintr-trn amestec de mobilitate si de cilduri Ei ci astfel
inima, in _cii.re se cuprincle cildura, al fi deqindtoarea puterii de
cugetarena.inschimb aldi sunt de pirere ci meningele (cici aqa se
nume$te pieliqa care inc<>njoari creiel'ul mic) ar fi adevirati bazi sau
lidicind a simturilor qi ci, drept mirturie, ar !'I'ea si-$i confir'me adevirul
afirmaqiei sale plin aceea ci activitatea cugetitii nu qi-ar putea avea
niciieri altunclevasediu decdt acolo unde e plasati atit urechea, care
fi'ansmite qtirile prin senza[iile sonore primite 9i unde si vizul aflat la
ridicina ochilor transmite spre interior copia obiectil'ului dupi imaginile
inregistrate pe retini si unde la fel conformagia tipici a mirosului e
sesizati prin pr.rnerea in funcgiune a organelor mirosului, ba $i simtul
gustului iqi primegte sentin[a qi proba eficacititii sale tot de la aceasti.
pieligir claniani prin aceea cd anumite ramifica$i nervoasede acolo i5i au
capacitatealor rle sesizaregi care asieuri funcgionarea dobAnditi tocmai
pdn li'rsucireacefei, plin care, ca printr-un fel <lc so'eculitoare, tlece la
muEchii aflaqi acolo. $i eu sunt de pirere cI puterea de judecati a
sufletului suferi multiple deranjamente in urma influengei predominante
a unor boli, ci in activitatea ei fir'easci, r'atiunea se toce$te in urma unor
caLve organice qi cI inima ar fi un fel de izvor al ci.ldurii tlupeqti care se
iriti in urma emotiilor. Mai admit qi ci pieliga craniani serve$tedrept bazi
penfi'u organele simgurilor dupi cum afirmi cei ce se ocupi cu astfel de
cercetiri. $i penuu ci ea cuprinde in sine qi creierul, ea se inmoaie ugor
pe urma miresmei revirsate de acolo. Aud acest lucru de la cei care au
experienfa Ei nu contesti adevirul celor afirmate. I)in toate acestea,insd,
eu nu vid nici o dovadi ci puterea spiritr"rali netrupesci ar' fi mirginiti
doar la nigte simple limite spatiale. Cdt despre czrzurilede innebunire, ele
nu provin numai din ametilea capului in urma biunrrii, ci dupi cum, in
primtrl rind specialisrii in medicina"' precizeazd, dupi ce a fost rtec@ti.
membrana craniani pe toate pirgile, atunci desigur ci qi puterea de
judecati e influen[ati de boali qi numele acestei imbolniviri provine
tocmai de la ntunele acestei membrane (pielile), adici fi'eniti (demengi,
n.n.).Gresit e ingeleasdqi durerea repercutati brusc in inimi de pe urma
unei intristiri. Propriu-zis nu inima este cea care doare, ci gura stomacului
care se strdnge, a$a incdt, numai din lipsi de informatie, e au'ibuiti
durerea inimii. fot cam a$a ceva sustin si cei care au shrdiat cu griji
semnele bolilor', limurin<l ci in cazuri de intristiri copleqitoare au loc in
intreg organismul o cono'actare qi o sugrumar-ea canalelor gi arterelor', iar
44. De categoria aceastatinea Posidonios.
45. Aici e vizat vestitul rneclic alexanclrin Ga-len (+200-210), autor al multor scrieri de
medicini, matematici, fi.lozofie, 9i care a scris chizr un tratat clespre simlul mirosului. Sf.
Grigorie fblorEte si in alte lucriri infcrnnalii din scrierile lui Galen.

sI.,,\\-t til. (;RIG()RIE Df_ N]SSA

ceea ce-i impiedicat si se extcri<>t'izcze


e presat in arldncul cavitiflor din
cap. De aici urmeazi in chip filcsc o respiragie for[ati din pricina unei
presiuni puternice aslrpl'a port.iunii pe care se intind orsanele respilatorii.
De aceea, in scopul destinderii acestor regiuni contlactate, or.eanismul
cauti si iasi cle sub pre siune prinu.o sugrurnare a respiraqiei care
provoaci simptome dureroase pe cal'e Ie numim "oftat", r-espectiv
"geamat".
Dar nici presiunea pe care credem ci o simgim in reeiunea
inimii nu p'ovine de la inimi, ci de la gura stomacului fiind produsd de
aceeaqicattzi ca gi contlactarea venelor i;i anume prin aceea cd, in urma
acelei presiuni, vezica biliari iqi varsi in duoden lichidul siu neplicut cal'e
intri in singe qi ca urmare putem avea caz'ori de hepatiti qi de icter la
aparigia unor asfel de suferinge.
nar gi mai valabili e pirerea noastri ci, gi in cazul unui sentiment
contlar', adici de bucurie Ei de r6s violcnt, ni se destind qi, infi-un fel, se si
lirgesc venele tlupului (daca primim llrusc o bucurie sau cind atzim de o
plicere near;teptati). $i, dupa cum din caLaadurerii se opre$te evaclrarea
venelor, iar prin forgare, aerul umed a{lat in intes[ine este impirrs in sus,
spre cap qi spre membrana cranian;, adundndu-se in mare cantitace in
cavititile cranienc de uncle, prin venelc aflate printre ele, a presat spre
ochi, incdt inchiderea l:rolalti a genelor provoacii umezeali sub formi-de
picuri (picinrri care se qi numesc lacrimi) tot asa tlebuie si ingelegem qi
ci, in urma unor sentimente violente contrare (cum ar fi rAsul, n.n.)
venele se lirgesc mai mult decit normal qi prin ele, o cantitate cle aer e
trasi iniuntlu, spre interior, iar de acolo, tot pe drumul firesc, prin gur.I, e
presat afard. Asa ci din toate miruntaiele dupd cum se spune mai ales
prinu'o mipcare zguduitoare si violenti, aerul e scos afari in chip brutal.
Prin aceasta nahrra tearizeazd. un fel de u$urare, cdnd se mire$te
deschiderea gurii printr-o indepirtare si mai mare a Elcilor qi agase nagte
rdsul.
Nu se poate atribui ficatului nici o funclie spirituali, dupi cum tot a$a
nu putem admite ci, intmcit singele porne$te de la inimi, in afec$unile
de bucurie, sediul facultitii de gindire s-ar afla in inimi. Ci, va trebui si
vedem in aceste manifestiri implinirea unor procese fiziologice fireqti.
Dimpouivi, trebuie si credem ci puterea noastli de cugetar-egine, dupi o
r6"nduiali inci necunoscuti, de o conlucl'are a tuhrror simgurilor, intr-o
relafie r.r'ednici de toati insemnitatea. chiar daci ne-ar pune inainte
cineva Scriptura, care vr spune ci puterea conducitoare din om
sildsluieste in inimd, nici o asrfel de invl[dnrri n-o vom primi firi o
cercetare deosebiti. CIci cine a pomenit de inimi acela a avut in gdnd gi
rrrunchii, _dupd cum spune psahnistul cr "Dumnezeu cearci inima qi
rarunchii"*o, ?$?incit serliul cugetirii ori trebuie pus in amindoui.,ori in
46.Ps.7,8.

F
"37

SCRIER] EXEC;L'IICE

nici unul din aceste locuri. Daci mi-al' spune cineva cI puterea de
cllnoa$tere a omului scade sall se nimiceqte aproape de tot, sau daci am
invita cI ea se reduce numai la imboldurile tI'upului, eu nu vid in acest
caz rrici o dovadi concluclenti cat'e si-mi dea drepftll si spun ci puterea
de cugetare e legati doar de un anlrmit loc, in aqa misuri incdt, in urma
inflamatiilor cal'e cuprind por[iunile respective, pucerea sufleteasci gi-ar
pierde virtutea ei. Numai cincl vorbim de luct'uri materiale Ei pimintegti
nu se poate $ti ce si se faci cu ceea ce nu mai incape intr-un vas dupi ce
acestaa fost umplut pAnd sus.
For'[a cugctitoare nici nu ocupi !'reun spatiu in loculile goale ale
organismului omenesc, dar nici nu poate fi alungati de weun prisos
oarecare de carne, ci, in strucllrra lui, intleg corpul omenesc e alcinrit
(qi organismului
intocmai ca un instrument muzicalaT5i i se intimpli
omenesc, n.n.) cum li se intirnpli adeseoli specialiqrilordin domeniul
muzicii care nu-Ei pot arita toati destoinicia arciscici daci ii opre$te
calitatea slabi a instrumentului (care, fie ci s-a slibinogit de folosire prea
indelungati, fie ci s-a crdpat in weo imprejurare, oli nu se mai poate
folosi din cauzl ci a ruginit, ori a putlezit $i atunci rimine mut si firi
randament oricdt de mare maestrarat fi artistul care l-ar incerca).
Tot aEae prezenta qi puterea cugetului in intreg organismul omului,
in legituri cu fiecare pirticici a lui si oferindtt-qi serviciul obisnuit
pretutin<leni, aftrnci cdnd torul este in stare fir'eascd, iar atunci cind
organismul nu este in stare si facd fati, intocmai ca gi ardsnrl, cugentl
rirnine nelucritor Ei neputincios. Cici in organismul aflat in buni stare,
puterea de cugetare lucreazi armonic pou'ivit firii, pe cdnd, dimpouivl,
unde se nrlburi legile firii, aceastase insu'iineazl,, de asemenea.
Cu acest prilej cred ci-i un lucru din cele mai firesti si facem o
constatare din care si scoatem o inviginrri foarte ini.lgitoare. $i anume
dintre toate buntu'ile, Dumnezeirea este Binele cel mai de pret qi cel mai
zit:ctttEi noi
ales,incAt sprc El inclinii tot cel ce rloreqtc biucle, de a<:eea
r:dt
vrclne
c in st:tt'e
<;I ornul fiind zirlit rlupir chipul Cclui I'r'cabun, zrtau
(:u
qi
originalul siu, cl va pisu'a sctnuele acelci
si-qi pirstrezc asenr:inarca
miretii 9i, dimpotrivi, pe mistu'd ce omul se va depdrta de El, r,a pierde qi
frarmuseteade pdnl atunci. I)ar, aqa cum am spus, pentlu ci pocloaba pe
care o poarti suflenrl omenesc consti tocmai in aseminarea cu
fiumusegea modelului siu si dupi cum qi oglinda iqi cdgtigi strilucirea
prin f'elul cum recli chipul celui ce apare in ea, creclem ci tot aceeaEi
relaqie este r;i inu'e cuget qi fir'ea care se lasi condusi si indrumati, fiincl in
s&rrc astl'el si ciqtige $i perntr.t]sine din frurnuseqe:asi desivirsit'ea Acclui
m<>c111
prin firptul ci ea clevine in acela$i timp un fel de oglindi <lin
47. Irrragineinrprumutati clin Filcx:alialui Origen. \,'I, l-2, in

"P.S.B."
7, p.341-342.

SF,q,NT(iI- GRIGORIE DE N}SSA

oglindi sau chip aI chipuluia*, cu ajurorul cinria e [inuti in fi.iu qi


indrumati intr'eaga structurd a personalititii, asa cum ne-o prezinti firea.
Citi r,r'eme acestea stau str'6ns Llnite, tot ateta weme qi comr.rniunea
adeviratei fi'umusefi si desdvirsil'i se face simgiti, clupi cum se cuvinc, in
toate sectoarele, [r'ansmigdnd si celui cu cal'e sti in legituri porloaba
mi.r'etiei celei dumnezeieqti. Dimpouivi, dacd, se rupe buna legirurd
dintre ele sau daci" ceea ce-i mireg, s-ar lisa robit de ceea ce-ijosnic, atunci
se dd la iveali intreaga urdqenie a materiei (deoarece, prin insiqi fir-eaei,
materia este ceva brut qi inert, firi cugetare, intrucdt frumuseqea firii o
formeazd, tocmai puterea de cugetare). Astfel, urigenia materiei tr-ece gi
asupra firii si aslrpra spirirului, a$aincdr, din chipul dumnezeiesc, intipirit
odinioari in om, abia daci. mai pot fi intr'ezirite trisinrrile alcituirii lui.
Cici devine ca Ei cum oelinda ar infltisa pe clos chipul acelor desivdr'$iri
ale spiritului $i, cll toate c:a acesc chip ur'61it oglindeqte Si razele
strilucitoare ale binelui, el lasd sd se vadi mai mult uriqenia materiei. in
chipul acesta ia naqtere riul, a cirui fiingi se face simtiti tocmai pr.in
dispariqia binelui. Bine este tot ceea ce sti in deplin acord cu Binele
primordial; dimpou'ivi, tot ce e striin de acest acord qi de aseminar.eacu
El, acela e cu totul striin de bine. Dacl,, potlivitacestor consideraqii existi
numai un singur bine real, iar cugetul nostr.Lle zimislit clupi Cel cal'e e
icoana binelui, insugi singurul ciruia I s-aputut spune "Bine" cu adevirat,
qi, daci structura lui e ca un fel de chip al chipului, anrnci avem dovada ci.
formaqia noastld trupeasci igi are existenli" qi consistenti solidi atunci
cdnd e conclusi dupi naturi si e ginuti in buni rdnduiali qi ci,
dimpotrivi, se pierde Ei se nimice$te atunci cind e pirisiti de ceea ce o
tine si o sprijini qi c6.nd se desfacede legitura ei intimi cu frumusetea. O
asfel de sinraqienu intervine decic atunci cdnd are loc o pervertire a firii
in a$a fel incdt dorinlele noastle nu mai sun[ indreptate spre fi.umos, ci
spre ceva care simte nevoia si fie infrumusegat. Pentm ci este de
neapirati trebuinqi ca qi materia carc a fost viduviti de propria ei
fi'umuseqe, prin urdqirea si schimonosirea ei sd se tr-ansforme
infi'umusegindu-se din nou.
Oricum, aceasta e numai o parantezi pe care am fdcut-o doar in
tleacit de dragul problemelor de mai inainte. Chestiunea principali era
despre locul unde se aflX puterea de judecati in or.ganismul nostr-u.
Afirmaqia cekrr care pun silaqul cugetirii intre anumite granige locale in
organismul omenesc ai pentru sus[inerea unei astfel de pir.eri argumenteazi ci la cei a c;ror membrani craniani se afli in star-eanormald,
puterea lor' de gindire e tulburati, a dovedit ci in fie<:are parte a
"chip"
48. Prin expresia
al chipului, cue a fost fbhsita de Filon, se inlelege mai intf,i
legitura orrtului cu Dumnezeu, iar in al doilea nd,a5a ca aici, legitura intre rnaierie gi spirit,
acestadin unni socotit ca chip al lui Dumnezeu.

j
SCRIERI EXEGETICE

organismului omenesc, in care gindirea e in stare si desfiqoare o


activitate egald, puterea sufleteasci rimdne ineficace. Drept ul'mare, a fost
<:d in
in pasajele premergitoare pirerea prin cal'e invilim
viriti
alcinrirea generali a corpului omenesc cugetul ar fi condus de Dumnezeu
qi ci cot de El e indrumati si viata materiali corporali at6ta lreme c6c el
(omul) r'imine pe figaqul naturii, dar ci pe de alti parce, ahrnci cnnd il
pir-dseqte,dispare 9i activitatea sa imprumutati de la Duhul lui Dumnezeu'
Si ne reintoarcetn insi la punccul la care ajunsesem,anumc, ci in
pirqile unde n-a intervenit o boali, spiritul e at:tiv cu forgele sale qi
e sinitos atAta \.r'cme cit ele iEi mentin rincluizrla, dztt' ci, dirnpotrivi,
rimdne neputincios in acelea in care nu sunt in stare si-i primeasci
activitatea. Aceasti afir'ma[ie poate fi doveditl qi cu alte argumente $i
pentru urechile acelor ascultitori ai mei, care nu au obosit in urma celor
spuse,vom incerca in continuare si le discutim, fie $i numai pe scurt.
CAPITOLULXM

3
F

trecitoare, care decurge in contintri


Aceasti viati piminteasci
miqcare, numai aflrnci isi dovedeste triinicia, cind nu se opregte niciodati.
Dar a$aclrm un rlu care i$i urmeazi cut'sul i$i formeazi o albie plini, fXri
si putem vedea r,r'eodati aceea$iapi in acelaqiloc, ci aPa curge mereu, tot
aEa isi deapini destinul qi grimada de carne Ei de oase a acestei vieti
(omul, n.n.) miqcindu-se gi desfiqurdndu-se pe acelaqi drum fird sfirqit,
fiind mereu legat de o miqcare neincetati, in trecerea prin tot felul de
piedici. Daci ar inceta lteodati si nu se mai miste, atunci firi incloiali ci
acest desrin ar inceta si el de a mai exista. Asa de pildi plinului ii urmeazi
golirea qi iarisi dupi golire urmeazi, umplerea; nici una, nici cealalti nu
dureazi ve$nic, ci am6ndoui se retrag una in fata celeilalte, a$a incit
natLrra se innoieqte prinfi.o continui schimbare, dar firi si inceteze
unitatea (fiintei, n.n.) prin tlecerea de la una la alta. Cici neincetata
incorrlare de forge a fiinqei vii duce la fi'dngerea Ei dizolvarea fi'agmentelor
(elementelor', n.n.) uzate qi la nagterea altora noi, pe cdnd mole$irea
tleptati a corpului provoacd pieirea si desfiintal'ea tuturor elemenrelor
chemate la existenga comuni. Folosirea la timp qi cu mdsuri a acestor'
alternante asiguri conselvarea energiei fire$ci, intruc6t insisi trecel'ea
neintrer-upti de la o stare la alta opusi ei contribuie la odihnirea
celeilalte.
$i asdel, trupul,moleqit din cauza vegherii,iqi elimini oboseala prin
somn, lisdnd organele si se refaci un timp, in urma activititii depuse,
intocmai ca un cal lisat liber dupd o alergarein areni. Pentru mentinelea
sinititii trrpeqti, odihna la timp este necesar; pernuu ca hl'ana si poati fi
impir'liti nestingherit prin coatecanalele,aEaincic nici un fel de tensiune

40

sr,qxrut. GRtc,()RrE
DE^r!6sA

sd nu se oplrn; gi sd opreasci dist-r'ibtrireaei. CIci dupi cum, cind soarele


se abate cu raze fierbinti pesce pimf,ntul umed, ridicind din adincuri
aburi ca un fel <le ceaq.i,tot caln a$a se intimpld gi cu plmdntul trupului
nosfi-u, intlucit hrana pe care o luim in organism incepe si se agite sub
influenta cildurii, iar aburii (din corpul nosu'u) potrivit compozigiei lor
tind si se ridice in sus, ca aerul, spre zonele superioare ajungind in
regiunile creierului, a$a cum pitrunde fumul pe la incheieturile peretelui;
de aici circuli spre canalele organelot' sensoriale, a ciror ac[iune de
percepere se intlerupe din c tza presiunii aburilor. Vederea e asfel
stinjeniti qi acoperiti de pleoapele ochilor ca qi cum o greutate de plumb
ar apisa peste ochi. Dar si alrzul se sldbeste din aceeaqipricini,cici apare
ca un fel cle u$A peste ureche si astrel inceteazi functia ei naturali. Astrel
este $i somnlll"t' in timpul ciruia puterea de percepere a sim[urilor e
suspendati si functia lor naturali e opriti pentllr ca, prin aceastz,
<Iisu'ibuireahranei care pdtrunde prin toate canalele si nu mai int6.mpine
nici o rezistenti. De aceea, chiar si claci din pricina aceasta activitatea
organelor fiziologice e strdmtot'ati, iar somnul in chip firesc e $i el
stinjenit, neruii, ca unii care sunt gi ei afectagi de acest proces intri qi ei
intro tulbtu'are fireasci, cam a$a cum se intimpli atunci cdnd wem si
scoatem apa dinu-o haini si si o stoarcem clr putere. Daci am vrea si
eliminim aburii groqi Ei densi chiar si din jurul faringelui, unde se
incmcigeazi o multime de nervi, atunci, deoarece pirqile rotunde de aici
nrr pot fi intinse qi ligite in porqiunile alinrrate, se intimpld sd ciscim,
"omugorul"
sileqcefalca inferioari. si se dilate, iar golul
tr-agemaer in noi si
"funinginea"
aceasta
astfel for-mat devine circular'. Anrnci aburul sau
presati in aceste pirti o eliminim deodati cu respirafia, parci ar ie$i nori
de aburi clin noi. Desigur ci acest lucru nu trebuie si aibi loc neapirat
dupi somn, decdt.daci o parte din acei aburi a rimas inci neabsorbiti si
neeliminatS.
De aici iqi scoate duhul dovada str'Anseisale legituri cu firea: daci
aceasta e tt'evzd gi in stare sinitoasi a[unci in acelaqi timp si el este
osdrduitor Ei treazi'o,daca insa e stipdnit de somn, ahrnci 5i el parci e
qeapin $i nemi$cat, afari de cazul c6nd cineva aI'wea si spunl ci ceea ce
les 5i creeazi visele ar fi de asemenea, o activitate a spirinrlui in somn5r.
Noi susqineminsi cI numai lucrarea treazd $i statornici a gindirii poate fi
socotiti rod al cugetului, pe cnnd jocul aritirilor din vis iqi are existen[a
numai inu'-o accivitaceirnaginari a spiritului nostru, care e plismuiti de
intimplare, indeosebi de partea neratrionall a sufletului nosu'u. Cici,
49. Sb pare ci aici avem a face cu teoria despre sornn a medicului Galen, a cirei influenti
se resirnte in a doua Darte a ace$et scnen. ur autonrl nostnr uiti si faci deosebire intre viseleca
acl-ir.itatecongtienti ii premoniliali,pe care o are spiritul in numeroasc cinui - asa curn sunt
viscle prof'etice r(:larat('r.hiar <le S1. Scriptura - 5i viselede <'o5tuar,relinuternai vag sau rnai
intens.ceeacc face obicctul explicaliilor sile aici.
50. Matei 26. 4l.
51. Nunrai sirnlul yizului i5i incetcirzi acti'r,itateain tirnpul somnului, in timp ce celelalte
sirnturi continui si receptionez<'senzadi si si le trdnsrniti cueitului.

scRIERtf,,Xr,CF-'nCE ,

4l

intrucic prin sonrn suflctul incrcrupc leg:tftua cu rllganclc sim[ulilor, in


rn<r<lcrbligzrtoriuumrcazd, <'.inici lur:rarca <:ugetului nu mai sti in legituri.
r:u clc 5i accastapcnfi'u cir cor;rnaiplin clc se realizeazalcgitura mintii
cugcgrtoal'c cu <;<lrpul olnenes(:. (-lAncl, ;l$:l(lar',ince teazA ar:tivitatea
simgurilor', in rno<l oblisatoriu se ()pre$tc si zrctivitatca spiritului
r:urletit<-lt'!':.I)ovarlir penti'u accasta servcste fapnrl r:zi cel ce visezrzirare
itnplcsia ci. sc aflI in situatii incur<:ateEi c:hial irnposibile, ceea (:c nu ar'
avca lo<: daci in accl tirnp suflctul s-irr afla sub influenqa <lorninanti a
ratiunii qi a r:ugeL'rriitrcze. Pircrca lnca cstc ci atunci <:inrl suflctul qi
facultitilc lui prin<:ipale,a<lir:zlalc celor <lc cugctarc si <lc cunoaqtelepdn
simquri, se afli in repaos, numai funcfizrvcgeurtivi a lui mai ri.mdne a<:tivi
in tirnpul somnului. Astfcl, anumite scene clin <:cleint6mplate in stare <le
vcf{hc, pl'ecum qi amintiri <lin ar:tivitatca sinrtur-ilnr' gi cuuctzirii, <:arei-au
fost intipirite in mcrnolic, sunt l'cprezcntate<lin nou, intAmplitol' szruin
rno<l for'[at (sub folrn:i de vis, n.n.) intrucdt, pdrgi alc suflenrlui au pistrac
(qi rcproduc, n.n.) un fel de ecou al mernorici. Aoa se intirnplzi ci in
asclnencavise nu cxisti o or<line ci se prezinti ca niluciri incdlcite, adesea
f?iri nir:i o legzltuli fircasci intre ele.
Dupi cuur, insii, in alciftrilca trrpului fiecrrc rniclular sivir$e$te o
In<:r'nlcelparte,potl'ivit putcrii lui innlscute, cot aqa pistreazti c:l stlins in
sufldt intleaga legaicurzipArui gi cu ccea cc se intimplii in palteil riiurasi in
ncluclalc, nu nutnzri in cea lu<:r'itoare.Pcnnu ci e <:uncputinti ca sd se
sfiSic intrcapJaunitirtc a firii, in a<:cast.i
\'r'cr))e,chiar'<lirr:inu tot(lcauna
putcrilc suflenrlui sunt tlcclpotrivi <le lucritoare. Dupi r:unr, zrtunci (:end
srulteln in shrc <le vce-he qi cind lucrim de zor, r:ugetul nostl'u ia rol <lc
contlucitoL, iar' olgartele simqudlor ne sunt slugi qi r:apaciLrtealor <le a
nrcn[ine tmpul in rdn<lui:rlir nu inceceazi - cici cugecul e (:el cal'e ne
spunc curn vi nc proculim hrani cdnrl nevoia o cel'e, pe cind simqulilc
iau <lcl:rrin prirnire (:eea ce s-a pr'()culat -, in timp ce rniirlularele uupului
isi firc $i elc datorizr, tot cam a$a arc loc: 9i in somn o trecere neagteptah de
la un fi:l <lc lucrarc la alta cind c prepondelenti partea nel'aqionali, iar'
Iur:r'al'eat:eleilalte se oprc$te, dar ea nu inceteazi de tot. A$a<lar,inu'ucit,
in acclasi tirnp in c:lre at'c loc sornnul, partea hriinitoare e foarte oc-upat;i
cu <ligestizrasociin<l la accasti lur:r'arc intreg organismul, iar puterea
sinr[udlol nu se iu0'erupe totu$i - r:i<:i nu-i cu pudnqi szise rupi ceea (:e a
fcrstlegat pentru totdciruna -, rr,ici cugc:tale?tnu poate sivir'$ luclarea ei in
stare <lc trezvie iutr'ur:it e stinghcrit:I <le neluclarca organclor rlc sirnt din
cauza s()r))nului. in acclaqi chip, aviinrl in verlcrc inrr-riiirea cc exisLi ino'e
putcrca rlc cttgct:tt'c$i t:ca <lc pcr'(:cpel'eplin sirnquri,s-zrrciclea si sputrem
rlar:i una clin clc c luct:ito;lre, atun(:i Ei cealalti <lcvine la fcl si rlzrci una
<::-r
<lin cle se aflziin orlihn:i iu a<:claq;i
tirnp si c:calaltii.siopreqtc lur;rarea.Iar'
52. Sf. Grigorie.v:apa <litt vc<lt:rci:rrirsir::-rcxisti'rrix: prcrnonilialc, c:rt sunt t'cxlul urtci
rti' :r strflclrrhri.
:r<:tivitl-r
t i rcul<:si <'orr.stir'r

42

SF,{NTLTL GRIC,ORIE Df,' NffiA

ceea ce se poate spune despre foc qi anume ci, atunci cdnd e ashrpat din
toate pirqile si nici un curent de aer nu sufli peste el, acestanu se aprinde,
dar nici nu se stinge de tot, ci arde mocnit cu film, iar daci se porne$te
vnnt fumul se fi-ansformi in flaciri deschisi, tot a$a somnul, prin
nelucrarea simeurilor ascunde orice lucrare a gindirii, oprindu-i orice
acliune de luminare, dar in acelaEi timp lucrarea ei nici nu se $terge
complet, ci se aseamdni oarecum cu fumul, adici intr.o misuri e incd
activi, dar in alti privinli" e neputincioasi. $i intocmai ca si artistul cale,
daci atinge coardele slibite ale lirei, nu scoate deloc sunetele mrzicale
dorite (cici cu un astfel de instlument neincordat, orice mare maestru
abia daci ar produce niqte zgomote nedesluSiteSi dezordonate) tot a$a se
intimpli
$i atunci c6.ncl organele sirngurilor sunt moleqite. din pricina
somnului, iar maestrul (cugerul, n.n.) fie cd. suferi de inactivitate totali
pentru ci instrumencul e pr-ea inci"rcat qi prea ingreuiat de o incordare
peste misuri, fie ci-$i exerciti doar o activitate fri'd,vlagd, gi nedesluEiti. din
pricini cd instrumentul organelor senzoriale nu prezinti, deplini" vibratie
pentru arta care i se cere. De aceea Ei amintirea devine nesiguri qi
cunoa$terea viitomlui e invi"luiti in taini, stipiniti inci de imaginile
celor cu care era preocupati" in momentele de veghe. Cazul acestora din
urmi adeseori ne-a anuntat ceva din ceea ce s-aintimplat cici puterea de
aducere aminte poate si biruie, in astfel de cazuri, grosolinia corpului Ei
sI cunoasci prin finefea ei fapte care au existat in realirate. In schimb, ca
sd,precizeze cu siguranti ceea ce veste$te,a$a ceva nu poate face, ci cel
mult se poate rosti despre viitor intr-un mod ascuns $i echivoc, "ca in
ghicihrri.", cum obiqnuiesc si se exprime cei ce se ocupi de tilmi.cirea
unor astfel de oracole. Aqa ajunge si spuni ci storcea struguri paharnicul
lui liaraon, asa a visac si pihrul!'3, ci cl purta <:osuri de pdini pe cap lucmri (:u care fiecare <lin ei se ocupaseri mai inzrinte, in stare de veghe, gi
cu care au vizuc ci se inrleletni<:eau 9i in vis. Lnaginile pdstlate in anumite
portiuni ale suflenrlui, in sensul preocupirilor obiqnuite, ne ingiduie si
ne facem o pirere despre viitor prin mljlocirea semnelor sau premiselor
cunoscute anterior de cugetarea noastli.
Daci insi, Daniel qi Iosif sau altii de felul lor, firi ca organele
perceptive si le fi dat lteo indicalie, oricic cle vagi., au ajuns totuqi si
cunoasci. viitoml prin puterea lui Dumnezeu, aceasta e cu totul altceva.
CIci desigur, a$a ceva n-ar pucea cineva atlibui puterii visurilor intruc6t
ahrnci ar trebui sI recunoa$tem ci ardtirile lui Dumnezeu ficute in stare
de veghe nu se bazeazS,pe vedere directi, ci sunt urmarea unei lucriri a
fir-ii. Dar, dupi cum, pe de o parte to[i oamenii stau sub influenga
conducitoare a propriului lor cuget Ei dintle ei numai cdgiva au fost
53. Facere 40.16-22.

SCRIERI EXEGE'NCE

43

inlrednicili sd intre in mo<l palpabil in legituri cu Dumnezeu, tot a$a pe


de alti parte, toti pot si aibi vise in timpul somnului, independent de
voinqa lor dar numai citorva li se impirti$esc in vis ardtJli cu caracter
divin. $i chiar dacl toti ceilalti ajung si u'agi unele concluzii in legdnrri
cu cunoa$[erea viitorului <lin visele lor, acele concluzii se scot in chipul
at'5tat mai sus.
in schirnb chiar daci unor oameni, ca tiranului Egipnrlui ori celui al
Asiriei, li s-a impdrtiqit prin vis ceva din cunoa5terea viitorului, acest fapt
u'ebuie ti.lmicit in chip deosebit. Cdci intelepciunea tainici a sfintilor'
trebuie si se faci cunoscuti tocmai pentrar ca ea sd. nu fie in general
trecuti cu vederea, ci si slujeasci spre folosul omenirii. Cici cum s-ar fi
puhrt face cunoscut Daniel, daci nu ar fi fost ficugi mai inti.i de rusine
wijitorii gi magii"a la explicarea vedeniilor? $i cum s-ar fi putut mdntui
poporul Egiptului daci Iosif nu ar fi dat in vileag insemnarea visului si arfi
rimas mai departe in temniqi?55Aqadar, aceste intimpliri au fost cu totul
deosebite, de aceea ele nu tlebuie socotite la fel cu visele obignuite, care
fac parte din fantasmele cele mai variate si mai curioase. Cum am mai spus,
ele fie cd se nasc in porqiunea din creier rezervat memoriei ca niqte ecouri
ale preocupirilor zilnice, fie - ceea ce se intampli mai des - ele sunt.
concretizarea Lrnor stiri afective ale corpului. Asa se explici de ce omul
insetat are senzagiaci se afli ldngi izvor', pe cind cel dornic de hrani se
vede in fa[a unui ospig cu bucate multe, iar tindrul aproape sugrumat de
pldcerile trupeqti e pradi qi el unor vise asemdnitoare.
Eu am si o alti explicaqie a imaginilor aritate in vise din experienga
pe care am amrt-oin lremea cind ingrijeam, in pastora[ie, pe unul din cei
apropiagi ai casei, care avea accese de nebunie. Acela fiind ingreuiat de
hranX rnai rnulti decdt putea asimila organismul siu stliga qi injura pe cei
din jur, ci i-au insrcuiat pdnteccle cu murdirii. Intlucdt tlupul lui
ajunsesc s;i miroasi ur/ic din pricina transpiragiei, el invinuia pe cci din
jurul lui ci stau cu apa la indepdni ca si-l stropesci acolo pe pat qi nu mai
inceta strigind, pini ce lucrurile s-au limurit, cdci, la un moment dat,
omul a transpirat foarte tare pe tot corpul Ei in scurti l'r'eme a acuzat o
greutate apisitoare in regiunea intestinelor, dupd care Ei-a pierdut
cunoEtin[a. Dezechilibrul produs de boali nu-i mai didea putere omr,rlui
respectiv si vadi clar pricina suferintrei lui. Iar somnlll, gi nu lipsa de forgi,
i-a slibit cugetarea; u'anspiragiaa dat si ea s; se ingeleagl ci e vorba de o
impovirare cu mancare qi supraincircare a stomacului. De altfel, multi
doctori au constatat ci, diferitilor bolnavi Ie apar diferite imagini in vis:
inu.un fel celor care suferi de stomac. in altfel la altii care au suferitr,r'eo
54. Dzrr. cap. 2.
55. Facere 4l, l-57 .

&

44

sTA sTtIL GR,ICORIEDE INASA

connrzie mai gravi la pieliga craniani, alfel la cei care zac in pat cu
temperatru'i si altrel la cei care suferi de fiere. $i iariqi, diferit la cei al
ciror organism produce secretie prea multi fati de cei care n-au destuli.
Din toate acestease poate vedea ci in puterea de cugetare a suflenrlui
care ne conduce sunt amestecate $i pl'ocesele nutritive Ei de creqtere care
gin pasul cam la fel cu fiecare stare a corpului qi se pun de acord chiar'qi cu
vedenia din vis potrivit influengelor dominante ale stirii respective. Mai
mult, in majoritatea lor, visele iqi pistleazi" o pecete specifici. Alt conginut
au visele persoanelor energice si altul la cei mai putin energici, altele sunt
visele celor nestip6niqi si altele la cei moderaqi, pe unele tirimur-i se
desfiqoari imaginagia celor cu suflet deschis $i cu totul pe altele, cea a
celor nesitui. In vise, nu puterea de gindire este cea care plismuieEte in
suflet reprezentirile ci mai curind instinctul sau forta neraqionali din om,
care reproduce in vis imagini din cele ce, prin ocupatia zilnici, devin
obisnuinti, c6.ndsufleflrl este treaz.
CAPITOLULXIv
Dar, iati-ne indepirtaqi de cele ce ne-am propus, cici cercetarea
noasfi'i nu-qi propusese si araLecd,suflehrl e legat doar de o anumiti parte
din trup, ci ci el sti in legi.nrri in egali mistu'i cu intleg organismul Ei ci
puterea lui lucreazi in consonanfi cu in$aga fire a omnlui. Sunt qi
momente cind cugetul asculti qi de pornirille firii, ajungind uneod chiar'
robul ei. Cici adeseori firea tlupului este ced care conduce, trezind in noi
simtiri, care pot produce durere sau plicere, a$a incit ea e cea care pune
in noi primele imbolduri, trezind in noi fie pofti dupl" mnncare, fie
doringi dupi orice alti pli.cere, porniri pe care apoi cugetarea le
imbritiqeazi gi, printr'-o socoteali oarecare, ii ajuti trupului si 9i le
implineasci.
Dar acest.lucru nu se peffece la toti oamenii la fel, ci numai la cei care
duc o viati mai mult de robi ai pornirilor' firii, sivirEind slugarnic, cu
invoirea ragiunii, numai ceea ce gidili simqurile. I;r oamenii care nizuiesc
citre desiv6rgire lucrurile se petrec altfel: rolul conducitor il are la ei
mintea, care ia hotirire pe temeiul ratiunii, iar nu al patimii, daci ceva
este de folos sau nu, iar' fir'ea piqeEte pe uremele celei care o conduce.
intluc6"t inviginrra noastri a descoperit trei modalititi de a ne trii viata si
anume. una se reduce doar la ciutarea hranei fird si clovedeascdu'eun fel
de simqire, alta aclaugi, p" l6.ngl hrani, qi participarea simturilor, in
schimb se lipseqte<le colaborarea ratiunii, iar alta este a celui inqelept 5i
desivir'$it, care contine toa[e celelalte in a$afel incit ragiunea e cle faq:'iin
calitate de conrlucitor ca si in calitacede cuget, care e partea cea mai rle

45

S(;RIERI EXEGETICE

pret din om. Cu toate acestea, nimeni nu trebuie sd-Eiinchipuie cd in


alcituirea omului ar'fi concentl'ate trei suflete qi fiecare din ele 5i-ar avea
fiinta lor aparte. in realitate, dupi firea lui, sufletul adevirat Oi desivdrSit
este ceva unic, capabil si cugete $i nematerialnic, dar legat prin simquri, de
Iumea materiali. Deqi tot ce-i material e supus schimbirii qi nimicirii atita
\.r'eme c6t trupul material conllrcreazi cu puterea dititoare de viati a
spirinrlui, el va putea pisi pe dmmul clezvoltirii; in schimb, indati ce se
indepirteazi de sufletul de la care prime$te viata, trupul i5i pierde qi
puterea de a se miqca. In chipul acesta, a$a cum nu existi simtire firi
materie, daci acesteia ii lipsegte puterea duhului, tot asa nici duhul nu
luct' eazd firi conlucrarea sim turilor.
CAPITOLULXV
Daci unele fipturi create sunt in stare sd se hrineasci singure, pe
c6nd altele se lasi conduse de puterile simturilor', din clipa in care nici
cele dintii n-au putere de simtire si nici celelalte Putere de cugetare 5i
dacd din pricina aceastacineva s-ar putea gindi ci existi mai multe suflete,
gngl ca acela n-ar putea stabili cum se cuvine deosebirea dintre su{lete $i
anume, din pricind ci tot ceea ce ve(lem in lume socotim a fi ceva
desdvirSit pentru cd at'eun nume care precizeazl ceea ce este cu adevirat,
pe cdnd daci se di un nume cuiva sau la ceva cal'e nu corespunde cu totul
naturii sale, inseamni ci acel nume , acea insuEile nu-i adevirati. Asa de
pild5, daci cineva ne-ar arita o pdine adevdrad, am spune ci a ficut un
lucru care corespunde cu aclevirat afirmatiei; daci insi, dimpotrivi, cineva
ne-ar arita o pline ciopliti din piau'd, imitinrl, in chip meqteSugit, ca
for-mi, ca mirime qi chiar ca culoat'e, Pe cea adevirati in aEafel incit ea
(pdinea falsi, n.n.) s-al-asemina cu cea adevdrati inu'u toate, except6nd
cllitaCea de a putea fi mdncati, noi am Plrtea obselva ci piatra n-a primit
propriul $i adeviranrl ei nume, ci numai prin abuz i s-a dat numele de
np6ine". Din aceasti pricini toate fipturile care nu poarti pe buni
dreptate numele care li se di il Poarti prin abuz.
Deci, dupi cum sufleni iqi regiseqte desdvdrqireain fapnrl ci e inteligent
Si e dotat cu putere de judecati, in acelagi fel tot ce nll corespunde acestei
calititi poate primi prin aseminare acela$i nurne ca al suflenrlui, dar care de
"suflet", rimdne doar o simpll "energie vitaH" numiti numai pe
ci
fapt nu-i
neclrept suflel Iati de ce Dtrmn ezerr,cale a rfnduit legi pentru toate Ephrrile,
a ingiduit omului si minince pentru folosul siu atit din carnea vietuitoarelor
necuvdntitoare cdt Si din legumele cimpului Penuu cI nimic din acestea
"Tot
ce se miSci si ce u'iieste si vi fie de
nu e su'iin de viata fir-ii omului:
iarba
vetde"s'j.Or, chiar si numai fupurl
dat
ca
vi
le-am
toate
mincale,
si
56. Facerea9. 3.

46

srAx.tlrL GRIGoRIE DE N\risA

ci constatim prea putind diferenti intre vietitile cu simgire 9i fipturile


care se hrinesc numai, firi si simti acestfapt, si fie de invititurl celor-ce
pun mai mtrlt preq pe carne, ca sd nu-qi lege prea tar.e gindurile de
plicerile simgurilor',ci si qi le inchine cloblndirii bunulilor ncrlecdtoare
ale suflenrlui pentru cd omul numai aici se poate regisi cu adevir.at, pe
clnd simtirea este prezenti qi la vietuitoarele necuv6nti.toare.
Dar vicl ci, infi'e timp, discufia s-aindepirtat iarisi de subiect. Scopul
nostru a fost nu si aritim cd in om lucral'ea minqii e mai de pr.et decdt
Iatura materiali a existen[ei sale, ci cd duhul nu-gi are silaqul ntunai in
weuna din pirgile trupului, ci este prezent in aceeaqimisur-i pesce tol qi
tlecind prin toate; nici nu le cuprinde pe dinafard Ei nici nu le stipdneqte
din interior-, cici un grai de felul acesta se potriveqte numai pentru vase gi
penu'u alte obiecte care se cuprind unul in altul. or, unirea dintre cele ale
duhului qi cele ale trupului formeazd,o legituri cu neputinti de inteles d
de exprimat, cici ea nu are loc nici in tlup, (pentlu ci ceea ce-i netr.upesc
nu poate fi stipi.nit de trup) si nici in afari de el (pentru ci duhul nu
poate cuprinde ceva material), ci apropierea dintre duh si firea materiali
se face intr-un mod neinfeles qi mai presus de fir'e, unirea dintre ele
petrec6nrlu-se at6t din interior cit si din exterior, frrd. sd fie legati de un
anumit loc qi nici si se mirgineasci. cloar la acel loc. Se poate spune numai
cd,,atAta weme c6.tfirea sau nahra rimdne pe calea ei, duhul e lucritor qi
viu, daci" insi acest raport nu-i respectat, repede 5chiopiteazi qi miqcarea.
CAPITOLULXVI
Dar si ne intoarcem iar la cuvintul Scripnrrii dumnezeie$ri "si facem
om dupi chipul qi aseminarea Noastri"u'. C tde mirunte Ei de newednice
pireri qi-au ficut desple miregia omului c6.tivanecregtini atunci cind qi-au
inchipuit ci inalg pe om daci il compari cu lumea aceasta!Anume, ei
spun ci omul e Lln "microcosmos"5t,sau o "lume in mic" gi ci in om nu se
cuprinde altceva nimic dec6t elementele care se afld, in lumea
piminteasci. Prin acest nlrme pompos ei au n'ut si preamireasci fir'ea
omeneasci, dar uiti ci in cazul acesta mireqia omului ar fi tot atit de
striluciti ca qi aceea a muqtelorgi a qoarecilor; si aceia,in alcituirea lor, au
aceleagi patru elemente ca qi la om gi la celelalte vietiti, cu deosebirea
doar cd, la unele sau la altele predomini unul sau altul dintre
elemente, insi se gtie ci, firi ele, nu poate tri.i nici o vietate. ln
cazul acesta,ce mare scofali e penfu om, daci. spui ci el poarti pecetea
57. Facere 1,26.
58. Exprgsia este familiari penru Sf Grigorie (Migne P.G. 44, 440 etc.) $l pare
imprumutati tle la acelap Posidonios, dar scriitorul nostru nu compari pe om cu universul, ci
cu creatonrl lui. In acest inleles il vor fblosi si Sf. Ioan Damaschin (Migne pG 95, 144/,
Fotie/Biblioteca 440,33, ed. Bekker) si altu.

SCRIERI EXEGETICE

47

universului, ori ci se aseamini cu acesta.Nu numai astrele cerului care se


l otesc la nesflrgit Ei care sunt mereu supuse schimbirilor', ci tot ce se
cuprinde pe ele pier o dati cu ele.
Vrei sI otii ce spune Biserica despre wednicia si miretia omului? De
bund-seami, nu voi reu$i si rispund la aceasti intlebare dacil comparim
pe om cu lumea crea[iei, ci doar daci ne gindim cd, el a fost plismuit
dupi chipul qi firea Creatomlui siu. Dar poate ci Levei intreba:ce trebuie
"chipul lui Dumnezeu"? Cum s-ar putea
si inlelegem prin cuvintele
asemina ceva imaterial cu ceea ce e tlupesc? Cum ar putea fi asemenea
ceea ce e veqniccu ceea ce-i trecitor? Ceea ce e neschimbitor cu cevace e
supus mereu schimblrii? Ceea ce nu poate fi atins de patimi qi de
striciciune cu ceva supus strferintei si mortii? Ceea ce e cu totul striin de
picat cum si se asemene cu riutatea in care (noi, oamenii, n.n.) triim qi
crestem tot timpul? in orice caz, e mare deosebire intre omul cel ziditsi se
asemene cu modelul qi ceea ce a fost ficut dupi weun chip oarecare din
jurul siu. Cici daci "chipul" n-are nici o aseminare cu modelul, aturnci
nici nu-i wednic si-i poarte numele. Daci. imitarea nu-i deplini, avem de a
face cu altceva, iar nu cu chipul sau reproducerea originalului. in cazul
acesta,s-ar putea oare ca omul, aceasti fiinti muritoare, supusi patimilor
qi trecitoare, si fie chip al firii celei nestricicioase, curate $i ve$nice?
Numai cel care e Adevirul insu$i poate $ti cum se pot implca aces[edoui
realiti"ti. Pe cit mi ajuti puterile, eu voi ci.uta si aflu adevirul prin sfat si
presupuneri. $i, iati, care ar fi rispunsul la intrebarea pusi:
Nici cuvintul dumnezeiesc nu minte cdnd spune ci omul a fost creat
dupi chipul lui Dumnezeu qi nici starea wednici de mili a firii omeneqti
n-are nimic comun cu starea fericiti a vietii celei lipsite de orice patimi Ei
suferinte.
Daci wem si ne aseminim cu Dumnezeu atunci va trebui si alegem
una din doui: ori ci Dumnezeu e supus simgurilor, ori ci omul e deasupra
acestor simturi; ideea de egalitate numai in cazul acesta se poate spune ci-i
valabili pentrLr ambele pirfi. Or, daci nici Dumnezeirea nu se pleaci spre
supunere patimilor si nici fir'ea noastri nu-i lipsiti de ele, ahrnci numai o a
treia posibilitate mai rimdne pentru ca si se confirqle adevirul rostit de
Sfinta Scripturi gi care spune ci omul a fost ficut dupi chipul lui
Dumnezeu. De aceea, si mai luim in mnni, inci o dati, Sfhnta Scripturl,
pentlu ci tohrgi ea este cea care ne di indmmarea penu'u rezolvan'ea
"Sd
facem om dupd chipul Nostru" $i
increbirii puse. Dupd, ce a spus:
"$i
dupi ce a limurit care e scopul acestei lucriri, Scriptura adaugi:
a ficut Dumnezeu pe om dupi chipul Siu". Dupd chipul lui
Dumnezeu l-a ficuq pe ei i-a ficut birbat qi femeie"ss.Dar, deja mai
59. Facere l,27 (dupn ed. sinod. l9l4)

48

SFANTLIL GRIGORIE Df, },DSSA

inainte, s-a spusuocI acest cuvint avea in vedere r'Sticirea ereticilor, ca


astfel si ne dea sr ingelegem ci, daci Dumnezeu'Fiul, cel unul niscut, a
ficut pe om "dupi chipul lui Dumnezeu", atlrnci nu trebuie si mai facem
nici o deosebire intre dumnezeirea Tatilui si a Fiului intrucdt sffinta
Scripturi nume$te Dumnezeu gi pe unul qi pe celilalt, cel care a ficut pe
om si cel dupi chipul cdruia a fost ficut. Dar sd lisim acum aceasti
problemi gi si ne intoarcem iar la intrebarea noastri: "citi weme
Dumnezeirea se scaldi in fericire iar omenirea zace in nenorocire, cum
poate spune Scriptura ci una a fostfZcuti "dupi chipul celeilalte?"6r.
Dar si cercetim mai aminunqit cuvintele. Vom afla cd ceea ce a fost
ficut "dupi chip" 9i ceea ce e azi in stare de pldns sunt doui lucrur'i cu
totul deosebite. Scriptura spune ci "Dumnezeu a ficut pe om. Dupi chipul
lui Dumnezer7-a fi"cut pe e1"62.crearea celui ce a fost ficut "dupi ch1p"
gi-a atins din acel moment desivdrqirea. Dar Scripnrra se intoarce din nou
"Birbat gi
femeie i-a ficut pe ei". Crecl ci tofi sunt de
si tine si precizeze:
pirere ci acest lucru nu s-a spus in legittu'i cu Dumnezea ca model
originar (cu toate ci) dupi cum zice Apostolul: "in Hristos Iisus nu mai
este nici parte birbiteasci nici parte femeiascI"65.gi cu toate acestea
Scriphrra ne istoriseqteci in acestedoui direcgii s-aimpirgit omenir.ea.Cel
putin aqa ni se di si ingelegem din felul cum s-a compus fr.aza, cdci mai
int6i ni se spune: "Dumnezeu l-a ficut pe om", "dupi chipul lui Dumnezeu
I-a ficut pe el", iar in continuare se adaugi.: "Birbat Si femeie i-a {icut pe
ei", afirm6"ndu-se prin aceste cuvinte din urmi ceva cu tonrl striin de
insusirile lui Dumnezeuda.
Cred ci, prin cele spuse, Scriptura ne infitiseazi aici o invitituri
de
mare insemnitate gi ea se cuprinde in urmitoarele: firea omeneasci sti la
mljloc intre doui extleme opuse una alteia, intre fiingele dumnezeiesti si
netrupeqti, pe de o parte $i viata dobitoacelor si a vietitilor necugetitoare,
pe de alti parte. Intr-adevir', in alcituirea omului uEor le putem surprinde
pe amdndoui: de la Dumnezeu, el a primit cugenrl qi puterea de judecati,
care este comuni pentr-u birbat qi femeie, iar din lumea necugetitoar-elor,
omul are alcSftrirea trupeasci.qi toate cele trupegti (cici oricine face par.te
a,r.Ase".&" nraisuscap.VL

61. Irlee fbrrnulati in-rncicl apropiat 5i irr Marele cutdnt catehetic,V 8: "in ce se vede starea

$im'3;;l*,:tl.j:::Lfu
'

dunipuienrspuneca lipseG."6'.i'iru.ri' uuF-c-";G

62.Facere1.27.
63. Gal. 3,28.
64. (;el dintii care vede cloui creatriisuccesivein r-eferatulbiblic, urra referitoare la crearea
.nn",
.{,i*l:a
:."14F prll,itozr-rela na5qereafizici, a fost Filon clh Alexzmctria (D, ;piriri,t;;r;;i,
l8l. ecl. R. Arnalclez,
Paris, 196l). In prinra crealie el vecleasuperioritatea cunoasteru nnn
cugeta,refa$ cle cea dohindita prin sinriuri. Sf. Grigorie interpreriaza aldel lucririle si anilnre
lr)tr-un._modapropiat de Sf. Pavel, in I Cor. 15,45, susliniri<l existenta istorici a unui "orrr
gtryf-_$i l|Ytty!-'!nt duhormicer" in scttsul^uneiprecxisrcnle inrerrfonale, in gdnclireadir.ini,
a unel onlenln totale, ca_renu \a avea loc clecit la sffrsitul veacurilor.

s(.Rtl,Rlt.xl:Gt: l K:1.

.l! )

<lirr <:atcgoliao:rrttc:rtikrrarc pc <krplin si urur si alur <lin a<:cstcinsuEiri).


I)csigur ci intliir^urtea() are ptrtel'(:a<lc cttset;rtc',<lttpii (:unr arn <lcsprins
<lin istoria privitoarc la firr:ereaotnrrltri, in carc allia iu al <loilea rzin<lnc
l'ortcstc <krsprclegzitura$i apropicrca lui <lc ltrrnca r:ckrr nct'trgcLitoarc.
(lut:i la ir-tr:cput?llias-a spus: "I)utnllczcll a fit:rtt pe ()rn <ltrpirchipul lui
ccl<>r'spuse rle
I)urrrnczcn" <l<lvc<lin<ltr-sc
prin accste curintc a<lcvi"rrtrl
"nu
rnai estc nici parte b:irtraiterasr:ir
nici partc firrncias<:ir".
Abia
Ap<lscol:
<lupi aceca sc' a<lartgircele pl'ir.'itoare la insusirilt: rlcoscbitoare ale firii
"lxirb:rt q;i
ome:rtr:Eti:
f'crnc:ici-:r ficut pe ci". $i cc invirl;iturri scoatcnt dc
tnai tirziu, cinrl voi <lariisprursulcuveniL
aici?Voi rclua prolllcrlr?r(-:eva
Itrin firca Sii, l)r.rtnnczeucste pcnt]'u noi <:elruai rtrarc bine care se
po?ltcconcepe ctr rnintc'a.El itru'e:ccoric:c:alt lrirtc t:are sc p()ateinchipui
rlernrinlea <lmtrlui qi rlaci crceazi via[;r acesflria,n<r fa<:e<lin alui pricinii
rlec:it pcnfiu cir esterlrun. Agn fiinrl 9i penu'u <:ir t.o<:ttt;rirle aceea S-ir
houirit s:i nc a<luci la viati, I)urrrnczeu nu-$i arau'i brrniitatea doar pe
jumitate, <l:iruinrl ornului ntrnrni () par.te <lin lrunejtiitilc Salc gi pisuAnrl
penu'u Sinc in t:hip invitlios ccal:rlt:i parte],<:iigi errat:isuprenla bunirt:rte
[or:rnai prin aceca cii l-a ;r<luspc ()m <lin ncfiin[ii la r,iataiqi l-a c:ople$itc;u
totf-clul <lc <laruri. Mulqirncn tutulor a(:cstorlrunauigi e atit <le rnarc incit
nu $tirn <lar<:ii
s-zrrputca rtultttlra u$or'.l)c acceil, r'ezurnin<lu-le,Scriptura
"Dupii
chipul Sirtr l-a firctrt l)umnezeu pc
le-:r de:scrisin fclul urrniitor';
<)rn""5,
ccea ce c la f-clcar$i cttnr ar fi spus cii firca clrncncascira first ficuui
piirurqzila toate lxrniitiiqilc. Iar <lar:iil)urnnczeu c rlcplinirurtea tlrturor
"rlupi
chipul" ci, r>nrc nu in acctrsti
?l(:cstorbuntui Ei <laci otnul este
cleplinitirtc vil consta arseminareasa (-u fu'hertipulsau mr><lelulsiu? A.$arlar,
in n<>isunt ?lscrulsctotsr>iul de bturititi. olit'c virtutc, toati ingelcpciunea
qi t<lt ce se poare c:onccpcmai bun. Unul rlin accstc'bunuri consti pentnl
onr in a fi liber clc orice conso'angereqi <lea nn fi supusnici rrnei forqc rlin
afari, ci sii aibd o v<lingi de sine stititoare, carc h<ltzlrigcedupd cum crede
ce-i bine. De fapt,virtutea consti in a fi fXri suipan"" $i a face ceea ce-gi
place, tot (:c faci <lin cons[r'.ingel'e sau clin sil;i nu poate fi virtute. Daci
chipul ar pru'tn in [oatc or:aziilcpe(]cteafi'urnuscgiipe carc <l are Moclchil
nostllr, aflrnci cu gl'eu s-ar isca intre ei r,r'eo neinqelegere, ci intle ei s-ar'
<love<licea mai rlerplini unire gi identitate. Cici ce cleosebirepoace fi inu'c
Dumnezcire qi ceezrce e intru toate asemenea ci? I)<>aruna singuri,
I)tunnezeirea e lrecrcati, pe cin<l cel aselneneaei a f<rscarlus la viaqirprin
crcaqie?"t
ti5. I.icerea l. 27.
(ifi.Plal<xr.Sarnrl,(i17.
"chipulrri":"i,rlr.
ti7. lrrtirtttt p:r-s:tj
<:irpit:rl
in lclratrrnrr'rrfikrsofia
.rr,,5i [)urnnczerrr:riLstli
o
('()ltluniurlcrlc rr:itur-.i,rhr ar;c:rsllriiaturi. l)urrrrrez,euo a'r'c<lc la Sinc, 11:t'irrd olrrul o prinlcste
<lel:,rl)uttrnc;rcu",.f. [)arrii:lou. not:r la L)r(:goit'r:dc M'ssc:It <:rcatitnidt, I'lumnne, Pa'ri-y[-rrur.
1 9 4 3 .u . 1 5 7 - 1 5 8 .

4 - Sfiintul Cirigorie de NPsa

5o

sr.Alvrut- cRrcoRrr-.r)f, NlssA

Deoscbirca carc izvorirgte <lin ar:easti insugile atJ'aEIerlupi sine qi


altele. Se recunoa$tede toati lurnca ci firea necrczrti, e qi neschirnbabili,
rirnAnAd mereu aceeasi, pc cAnd cea crcatl nu poate rezista si nu se
schirnbc. Cici chiar qi trc<:erearle la nefiinfi la fiinti este o mi$caresi o
schimbare a ceea ce a fost pini acum firi existenti. $i, clupi cum
[,vanghelia ne arati tlis:lturile intip:ilite pe bronz socotindu-le chipul
impiratului';t qi ne cli si intclesem ci daci liruntric existi o aseminare
inu'e chip qi impirat, existi de aserneneao deoscbire reali, tot aga, in
cercetarea pe care o facem acum, rlaci este loc si ne gindim la trisiturile
exterioare, ne voln preoctlpa clc insu5irile fir'ii clurnnczciesti si de celc ale
firii omeneqti; in sinrada fiecireia descoperim clcoscbirea care de fapt
existi incre ele: ci una e necrezrti, cealalti creati; cca necreati rimdne
mereu aceea$i,pe cAnd cea care iqi datoleazi existenqaunui act de creafie
e supusd schimbirilor qi rimdne in chip firesc inclinati cdtre aceleaqi
sr:himbiri.
De aceea, cel t:are cunoa$tc fiintele inaintc dc zr fi fost ficute, cum
zice proorocul*'*',inuuc6t le-a cunoscut s:ru rnai culi"n<l ii erau cunos(;ute
<lc mult, plin puterea sa providentiali, in ce dirccgic nrzeaus-o apuce <h.rpi
voia lor cea neingriditi. Acela le-a r'6n<luit in chipul Siu cum aveau si se
irnparti, in birbat qi in femeie, irnpirgire care n-are nirnic a face cu
modeltrl rlumnezeiesc, ci, dupd cum s-a spus, ne incadreazd, in ceata
victitilor nccuget:ltoare. Pricina acestei or6nduiri o vol' cunoa$te numai
cei cirora le-a fost rlat s-o vadi rle rnai inaintc cu ochii rnintii sau cei
t;irora le-a fos[ incle<lin6ti :rlt:ituirea Scriptur-ii, pe c6ti tteme noi,
spundnrlu-ne deschis pirerea rnai mulc prin presupuncri si irnagini, o vom
spune fdri si avern incre<lin[area ci intocmai a5a poate fi, ci c.rpropunem
cititorilor rnai mult sub formi rle incercare. $i iati care sun[ pirerile
noastre in legituri cu acestelucruriio.
Atunci cind Scriptura spune: "gi a ficut Dumnezeu pe om"?r exprimi
la moclul general, firi si prccizeze, intrcg neamul omenesc. Cici vorbind
aici clespre fdptura pe care a creat-o, nu i se di numele, a$a cum o face in
istorisirea urrn;toare, ci aceasti fiptur5 este deo<:amrlati fi.r'X nurne, e
vorba cloar rle om in seneral. A5a<lar,o dati cu in<licarea e'cnerali a firii,
putem presupune ci in aceasti prirnd creal'e plevetlereit $i puterea
dumnezeiasci au cuprins intreaga omenire". Cici u'ebuie si ne inchipuim
68. Matei 22,2G21;Marcu 12, 16.
69. Isaia42,9.
7O. (la si Origen in prefala scricrii tlepi d.p266v(P.S.B." 8, 38-43), a5astabilegteaici 5i
Sf. Grigolie deolebirea- intre dolrrni gi pirerea personali (ipoteza sau inccrcarea,
T1)l,rvct6rcr,).
7 1 . F a c e r e1 . 2 7 .
- 72._Dcci irr chip reprezentativ, dar concrct, iar nu nurrrai ideal, cunr cre<leaOrigen cdnd
rntirca despre pleclistinllie. Accst uup rnistic cxisterrt in plarrul lui Dunrnczeu urnreaza si
aiungi apoi la statur:rclcsirdrgiti. Danilou, Op. cit.,p. l6{).

5l

SCRIERIEXEGETICE

cI la Dumnezeu n-a rlmas nimic neterminat cind e vorba de originea


fipturilor', ci fiecireia din ele i-au fost htrrdzite din partea Creatomlui o
margine qi o mi.surd hotir6ti . Dupi cum fiecare om are un trup de o
anumiti mirime si e rdnduit si-si duci viata in cadrul acesteimirimi, care
corespuncle intru toate suprafeqei trupului siu, tot aEacred ci in pregtiinla
lui l)trmnezert, czre poarti grljd de to[, e cuprinsi" intreaga omenire ca
"$i
a
intr-un singur organism. Acest lucru ne invati. Scriptura c6"nd zice:
ficut Dumnezeu pe om, dupi chipul lui Dumnezeul-a ficut"?3. $i chipul
acesta nu-i legat doar de o anumiti porfiune din rup si nici wednicia
omului nu depinde de weo calitate deosebiti a lui, ci wednicia acestui
"chip"
sti in legituri cu intreaga omenire. Iar drept mirhrrie sti fapnrl cd
oamenii
sunt dotati cu putere de judecati si de hotirdre, dupi clrm tot
tofi
a$a se explici gi toate celelalte lucriri prin care firea dumnezeiasci e de
fati in cei creati dupi chipul lui Dumnezeu. Nu existi nici o deosebire
intre omul care a fost adus pe lume la cea dintdi creafie gi cel care va trii la
sfbrsinrl lumii: tofi poarti deopotrivi acelasichip dumnezeiesc.
De aceea s-avorbit de un singur om ca si-i cuprindi pe tofi deoarece,
pentm puterea lui Dumnezeu, nimic n-a treclrt si nimic nu urmeazi sd mai
apari, ci atit ceea ce urmeazd si mai aibd loc, cit qi ceea qe s-a intimplat
stau deopotrivi sub ascultarea purti.rii de griji a Domnului care ne
cuprinde pe toti. De aceea intreaga fire care se intinde de la inceput pdni
la ifhrsit {ormeazd un singur chip a ceea ce este $i azi. impirtrirea omenirii
in birbat si in femeie a avut loc, cred eu, mai tirziu, dupi ce sa incheiat
alcituirea creatiei.
CAPITOLULXVII
Mai mult, incl inainte de a porni la cercetarea aceastz ar fi mai bine
si limurim o observalie 6cuti de vrijmaqii nostri- Ei spun ci, inainte ca
strimosii si fi cizut in picat, nu ni se istoriseqtenimic nici de na$terea de
prunci, nici de durerile care o inso[esc si nici chiar de dorinla de a avea
copii. Abia cdnd au fost scoqi din rai, in urma sivirqirii picanrlui qi cind
fbmeia a fost osi.nditi si nasci prunci cu durere, abia atunci a ajuns Adam
"cunoasci"
sotia gi cu aceasta s-a inceput na$terea de prunci. DacI,
si-$i
agadar, in rai n-au existat nici cisitorie, nici dureri si nici na$tere de
prunci, afirnci spun ei u'ebuie si tragem concluzia cd, inmultrirea
oamenilor (suJletelor omene$ti _ z\ce Sf. Grigorie) n-ar fi putut avea loc
daci oamenii n-ar' fi devenit muritori, ca urmare a picanrlui qi daci"
darul nemuririi n-ar' fi fost inlocuit cu o viagi muritoare. Deci, nu s-ar'
fi purtat griji de perpetuarea firii omene$ti prin mijlocirea na$terilor de
73.Facere1,27

52

. \ 1 . . \ \ l t t . ( : R t ( ; ( ) R f l| .).t . N \ s s . \

p l u t r t i , u < l t r < i i n r l r t - s cl a r . i i r q i ra l q i u r r r r a s i i n l o r l r l < c k r l p i e : r r l u ( i . l ) c ? ( : c s ; q ,


i r t t r . r u t l i l t : l t i l r ' $ i l l i i ( : a n l l : r f i r s t < l c f i r l o s s r i i n t r c i r t v i a t u o a r t t c r t i l o r ' :r l c :
u.ar fi Ii)st pii(:iltul ltrtttcir s-al fi rttiilginit la t:cir <lintiii llclcr:ltc <lc oiltttcni,
pcntnl <:ii tt-:rl fi cxistat fi'ir:a tlc nr()ru'tc rii n-ar fi silit filt'a la lcptorlur:clc.
( , r ' c < lr a l i i r n u l i r . c a << l l c < : t i :i r t t n c i i r s c l ) r c : l r c a
1 t r ' < l l l l e r t t ro: ,l i c i l l c a l f i f i r s cc a ,
l l f i f i r s t l i r n p r ' < l t ' t r t t r t t l r i I ) ( : r l t lr l o r r n r c r l i r : a A p o s t o l r t l l ' a v c l t r , ( ' r u ' c a
fost initiat itr t:rinclc ririultri. In cc rnir plivcstc pcr n)irlc, iat:i <::u'c c
riispr^ursulrrtcu:
I t r t r - o z i . , p c < : i i t r < sl c ( c t ' L l u s a r l u < : h c ' i ir l i r t p l i r i n a i t n ' i i t i t t t t t ' i i r l c s p l c :
i r t r i c r e s i < : i u < 1 i,n s p r i i i r r u l p i i r t ' r ' i i l o r a f i r s t l t o r r t c r t i t c r x c t n p l u l f ' c t n c i i r : a t c :
f i r s c s c r n l r r i t l t i i s r r t < c ' s i r ' ( u s a p t ( ' f t l r t i ; i s i a l l o i s - : rp n s i r t l " r ' c l x r l c 'rriri r t t i i t
<lintlc ci vir fi s<l1ictlulxi irtricrc, :\trur(-i l)ornnul a rlat inu'cb:irii un ascf'cl
rlc liisptrns (::u'(r nu nurtt;ri sa<lur.hcilrll a fost pou'ivit, <:i <:alc t;ttpt'itt,<lca
t<lto<llrtli$i <lcs<:opc:r'ilcaurinci victii rlupu inviclc pcntl'u to[i t:ci <lin rriitot',
"[;r
itniclc uirttclri ni<:i nu sc.insoalii, ni<:i ntr se tniiriLi, <:i coqi
ciiu<l sputrc:
(::r
ingelii lrti l)ulrtnczcrr in ( (:l'"r". Sc vcrlc <::iltanrl inviclii nu tlcl)uie
sunt
i n g c l c s a l t f l : l < l e r : i i tr : a o l c s L r l > i l i r c a o l r r t r c n i l < l l i r r v c r : h c a s u l l c p c ( : a t c i l u
il\rlt-() inaintc <le r:irtlcrca in pllt trt. intr.it<lcr':-rr',haltrl pc: r:rrlc-l astcptlittt
cstc lcirttonr.'c,'.,u la viata r;ca rlint.ii <::inrl va Ii arlus rliir nou in rzri otrtnl
r::rrc fitscsc sr:os rlc il<:<ll<1.
A$a<lal rl:r<::-r
viaqir r:cl<ll lcstalriliti sc itsc;tttriittrit:tt
r:ca a ingc:r-ilor', attur<i c lirnpcrlc cir r.i:r[a rlc rlinaintc tlc pi<:at cra un f'cl
r l c r i ; r t l i i r t g e l c a s <l r t t . D c i r ( c c i r s i l c i u t o r r l r : e l c a r i c q i i r l ( ) i l s t r ' ( l' a v c t l t c i t c i
sul'c nc firr:c ascttrcnea itrgclilor'. l)irr', cu t()acc r.a - rlupa culn sc sprlnc la irtgcli ttu cxist:'t <:iisiitotic, totusi se p()nrcnc$tc <lc:splc r:ctc itr.qct'eqtiin
nnnrar ncsflirsit. As:r lc-a <lcsr:r'isDanicl in ploolot'iilc' luiT*. in f'clul Acestzl,
rlacii pa<:;rtul n-:rr'fi fost pcntln noi o zrbat.cle Ei rlc<:aclcrc rlc la sLllczr
irr.qclcas<:ir, nir:i n-ar)r fi al'ut ncvoic rlc r::isirtorie pcntru intnultit eit
oalncrtil<lrt.
()ri<:arc al fi nrorltrl rlc iurnrrlqil'c al ingr:ril<ll - o tirin:i 5i o plolrlr:rtt:i
r:u ncputingi <lc c:xplir:at.p/inzi 5i rlc rnincr:il ( ca rttlri aqe li *, c: sigtu faptul
cir ar:casta cxisui (qi la ingcli, n.n.). Ac:claqi f'cl tlc inrttulqire al'fi putut
c x i s t a i ; i l : r o a r t r c n i , u < : i i r ' o r ' f i r ' cc l a i r t i t < l c ' a p r o p i a t i i < l c < : c ' aa i t r e c l i k r r q i
t::trc irr'fi putut'ajungc pzin;i la lirnicr lin<ltriui rlc voinqa Ore;rtorttlrti. lurr,
< l i r r i - rp c n t r u o r o n s t i i n I i i p r t ' a s < : r ' u p t r l o a s ;si c a < : < : c p t igi r c t r i r ( ] c s t f c l ( l c
irrrnultilc a oanrcllilor, <lcc:i frrr';r nrijlo<:irca c:is:itorici, la lin<lul nostlll

<le
c <:uputinqirszlcxistcatitczrlcgiuni ne:sfir'$itc
p.11",11i1u_1l1arcar."(:run
74.,\ltrzic lu ()ul. 3, 2t{ si la II (jor. 12,4.
75. l.trt l 2O.l'i5-3(i.
'
76. \{:rtci 22. 3(}, .
r:itfLr:iotiuc o illlo:rr'<:cr'(:
77. Sf. Crie()r'ic<:r'c<kr
l:r ri:rt:rirtgcrcav:ir(N{ignc:P.C;.46,3tt1),
<lc u<:cc:r
ri:rla scxtrirli cslc:.zir:cc[, o ttrttt:rrc <liur:t:j lr <:irk rii irr trirr':rt.(]cl <litttii ciu'c it cxpritttat
(/)<' tttrrrt:rli
rniti<:ilt1(i\.
t:rc<lirrt:l
rrcca.sl:j
" r r r i i rr firstl"ikrrr
7li.
s i r r r i i< l cr r i r i r r i k ' s ri r r i r i : r < l tI' )^i.r r r . 7 .i ( ) .

scRtl_Rt
F.xE(;Encr

ingcli, t:i t:are sunt in ircr:laqitinrp urt singur gctr tlt: vicguitori nctntpc5ti 5i
t.otusiexistenli in numirr atit tle rnarc"?(lici la inot'barctr (:urn iu'fi putut
exista oameni <laci n-ar cxistat r:alc:r <:iisirtorici"?,noi putcrl rispunde:
I'firi cisitoric otnul ar' fi fost ca itrgerii, pcntru r::i asemirnareanoaso':ir:tr
ingcrii inaintc clc ciclere e <lovc<litii<lc a<lcviml inr,icrii, cintl se:va ftrcc
rcstalrilircrr lrrrnrlilor in starcal<lr prirnor<liula.
Dup:i ce am limurit acesteino'r:bz'iri,s:i ne intoa!'cem acum Ia prima
"dupzi
n()astl'i problernl: dupl ce Durnnezcu a (:r'cat pe om
chipul S:iu",
ctrm de n adns in fipnrra sa impirrlircu in l>iirbat qi ferneie? Penou
limurirea acestei problernc cred cii rlc poate fi <le firlos ceea ce am spus
inainte. Cel ce :r chcmat toate la viati si cale a fbst in rndsuri sir modeleze
pe ()rn ctr totul in tnod libcr <lupir un tipal serttcalarpo<l<lttmnezeiesc,A<:ela
a vnlt si ri<lice intreg nearlul ornenesc Ia aceca$icinste cu cel ingeresc.
I)ar', intrucit prin puterea Lui a v;zut mai dinainte dcpirtarea noastri
liberl de pe calea cea cL'eapti qi ciderea care a tu'mat, <lcpalte cle viata
ingerilor', pentru ca si nu nimiceasci stflctcle otnenegti care uitaseri ctt
totr,rlchipul in care sc <lcsivirsescingedi, Durnnczeu a rin<luit penun
fir'ea noas[r'i ceva mai potrivit stirii <lc dupl alunecalea noaso'i in picat:
in l<lc si rSminetn la lte<lnicia ingereasci, El ne-a ingiduit sI tlansmitem
viata de Ia unii la altii intocmai ca dobitoacele si ca vietitile
necugetitoare. Cre<l cI de aici vine fapnrl ci, rleplingdn<l stareajalnici a
"omul
in cinste fiinrl n-a priceput";1',
fidi orneneqti,psalrnistulgcmc <>ftin<l:
gin<lin<lu-sedesigur, la vre<lnicia pe care a alrlt-o aproapc tlt-'op<ltrivi cu a
"I)e
ing'erilor.
aceea, a<lau,qi el, alituratu-s-a <k>bito;rr:elorcelor firi de
minte qi s-aaseminat lor". Cici inu.adevir ir ajuns ca un dobitoc dupi ce a
primit acestfel de na$terecare-l coboari pini la matcrie, injosinduJ.
CAPITOLULX\III
Toate relele"0" de aici pleaci, izvoriinrl ca tlinu'-un izvor qi nipidind
inu'eaga viagi omeneascri.Drept tnirrturie in acestsenssti faptul ci se ivesc
pomiri pirtimaqela fel, atdt la om, cit si la <lobitoace.Desigtu',nu se pot
pune pe searna fir'ii omene$ti - care a fost ficuti dupir chipul lui
Dumnezeu - toate aceste porniri pitimage. Dar', intlucit viequitoarele
necugetitoare au venit pe lurne inainte de orn qi deoalece - cum am mai
pomenit - din caracterele firii acr:k>raa prirnit qi omtrl o par'[e, mI
glnrlesc la cele privitoale la nagtere, inseamni ci qi r>mul are unele din
insusirile dobitoa cclor.
48.ill.
79.ll.s.
sllnl tlt'rloua f'elud: ttrtclc calc:
ti()ir.lrr lr:xt mrth1.patirni, rclc. Penurr Sf. Grigorie a(-('stc:r
('urn surrl pz"rr:atclt'
r't rri:rlt'.:rltcl<prrlitt din ratrtatc.rlirr
vin rlirr int:l.inaliwrr p<u'iririanirrr:rlic<'.
p<rltcc<rn5ticrtte
. Mai'pc lar.ql)ani6lou. Platrnisnti, p. 52 si r-rrrrr.

54

sFANt'trL cRtcoRlE DE NlssA

De pilcli, minia ltu Poate fonna nicit:unr un punct de asemirnal'e


firea atit
intrc Dtrmnezcu $i om. Tot zrganici plicel'eir nu poatc cata<'.tenza
dc inalti a lui Durnnezeu. l,a fcl fi'ica, nel1qinare;r, licomia, pofta de
mi1i1e, dispretul f,rt:i de cei rnici qi nici altc aserneneasentimente nu sunt
din <:elecire-i plac lui l)unrnezeu. Astfel de pomiri le-a luat omul tlin
lumc:r fiintelor necugetitoarc. O <l;rti ce o astfel <Ic viati necugetati s-a
inarrnat cu astfcl <le atrne spt.e a-i asigura o viequire rlobitoceasci,
"pofte". Furia qi
inscamni ci pornirile din viaga nmului se schimbzl in
licornizr carz-rcterizeazifiarele cartlivore, tlcsfitarca voluptuoasi piso'eazd
in viati silbiticiunilc caI'c se inrnullesc cel mai mult. Pe cele mai slabe de
precaufia, cele pline de carale sunt deosebiC de
putere le apiri
nu 4iung si-Si rnultumeasci poftele lor multe aceste
iar-cAnrl
minci<:ioase,
fipturi se tulburi $i sc intristeazi. Toatc pornirile acestea qi altele
a."m"t ea lor Si-au ficut intral'c in orn prin motlul <le inmulgire a sa, in
chipul <lobicoacclor.Si mi se ingiduie sd desct'iuchipul omului <:uctwinte
luurte din lumea artiStilor plastici, a sculptorilor. Dupi cum la unele
rnodele se vcde adeseod sculptzrti o formi <lubli pe care artiStii au
plinuit-o mai mult ca si ilnpresionezc pc U'ecitori, punintl pe Lrn singur
lap doui fetc diferitc, r:r'crl ci tot cam a$a ;lI' pl'czenta otrtul <loui
ascmirniri: prin tlaml <lutttnczeies<:al gdndirii cl poarti insu$irea
fiurnuscqii lui Dutttnczcu, iztt' prin pornirile sau tlor-intele pitirnar;e se
aseantini cu dobitoacele.
'
animalice adeseod se
it
Llr-llt:l inclinirilor
Ei plcocupidlor
indotritoceqte pini gi gindirca, a$zrilcit tot ce-i lrun in noi catle sub
asaltzrleariutirtii. indati c:eourul iSi lasii splc <lcgr:ttlat'eputet'ea cugetului,
silinrlr.r-ginrintea ca patimile si printli in ca lticlicini, el dcvine robul
pzrtirnilor Si din clipa at:cca are lot: in otn o l'istlu'n?lre$i o inlocuire a
pecetii lui Dtunuezcu cu un chip al <lobitocului, incdt intleaga fire a
noasu'i p()lf1e$tepe cirlea accastaca $i cutn lnintezr noastl'd n-ar-tnai cultiva
rlccdt principii pitinraSe, a.jutindu-le si spot'easci tot tnai mult. $i intrucit,
dc actim inainte, ottrul n-are zrltcevain gdn<t dccit si guste cit mai mult
<lin pliccrile patinilor', cl siv6r'$c$tetot felul de nebunii. Asfel, doringa
fierbintr: dupi plzicet-iczrleiqi are inccputul in asem:lnal-eacu dobitoacele
celc lipsitc <le minte ajunge la oamcni prin picatele lor', la o clezvoltare
atit dc rnare $i <luce la atitea feluri rle firitlclcgi, incit parci nici la
alimale nu le giseqti pelechea. Agigalca la tnatrie se aseamind cu
pot-nirilc <lobitoacclor', clz.rrla om c?t (:I'e$tccu zrtit mai mult cu cit
c6nllgr'eazzl in c:r ;i tttintea otnului. De :rit:i plezrcirttt'a, iuvi<lia, minciuna'
viclcnia, f,itirrnicia ;i t()atc a(rcstea inflot es<:sub inr'dulilile lele ale
<:ugctr.rluinostnr. (l;ici <laczlpatirna n-irr' fi scintulaui atunt:i rninia ar'fi

s(-RIl:Rt t.xl:( ;ETlcE

neputincioasi $i rlc s<:urti <lulati, intocmai ca un balona5 de sipuns('t'care


in<lati ce sc for:r'teazit,se sparge ime<liat. Pofta cu carc infuleci porcii se
numc$tc la om lircornie, pir;itul tlistins al calului s-a tr':ursfirrntat la om in
trufic. Toatc pornirile instinctivc ale zrnirnalului au fbst transformate la nni
in patimi <lin cauza relei <legradiri a cugetului nostru.
pornid,
D;rcI, dimpotrivir, putcrea mintii ajunge si stipdneasci a<.este
birbieie,
sfiala
dcveni
oamenii pot face tot atitca virtutiBr. Mdnia poate
poatc <luce la siguranqi intcmeiati, din fiici se poate ajunge la ascultat'e,
din uri la ancipatie fati <lc ruiu, din patima amorului la dorul puternic
dupl fi'umosul ccl rcal si :lccasta pentlu ci, o fire dcrnni se ridici deasupra
patinrilor gi se fereEte sd ajungi in robia riului ( o astfel cle mAndrie e
"ciutim
cele de
liudaui <lc marelc Apostol Pavel atunci cAnd ne cere si
sus"*'). $i astfel putern inqelege ci, daci in<lreptim spre bine aceste
porniri, cle pot a.iungc si sc potriveas<:i fiutnusetii chipului dumnezeiesc,
dal ci, de cele mai multc ori, se intilnplil invers, cdnd influenta lor
indrcpcrti asupl'a noastli ltc supune qi ne <lcgt:tdeazd..Pcntl'u ci puterea
principali :r su{lccului rnai ugor sc lasi injositi clc furia pitirnagi ilsetnenea
celei a unei victirti nct:usctirtoareclecdtsi inaltc spre bine cugetul omului,
ingreuia[ de patirnile pimintcEti. De aici vinc faptul ci ncttot'ocirea in
cat'e ne aflinr nu rlc lzrsi sd recunoa$tem in noi darul lui l)utnnezeu, iar'
fmrnusetea chipului lui Dumnezeu in om e ascunsi tle patimilc c:irnii ca qi
meriti oarccralescuzec:eicare, a[unci cind estev()l'ba
r:1 o rnascri.A$:r<lar',
de accstepatirni, cu greu ue fhr: sziaprobam ci tlincolo de elc sti ascunsd
fi'urnusetea lui Dumnezeu.
in schirnb la cei ce duc o viati irnbunitirtiti, putem u$or observa
chipul lui Dutnuezeu in ei. Penuu cI in vretne ce omul cizut in patilni Ei
care vietuieqte rloar pentlu plicerile cirnii nu ne mai lasi si ct'c<lcmci
fiint:r umanir ar aveain ea pocloaba chipului tlumnezeiesc,in schimb viata
celui ctrre prin l'irtute s-a iniltat mult deasupra firirlclcgilor ne va putea
u$or confir'rna o mai buni pirere rlespre om. De pilrli - cici gdsescmai
potrivit s.i-mi intiresc afitrnatiile cu dovezi -, u[ nclegiuit vestit, poate
Iehonia sau erltul, <lcspre ale cirui picatc ni se istorise$te,a gters prin
necuritiile pzlcatelor fi'urnusefca fitii otnene$ti, daci insi ne uitim la
Moise ori la cei asemenea lui care au pistrat curati toati fiumusetea
chipului rlurnnezeiesc in ei qi in c;rre nu s-a tulbtu'at aceasd fi'urnuse[e, in
aceea se vcrlc lirnpctle dortada cuvAutului ci otnul a fost creat dupi chipul
lui Dumnezeu.
"onrul ca un ltalon <le sipun" pare de origine epit:ureicri si c intilniti la
80b. lnraginea
lui r.\.D. Szrli'cr':Ilonrc ltulla,
Sf. Crigoric clc Nyssain rrrultc din nierilc s:rle.A sc ric<lcastr-r<liul
"Epckt;isls".
in
f . Dani('lotr, l':rlis. 1972.p. 539544.
'81.
lrtrrrc si pasirrrrirele", clupli felul in cal'e sullt
irr,'rr"l'l:rtorrrrfirrrutti c.xist;l'"lrasirrni
fbkrsitc,sprc lrirrcsnr sple r.itr (l'cr/rrrs254, cit.J. l)arriCloti,Gr: cleN11sr,p. l7t)).
t i 2 . i k , l . 3 .l .

s t . . \ \ ' l t t . ( : R l ( ; ( ) R l t -l ) l - N ' l l i s . \

l)arii t:incv?l sc va rtrsina p()atc <lc firptrrl cri, pt:ntt'tr t:a sti tt'itiln, uoi nc
hr.irnirn in viati in firlul aninrak:lot ttccttsctiitoalc si <lc aici sco:lte
invirt:itlr'a czi ;rr'fi un hurm ner:trl'iitr<'ios sii st: <:r'ca<litt:ii omttl a fbst fi<:ut
rllpii chipul lui l)urnnczcu, unul r:a acela sii nittlai<lniascit pt- lrtttrut
.l1cptnt., <-it iufi-o zi, at'.c',rp<>vatirva fi ri<li<:tlUl<lt'pc filcll <ltnencasc:i, Ei
,,n,,,n", inu'rt viala pt: cal'c () astc:pfinl, caci <lupir (:uln sptlne Ap<lst<>lul:
"inrpar':rqia
lli l)r.rmriczcu llu estc rninr:at'e $i btitttttt'it"*n $i, (;tlln s-tl trtai zis
"nu
nunrai <-trpiine va trai <lnrul, ci c:tt tot t:uvintul ce ic:sc <lin gura lui
I)u1rnezcu"sr. $i inu-uctit si inviclc:r va atlttc:c itr n<li tl via[ir asctnitnittoarc
c1 a ilgclilor', iar ingcrii sc $tic cir ntt att ncvoic rlc nici un fi:l cle tnint:ate,
v()rr) putea avc:u t<:rnr-.isii crerlcrn <:i intr-o zi ornul se va clillt'r.a <lc at:eas&i
sart:inii intnrcat i5i va <htcc rialtt ca ingelii.
cAl'l rol.ul- xlx
l)ar va zicc, p()?ttc,cineva, cit olnttl ntl se vit mai intoarce la at:claSifel
rlc riati (pe carc l-a atut in E<lcn, n.n.) pcnu'u crf rl:tcl lttnnci ntl ne
pltean) alt{el saha r.'iata <lccit prin mincarc, dttpil invictc vonl fi eliberati
in Scripturi, c-rtinlelcg
<lc accasti sat'r'inii. Pc c.itprit:t'1t rlin cclc <,e<:itcs<:
c:itat:6ft11u-i vor{la nurnni <lc lttanit tnrpcast:i si nrtnrai tle plil<:crile cit'nii,
ci trrai c vot'btt Si tlc o al&i mitrcal'e, cal'e se ascamini, intl-o mlsttt1i
oAl'ecal'c, ctl ceil t:'upeast:i, <lar a cijrei plircele e legat:r numai de stflct.
"Vcnili
tlc m6ncaqi piint:a Mcit"*n,5i plill tl(reastase inlllic
C:ici r:itirn asa:
inlclepciunca celor flirninzi Ei l)ortrnul lautli pc_cci-cc flirnAnzesc*" dupi
"l)c
inscteaz:i cineva, se spune in alt loc, si lini la Mine
o astli:l <le ltt'atrit.
$i sir trca"*;. $i rn:rrele Isaia rostcEte, pcnu.tr cei ce sunt in stal'e sziinqeleagit,
"<tspita-vot'
inUrt ve selie"**. E prezenti
Si
r:uvintr:lcr salc neintlecutc:
arneningareil pr()ol'octrlui atunci ciin<l (Sf. Scripnrri) sptlnc, ci pdcitoqii
vor fi pe<lepsigi .:u foarnea*t', <lar firirtrtca aceea ntt t:ottstit in lipsa tlct pnil9
''nici
5i <le api, ci t vot{ra rlc lipsa crtvintrtlui. lati cunt se exprimi el:
ui<:i sete tle api, ci f<ramcte de a auzi cuvintul
firaniete <lc piiine
-I)c
accca U'ebtric si nc gintlirn la o mincare llednicl dc
l)ontnului"l('.
sridina lui I)ulnnezcu, Erlcn (cici E<len inseamnil plzit'ere cttrati) 5i si ntt
nc indoim cir aceasta c: a<lcv'irata hran:i a <tntului $i sit nu teclucem viata
"Din
toti p<lrnii din rai
<lin rai la o mincare picritoare gi neconsistentir.
poti si priin.int:i". Clinc va <la cclui carc fldrninze$te cu adevit'at <lttpl
S 3 .R o r r rl.{ . 1 7 .
84.Ilatci 4. 4.
tt5.I'ilk'9. 5.

Sti..\tirtti 5. (i.
lj7. Ioart 7, 37.
SU.lsaiir25' fi.
lJ'l).
.\rros 3. I l.
0O.,\nro.s.
ibi<lcrn.

s( ;RtllRl ] Y] (-t-l t{ :t.

3 t

accst ponl (:are se afli in rai li in cu'e se aflij tot binclt:, cum subliniazi
"t<tt"
si tle t:at'c S(:l'iptru'a il face pirus? in ttt:est cuvint
Sc,l'iptura crin<l zit:e
"tot",
"t<lt" qi
se cuprin<le in chip
cate st- r'itlit'ir pcste
irt r:arr: sr: cuptintlc un
fitcsr: i<lcc:r binelui tlcsirvirqit si priltU.un singut Pon] e inqclcs totul. $i
r:inc nrir va opl'i sii nu gust rlin acost p()rn ctt rod incloit? Clei ce privesc
"tot",
al cirui
Iucrurilt: rnai cu irten[ie:, vii<l oat'e litt"tpt:<lc:<-einseatnnii a<:est
cirui
cre$tet
este
in<loit
al
ctt
to<l
c2l'c
e
atcel
p<tm
r'<t<lcste viata Si
5i
il
cu
bunititile
om
toate
copleqit
r)roartea? inu,a<levir', Cel cal'e a
Pe
()pr c$tc rkxrr plin ctwinte Ei sfattrri sit se atingl
de a(:este bunttri
"arncsteciltc"l'r.
Pcntt'u a inlclege acest cuvint, cei mai buui dascili (in
acest st:ns) imi par a fi David si Solomon, cici antdndoi vid in darul
"t<lt
sub t:ltvintul
f'Crit:ilii <:c'rli s-a <lat binclc t:cl a<lcviililt, pc (:ill'c-l <lcs<:r'nr
"(l:rutil
f'crit:irc:r ur in l)otttnttl""', int'solotttott ltlune$tc
l>inc:Ic". Davirl zir.t::
"pottt
ric[ii""'t,
sttb t:alc itrqc:lcgc pt: l)otttuul.
al
inqc:lcp<:iurtc:r
"togi
pourii" sc inqclcgc irt:cla5i lur:t'tt t:a gi pornul
A$a<lar in curintcle
lictii, accla pe t:zrrc S<:r'iptula il <lir sprc hranir t:clui r:at'cai-a potrivitviatra
<lup:i v<liirlui Dumnezeu. Deoscl>it <lc acest pom estc altul qi anume cel din
cale:, rlaci mincim, <lobiinclirn ctlnoa$tclca binelui 5i rlului, <lar nu ca $i
cunr prin fir'ca lui acesta ar r.o<li ro<luri atiit <lc <liferite unul tle altul, ci
penttr cil rl:i un r'<><lcu totul amestecat. avinrl insu$iri potl'imice. StipAnul
viegii ne pol'rurce$te si nu gustim din cl, pc cintl Sarpele ne sfinrie$te
[otu$i s-o facem peng'u ca si-i cldm intrare mol'tii. $i sfatul lui s-a dovedit
convingirtor, pentllr cil i-a invzlluit r<><lul in culoli fi'ttmoase 9i fermeciitoarc ca si pari pliicut $i si tlezeasc:i in om dorintra <le a gusta din el.
CAPITOLUL XX
I)ar', in definitiv, ce fel de pom e acela, care poat'ti in sine, in chip
autestccat qi irnpodobit cu pliceri senzuale, cunoa$terea binelui Ei a rlului?
Ca si rirspunrl la aceasti inU'ebat'e cre<l ci nu gl'e$esc daci precizez mai
"cunoa{;tere".
Pirerea lnca este (:e sub aceasti
intii intelesul cuvdntului
"clnoa5tcre"
U'ebuie si ingelegem Scriptrrra, iat'nlt o Stiinti oat'ecat'e,cici
<lin fl'lrrl in care se exprimi en, de<luc mai cur'6ntl o ozitccat'e deosebire
inu'e cun<tastel'e Ei ju<lecatir. Pentm c:i, <lupi ctlm ne spune Apostolul
i1s1$i"1, la <lcosebit'ea in mod Stiintific a binelui cle ritr nu se poate ajunge
<let:dtpdnu.o stare de inalt nivel cltthovnicesc $i de trdire mai bogati. De
aici Si porunca:"t.<tatesd le incerclm""n,inU-ucit insu$irea specifici a omttlui
' ^ . 91. ilr r,ri.zice Sf. Grigoriein tratatulDeqlt: tL'ciotie(\fignc PC 46.374),orttrrl.nrt
itts<anttta.zi<r'el,o ittl<latrcrellr tr-airea
de binr.Side riu. Ma(a te<iOrcfiri<:a
ctuxlst(.aarrrestr.<'rrl
ntrrnaiin l)utrtnezcu.
1)2.l's. 36, 4.
1)3.l'ilrlc 3. 18.
9.1.lrlci 5. 14.
!):r.I | <'s.5, ?l.

58

sFANruL GRIGoRIE DE NtssA

duhornicesc este si judece lucrurile addncs. Dimpotrivi, pentrar a stabili


"cunoa$tere" nu
trebuie si ne gindim in primul
semnificafia cuvdnnrlui
rind la ingelegere si la qtiinti, ci mai ales la inclinarea sau ddruirea spre
ceva ce-(i sti la inimi'7. De pildi" Cunoscut-a l)omnul pe cei ce sunt ai
"Te qtiu
pe tine mai mult decit
Sei"es,iar citre Moise Domnul griieEte a$a:
riutatea
lor,
ce qtie toate spune:
cei
Cel
Despre
pedepsiqi
penuU
pe toqi"ee.
"Niciodati
voi"'uu.
v-arn
cunoscut
pe
nu
"
A"sadar,pomul din care culegem o cunoa$tere amestecati" face parte
din numiml pomilor oprili. In schimb, rodul lui, al cirui apiritor s-a
ficut qarpele, e un amestec de contladic$i, poate din pricini ci, potrivit
firii sale, riul nu ni se oferi direct qi pe fagi. Cici daci, intr-adevir, riul nu
lisa urme at6t de nenorocite, n-ar fi fbst impodobit cu eticheti buni
pentru ca si trezeasci pofte in cei pe care i-a inselat. A$a se face ci, riul a
fost infitisat in chip invS.luit,sub doui aspecte,pe de o parte ascunz6nd in
taini, printr.o cursi vicleand, pieirea omului, in lreme ce, pe de alti parte,
el poarti la aritare chipul binelui. In ochii zgircitului, stlilucirea
"iubirea de
argint
arginnrlui pare un lucru frumos, dar cu toate acestea
este ridicina tuturor relelor"r0r. Oare, s-ar afunda in noroiul desfrdului cel
prins de aceasti momeali daci n-ar fi considerat plicerea ca ceva bun si
wednic de gustat? $i tot a$a ne pregitesc pe ascuns pieirea Ei celelalte
patimi, apirindu-ne la inceput ca ceva vrednic de implinit si fiind socotite,
de cei care nu tin ochii deschisi gi nu sunt bigitori de seami, ca tot atAtea
fericiri nevinovate.
A5adar, deoarece multi socotesc ci fericirea e legati de plicerile
simturilor Si at6t binele adevirat cnt si cel pirut poarti acelaqi nume, de
aceea doringa ce s-a trezit dupi riu si dupi bine a fost numiti Ei ea de
"cunoa$tere
a binelui si a riului", inqelegindu-se prin
citre Scripnrri:
aceasta cd, zr fi vorba de o cunoa$tere dubli qi amestecati. Aceasta nu
inseamni ci rodul din pomul oprit e cera cu totul riu, pentru ci e
infitisat ca podoabi infloriti a binelui si nici ci, el e bun numai pentru ci
riul dispare in dosul binelui, ci doar numai pentral ci, in sinea lui, el e
ceva compus din amindoui, din care cei care nu vorasculta Ei vor gusta "cu
moarte vor muri"lot. Prin aceastasa statornicit rispicat
a zis Domnul invitinrra ci dupi firea lui, binele este simplu si unitar si striin de orice
duplicitate $i de orice dezbinare, pe cdnd, dimpouivi, r'iul apare ca ceva
neunitar' qi ispititor la aritare, intrucdc ai crede ci e vorba de altceva decdt
9 6 .I ^ C o r . 21, 5 .
ei poate
dro(hrn6",clispoziliede nrultunriresufleteasci;contrariul
97. In text "rcT,crproprr.r
'\!ata lui Moise", Migrre,
"f1
dro&:cnq",de care anrinteste Sl. Grigorie in
aprcr0corapcr.
Ii
P.G.44,328.
98.Il Tinr. 2, 19.
99.Ies.33, 12 (<tupaed. sinod.l9l4).
100.Marei7,23.
l 0 l . I T i r n .6 . 1 0 .
102.Facere2, 17.

'
59

SCRIERI EXEGETICE

experien{a
cum confirmi
experienla, incit
mai tilziu
confirmi
cunoa$tel'ealui devine temei gi prilej de moarte 5i pieire' De aceea Si laudi
garpele rodul cel nenorocit, desigur nelisdnduJ si apari sub forma riului,
cum de fapt qi era (daci r-iul ar' fi fost infltiSat in toati hidoSenia lui,
ahrnci omul nu s-ar fi lisat ademenit de el), ci tocmai pentru ci inlitiSarea
lui exterioard era imposibil si fi fost vdzuti in chip atractiv spre a trezi
farmecul unei dorinte senzuale, rodul fiind liudat, a cdqtigat increderea
"de
aceea femeia socotind ci
femeii, dupd cum istorise$te Scripnrraro3,
rodul pomului este bun de mdncat qi plicut ochilor la vedere qi wednic de
dorit, a luac din rodul lui si a mincat".
$i astfel mdncarea aceeaa pricinuit oamenilor moartea. A"qadar,acesta
este rodul cel amestecat al pomului $i de aceea qi Scriptura ne-a lisat si
vedem limpede pricina pentlu care el a fost numit pomul cunoaEterii
binelui Si al riului, tocmai pentru ci se administreazi impreuni cu miere
ca qi otril'urile cele puternice, ddnd un gust pe cit de bun, tot pe atit de
amenintitor Si nimicitor pentlu cel car-ese atinge de el. Din clipa in care
otrava a ajuns sI-Si facd efectul astlPra vietii omene$ti, omul, acest lucru
mile[ ca zidire gi ca nume, din strilucire a dumnezeirii a ajuns sd semene
"chip"
cu deEerticiuneat0', dupd cum zice proorocul. Cu alte cuvinte, prin
inqelegem tot ce e mai bun in noi, pe citi weme tot ce viatraaduce ri.u Si
nefericire e departe de aseminarea cu Dumnezeu.

CAPITOLULXXI
TohrSi riul nu-i atit de puternic incdt sd intreaci Puterea binelui Ei
nici nebunia firii noastre nu-i mai mare Si mai de dulati decdt
ingelepciunea lui Dumnezeu. Cici nu-i cu putinti ca ceea ce-i supus
schimbS"di Si insu'iinirii sd influenteze mai bimitor Si mai durabil decit
ceea ce stiruie statornic qi prinde ridicini puternice in bine. Dar $i voia
lui DtrmnezeLre prezenti peste tot Ei e cu totul striini de nestatornicie, iar
insuqirea schimbitoare a firii noastre nu ne lasd si prindem riddcini prea
plternice in riu. Cici cel ce se afli confinuu in miScare, atita weme cdt
inainteazi in bine, niciodati nu-qi va opri stridania spre progres din
pdcina lungimii nesfbrEitea drumului pe care-l are de stribinrL pentru cd
n.t r" uu putea Sti trnde va fi capitul stridaniei saletou,ca si se poatA z:agdzui
migcarea sa. Dacd, dimpotrivi, stiruie spre tinta contrari, cu siguranfi se
va intoarce iariqi spre bine, curind, dupl ce va fi stribinrt intreg drumul
riului Si va fi ajuns la capitul din urmi al lui Si aceastadin pricini cI,
103.Facere3,6 (dupi ecl.sinod. l9l4).
1 0 4 .P s .1 4 3 , 4 .
lg5. Acezsta e tema scrierii Vata lui Moise in care, inci de Ia inceput, Sf. Grigorie declari
"binele prin iirea lui nu are hotar" (P.S.B.29,1>.22)

f;()

.sr.{tYtt:l_ GRt(;()Rtt I)t N\ss;\

in rlnrmul siu rneleu inainte, el nu va afla ni<:i<><lati


o<lihna fircasci. Cici,
intrur:zit rirul nu se dezvolti pini la nesfhrsit,ci e mirg-init inu'e anrunite
granile necesare, in mocl firesc urmeazit czt,dnpi ce se sfir5r:gte ritrl, sd
vini din nou binele qi astfel, dupi cum s-ii spus, inr:epe, pin:i la urm.i, din
nott tlrttmttl intoarcerii spre bine al schirnbitoarei noasu'e firi, mqinat qi
prevcnit de aclucerea-amintea trecutei nefericiri.
$i astfel piqim din nou pe rl'umul binelui, pentrar ci riului i-au fost
fixate ingrirliri de neinlinrrat. Cei ce cunosc mersul stelelor spun ci
intlegul univers e plin de lumini, iar intrmcricul ar provcni din fapnrl ci
soarele e astupat de alce planete care-l pun in umbri. Piminnrl, din
pricina formei sale rotlrn(le, e lipsit in f<rrmi conici de razele soarelui,
insl soarele, fiind cu mult mai mare dec6t pimintul il inconjoard <lin
toate pir'tile cu t'azele sale gi unegte in virfirl conului ddrele rle lumini
care se intAlnesc acolo. Daci prcsupunem, de pil<li, ci cineva stribate
spatiul peste care s-a a$ternut Ltmbra, in chip necesar el ar ajunge din nou
in lurrrina peste care nici un inftrneric nu stipine$te. Toc a$a, zic ell,
u'ebttie si admitetn qi despre noi ci, <lupd ce am u'ecut rle marcinile riului
qi dupi ce vom fi ajuns la puncrele cele mai inclepirtate ale umbrei
picatului, vom avea parte iariqi de o viati in lumini, penu'u ci daci vom
compara natura binelui cu intinderea riului vom gisi ci acela (binele)
intr-ece de foarte multe ori pe acesta (rdul). $i asdel vom vedea din nou
raiul, vom regisi iarigi acel pom care aculn e pomul vietii,si fi'umuse[ea
chipului precrlm si vrednicia stipinirii ne vor' fi inapoiater06.I)in toate
Itrcrurile care au fost hirizite de Dumnezeu omului spre fblosul viegii nu
mai amintesc de nici unul, dar sunt convins ci nidejdea sti pe un alt
tirdm, chiar daci fiinta ei e o taine negriiti.
CAPITOLULXXII
Dar si urmidm cit mai stldns cercetareanoasu'e! Poate ci in legituri
cu dulceaga acestei nidejdi, care se infiripi, ar putea gdndi cineva ci-i o
adevirati povard qi pedeapsi frpnrl ci nu ajunge si guste mai repede clin
aceste bunuri, care ino'ec simgirea qi cunoa$terea omeneasci desi
implinirea acelor nidejcli s-ar pirea ceva prea cutezitor. Pentlu a$a ceva
nimeni n-ar trebui sd se ttrlbure ca nigte copii care se supiri daci
implinirea unei bucurii suferi o scurti arnanare. Cici dacl ne gdndim ci
toate sunt- r'Anrluite (:Ll socoteali qi cu ingclepciune, aftrnci noi trebuie si
l 0 t i . t - : r < l < ' r : - r r lrt : r )S l . ( l r i q o r i c ' : u c o c o n c c p t i c " o l r t i n r i s t i r " t l t : s l r r e c r e a ( i c s i < l t . s 1 r r c i r < l t ' n . a
o r l t t t l t t i r r r : c c l r t i r t r l l l i r t i l : r r r r r k x ' p i l c r i l t : o r i g e i l i s l ( : < l c ' s D l ci r t r , n ' i r l i s t : r z : (i M r r c ' l t ' c r i r : i r r t r : r t < ' h .
X X \ ' , c t t . ) . i , r t t r 5 i . i 1 , , t r ' - ( : r r n l s ' r r i t r l r l i n i i r t i n s t t r r l i u l i r r t i t x l t r i t i r , , e l a n t u r r r t a t t : r c < l i n 1 : rr l c s p r c
"r.st,ibilit'""
lrrttrxrr".'

it

.tr

It"

i{

tf
S(iRlERl llXlI;l-'l

l(;!-

6l

avcrn r:r't:<lin(il('arnirnit: <lin trlt t:c sc irttirnpl:r ttu arc l<lt' fitt'it uu lntltiv
lcgat:i <lc t'.1.
irt[cnrci:ttl"; si firrziiulc:lt:pr:irttrc:a
intrcbi ():u'c (.ilt'c-i plit:itrit itt ut'tttzt <:lirciit tIc(:(:l'c?ltlc.la starca
nef'ericiui la <:t:a <l<lriti nu sc fht:e mai t'epe<le, ci povat'a acestei victi
inci timp destul <le in<lelungat, a$teptinrl sI vie infii
trupegti <lure:zrzir
sfiirSinrl lumii insui;i, pentlu ca abiit <Icrvc:ninrlrlin nou liberd Ei lipsiti de
consu'?ingere, via[;l omcncasci si se p<lati indrepta de acolo inaincc
nurnai citre fericite $i neatirnare (lc nici o patimzi?Daci mi apropii astfi:l
<lc arlevir', lucml il va putea spune cu signranqi trumai adevirul insusi; iar
<lac/rrrei sa stii care-i qi pirerea tnea, iati ce-ti pot sPune:
"si
facem
Mai intii si rcpetirn cuvinnrl pc carc ni l-a spus Domnul:
om dttpi chipul si tlupi asemenarcttNoastlit. $i a ftcut I)umnczeu Pe om;
dupi <:hipul lui Dumnezeu l-a ficut pe el"tot.De aici ingelcgem ci chipul
Iui Durnnezeu, pe care-l gdsirn de actrtn prezent in firea tutlu'or oaillenil()r,
era <leja rleplin intirit, dar Adam inci ntt firsese cl'eat, intruc6t nttmele
"pl:ismrrire
"Adam"
piminteasci" dupi clrm nc spun
inse:rtnnzit:aut atAt:
ctrnoscitr>r'ii lirnbii ebraice. l)e a<:eeagi Apttstolul (Pavel), care fusese
crescutel insusi in limba israeliti a pzirinlilot'sii, nume$te pimAntescroepe
omul pldsrnuit din pirmint ltin<l parci in aceastasi u'acluci numele
Adam din ebraici in sreaci.
"dtrpi chip" a fost ornul, aceasti fire deplini a
A"$adar',ceea ce a first
Iui, acestceva ascmlnitgr lui Dlmnezeu $i anLllneasa f'el incdt - ctlm am
spus-()- din ingelcpciunea cca at()tputernici n-a f<rstchematir la existenti
numai o parce din firea omlrlui, ci dcplinitatea intreagi a firii de citre Cel
"In mina Lui sunt
ce fine in mina Lui toate, dupi cum sptme Scriptura:
marginile piminnrlui"rr0, inoltcdt Cel care cunoa$te toate, $i le cunoa$te
chiar inainte ca ele si fi fost aduse la viaqilrl. Acela a vizLlt 9i a cuprins
numiml la care trebuia sI ajungi intleg neamul omenesc de pe toati
intin<lerca ltti.
$i, pentlu ci sciade mai inainte despre inclinarea spre riu a frpnuii
noastle si ci cleodati cu aceasta omul va pierde 5i starea aProape
ingeleascl pe care o awsese,irnbritiSdnd asdel direct 5ijosnicia picahrlui,
de aceea a amestecat in chipul omului Ei ceva din firea dobitoacelor
necugeticoare, cici in natura durnnczeiascd si fericiti nu existi nici o
deosebire de parte birbiteasci $i femeiasci. Asdel au fosc trecute asuPra
omuhri insuqiri de ale fiintelor necugcri[oare, firf, ca si fi fost hirizite
l{)7. Vcat:ul al Duuttlca a inscntrtat cortfir.trtuttrcatleplini :r invitiiturii crcsdne ctt
irrr".itiiturile 5i -sisterrtclltilosofici unticc. f)e :rr:ecaSf. Crigotic le are.pe toate in veclere in
"Inu'<xluccr
ea" scricdi vrlc l\fareic cttrrirtt r:t te'ftctic.
l()ti. l'hccrc l, 27.
1 0 9 .I O o r . 1 5 , 4 7 .
I I (). Ps.94, 4.
I I l. Sus.42.

Il t

62

srAr.rrul cnrcoRlE DEhrlssA

acestei fipturi
weun mod de inmultrire potrivit superioritilii
sale
creacurale. CIci porunca de a cre$te qi de a se inmulti nu s-a dat omului
c6nd el a fost fi.cut dupd chipul Siu, ci ahrnci cdnd i-a deosebit in birbat 9i
"Creqteti
femeie, cum spun cuvintele Lui:
si vi inmultrigi qi umplegi
piminnrl"rtt. O., aceasti insu5ire nu mai tine de natura dumnezeiasci, ci
de cea a vieguitoarelor necugedcoare, dupi cum ne spune Scriptura, care
istorise$te ci aceste cuvinte ar fi fost rosti[e mai int6i in leginrrl cu fiintele
necugetitoate. Dacd cumva Dumnezeu ar fi ficut deosebirea in bi.rbat qi
femeie inainte de a fi creat firea omeneasci si ar fi dat omului qi pucerea
de a se inmulli, ahrnci n-am mai fi awrt nevoie si imprumutim acest fel de
inmultire care provine din lumea vietitilor necugetitoare.
A$adar, intruc6t procesul de implinire a firii omeneqti fusese previzut
de acotstiinta lui Dumnezeu si treaci 9i prin acest fel de inmulgire ca al
animalelor, Dumnezeu, ca Cel care, pe de o parte indrumi" qi mirgineqte
in chip hoti.ritor toate lucrurile, iar pe de alti parte, v:azdndci. acest fel de
inmultire devenise necesar pentru om din pricina inclinirii lui spre cele
de jos, a rinduit de mai inainte qi wemea credrii lumii aqa inc6.t, odati cu
venirea pe lume a sufletelor, se va. stabili 9i durata fiecdruia, p6ni ce,
dintr-o dat5, se va intrerupe $i trecerea timpului $i anume la o dati" cdnd
nu va mai fi de folos pentr-u naqterile neamului omenesc. Iar odati cu
incheierea acesttri fel de naqteri va inceta gi timpul pentru totdeauna qi
atunci toate se vor intoarce la punctul lor de la inceput, iar in aceasti
rishrrnare a lumii se va. schimba gi omenirea, trecind de la o stare
pieritoare 9i pim6.nteasci la una neschimbitoare si veonici.
I.a aceasta cred ci. s-a gandit qi Aposcolul cind vestea, in epistola citre
Corinteni, incetarea timpului Ei nimicirea a ceea ce fusese viu in starea de
"Iati
odinioari, in urmitoarele cuvinte:
taini vi spun voui: nu to[i vom
muri, dar togi ne vom schimba, deodati, intr-o clipeali de ochi la f6.mbita
cea de apoi"ttu. Prin aceasb cred ci. wea si ne spuni ci, in momennrl
cind implinirea naturii omeneqti va fi ajuns la capinrl ei, dupi mi.sura
care i sa r-6nduit, pentru ci nimic nu va mai lipsi din numirul sufletelor
care aveau si se inmulteasci, afirnci dintr-odati, schimbarea ar urma si
"dintr-odati"
"intr-o
aibi loc, schimbare despre care tocmai cuvintele
9i
clipeali de ochi" ne spune ci n-au o dati qi o durati precisi, asa ci, penff'u
cel care va ajunge aceasti indepi.rtati si ultimi tinti, din pricini ci nu-i
mai rimine nici o clipi gi nu mai 4rq niqi o posibilitate si ia parte la
aceasti schimbare periodici ce are loc pe drumul morgii, ci cdnd va fi
sunat trdmbita invierii, care ridicd pe morti din somnul lor, atunci
li cei gisili inci in viaqi. ca qi cei care s-au schimbat in urma invierii,
1 1 2 .F a c .1 . 2 8 .
113.I Cor. 15.51-52.

SCRIERI EXEGETICE

63

dintr-odati se vor schimba spre neschimbare, in agafel incit Povara cirnii


nu-i va mai trage in jos si nici greutatea lor nu-i va mai tintui la pimint, ci
"Dupi aceea noi
ei se vor inilta spre slavi in vizduh, dupi cum se spune:
cei vii, vom fi ripigi impreuni cu ei in nori, intru int6mpinarea Domnului
in vdzduh gi agapururea cu Domnul vom fi"114.
Asadar si aEteptim data cdnd oinenirea trebuie sX se mai dezvolte!
Cici Si Awaam Si ceilalti patriarhi au dolit si vadi dobfindirea buni.titilor
lor si n-au incetat si caute mereu Patria lor cereasci, dupi cum sPune
Apostolul, dar au rimas qi pe mai departe in stadiul de nidejde dupi acele
"Dumnezell rdnduise
haruri, cum se spune:
Pentlu noi ceva mai bun, ca ei
15.
sd nu ia frrd, noi desivnrgirea"r
A.tadar, daci cei care triiseri cu mult timp inainte de noi au a$tePtat
cu ribdare aminarea gi s-au multumit doar si priveasci spre bunurile
acelea; numai prin credin$ qi prin nidejde, pentru ci tocmai in aceea
qi-au pus intreaga siguran[d a nidejdii fiindci rimiseseri credincioSi fati
de Cel care le fS.gicluisetoate aceste bunitid, ahrnci ce vom face noi cei
intre care multi, poate, nici micar nu ne-am cdStigat nidejdea de mai
bine? SfhrEitu-s-ade dorinti si sufletul proorocului, care mirturiseqte in
psalmi acest simfimdnt, ahrnci cind spune ci suflenrl siu e mnncat de dor
Ei inima lui se sfir$este dupi cur$le Domnului chiar dacd' ar fi lepidat
intre cei clin urmi, cici mai bine Ei mai fericit se simte dacd"ar fi acolo cel
din urmi, dec6.ta locui in frun[ea licasurilor pdcitogilorrru. El tohr$i nu se
intristeazl nici dupi purtarea de griji a Domnului care rinduieqte de
multe ori lucrurile qi prin greutigi, spunlnd ci adevirata fericire o
cunoaste numai omul care niddjduieEte sPre mai bine, de aceea qi adaugi
"Doamne al pucerilor, fericit este omul care
la sfhrsinrl acesnri psalm:
?.
I
nidijduieqte intru Tine"r
Drept acee nu trebuie si ne speriem in fata unei scurte amdniri a
celor nidijduite, ci mai curdnd si nizuim intr-acolo ca sI nu pierdem
credinqa in cele nidi-fduite. Cici este ca 5i cum, cu mult inainte de
rnomennrl potrivit, cineva, ar wea si au'agi atengia alnria, cal'e nu prea are
experienli, cd se apropie vara cnnd va fi culesul roadelor Ei ci atunci cdnd
vine sorocul belqugului hambarul trebuie si se umple, iar masa trebuie si
fie $i ea plini de minciri. Ar fi un prost qijumitate , acela care ar g6.ndi ci
ar putea grdbi apropierea acelui soroc, citi weme trebuie amncati mai
intii simdntra in pimint qi apoi trebuie asigurati recolta prin griji qi
snrguinli, clci tre ci wem fie c5.nu vrem, sorocul acela se va apropia de
momen[ul potrivit, c6nd se vor bucura in acelaSifel Si cel care s-astliduit
114.I Tes.4, 16.
1 1 5E
. w.1l,14,40.
l 1 6 .P s . 8 3 , 2 : 1 1 .
117.Ps.83,13.

(t4

sl..\\ | t.:l ('iRl(;oRlu L)1,N\lis..\

pcntln te<'oltii 5i t:el t:c in fata t'ec<lltc'iva rilrnlinc surprins; totaS1, <:r.g<l
e1
c?i, intl'rutit ttltru'()l'li se va face cunoscutpt'in Pr'ovi<lcnqa<lilini r:ii tirnpul
schirnb:lrii se aptr>pic, rostul nosu'u nu csce accla tlc a nc sili sir s<rrrrtanr
ut:tttilc: (pentntt:;i l)<>tttnul ne-a spus ci nu s&i in putr:rca noastr.il <le a qti
auii sau vrernilcr'*) si nici acela rle a fhr:c s<lr:otcli pr-in r.ar.c n:l<lcj<k:a in
inviere o'cbuic priviui <loar'<:u sov:iiali, ci ficl>uic sii nc puncnr <:u L'rr.ic:
na<lc'jtlea in <'clc figa<ltrite Ei intcmei:rqi pc ar:easti in,'rcJ<lclc tr.cbtrie si
c:itt&im si ne asiguriittr <lin vt'eme <laml viit<ll'ului printr.o lrunir I'ieqlir-ellt'.
CAPITOI,I'I,XXIII
Daci cincva, obscrvin<l legea stlictii <lupi care sc <lesfiEoari rnersgl
inainte al ltttnii, Ei-ar miiruini cercetarca <loal la rleoscbirilc <lc tirnp calc
sc inregistl'eazd 5i al sprule ci incrcruperelr ?lccst(:i rniscari, carr::r f6st
ptrrot'tlciti, at'ft rm luctu cu ncputingii, unul ca itccla ar putca nir:i si nrr
crearrli cd l)umnezeu a ficut la inceput cerul gi piminnrl-. Ci1ci c:ine e <le
p:irere ci tniqcatca ill'c Llll inccput, accla nu se ra in<loi ltic:i cir ea a1e qi un
sfirEit, rlupii cum t()t a$a, rlar:i cincva nu crede inu-un sflirsit, acela nu
crede nici inu-un inceput. Dar <lupa cunl $tirn r:zi ''vcac:ur.ilc s-au
interneiaC'l'u pt'1t ptrt(:rca cuvinnrlui lui Durnnezeu, infiucrit - cum spune
"<lin
Apostolul - ct'er<lc-'nt
ci
cele ce nu se vii<l s-au fic:trt cck: t:e sc v:i<1",prin
acceagi cretlin$ sii prirnirn 9i cuvintul l)onrnlrlui care a vestit in<:i rlc rnult
oprirea necesari a tot ce existi.
In schimtr, o'ebtrie sii ne feritn rle a spune prea multc <lcsprc felul cum
trebuie irl[cles at:t:st ltrcnr, r::i q;iacolo tot prin clcrlingii am irt"l.,t czi s-an
stabilit luctutilc, in sensul ci ceea ce vc<lcrn acllln :l ajuns s:i sc varlir in
cleea ce inci ntt se viizusc qi prin aceas&l ne-?ll]] fet'ic si ccrr:e&irn cevit ce
intrece puterea noastri de ctrnoaqtere. $i cu toate acesrea, cercetarea
noastri o'cbttie si faci fael la rnulte neclurneriri, fiin<l pusi ;rdeseor.i in fala
multor ocazii scrioase rlc indoieli in ale credingei. C:ici s-ar putca ca, in
acest clomeniu, cei nesitui de a tot intrelra si incen:e sir r';istoar.ne,ctr
ctwinte megtequgitc, temeinrile cre<linqei noaso'e, ca si nu sc r:l-c:arlii<:i e
adevirati inviqirtrra <lespre clearea materiali asa cum e garantati ea de
Sf/inta Scriptrrrii gi cat'e ne incrcrlin[ezlzi ci originea tlrtru'or lucnrilor
a
pornit de la I)urnrlezeu.
cei care susgin pirerea conft'arir?r cauti sd aduci <lovezi ci mateda err
fi deopou'ivi veqnici cu Durnnezeu.
118.Faptc1,7.
1.19.
N:i<lc'i<lc:r
itt irnic'l'cfirrrtrt'irzit
p('nlrlr.Sf.
Crigolico piatr:rurrehirrluri
a crczrrlui
sjtr.
(Marclccrn'irtt,iatc'lt.,
r:ap.tt-9,l3: 15,I (i;'32,3!,:/)..sprelsrrlicirIi^;,|'liig,rc
t'C, +c, r 0..z9l.
l2().bu-.l l. 3.
rr-r<1.
l). l];lrlir:ru,llrcurcsrilg{iir.
-l2l.lrr pririrulr.irt<l,\ristotcl:l'-izi<'all,3,i;il,let;tliz"icir,
pag.5Esiurrri.

S(:RIT,RI I.XEGETICE

l15

Daci, <lupi firea Sa, Durnnczeu este ceva simplu qi ncmaterialnic,


lipsit de calitate qi <le rnirime, nefiin<l r:eva compus qi nici rnirginit in
afari, iar materia, dimpotrivi, se p()atc (:onccpe numai in intinclere
spatiall fiind supusi doar' <:unoaqterii prin sirnguri, putind fi deosebiti
dupi culoare qi fonnij exterioarii, rlupii grcuhte, rnirime, r'ezistenti $i
dupi alte insu$iri, din care nici trna nu se poate referi nicicum la
I)trmnezeu, atunci in ce chip se poate na$te materia dintr-o fiinfi
nematedalnicl sau ceva care are midme din cineva lipsit de orice
mirime? Daci se admite cii ma.teria isi are cxisten[a in l)umnezeu,
inseamnl cd ea existi de mai inaintc in El si clin El a icqit Ia viati in chip
neingeles. Dar daci materia exisui in Dtrmnezeu, anrnci cum, poate fi El
imaterial, Cel in care siliqluia matefia? $i tot a$a putem spune qi despre
toate celelalte insuqiri ale firii matedale. Cici <lacirserpoatc atlmite vreo
cantitate in I)umnezeu, atunci cum putem spunc despre El ci e 6ri
cantitate? Daci in El poace exista ceva compus, atunci curn mai poate El fi
simplu, indivizibil si necompus? Drept aceea, dreapta judecati ne
constr'6,ngesI spunem despre Dumnezeu ori ci e material intrtrc6t si
materia <lela El iqi tlage oliginea, ori - <laci nu admitem accasti afirmalie
- va u'ebui sd credem ci pengar crearea lumii materia din El a fost luatir <le
undeva din afali de Dumnezeu. Or, daci materia provenea <lin afari de
I)ttmnezeu, anrnci urmeazi ci ea era altceva decit Dttmnezeu, cel? cAre
imparte notiunea de veqnicie cu ceea ce e firi inceput, ca $i <:urnam pune
deodati laolalti in aceea$i notriune cloui fiinte flri inceput si fir'i de
na$tere, dinu'e care de tma <lepinde lucrarea de plisrnuire a lumii, iar
cealalti plismuieste $i o cupdnde in sinc pe prima din care plismuieqte.
Daci se presupune cI materia a existat tlin veqnicie alinrri de Creatortrl a
toate, atunci ce sprljin puternic pentlu crezul lot' ar rnai putea glsi
maniheii, care cred ci principiul matefial e tlin veci, deopouivl firi de
inceput ca qi principiul cel bttn?''=
Pe de o parte, insd, citind Scriphrra, noi am ajuns si credem ci toate
gi-au primit fiinta din I)umnezeu, i?lr pe de alti parte n-am l'r'ut si ne
ocupim de intrebarea cum se ctrprindeau toate in Dumnezeu;inuncet o
astfel de intlebare intlece puterea noastl'i de cunoaqtere, Noi avem
puternica convingere ci, pentru puterea lui Dumnezeu, toate sunt cu
putingS, atit sS,aduci la viati ceea'ce nu este, cit qi si dea insusirile
corespunzitoare la ceea ce este. I)eci dupi cum,credem ci puterea voii lui
Dumnezeu e desnrl de putcrnici, incSt sI poati chema lucrtuile din
nefiintd Ia fiinti, tot a$a credem cd aceea$i putere ,e. iD stare si
restabileasci toate, pentlar ci, in credinga noastr'f,, noi nu admitem ceva
din ceea ce ar fi in afhra granigelor posibilului. Tonrsi eu aln credinqa cI
prin mirturiile aduse vor: ptrtea fi convinqi cei care ne'ba$ocot'esc in
"' 122. (la si dualisnrul vechilor gnmtici, pe care Fa cornbitul rnai ales Origen. t<rt ag g
maniheislnul a pre(rupat rrtult pr' srriitorii cit'5riri din src. IV. St. Griq()rie vorbeqte arles<'ori
despre el: Matele cufirit catch.. 2, 3; 7, I etc.

t - Sfintul Orlgorte de f\yssa

srAxrtrl

legiruri cu materia, <lar chiar si flri


indepirtat de problerna noastld.

aceste mirturii

GRIGoRIE DE Nrl.asA

noi nu ne-am

CAPITOLULXXT

:r ,
Se pare cd judecdnd logic lucrurile, materia nu Poate proveni din ceva
intelecnral Si nematerial, cici ne putem convinge ci toati materia consti din
anumite calititi, pe car:e,daci le tiglduim, rzl o'ebui si ne Iipsim de orice
cunoa$tere. Dar gindirea poate si nu faci uz de calidtile obiecnrlui de care
gine ea, penuu ci gindirea e un fel de ctutoa$tere intelechrall, 6ri si aibi in
ea nimic trupesc. De pildi, daci ni se cere sI ne spunem pirerea despre un
animal, despr-e un pom sau despre alt obiect din lumea materiali, vom
recruroa.$teci, de mtrlte oli, caliti.trile pe care le-am socotit cd tin de anumite
obiecte se deosebesc,in fond, de cele pe care le cercedm in acelasi timp. De
aceea, ideea pe care o avem despre culoare se deosebe$tede cea despre
greutate, despre cantitate ori despre pipiir Moliciunea trnui corp, mirimea lui
de 2 coti od mai bine, ca qi celelalte calititi nu se confrutdi in gindul nostru
nici intre ele, nici in leginu'i cu corpul respectiv. Penffu fiecare din ele avem
o definitie proprie care o determini qi o deosebescde oricare alte calidti ale
corpului respectiv. Daci socotim culoarea o insu$ire Pe care o sesizim cu
miriteatt' (lucru pe care-l putm repeta $l pentru notiunile de rezistenli, de
cantitate oi de oricare alti calitate) Ei daci in acelasi timp luim corpului
respectiv pe oricare din aceste caLlititi, prin aceasra am fdcut si dispari orice
idee despre acel obiecl Anrnci ar fi logic si presuprxrem ci indlnirea acestor
caltnti a ciror absenli e pricina dispariliei corpului de care discutim di
na$tere unor fiinte materiale. Intrucit nu existi corp care sd nu aibi in acela,si
timp si culoare si forml $i rezistenti si intindere qi greutate Precum Ei alte
insuqiri : car-edaci le luim separatnu formeazi" un corp, ci se dovedesca fi cu
tonrl alrceva = tot ?$?, dimpotrivi, intilnirea tuhrror acestora di na$tere
corpurilor'. in schimb, daci inqelegerea fiecireia din acesteinsusiri e un act de
"substanti inteligibili",
cugetare, ial daci Dumnezeirea este - ca fire - o
atunci nu-i deloc cu neputinli ca aceste insXiri si fie principii pur spirituale
ianorind de la o fire ptu'spirituali, venind de la o fire netrupeascd spre a da
na$tere uupurilor: firea .spirinrali di viati fortelor spirinrale gi intilnirea
acestoraproduce materiat:{.
DzLr si lisim Ia o parte asdel de discutii si si ne intoarcem la
problemele credin[ei; din ea vom ?n[elege ci lumea intreagi igi ia
incepunrl inci din nefiinti qi si n-avem nici o indoiali ci ea va fi
resta^bilidEi reinnoiti de Dumnezeu inu'-o alti starer2l
123. Mai bine-zis o sesizim cu ochii si o definfun cu mirttea.
l?4. Interesanti aceasti relleclie a Sfintului Grigorie privind modul in care ia na$tere
materia.
125.
Din nou credinta in apocatastivi. Autorul fbloseste expresia p6rmotT-torr0cn, pe
"Cuv.
cateh." 37, 12, o'aplici gi in sensul prehcerii euharistice. In \7ata lui Motrc
care irr
cuvirrtul arati schinrbarea cle clupi inviele a trupurilor, ca qi in Epistola 3. Cf. M6riclier: Gr'
Nysse:Discours catich., Paris 1908'p. lXXXlX.

67

scRIfRl Exl:GE'ilcf,

CAPITOLULXXV

I)ar poate ci cineva, vizdnd stricdciunea tlupurilor qi judecind


dumnezeirea dupi misura puterilor ei, va socoti c{ invierea e ceva cu
neputingi sustinincl ci nu se poate admite sI fie inrrerupti nici mi5careaqi
nici reintoal'cerea la viatl a fiintelor supuse miqcddi. Dar cel c4re
indrizneste a$a ceva acela va u'ebui si stie ci aici existi ccle mai bune si
mai puternice mir[rrii pentru a sustrineadeviml in inviere, mirnrrii care
se bazeazd,in primul rdnd pe implinirea celor figiduite de pt'ooroci.
Intr.adevir, in rnulte qi lariate istorisiri din SfAnta Scripttu'i se poate pune
intlebarea: oare, toate acestevestiri sunt mincinoase sau sunt adevirate? In
otice caz, din ele ne putem face o imagine despre credinta in inviere. $i
daci ele ar'fi mincinoase $i s-ar indepirta de adevir', proorociile despre
inviere ar'fi Ei ele niqte minciuni, iar daci, dimpou'ivi, faptele confir'mi
adevirul celor spuse cle prooroci, aflrnci la tlebui sd recunoa$tem adevirul
despre inviere. Si luim micar unadoul din aceste proorocii qi si le
punem fatl in fati cu faptele ca si cunoaqtem adevlrul Sclipturii.
Cine nu stie cdt de infloritor a fost in vechime poponrl iudeu inc6t s-a
putut impouivi oricirui alt popor de pe atunci? C6t de intiriti era cetatea
Iemsalimului? Ce ziduri? Ce turnuri intirite? Ce miretie avea templul? Ele
au stirnit pdni qi ucenicilor Domnului admiratia, care, vizdndu-le cdt de
falnice sunt, au uut sl atlagi qi Mintuitorului atenfia la aceasti priveliqte
"invititorule,
privegte ce fel
inc6t, potrivit istorisirii evanghelice, I-aLl zis:
de pietre si ce clidiri!"tto. El, Ilcdndu-i si inleleagi pusriirea qi nimicirea
care urmei zi si vie peste toate acestea,in weme ce ei stiteau inci uimiti
de ceea ce vecleall,le spuse ci in scurti vl'eme nimic nu va mai rimdne din
ceea ce v5d acum.
Tot a$a L-au urmat 9i femeile in timpul patimilor gemand de durere
din pricina nedreptilii cu care a fost jttdecat, intrucit ele inci nu
pricepuseri, ci planul de mintuire tlece prin suferintd. El insi le-a spus si
nu-L plingi pentru ci nu-i vrednic de lacrimi, ci mai bine si-si pistreze
plinsul ti lacrimile pentm wemea cind vor trebui si plingi gi anume
anrnci cdnd cetatea Ierusalimului va fi impresurati de vrijmagi qi cdnd
nenorocirea va nipidi peste ei din toate pirtile incit cele mai fericite vor
fi femeile sterpe care n-au putut nagter??.
Unde mai sunt azi aceste palate impiritegti? Unde-i templul? Unde
sunt zidurile lor? Unde sunt intiriturile turnurilor de apirare? Unde mai
e putera de altidati a izraelitilor'? Nu s-au risipit oare to[i acegtia pe
126. Marcu 13. l.
l/7.brca23,27-8.

;il

Sl"r\Nl t:I. GRIGOIU}- |)1. N)liSA

apr()ape toati supr'afap piinrinnrlui gi n-au fost nimicitc aftrnr:i toatr: alt:
krr? Dupi piirerea nrea, l)r>Dtnul n-a proorrr<:it t()ate a(:cstcantunai tkr
<li'agtrltle a le spirnc - (:c r'()stat'ti ar,trt r:a asr:trlultrlrii s:i au<li niste vesti
t:ale qi-asas-ar'fi implinit cu sigurantil? ci tot ?lr'fi ajuns sir le cunoasci
chiar qi rlacl n-ar fi filst infbrrrtati dc mai inainte asupra klr'-, ci, pt'in
mijlocirea lrlr; Ilristos a ciutat sii-i pregzltcasciisi fie <:uincrc:clerepentnr
alte evenimente $i mai insemn:lte . Pt-'nb'u ci tnirturia despre un
eveniment care ale sI se intanrplc t:onstituie o dovadi pcnu'u celelaltc
calc vot'venil'".
Dupi cum se intimpli cu un nc<:trnoscitor in ale agriculturii care
aurle vorbindu-se dcspre putcrca ast:trns:iintr.o sirndngi - de a incolti si
de a rislri - , <lar-el ntr cl'cdc a$a (:eva, e <lcstul pentrar un [Iran si
tlovetleasci acest lucm, accst arlevir chiar qi numai cu o singtu'I sdmdnti,
iar nu pentm toate boabele <lesimin[i pe carc lc at'e,dind asdel garanqie
ci tot a$ase va int6mpla $i cu celelaltc serninqe- cici <:inearunci semintre,
<lc:ori<:cfcl ar fi clr: itttr.tut Prirnant prcgitit, at:clapoatc <lrlvcrlir:ir<:ccirce
sc'intilrrpli at'olo ('u nlla rlin scrninqc,ar:cla$ilu<:r'usc va intirnpla (:u t()iltc
r:clclaltc'-"-, t()t il$:rr:r'c<lr:ir-i<lc:sttrl
<lc lirnpc<lcrkx'c<lit:iurina invicrii <laci
Ei r:clclalte:fzrptc <lc ac:cstfl'l au frrst re(:rul()s(utc.
Cici, deoarece minune?l care sc peu'ece la inviere este un lucru mare
gi carc intl'ece puterea n<>astrd<lecredingd, <lc :rccca Mintuitorul a inceput
cu minuni mai mdrunte spre a prcgiiti incet cre(linqa noastli pentru altele
;i mai mari. Dupi cum o manri isi hrineqte pruncul in mod potlivit,
dinrlu-i, cdti lteme gura lui este gingaqi $i umerll, si sugi lapte din instt$i
pieptul ei, iar dupl ce <lintii ii cresc r;i cl se face mai mare, ii di qi piine
(<lar incd nu virt<>asi gi grcu <le mistuit pentJ'u ca nll cumva si rineasci
ginuiile inci moi si neobi$nuite), pe care s-() mu$te cu clintii lui si astf'el
cre$terea gi intirirea lui sI tlecurgd in chip obignuit, iar mai tirziu, c6nd
dez.voltareaputerii ii ingiduie, copilul poate o'ece de la o hranl mai
moale Ia una mai virtoasi, tot aqagi Domnul, avind in vedere slibiciunea
mintii omeneStiintr-o vreme cind noi ne hrinim qi ne aldptim cu minuni
mai mirunte, ca niqte copii inci neimplinigi, ne pregite$te, sufleteEte
pentru aceasti putere pe care o al'e, de a invia satr a ridica din pat pe un
bolnav nevinclecabil, o lucrale oarecum mare qi fi'ttmoasi, dar nu de aga
fel incdt sd nu putcm crede in ea.
Astfel a poruncit fiigruilor care micinau cumplit pe soacra lui Simon
qi schimbarea in bine a ft)st atit de puternicl incit cea (:;u'ese a5teptas5
moard s-ainzdrivenit qi slujea pe cei de fagir3o.
128. Curn spuleau .r.ar1shelisdi: ."iar a(:estca s.au irrtirnplat ca si se implineara
Scrirrturz...".
Lrxa f, 15;4,21:18. :]l;22, 37:24,44;lour 19, 2tt ctc.
'
1 2 9 .I C o r . 3 , l - 3 .
"pcclagogii
clivine" sivirsiti de \{intuit<rnrl a luat<r
l3(). Luca 4, 38-39. ldcea acestci
Grier)rie rle la Origen. I lal K<rk: Prrnia rrirrl P;iirl-cusis.Itcrlin-lripzig, 1932.

s(;Rtt_Rtt._xt..(:F.-l
l(.tl

Mai uilzitr l)omnul qi-a ariitat gi rnai <lcplin prrterea atunci cin<l a
rcadus la viata pt' fiul rrnui slujlra5implriresc't' carr., <lupi cum spuneau
"gata
toqi, fuscsc in primci<lic si m<>ari (intr.adevlr era
si moali", dupi
"coboari
cr.tmne spunc llvanghelia, iar util lui striga:
inainte <le a muri
fiul rncu"). l'ap&r accastirrninunati ne vorbcqte (lc () putcre cn irLit mai
nlare a Dontnului, r:u cit El nici nu s-a apropiat <le locul bolnalr.rlui, ci
inci <ledeparte a redat viatrabolnavului prin puterea poruncii Sale.
I)ar l)ornnul sc ri<lici tot mai sus prin minuni si mai mari. CIci pe
cincl se <lucealzrfii<:aurai rnarelui Sinagogii (din Capernaum), [,] intirzia
in chip voit si <[cape fati rindecarea bolnavei de curgerea sAngclui, parci
din<l anume rigaz. rnor[ii si dtu:i fetiga cu ea. Or, sufletul se desplrlise de
rnulti vreme (le tlup Ei tinguicoarele se intleceau in gemete Ei in plins la
capirtul moartei, ciin<l, iaui, printr-un singnr cuvAnt, Domnul tJ'eze$tepe
fctiti si o re<li vietii ca gi cunr ar fi sctrlat o din somn. $i in chipul acesta
l)omntrl in<lnrmi ca pc un dlum regtrlat, iniltdncl nepntinqa orneneasci
spre faptc tot m?li marirt!.
Mai tirziu se inalti qi cleasupra acestei minuni atunci cind, prin
semlle $i mai mari cleschirle omului dlnm spre credinta in inviere.
Scriptura nc istodseqte ci Nirinul era un <lriEel .rore.are din lu<leeatt'. in
accst orzi$el u'iia 9i singurul fiu al unei viduve. El nu mai era copil gi nici
june, ci atinscse virsta birbieiei sau crun spune Scriptura "birbat tiniir".
In cAtevactrvinte Evanghelia istorise5ternultsi mai spunc ci e parci numai
plinset de tnort. Ni se spune scru'tcI rnarna mortulni era viduvi. Vezi cit
de gt'ca c accasti nenotrlcire $i cutn rlcscrie S<:ripftrrain citeva ctwintc
tlistetea durerii? Circi ce altceva se cuprintlc in crwintele ei decit ci ea nu
mai are nidejde <le a avea algi copii care s-()poati mingiia penu'u acest
caz de rnoarte, cici ferneia era vi<luvi. Ea nu se mai putea adresa nici
unuia irt l<l<:ulcelui care <l p;'rrisise $i care fusese singunrl ei nisctrt. Mai
rnul[, rlurerilc nascerii numai cu el le-a cunoscllt, la piept nurnai pe el l-a
aliptirt, numai el o inveselea l:r masi, nnmai el ii fuseseizvoml inu'egii ei
bucurii in casi, cincl il verlca jucin<ltrse,mincin<I, flcAnd gimnastici,
bucurAnclu-sec6nd ic$ea in s<>cietate,
ori mergea la clnburi ori intilniri ctr
tinerii, singur el era toati trucuria qi grija in ochii unei mame. Acum
ajunsesein virstil gat:l de cisitorie, era singuml vlistar al familiei, singtu'a
nidejde a viitorultti ei si sprljin al biuinctelor ei. I)urcrea e $i mai mare
cind Scriptllra aminteEte ci era tinir. Amintind despre acest tanir
Scriptura il aratii in floarea vdrstei, <lar cu tincre[ea veqtejiti, pufirl
rnusti$lor abia rnijise, barba abia rlsiriser, obr'4jii ii <:ripau de tincrcte $i
tle frurrrusete.Ce sirntilmint in<:ercaseaceastirnrami? tniiruntaiele ii erau
parci mistuite rlc frr<:. N-e putern inchipui ciiti amiiriiciune exprirna
l 3 l . I o a n4 . 4 7 - 5 4 .
5.22 si unn.
132.^\{arr:rr
133. [,u<:a7. I I si trnn.

70

sr.{Nrur. GRIGORIF.Dr- NSli{

plAnsetul ei in tirnp ce inso[ea u'upul neinsufleqit al mortului, incit ar fi


wut si nu se ajungi inci la groapi si si-i clea in pl6ns tot oful jalei sale!
"$i
auzind-o Domnul I s-a frcut mili
Nici Evanghelia n-a uitat acest lucrrt:
de ea si apropiindu-Se, s-a apropiat de sicdu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.
$i a zis:Tinere, tie iti zic, scoali-te...$i l-a dat viu mamei ltti"r'a.Cu toate cd
nu fusese pus in morm6.nt, tinirul era mort de multi vreme. Porunca
Domnului esceaceeasica qi inainte, dar minunea e qi mai mare.
Dar in sivir$irea acestui fel de minuni, Domnul ajunge la una Ei mai
mireati poate ca faptele sivir$ite in faga acelor multimi si ne apropie qi
mai mult de minunca de necrezut a invieii: Lazdr, unul din prietenii qi
cunoscuqii Domnului se imbolnivise. AIl6.ndu-sedeparte de el, Domnul s-a
ferit de a-l izita pentlu ca prin boali, in absenfa vietii, moartea si poati
ciqtiga prilej si putere s5-Eifaci datoria. Pe cdnd erau inci in Ga-lileea
Domnul spunea ucenicilor despre boala lui I'azir, adlugind qi aceea ci se
gribeqte sil vadi si siJ tlezeascd din somnul mortii. Nefiind prea dornici
de acest drum rlin pricina amarei prigoane a iudeilor', ucenicii ii amintesc
Domnului de primejdiile reintoarcerii in Iudeea unde du$manii ciutaseri
si-L ucidi, de aceea tot intirziau $i amdnau pini ce reintoarcerea s-aficut
cu intirziere. In sflr'git, plecind din Galileea, Domnul i-a convins qi i-a
condus spre Betania, unde urma si se pregiteasci pentru invierea ftrftrror
oamenilor.
Trecuseri deja patlu zile; cind sosiseri aici, r'induielile obisnuite
mor[ilor fuseseri implinite, u'upul lui Laz6r era a ezat in mormdnt, unde
dupl legile firii incepuse si inte in putrefac$e, dizolv6"ndu-se in
addncurile piminnrlui. Oricum nu era un lucru plicut si u'eci peste legile
natLrrii daci ai cduta si readuci la viati ceva ce deja se descompunea qi
rispdndea un miros riul35. Or, tocmai atunci se confir'mi, printr.o minune
pe care toti o pot constata, lucrarea de necrezut a invierii universale. Cici
in cazul de fati nu mai e vorba de weun greu bolnav sau de vreunul care
de la ultima suflare e reaclus la viatI, cu atit mai pugin e vorba de
rechemarea la viatl a unui prunc mort de curind ori de scoaterea din
sicriu a unui tinlr pe care-l duceau la mormdnt. De acum e vorba de un
om in vdrsti, mort de mai multe zile, cuplins deja de putrezire si de
descompunere a$aincdt mdele nici n-au mai vmt si lase pe Domnul si se
apropie de mormdnt, pentru ci deja cadavnrl incepuse si miroasi. Dar'
tocmai acest om a fost. r'echemat la viati printr.un singur cuv6nt $i asfel,
prin exemplul Lui, confirmi invitirura despre inviere in sensul ci ceea ce
era de a$teptat pensu to[i a fost intirit prin experienga singurarici a unui
om. Cici a$acum ne spune Apostolul, la invierea nrntrol'insuqi l)omnul se
1 3 4 .L u c a7 , l l s . l i .
135.Ioan ll. l-45.

S(;RIF]RI EXECETICE

l l

va pogor la glasul arhanghelului si inuu tr6mbita lui Dumnezeu mortii vorfi


tot aqa qi acum, cel cat'e,la ponnca dati, va
leadu$i la viati netr'ecAtoaretot,
lepidat de moarte a$a ctun te scttttui de rut vis riu, lepidind de la sine prin
moarte soicicitutea morlii, iese din groapi sinitos qi neatirts, firi sil mai
impiedice la mers nici infi.stuirile de la miini si de la picioare.
Sunt oare prea mirunte faptele acestea incdt n-ar Putea intiri
credinta noastri in invierea mortilor? Daci vrei si-ti Stii intiriti judecata
privitoare la credinga in invierea mortilor, atunci afli ci vrind si arate
oalnenilor plrerea despre sine, nlt flri rost va fi spus Domnul celor din
"doctore,
"Cu
vindeci-te
adevirat imi veti sPune aceasti pildi:
Capernaum:
altor
trupuri,
oameni,
dupi
pilda
obiqnuit
pe
pe tine insugi!"r37.Cici cine a
9i pe
cu minunea invierii, acela trebuia si confir-me aceasti invi$turi
Oupul slu insuqi. Ai vizut cI daci cineva s-aadresat cuiva, acela a ascultag
oameni gata si moari, copil care abia si-a dat sulletul, tinirul dus spre
mormanq mortul ajuns deja in descompunere, to[i, la o singuri porunci,
au fost chemati in acelaEi fel la viati. Mi inu'ebi unde sunt cei care au
murit riniti Si inecati in sdnge peng'u ca nu cumva o slibiciune oal'ecare
sd fi impieclicat in ei lucrarea harului? Pdve$tela Cel cu mdinile stripunse
de piroane, la Cel a Cirui coasti a fost impunsi cu suliqa,puneti degecele
in urmele cuielor', pune mdna ta in rana sulitei $i ahrnci vei putea ghici cit
de adinc a u'ebuic si fi intrat ele inliuntru si din lirgimea ranei poqi
misura si adAncimea ei; cici dupi pIu'underea addnci a fierului se Poate
vedea misura ranei in care a inciput o mini omeneasci. Or, dacd acest
om a inviat, pogi intelege u$or de ce pe buni dreptate a intlebat
"daci
se propovdduieqte ci Hristos a inviat din morqi, cum zic
Apostolult's:
unii dintle voi ci nu este inviere a mortilor"?
A.Sadar, daci mirnrriile faptelor o'ecute confir'mi adevirul tunrror
propoviduirilor Domnului, iar in special cea despre inviere noi n-am
luat-o numai prin mirnrria cuvintelor, ci si de la cei pe care invielea i-a
reaclusla via[i, atuci ce dovadi le rimdne celor ce cred in ea? Si nu lisim
oare de o parte pe cei care se lasl duqi de inqeliciune piminteasci $i de
de$arte? In. schimb, noi ne vom lisa luminati de cuvintele
riticiri
"Lua-vei
duhul lor si se vor sfhrsi oi in
proorocilor care spun pe scurc
Duhul
Tiu
Trimite-vei
intoarce.
vor
se
Oise vorzidi qi vei innoi fata
tirini
pimflnrului"r'e. Atunci Domnul Se va bucura de lucrul mdinilor Sale cdnd
se va fi pus un capit picitoqilor de pe pimint. Dar cum ar putea fi cineva
picitos, atAta vreme cdt picatul nu mai existi?
136.I Tim. 4, 16.
137.Luca4,23.
138.I Cor. 15,12.
139.Ps.103,30.31.

72

st'.{ivt uL.<;rur;oRtt-Dt. N},ris,{

CAPI'OLULXXVI
Srrnt insi oameni care rlin pricina ncpucinqeinrintii omene$ti,jucleci
Putet'ea lui Dumnezeu clupi mirsura proprici lor minti socotincl ci ceea ce
noi nu putem inqclege, aceeann-i cu putinqi nici peno'u El. Ei se gdnclesc
la nirnicirea celot' care all pierit <lc mult qi la cei preficugi cenugi de focul
rugurilor, dupi cum tot a$a se refbrl la fiarele ripitoare qi la peStele care
devoreazi (:arrtea alcei vietiti ritacite: in tinrp ce el serveqte de hrani
oamenilor', pe calea miscuirii proprii ajunge si u'ansfbrme in corpul siu
insuEi corpul celui pe care l-a mincat'tu. In acelaqi timp amintesc multe
alre invinuiri nedrepte fati de atotputernicia lui I)umnezeu cu scopul si
ristoarne invi"qinrra creqtini, ca 5i cum El n-ar fi in stare si restabileasci
pe om in natura sa prin inviere.
Si lislm dar', aceste lungi ocolud ale trnei judeciti desarte si si
recunoa$tem cd descompunerea u'upului omenesc in elementele din care
e format e trn lucr-u real qi ci nu numai pimd.ntul se intoar-ce in pimAnt,
cum spune Scripcurarar,ci gi aenrl i;i apa se intorc la cele de soiul lor 9i
fiecare din elernentele intilnite in u'upttl nostru ['ece la cele asemenealor
chiar dacr acest uup al nostru ajunge pe calea hrinirii, si fie consumat de
pisrri ripicoare ori cle fiare silbatice ori si ajungi inghigit de vreun peqte
sau si fie tr-ansformat in fum sau in cenu$i. In orice am fi flansfor-maqi,
noi, oamenii rirninem totrrqi inliuntru lumii acesceia.Or, lumea inu.eagi
se afli in miinile lui l)umnezeu, <lupI curn ne inrati Scripturara?.Daci
nimic din ceea ce ai in mdnr nu-i ascuns stiintei tale, crezi oare ci qtiinqa
Itri Dumnezelr e mai nepurincioasi <lecdt puterea ta, ca qi ctrm El n-ar
cnn()a$tedeplin nimic din ceca ce qine in mdinile Lui?
CAPITOLULXXVII
Dar poate ci gdndinrlu-te la elementele lumii cu greu vei accepta ca
intoarcerca aerulrri din n<li Ia elementele lui pdmare qi tot aqa dupi
amestecul de cald gi umed, de prrnintesc dupi ce odati se vorfi unit ctr
cele asemenea lor, fiecare parte si se reincoarci din nou la vechiul lor
proprietar. Nu te-ai putut ginrli, privind exemplele din viata omului, ci
nici acest luclr nu trece peste marginile puterii dumnczeiesti? De buni
l4(f. Itrcltlatir (lc la rtrtunrlistii antici Aristotcl.-I'cofi:st. F.liarr,l' lirriu ck. (tcrla c plczcrrt-r
5i irr /Icxairrrcrorrrr/ Sfirrttrltri \/asilc,.\lign<:I'G. 32, 152 si trirn., .;risi la,\rrrbxrzic, Ilexlthrtctt>tt,
\1 5, l2-13). F'irr.:stc
t:rl ;xrlt'trricap;rgini l-:r firlosit <iin plirr (1.:rhiirllc:I;r tiactfun paienrrc',1t.2i
st ul-Ill.).

l4l . l'-:rc.
3, l{).
142. l's. 1o4.4. l)acr.in.unclc'punctc_Sf. Cligorir.a riln:r.sinfltrcrrtat<l<:<:ugctarc:r
lui
ilrrit.rii t.l rorrrllirtcpc Oritt.rr'irr.sltir:irrrltr-x.<lirr.v:t-i<.rilc.
lui \ict<xli<.rle
!)tigcrr. itt lrrrrlrl<'rrr:r
irrrit.r'c'I. 14. Ilirrrc 1,.C. lfi). i.:rr<:sristirrr.i<lcrrrir:rtclrrratcriuli a lnrPrrltri
!)]jtty _(l)<'-yrlt'
(:u (:(::l:ltnrlrultri
pK.(:lt'('Oriqcrro tirgu<ltri:r.
l.llitruirrtcv:
Plc.:rrrr:irit.

SCRIT]N T,XR,G]:TIC};

75

scarni cI prin tinunuilc lo<:uitc <lc oamcni vci fi vizut cite o nrnnd de vitc
apartinin(l rnai multor propric&rri: cAnrl s-apropie r,remea ca vitcle si fie
inrpil'gite fiecarc lzr ploprietatul siu, obiq;nuinga fiecirui animal de a se
reintoar'<:cla ieslca s:r ori anuntitc selnnc pc (:?rrele au pc clc ajuti fiecirui
stirpin sir-qircgiseas<;irbuuul propriu. Asa si-ti inchiptri ci stau lu<:rurile Ei
cu noi $i :rtun<:iuu vei fi tlcparce <le adeviir'. (lici inuucit suflenrl are in el
o arnurniti inclinale qi plircclc fati cle crupul in care a locuit ri din pricina
legitur"ii t:alc lc urlc$cc, uupul qi suflctul se rcunosc unul pe altul,
pirstrin<l p;rrci unclc scltlne speciale care ii ajutir si tleosebeasci fili si
alncste(:c in zrccasti mzrs;ir:omuni, ccea cc fonneazi bunul siu propriu.
Or', clar:irsufletul au'urgciarar;i spre sine ceea ce gine <le el, prinu.o legituri
dc ruclcnic, anrnci (:c li-l'cuLrtcar'fi peno'u putcrea rlurnnezeiasci si arlune
laolalti elemcntcle inruclite, (:are se atrag in chip firesc intre ele?
Czit:ifaptul cir, rlupi clcspirgirea de trup, se piscreazi in sufletanumite
scrnllc r:arc rnzirtuliscsc curtt ci noi zrrn fclrrnat inzrinte o unitate, un
intrcgr*' ne-o <lovcrlcgtcclialogul purtat <lc Ilristos in leginrri cu iadulra{,
irl r::rrc, <lupii cc uupulile au fost. a$czatein rnonnint, sufle[ele pistreazd
un scl)lll ()al'ccarc tl'upcsc, pdn <::rrcau putut fi recunoscuti atit L,azi'r, cit
r;i boeaflrl. Dc arcccurnu-i gleu rlc r:r'czut.c-:i arc loc o lcint<.ralcere :l
tmpuril<lr in viagi la r:eca cc a ulvut inaintc, lucnr pe calc ninrit: llu ne
()pl'c$tesirl a<lruitcmdaci il votn cer(:etacit cle cit mai atcnL
Intr.arlcrdr', fiinp noasu'i nu-i tot tinrpul in scurgerc ai schimbare
(nir:i n-ar fi putut fi conr:eputi firi o oarccare oprire), ci, ca si rni cxpriln
rnai lirnpe<lc, () parte <lin noi sti pe loc, alta c in proces contiuuu de
altcrale. 1'rupul se schirnbzi prin aceca ci uneod cre$te, alteori scade,
inrbricinclu-se cu virstc su<:cesivecum s-ar imbrica <:u hainele pouivite
fiecirei schimbiri. Dal in tot acescristimp fonna ploprie a fiintei noasu'e
sau pcrsonalitatea noastri rzlmdne neschimbatiran:odati intipiriti in
fiin6r noastri, ea nu-qi pier<le insuqirilc, ci, itt ciu<la oriciror modificid
ftzic,e, Ei le pistleazi neatinse. Desigur cI bozrla poate aduce auutttite
"folrnc"
cxterioare proplii, cici ca la o masci sCI'iini
schimbiri acestei
poate interveni o defonnzrle oarecarc, clar prin cugetare putem
inliitura accasti masc:i clupi cum s-a int6mplat in cazul lui Neeman
Silianulra'i ori al leprosului dc care ne vorbeqte EvanghcliaraT,insi
"fcrrrnzr"
prininsinitogire iarzi$i
pe care o ascunseseboala cstc t'edati cu
tlirszltulile ei proprii.
143. in text cnryxp$l(Ltenilen fblosit adeseori cle Sf. Grigorie pentru a arita Sisirnpla unire
rlirrtlc srrflctgi trup (Orn'.catclr. 16, 6; l3) <largi urrilc:r cclor doui firi irr I{ristos (Epist.3.).
144.Lu<:al(i. l9 si unn.
145. r\slrcct cxtcrior' (ca in Platon, Barrchctttl 210 lt, Fhidrcs l{)3 c), dar gi cu identitate
"(ltr
tttiirtc zilclc*tiaclaugi,/(lu 'azitiata ta o scazL'.
irrtr:rirr:tr-.-t
cr irr litrtittc.v:u:
146. I\/ l{csi 5, I si Lurn.
147.|.ttl.'t27, 12.

74

SFAN TIII- GRIGoRIF, DI, NISSA

in alcinrirea fiintei noasq'e, partca rlin suflet (:arc se ascarnini cu


Dumnezcu limiuc legaui nu dc ceea ce se scurgein altemre qi s<hirnbalc,
ci <lt:ccc:r cc ritnAnc statolnic: qi mereu iclenti<:<:unoi insine. 'l'oc:rnaif'clul
in (iare se fac aceste combiniiri ale matclici produce "infrqisarea
excerioarX" a rlifcricelor forrne, iar', plopriu-zis, accste combiniri nu-s
trltcevatlecdt alnesceculelernentelor prirnare (asanumirn elementele care
alcituiesc atit univclsul intrcg c6t qi tmpul olnenesc insuqi), de aceea,
intrucic "infi[i$arca extcrioari" a tmpului rimdne in suflct a$acum chipul
<;uiva se intipireste in masa de ceari a suflctului, urmezrzi ci nici
materialele carc au selvit la formarea figurii pe pecete nu rimin strzlinede
suflet, ci in clipa invierii sufletul primegtc din nou in el tot r:e se lcagi de
urma intipiririi in el de forrna sau "infigiqarea exterioari" a trupului. Iar'
legiturl clcplirti poate avea suflcnrl numai cu clcrnentele care au format
inci cle la in<:cput aceasti "infXtiqarc extelioal'i". A$a<lars-ar.putea prea
u$or ca din masa comuni ceea c:ese [ine propriu-zis de suflet o partc si se
intoarci la fiecare clin acele elemente.
sc istorisc5tc ci rla<:i ino.un vls sc rarsi argint viu pe o suprafaqi netedi,
<larplini de przrf,el se inrparte in sfcre mici si sc irnpdqtie pe j<x dar frli si se
aulcstcce cu ce\zl cu cale zrvenit in contact" iar daci a<luni din nou ceca ce
fixesc irnpriqtiat elementele se unesc din nou inn-o clipi {iri ca nirnic si
poati opri accst arnestec.Cera asemiinitor cred ci se pcocea r;i cu "comprxul
olnetlesc":in clipa in carc Dtunnczeu di sernnalul<lcpr-rrnircpirgile se unesc
iadr5i cu cele aseminitoarc lor fir:i ca creatnrul si rnai o'ebuiasci si
"restabileasci"
ceva.Si nc gdnclirn numai la plantcle pdmdntului, un<lenanr?
n-are nevoie si rnai uansforme ea bobul <lc grdu, de otz sau de orice alti
vimf;nti <le grfne ori de legume in pai sau in spic, cit:i fiecare simdnti isi
uage fir'i ereutate qi de la sine hrana pouiviti: pcnou acestesoiuri de plante
sucul necesarc <latpenou toate la fel, dar fieczrredin ele iqi are hrana nuuidvi
in vederea clcqtedi specificera*.Or, ce poate fi atAc de iesit din comun
<laci in cazul invierii, ca qi in cazul scrningelor, fiecarc inviat auage la sine
elementele care gin de el?
Din toate acestea putem dcduce ci invigitura <lespr.einviere nu
cuprinde in ea nimic clin ceea ce nu ar putea fi cunoscut prin
experiengitnt'. $i, totusi, noi n-;rm trecut sub ticei.e ceea ce-i mai cunoicut
148. Creclinta in invierc, aserttirtati cu bobul de gr:iu, carc nu rocle$tcclaci nu putrezeste
(lo_arr
_12,fQ, estg prr.rpoviduiti irrca clilr cpcra aposroLici(I Clen.8,3; Dirlahia l O, i; Filad. 8,
2; Srrrinr.1,2:5,3; E/bs.2O,I etc.
149. Un ftutttos curdrtt rtc*a lisat in acest scns (llernent Alexandrinul irr /,lr>tre;,rticulsiu
(trz<I. rottt.,P.S.B.5, p. 193: "Pentrr ci l)ornnul a spus "$i priirreape care liu () \()i ala, u'upul
Meu este".5ipcrttm.:.i trupul cste su'ib:it.ut de runc?c.alasairgelui, iar's:ingcle cste nunrit alcg6fic
vin, tleltuia s:-rsc stic r::j atttnci cind piinca c zclrobiti irr-vin arnestccat cu api, pdinca sugc
vinul, <lar apir r-.'tlttinc ncabsorlritz=r.
t()t asir gi trrpul Donrntrltri, ;riiinca ccrrrrikir'. absoalirc,

t5

soRt!:N F.xEcgl l(:1.

in cert:ul vicgii noas0'e:(:unl au luat na$tcrc incepunrrile fiintei noasu'cproprii.


(line nu :r<lmirzia<:casti lu<:t'arc mitrunatit a firii pc care sinul rnamei il
primegte in sinc ai pc <:atc apoi il a<lu<:ela lurninl? Nu inqelegi oare ci
sirninta <lepusi in sinul tnatnei <:a si ajutc la plirnidirea fiintei no?rsu'e
tmpcati c, in fclul ci, pc cit <lc simpli, pe atAt <leinru<liti cu toate pdrqile ei
aseutiinitoarc? $i cc curdnt ar putea <lescde specificul alcinririi tuturol'
mi<lularclol noaso'e uupcsti? l)aci nu ai cunoa$teluclirilc obiqnuite ale firii
ai putea clccle cum\a ci-i cu putingi ceea ce alc loc (in pdntecele mamei) si
anurnc cI <linu<r pirticicii rle sim:intri atit de mici sX se inchege incepuhrl
unei impliniri atit dc mirete? $i o socot mireati numai gdndindu-mi nu atit
la infXtisarc:auupe?rsci, ci tnai cut'f,nrl la suflet, carc mai mult <lecdtorice
al&:cra, nrcriti to:rci :rdntira[ia penuu fiinftr si insusirile lui.
XX\1II
CAPI-I'OLUL
Cici poarc ci ntr-i str':iinir <le prerrcupirile cerceeitii noaso'e conu'ovel'sa
cal'e ea pornit in sdnul cornunitigilor nnaso'e, ptivitoare la raportul dinu'e
suflet si uup. Unii din inaintaqii uogu'i, (:al'eau sctis oalatul Despre pfincipittn
sunt rlc pirrere ci sufletele au existat cu mult rnai mult ca un popor itru'<r
anuuritir grri, dar cI $i acolo le-au fost pusc in fati modelele penuu rlu si
binc! Atiu vl'erne cit srrflenrl stiruic in bine, el rirnine strlin de legdnui
uupeqti, <lar <:in<lcl picr'<lclcginua cu binclc, rlin clipa a<:eeael alwteci spre
la uup.
viafti rlc ai<:i,<lcpe pirnAnt qi aEaajungc sI se tnzit.qinczrscir
Algiir5r, rlirnpouivi, se tin su'ans tle istorisirca lui Moise in legituri cu
facerea otnului si sus[in ci, juclccdnd dupi o'up, sufletul e mai tinir dec6t
trupul intrucAt l)omnul a luat intii tirini din pimint si din ea a pllslnuit
pe on'r si abia dupi aceea a suflat in el suflare de viati.
Pdn aceastascriitorii amintiei voiau si dovedeasci cum ci uupul e mai
de cinste <lccdt suflctul inu'u<:it ^cesta a fost virit intr-un oup creat
inainte r5e.Ei mai spun ci suflctul a fost creat de dragul uupului Pentru ca
ai;aplismuit cum cra, u'upul si uu rirnini fXrI suflare qi firi miScare. Dar
tot cel plisrnuit de dragul altuia e oricurn de mai putini cinste rlecit cel de
fcrst crcat, dupi curn mirttu'ise$te Ei Evangheliar53anrnci
:!'ry{:ryt"3
vilrgcle 5i hrincstc spre ncsuiciciunc 1rc cei care sunt ceresti dintre oatneni 5i lasi spre
striciiciune nuntai poftele cele uupesti").
l5{). E vorbi tle Orieen. (lu toatc ci fusese influcntat cle nierile lui Origen, totusi Sf.
Gri{orie rcspinue irn"ititur:r <lcsprc plecxistc'n1astrflctclot',de care n-a putut rirndne suiin
Ori,gcrr.A y: r'r.ilcr indeoscl:i uztalul D.'sprc srrflct si irtric're,cf.J. Dani6lou, Gllgoire de Nysse
"Zwcites
kiclcn 1976, p. l() sj unlr.
pltik>soptric,irr arl.
intcrlat. Kolkxpriurrr l;.. 1,.1.v1'ss:r",
ct Lt '151.
"altii"
Sf. Grigorie r gindiste la Metncliu de Olirnp, care
tac. 2, 7. inu-e accsti
sustinca i<lcrttitatca tnateriali dintrc u-upr.rlinriat si cel din viala pinrinteasci'
152. Intcrcs:rnt<a aici Sf. Grigorie'sestt'ccoati prinu'e:utrliele accstcpitefi.
153. N{atei6, 23.

?6

SFANI UL (;RI( ;( )I{IF- Df. NYSSA

c6nd cleclari ci "viata e mai mult decat hrana qi trupul mai mult <lecit
imbricimintea", cici tocmai acesteaclin urmi au fost lasate si fie de firlos
celor <lintii. Sufletul n-a first ficut pentru hranir, nici trtpul pentlu
imbriciminte, ci mai intii au fosr fdcute strfletul qi rupul 9i abia clupr
aceea au f<rstniscocite celelalte spre fblosul celor.<tintii.
intrucdt n'ebuie sr respingem amindoui ipotezele, atit cea dint6i
care-$i inchipuie ci sufletele aLr tr'iit cindva intr-o stare deosebiti inu.o
fari oarecare, cit qi cea din urmi care spune ci sufletelc au fost create in
urma trupurilor, ar trebui si cercetirn aminunlit fiecar.e <lin aceste
afiI'magii, rlar combaterea lor precisi qi demascarea tuflrror c<lntra{icqiilor
pe care le cuprind r;i una si alta ar cere prea mult timp si pentru aceastaar.
u'cllui sii st:r'ictrt() (:zlrtciun'cagii. Pc r:iit.scrp()atc, rrorrtr:iirtti-rlipc sr:trrt
;ltttitl<lotti-tac:csccpl-u'c|i,:rpoi nc v()ln iltt()alr:ct<lin rt<lu la tr:rnlr rtoastri
plinr ip:rlir.
sustinitorii primei conceptii, care cred intr'-o stare a su{letclor
dinainte de viaqalor in trup, nu-mi par a fi su'dini de influenga necur.ati a
credingelol'elineEti, pe care aceqtiale-au niscocit despre metempsihozd,t('a.
crci daci examindm cu griji vom afla ci invrtitura cal.e va fi fost
exprimati de unul <lin acei inqelepti, spune anume ci aceleaqisubsanee
(maceriale) care se afli in orn au fbst luate clin uupul unei f'crnci, apoi
ajunge si. zboare prin mijlocirea nnor pisiri, mai apoi se schimbi intr.o
flrfi oarecare gi la urmi sffir'se$teca peqtc inu-o api oarecare. Un asdel de
intrelept nu pare a fi prea departe de a<levi.rdaci el a vorbit numai clespre
el insusi; in schimb, toate pirrerile care sus[in ci acelarSisuflet tr.ecepr.in
aceleaqi stiri sunt r.r'ednice de flecirelile unor broagte sau ale gnol ciqr-i,
de ziplceala unor pegti ori de inqepenealaunor-stejari.
Pricina acesteiabsurrliuiti este credin[a in preexisten[a sufletelgr. CIci
dupi ce a fost inceput si fie crezuti mai int6i ca simpli pirer.e, s-auciutar,
unul dupi altul, temeiuri ragionalc pini ce s-aajuns la niste concluzii dc-a
drepcul de necrezuc rlaci suflenil a pierdut prin picat starea inilqitoare in
care fusese si ci abia dupi ce a sustat, cum spun ei, din plicerilc viegii
oupeEfi, ajunge si fie "om", iar' daci trebuie si recunoa$tem ci aceasti
viati a cirnii c supusi cu [otul parimilor in <:omparaqiecu viaqaveSnicirqi
netJ'upeasci, atunci in rnod fir'esc urmeaz:a ci in viaqa in care se afli <r
mullime de prilejtui cle a prcitui, ajungem la o riutare tot mai mare, fiind
copleqigi tot mai mult de robia patirnilor'. Pentru sufletul omenesc o ascf'el
<le robie duce la ascrnzinareacu dobitoacele si apropiindu-se <leele prin
(l'ctlinta mitic.i:t un(ll.p()p()irrcodcntalc,iar tlirrtrc filosofi111rri
. 154.
alesa uitas()l.cil()r..
uarrsrrri{r.r.irz.a,'in
*c<lcrcaPtirifit:arii..i ,. ,.,1ri,ii"--.iiii,ii.,iLe
?.i;fi;',i;
.srrflcrtrl
!I:lj:-:1i.'X
f ' ( . i l r ( ' : i l ' n : r r '(tr. n g c n a t - o r i l l l l l t u t < r < l c v : o r i
(,1,/s.,
((-

4, 17,5.29, t.tr:.).

s(:Rti.Rl t:xtr-,1.I t(:t.

fi'lrrl lui <lc viagir,suflctul rlet:a<k:in pll<:crilc anitnitli<:c,iirt' o<lati ilpucat


pc <h'utrtul tir:i<lclcgii, cl tltt sc tntri p()atc opt'i, t:it:i <lplit'ciltlc la l'cle ar'
inscn'tnit lcltrat'ca <ltrtnrulrtisplc fapte butle, pe (:ilt'e,la rintlul lot', nu le
inUrlnirn lzr vit:tttitoarclc lipsitc tle ntintc. In ft:lul a(:est;tsuflctul nu va
in< cut si trcar:i"r<lin riu irr rnui riu, injosin<lu-sctot ttrai nrult qi <:dutitr<l
cum ll.a rnai r:tttloscutpini i]nrnci. $i <ltrpi <:um
lltcrcu stziri rlc <lcr:a<lcnqzi
<lc la ri viatl l'ation:rlzisc trccc lir una t:ondus:i <lc simqrtti, tot ;t{;a,<lc lzr
tlucc pc otn lzrncsilndt'c totzrlzr.
a(:c:lsta<litr utrn:1,<lcr:ittlcnqa
P:inil :rit:i fclul lor' <lc a r'<lrbi, <;hiar'<lat:iic p<lmit <lin calc:-afari,a
urrnat un rlmn'r fir'cst:mergind <lin absur<litiitiin absurdititi dar' dc la o
\'t'cnt(:,inrttiitura a(:cst()l'o:'uncni se picrdc intr.rtn lan[ de st:cllncli'firi
nir:i o lcgirturi intreolaltir a$ar::i rlc ar:urn sc vedc cit tlc colo ci c vorba <le
o <lct:i'rtlcrct<lurlir a suflctului. Cdr:i orlati r:e suflctul a in<:eput si aluuece
tlc Ia starc:a in care sc afla, cl tru va ntai pllteit pune nit:i o granigi
nclcgitririi, <:i,r'os <lc patirtti, va tt'cce <le lir o sLtt'etlc o'czie a mintii la una
c?tl'cnu Inili sunt nimie.
rlc tor:ilc a ei, tlc tt'c(:cl'ciutr-o sult'eca a <:rlpi'tt:ilot'
$i <lc la ur<:castistar-crlc ncsinttirc nu-i nrult piin:i t:c sirtrturilc ll()aso'cnu
rn2i lu<:r'caziitlclo<: $i <:iinrl urnrcirzii intlat'ca in niltticnicic, un<le, <lupi
ar:cqti aut()li, suflctul sc va st;ufttu<lirpiui la utrtri in gol. Dupi cum se
v(:(le intoar'(:crca sufletului la o stat'e mai buni nu mai e tltr putintri,
nir:icurn. Ori, ei il astcirptil si sc transfot'mc intrrl tuli in loc <le om, firi
vi-lii <lca scalna <::rin fclul a(:cstaei <lau de gintlit ci viagainfi'-o tufi e mai
<le preq <lccit una <lc fiin$ inget'czrsci.Arn inteles $i uoi ci, odati pornit
spre r:itr, suflctul nu incctcztzi sir coboare t()t Inai.ios. Or', ceea ce-i ncsirntit
c miri putin si dccit nistc fiinte supuse <loar sirntutilor, aga ci se ve<leci,
pou'ilit pircdlor lor', suflctttl ar unna s-ajungi pini la unni tocmai in
Itrrnctr <:clor carc nu mai sintt nimic. Iar intrrtcit oamenii ace$tia nu
aprobi astf-cl<leconcluzii inseamni ci ori se inchide sulletul omului intr'o
fiinti lipsiti cle sirntire, oti <le acolo se vl'ea sil readucd la viata
ornc:neasci.Dar atunci, dupi cunt am mai spus-o,ei ne dau si ingelegem
ci pcnu'u ci viata unui arbot'e e mai de preq decit stal'ea prirnordiali a
otntrlui, rlacii pcstc tot r:irdcrczrspre picat a inceput in acea stare fericiti si
dar;il <lin stztrcainfetioar'i inccpc intoarcerea spre virrute. Se vcde a$adar
ci pzirerilc lorrnt' rt-au nici sffirqit nici inccput, ci voiau doal si spuna ci
suflctclc traiau in<lcpendcntc inainte <le a-9ifi inceput viata in u'up si ci in
clc au fost inlinquitc de tmpud. Absurditatea piretii celor
111]1111.^*\,-i
155. Su$initorii prccxistcntei. Aici Grigoric se va {i reftrit la'Hierocle,-carc'--a citat in
pasri din Phairlrrxal lui ltlatrxl, 248
syrrijirrtrlcrcrlirrlci srk. .li,splc ruigrarcirsullctclor r:rut<tsr:utnl
cl. (r\ r<'r,crlca.f. I):rtticlou: GrQ4tire et la philr>x>phic, pag. l2).

78

SF,{NTUL (;RIGORIL, I)F- N1,Ii.SA

care spun ci sufletul e mai t6nir decit tmpul e opera . celor care au
susdnut ci acela a fost.creat mai tirziu <lecdtacesta.De aceea amdndoui
invitinrrile fi'ebuiescrespinsc.
Dupi pirerea mea cre<linqa creqtini trebuie si ur.meze o cale de
mijloc intre aceste doui presupuneri, cle aceea spunem anutne ca nu
credem cum cred elinii ci, fiind duse de o mi$care universald. su{letele
s-atringreuiat in urma riutilii qi ci de aceea nu qi-au putut pisu'a pozigia
lor in cadrul miqcirii ceregtir"o,incit au cizut jos pe pimdnt; in acelagi
timp nu sustinem nici pirerea ci omul a fost plismuit de cuvinnrl cel
dumnezeiesc sub forma unei statui de lut pentl'u care a fost creat mai
t6rziu strfletul (cici daci acesta ar fi cazul atunci intr-adevir suflenrlui
dotat cu putere de judecati i-ar' fi fost acordat un rang mai mare dec6t
acelui chip pimintesc), ci mai curdnd trebuie spus ci, intrucdt omului ii
recunoa$tem o singuri existen[I, formind in sinea lui un singur tot
unitar, chiar daci-i format din uup qi din suflet, cici daci trupul a venit
inainte qi sullenrl dupr aceea, ar' o'ebui si spunem ci omul e in acelaqi
timp si mai bitrin 9i mai t6nir decit este el in realitate. cum am aritat,
noi credem ci plin puterea prevederii dumnezeieqti mai int6i a fost creat
neamul omenesc in totalitate (dupi cum afir'mi glasul prooroculuir5T,care
spune. ci Dumnezeu qtie tonrl inainte de a se face). Cit priveqte crearea
fiintelor particulare, anrnci n-a fost dati nici o intiietate unuia sau altuia,
nici sufletului fati de trup, nici invers, pentrlr ca nu cumva din pricina
unei deosebiri de timp si ajungi in wajbi cu sine insugi.
CAPITOLULXXIX
::'

intrucdt a$adar, dupi cuvinnrl Apostolului, firea noastri este dubli,


cuprinzind pe "omul dinafari gi pe cel dinliuntru"IsE, daci unul ar fi fost
cel dintii qi daci celilalt ar fi venit numai dupi aceea, puterea Creatorrrlui
s-ar fi dovedit ci e nedeplini cici atunci n-ar' fi fost destul si se fi creat
natura omului in totalitatea lui, ci ar fi dezbinat lucr.ar.eapurtind griji pe
rind de fiecare din ele. in bobul de grdu sau in al oricdrei semintrese afli
deja puterea lucritoare din care se va forma spicul incepdnd de cind
apare holda, c6.nd se formeazi apoi paiul, cdnd se coace bobul Ei cdnd se
culeg spicele; in ordinea urmati de nanrri nici unul din acesteelemente
--156.

socoteau ci gi soarele, Iuna 9i alte planerc din "lunrea {e sus" fac uane 4in
atribuindu-li-y_sfutenie si nernurir. e. (A sc vedea origen, De prturcipiii, i;try
fgq;e3^sp^irituata,
ll,3, Vt,'in traducereronrdni: "P.S.B."8,p.99-l{)3; l2}126).
157. Isaia 42.
1 5 8 .I C o r . 4 . 1 6 .
C.i ;i

SCRIERIEXEGITICf,

79"

nu existi sau nu apar inainte de s5mf,ntri, ci dupl rinduiala fireasci a


nanrrii forqa liuntrici din sdminti se aratd doar incet, da1 frrd ca si se
intloduci alti simdntl. Sunt de pdrere cd tot aqa,inci de cdnd a inceput
si se for.meze, siman[a omeneascd cuprinde, r'ispinditi in ea, inu-eagi
puterea fir'ii.
Asadar simfinta se dezvolti qi se arati dupi o rinduiali precisi pdni
cind ajunge la implinire, frri ca si se amestececineva din afari, oricine ar
fi, ci progresind regulat de la sine spre desivirSire. ASadar cu dreptate se
poate spune ci nici sulleful nu exista inainte de trup qi nici trupul nu
Lxisti inainte de suflet ci pentru amindoui nu-i decit un singur inceput"
Socotind lucrurile la un nivel mai ridicat, aceasti origine se bazeazi Pe cea
dintii hotirire a voii lui Dumnezeu., iar la un nivel ceva mai scizut ea se
peu'ece in primele momente ale venirii noastre pe lume'
cici, dupd cum in siminta depusi in pintecele mamei in vederea
zimislirii, nu se pot observa, inainte de a fi formate, nici unul din
articulatiile midularelor', cu atit mai puqin se Pot constata insuSirile
suflenrlui inainte ca el si ajungi si intre in lucrare. Dar dupi cum nimeni
nu se mai indoie$te cd siminta nu cuprinde U'isiturile mari ale
diferentierii in midulare qi miruntaie Si nici nu e nevoie ca si se amestece
aici weo forti striini pentru ci puterea ce a fost h5;rdziti semintei aduce
ea insisi in chip firesc aceasti schimbare prin lucrarea pe care o va.
implini, tot a$a vom putea invita despre suflet ci chiar daci nu se arati'
vizibil prin unele lucriri precise, tohrSi nu-i mai Putin Prezent in ea.
tlisinrrile omului care unneazd si se nasci sunt cuprinse deja
inf-adivlr
virfual, dar sufletr.rl e incd ascuns, cici nu se Poate manifesta decit dupi o
anumiti rinduiali. Cu alte cuvinte, intr-un fel el este de fatd, dar in alt fel
el e nevizut gi nu se va arita decit pe urrna deprinderilor lucririlor sale

firesti insotind dezvoltarea trupului.


intrucit puterea necesari zimislirii nu provine de la un trup mort, ci
de la unul insufletit gi viu, Putem trage conclvzia cd cel ce iese dintr-o viati
spre a sluji drept origine a vietii nu Poate fi mort Si firl suflet, cici orice
trup care e lipsit de suflet e mort, moaltea caractetrzdndu-se tocmai prin
lipsa suflenrlui. Or, nimeni nu va ajunge pini acolo inclt si spuni ci lipsa
elrnai veche decit Nerea, in caz c-al' wea si arate ci trupul neinsufletit
(car-enu-i decit un mort) ar apirea inaintea suflenrluiIa1 dacl ai ciuta o mirhrrie Si mai limpede despre viata care e in
embrionul viu al viitorului om, ai Putea gisi 9i alte semne care deosebesc
pe ce} viu de cel mort. Ca si constati ci oamenii sunt in viati avem

srAlvrur- cRtcoRrEDt: Nxi-sA

cildura, Iucrarea qi miqcalea, pe c6nd licil.ea 9i ingepenir.easgnt flovezile


mortii. Iar embrionul de care am vorbit e un izvor.de cildtrrr qi cle puter.e,
dovadi ci e insufletrit.
I)esigur ci inci nu-i spunem "om" elementului trupesc in car-ese vid
carne, oase, pir qi tot ce ne apare inaintea ochiltx, care toate sunt,inci
abia in stadiu de formare qi inci nu se vid total. Tot asasi cincl vorbim rle
suflet, vom prrtea spune in legiruri cu activitatea lui ci "mintea", "pof'ta"
"inima"
ori
nu se simt inci at6ta lteme cdt sunt doar. in embrion, cici
Iucririle suflenrlui se dezvolti abia in legituri cu activitatea qi cr.eqter.ea
trupului in care se aJli. Dupi cum un om ajuns la implinire va da pe fagi
activitatea sufletului, tot a$ainci de cind se incheagi lucrarea de care e in
stare, aceastae legati de misura in care omul di dovadi ci are nevoie de
ceva qi se u'aduce prin aceea ci suflenrl isi clideqte, cu ajutorul materiei
depuse in sinul mamei, silaqul ca'e-i place. cici nici nu ne purem
inchipui ci sullehrlui ii place un silaq striin, dupi cum nu se poate ca un
tipar lisat in cearr sd se potriveasci pe alti pecete. Cici dupi cum trupul
inainteazi crescand de la mirimea cea mai micr pini la statura cea mai
deplini, tota$a cresc ai se dezvolti qi putelile su{leteqtipouivit cu cr.e$terea
trupului. In prima etapr de cre$tere se dezvolti, ca dinu.-o r:idicini
ascunsi in pimint, numai puterea de cregtere 9i de hr.ani, cici nu-i
ingiduie mai mult micimea fiintei adipostite in ea. in schimb, indati ce
planta a iegit la suprafaqdoi-siarati dorinla ei dupi soare, anrnci infloregte
curdnd si viata senzitivi. in sfhrqit, cinct ajunge L implinir.e si la cre$ter.ea.
corespunzitoare a staturii, atunci incepe si se arate, ca un r.od, qi puterea
de glndire, e drept, nu dino-o dati qi pe nea$teptate,ci Feptat, deodati cu
desivdrqirea acestei minunate unelte ajungand Ia rod pe misuri ce-i
ingiduie $i puterea trupului ce o adiposre$te.
Daci vei intreba insi cum lucreazi sufletul pe misura creqterii
trupeqti, atunci "si iei aminte la tine insugi"rse,zice Moise qi vei putea citi ca
dintr-o carte descrierea lucrurilor pe care le implineqte su{Ienrl. E insi mai
Iimpede decit orice cugetare, nahlra fiintei tale insiqi iqi descrie diferitele
indeletniciri pe care le siv6rqeste suflenrl in tr.up at6t cdt e vor-ba de
intregul'ei, cit qi de fiecare pirticici in parte. Numai ci e de prisos si
ingirim'toate aceste minunate lucriri liuntrice ca qi cum noi inqine am fi
striini de ele. $i, de altfel, daci se priveqte fiecar.e pe sine, cine ar. avea
nevoie, sil lrmureasci cineva despre propria lui fire? Daci qi-ar cerceta
fiecare felul propriu de vibti gi ar biga de searnr cit de legat este uupul de
159.Deut.15,9

scRtl:Rt ExEc,t:nct.:

8l

fic<:are <lin fun<:qiilc vietii, atunr:i ar putea (:rur()a$teu$ot. ce inrAur.ir.c au


asupra uoastrii "silngut'ilc" suflctului pc toati <lurata cit. se lorrneazi fiinta
n()asu'4.
Aqarlar chiar'qi numai <lin cele pomcnite reiese limpe<le,ci dar:i vci
privi rnai <le aproape vci afla cI ernbrionul ieqit <linu.un trup viu gi dcpus
in acclicml firii in vcdelca zeirnislirii unci noi fiinqc nu-i mort $i ni<:i lipsit
dc sttflct. Noi nu sarlirn in pitrnint bobul sau rnuqurlll claci acegtiaqi-au
picr<lut puccrea de viagd,<-inumai <laci ele sunt in stare si pistreze vii, fie
qi nurnai ascunse,calitiqilc nro<lclului. Ar:ezrstiputerc liuntrici nu lc-o di
pirndnnrl, care le acoperi i;i <:are le-ar da-o cumva de dinaf,ari - ciri
pimintul nu fat:e decit sI aduci la lurnini putcrea liuntrici a semingei
hrirninrl-o cu sucuri Ei aiutind<r si se fcrrmezc riclicini, scoar'(i, trun<:hi si
muguri; schirnbarea se face numai claci in simin$ se pisu.eazi puterea
liuntrici in stare si rlca de lzrsiner"t',in lo<:ul in care se afli, hrana rle car'e
are nevoie pencm a se fa<:ccopicel, copac rnare, spine sau orice nrfi ai voi.
CAPITOLULXXX
In legituri cu alcinrirea aminundti
a crupului nosu-u ne putenr
infotrtta <lirt ceezrce vc<lcm, r:c tl'elirrtgi cc sinrqirn fict:arc <lin noi arrinrl
drcpr <lascil insiiq;inatura noaso'ir.in acelagi timp cinc lrea si cunoasci
mai multe se la putea folosi si <le cirtile intocrnite dc inqelepti cunosc;itori
ai acestor tlcburi. Din[re aceEti inviqagirt'r, ciliva ne-au ficut cunoscute
prirt stu<lii anatomice rostul fiecirmi rnidulzrr din fiinta noastri, in timp ce
alqii au cercetat qi au discutat la ce servestefiecare pirticicd din uup cldnd
bogate c:unoqtinge clcspre alcituirea fiintei orncneqti celor dornici.
Pentm cei carc insi doresc sI afle care este in aceasti plivingi qi invlgitura
Bisericii pcntr'u ca si nu trebuiascr si alerqc la <lascili clin afari
(cici aga-i rinduiala oilor celor duhormiceqri, cum zicc Domnul, si nu
asculte <le glasul su':iinilorr*i'), vorn atlduga qi noi aici citeva cuvinte despre
acestlucrultt3.
- l6o. N-arrr ptrttrt ave:l la in<lcrndni srr.rcliullui Stcphanor,, Lr cnexisterrce futiiale du corpi.s
et de I'inrc clrcz sitrl Gr1goirc de Nisse et *rirrr Ma>tine I'htnnolrwdte, din "Echos d'Orieni",
1932._p.3{)f315, cle care rrEinkrrrneazaJ. Danilou, Lt ct.6ation...,p'.'227.
o luctzt'e aparte, cuprirrzdnd cuno5tinle de anatonrie $ de
_. . l!1. lrru'c-gOp..X)O( p.are
"fizici"
fiziologic. tcfl^ritoarc la rirla
a orrrtrlui si la inclcrrcnclentaci (le cea spirituali a sa. inue
"irl-.itir1i''
cei
u'clxric irrtelcsi rrutur:rlistii5i <loctorii lunrii, inu'c ci, rrrai ales,ine<licul Galerr, de
care aru rrraiuorrrcnit.
1 6 2 .I o i n 1 0 . 4 - 5 .
l(i3. Ourrt attt rttai :rrrrintit,reacul [V cste caractcrizat,irrtre-altele,si prin incercalea de
h,rn<latttcrttatcrt :ttlcrrintlui r:re5tfur
ca risprrrrs la corrccptia invechiti a culturli arrtice.Oric6t sa
spus t:i crcstinLstrrul rt-ir vcttit "si firr:i sriin(i", tottui prrccrupirile P:irintilor- 5i scriitor-ilgr

6 - Sfifurtul Grigorie de Nyssa

82

st'ANl t:l. ( ;Rt(;()RtL Dt- N'ylisA

Daci studiem al<:inrire:r trupului n()stru crecl ci va u'ebui si privim


i sub o'ei aspecte:nnele sh$escvietii,
,r'osttrlfiecirei pil'1.i rlin fiiuga n<>astr
qi,
in sfirEit, altele asiguriirii rrrrnaqilor. Tot tlei srmt qi
altele trunului trai
md<lularele,firi de care via[a nlr se poate sus[inc gi acesteasunt crr]icrul,
inima qi ficatul. I)ar carc: anlllne <lin lrunurile vieqii le poate ofcri omultri
natura ca el si poati duce o viaqi plicuti? Acestca sunt desigur organele
simttrrilor. Firer;te ci nu ele formeaz:a iala omului (penru ci unul satr
alcrrl pot lipsi desi via[a se continui qi in f'elul acesta), dar firi buna lor'
funcqionare omul nu se poatc bucura de viati. Cel de al u'eilea factor il
formeazi continuarea vietii prin asigurarea urmaSilor.
Dar in afari de acestemi<lulare mai sunt qi altele, pe care le avem togi
pentru pistrarea fiintei qi care sunt si ele cle folos, fiecare in felul lor': ne
gindim la stomac Ei la plimdni, accsta din urmi inviorind prin ristflare
focul inimii. iar cel dintii intloducdnd hrani in miruntaie. Din aceasti
impil'1il'e a organismului nostm putem vedea uEor cd viata nu ne-o asigul'i
doar unul sau alnrl rlintle midulare, ci cI firea a impirqit mai multora
grija de a asigura pistlarea vieeii si ci pentrt men[inerea ei a socotit ca
necesari conlrtct'area tLrluror m i dula relor.
De aici Si numirul Ei varietatca cu care sunt inzestrate toate
aceste mdclulare, care sunt alcituite in a$a fel ca sd asigure qi si
infi'umuseleze viata.
'
Mai intii n-ar fi r'iu, cred, sI aritim pe scurt cum isi impartc fiecare
midular lucrarea care ajuti la pistrarea vietii. Deocamdati nu vorbim
despre materia intregului corp, care-i aceea5ipentru fiecare din midulare;
ne vom ocupa aclrm doar de cdcevapirticele din fiinga noastli, cici despre
starea intregului n-am avea acum nici un folos. intrucit toti mirnrrisesc ci
in om se gisesc acelea$ielemente rlin care se compune intleg universullta
qi anume caldul gi recele precum qi cealalti pereche, udul si uscatul, putem
u'ece la stucliereafiecdrui element in parte.
Mai trebuie si constatim intii ci tlei sunt qi putedle care inu'egin
viaqa:una incilzeEce totul cu cildura ei, a doua ricegte prin umezeali ceea
ce fuseseincilzit againcit viagase mentine la mijloc prin echilibrul rlintre
insusirile contlare, de aceea nici cildura prea mare nu evaporeazi
umiditacea si nici umezeala prea mare nu ajunge sI o stingl. Cea de-a treia
putere face o legiturl pou'iviti inu'e articulatiile separateunele de altele

biscricesti<lc a da lislrutrs oriciror ollicctiuni picine au firrntat un capitol itttportattt din


ist<rriacultr.rrii univclsalc.,\ sc vcdca rrrui nou'li. l{ungcr, Dic'htx'hiprachlic}te pru>tane
Literatur tter B;'z.atrtirrer;Mtiurchcn 1978, 2 volunrc.
164. Acecasi iclce a nricrocosrnosului de care ni s.avorbit in capitolul XM.

't!r tl'rr;,

s{:RtcRt Lx[( ;t il(:f

83

reunin<lule prin ligamente gi comunicdnd trrturor miqcarea liberi si


spontanir"i'. Dacd ea $i-ar pirisi sh!b;r, partea respectivi n-ar mai putea
funcqiona $i atunci rnoare incit nu mai primegtc srrflare de viati care s-o
minc rle la sine.
I)ar mai bine si admirim mai intii miiestria cu care firea a inzesuat
corpul ornenesc.intlucdt adici unele organe s-au mai uzat incit lucrarea
simturilor s-a slibit, a$a cunl vedem la arciculaqiile oaselor omului $i
precum qi la ttnele plante, in care vedem clesfdqurdndu-seo anumiul viati
qi in primul rincl proces de nutriq,ie, dar, pe de alti parte, de la o !r'eme,
invArto$area lor ajunge si impiedice simgirea, de aceea a fost nevoie
penu'u a in<lrepta lucrurile si se creeze o materie moale, aseminitoare cll
ceara care si poati primi in ea tiparul obieccelor care. apar',<lesigurinsi,
ceara si nu fie prea moale nici prea lichicli (cici lichiclele cu gl'eu pot
pistra trlsiturile pecegii) qi nici si nu opund chipului respectiv prea mare
rezistengi, ci u'ebuie si se pistreze cam la mijloc, ino'e moale $i tare;
pentru ca fiinqa vie si nu se lipseasci de cea mai frumoasi lucrare pe care
i-a hirizit-o natnra, adici de miqcarea sim[urilorrnn. C;ci o materie moale
qi lipsiti de rezisten[I, daci n-are nimic din tiria corpudlor v6rtoase se
aseamini cu melcii, fiind lipsit cle migcare 9i de articulatii. Aceasta e
pricina pentru care natrlra pune tirie in oase,pe care le une$te laolalti cu
dibicie intr'-un singur tot, inlSn[uindu-le intle ele cu ajutorul nervilor.
Jur.imprejur, ca si poati pdmi senzatiile, se a$terne carne qi piele a cdror
suprafagl e mai putin simqitoare la durere si in schimb mai rezistenti la
incor'diri.
Natura a lisat si cadi toati greu[atea trupului pe osatru'a aceasta
rezis[enti, care seamini cu niqte stilpi ce susqino cliclire, dar a alut grlji
totodati ca aceasti greutate si fie impirgiti pe inu'eg u'upul. Intr-adevdr
omul n-ar fi fost in stare sI miqte qi si lucreze claci ar fi fost destinac si
rim6ni infiptin acelaEiloc intocmai ca un copac, pentru ci nici miqcarea,
alternativi a picioarelor nu i-ar fi ajutat si meargd inainte qi nici rndinile
nu i-ar fi fost de folos penfu anumite lucrlri folositoare viefii. $i asdel,
l(i5. Pou'ivitc<xrceplieirnc<licrrluiGalcn, irr tnrp sunt tlci orrr4ne 1;rirrt:ipale:
fi<:at,inirni gi
crcicr, pre<:utrrsi altele iloui, serun<larc:storrracul$i plirrriilrul.'flaralil cl lir:Lidistinge si u'ei
prircipii sru u'ci f<rt1cr.il:rlt':urrri<lit;rtca,
al <:irci prirr<ilrirr t' Iit lttul, cin'ee srx:otitinrrnrl ddrrgelui,
a;l(lui?, al calci prirrcipiu c irrirrru.si al u'eileac'l-rut.irriadc' rrriv'are,ul cirei prirrcipiu c crcicrul.
In cadrul acestot'llctoii sc rlcfigoura t()irtaviir(a irlqanisrrrulrri,r:retle Gulcrr.E irrtci'csarrtpt rrt-nr
Sf. Crigoric cu citi cleschi<lcrcl:rrgi privcgtc ca ilcopouira rlc tlpofl,anG in viala orriului si
laturz tizici;'lioaielc"
alituri cle cca
<luhorrriceadi.
;'rur.le"
ft;O
t"tiiiiipa
Galen principiile serrzatiilor',c:r.!'ese obgrr, sprrnc el,
5i
(Galerr,Dc usrrprrr.irulr\11,
prin lrriil<x:ircarre-r'ilorrttoi sau scrrsibili5i a rrenilil' tari-saunr<.rtr.rri.
6, II clupiJ. Dani6lou, ()rtation, p. 232).

84

st.Awtltr. <;ntc:()RlEDn,NttsA

prin :r<:e:rstiditrace orAnduirc natura a ingiduit organismului si se miste qi


si lu<:rczc<lupi porun(:il u'zlnsmisi in chip liber tlin pat'tea netvilol, in cat'e
scop $i in<leamnl <:ot'pul la migcare ddndu-i pcntru a(:easul 5i puccrea s-o
poati implini. De aici 9i ajutorul <libaci qi variat acordat rndinilor pentru
mi$ciri in toate rlirecgiile qi in stare si duci la indeplinire orice planuri ale
cugctirii, cum sunt t'otirea grumazultri, plecarca qi ridicarea capului,
migr:areafilcilor', lirgirea plcoapelor care iuso[esc miqcirile capului qi ale
altor mi<lulare sivirsite parci rle o rna$ini automati atit in momentele cle
tulburare, cdt Ei in r:ele de linistire a anumitor neryi. Aceasti putere se
rispintleqte in toate midularele printr"o pornire liberi, desivdrEindu-secu
tonrl liber', dupi buna rinduiali a nanrrii clin noi. S-a dovedit cd rdddcina
qi inceputul tuturor acestol'actiuni alc nervilor se afli in pieliga nervoasi
care inconjoari creielul. Nu sunt de pirere ci trebuie si mai vorbesc mai
multc rlespre aceste pirqi vitale cici <:uaceastaam subliniat clesculoriginea
miscirii <lin noi.
(li creierul couuibuie in foarte InaI misuri la mencinerea vietii
reiese lirnpe<le cind ni se int6mpli ceva neplicut. O rinire sau o lovire
mai grea a pielitei, carc inconjoari aceasti pieliqd, poate Provoca moartea
imc<liat cici natum nu rezisti la aceasti rani, incit, daci ai surpa temelia
unci clidiri, intreaga cli<lire s-ar pribuqi dimpreuni cu pir$le ei. De
accca s-ar pute?rrecunoa$te czipropriu-zis acca parte a corpului este iz-voml
vietii clin a cirui t'inire se o'age moal'tea inu'egii fiinge vii'n'.
intrucic <lupi moarce ciklura fireasci se stinge, iar cadalrul se rice$te,
penu'u aceea trebuie si socotim qi cildura <lin noi ca o cauzda vietii. Cici
cea a cirei absenti aduce moartea e neapirat qi cea a cirei prezenti ajuti
celui viu si supravietuiasci. Tot a$asocotim inirna izvor $i principiu al vietii
inu:ucit incepincl de la ea se <lespart unele de altele, intocmai ca niste
fluiere, canalele vinelor ducind in tot corpul focul si cildurars.
Deoaiece totusi natul'a tlebuie si dea cildurii o hrani anumiti (cici
focul nu poate fi conceput ca exist6nd de la sine, ci are nevoie de un
element inrudit) canalel,e singelui plecate din ficat, ca dinu-un izvorto',
su'ibat inu'dg organismul impreuni cu sullul caltl penfiu a nu lisa
ca despirgirei unuia de celililt si provoace curind moal'tea nanrriirTo167. Iddea celor trei otane ca principii ale cclor trei fcrne vitale provine de la Platon, care
sediu unic al rietii: to
ininra ca sediu
e principiul
rrrirrcirrirrl trihotorrrici.
trihotorrrici. In
ftr sihirnb,
sihinrh'. stoicii
stoicii socotesc
socoter inima
$rstine

rlycuorubr'.
'.
168.Dupi Galen (De rtogtrt.Hipp. et,Phtll,3) ininra e principiul cildurii saual sufletului
:'
prin

altel.
vital.' ue care.l'risDin<leste in tot organisnrul
169. Spre deosehirc.de Arist<iiel.side alti naturali5ti, Calen sustine ci principiul singelui e
ficatul. punitul din care pleaci toate virtele.
n
arlet'e nu-i nurnai
aer, ci un anrestec de singe cald gi unred, un
i?tt. Ce."
C.." ce circuli
circu'li irr ar.tete
i?tt.
"spiritualizat" (Galen, De dogn. I-I|W. et PIat.l,6l.
singe

85

SCRIEN EXEGETICE

Exemplul acestatlebuie si fie de inv'itituri oamenilor care fac nedreptiqi;


acestora natru'a le arati ctrzgitcenia e un rdu aducitor de moartelTl.
Dar intlucnt numai singur Dumnezeu nu duce lipsi de nimic, sirdcia
omului cere celol' de afari bunuri necesare traiului, de aceea cele trei
puteri, sub condtrcerea clrora, cum am spus, se alli inu'eg colpul,
ingiduie nanrrii sI aduci in noi materia exterioari qi introduce pe cii
diferite tot ceea ce-i necesar bunului mers al vietii.
CIci ficanrlui, de unde vine sdngele, i s-aincredinpt aducerea hrimei,
a$a incit ceea ce se inu'oduce in noi face si trnqneascide acolo izvorul
singelui. Cici intocmai ca qi zipada care s-a adunat pe munti, ficatul
alimenteazd imoarele de la poalele muntilor', iar greutatea ei ajuti si se
infiltreze umezeala pini la pi.rdiaqeleviilor.
I-a rdndul lui, aerul din inimi e pompat prin midularele invecinate al
"plimdn"
ciror nume e
9i in care se depoziteazi aerul. Prin mijlocirea
arterei din el qi care vine pdni la guli, pllmdnul trage aerul din afari cu
ajutorul respiraqiei. Asezati tocmai inu'e pldmini, inima imiti activitatea
continuir a focului si fiind Inereu in miqcare, ca niqtg foale ale fiet'arrlui,
inirna trage in ea aerul din pliminii invecinati: prin umflalea ei se urnplu
spatiilc goalc, iar suflareaact'ului cald il tr:irnitein artet'eleinvecinate.
Inima nu se opre$te niciodati in aceasti miqcare indoiti: una de
aerul de afari,, alta de presare sau
umflare ca si tragd iniuntlu
comprimare, pdn care aerul e trimis in artere. DupI pirerea mea a$a se
produce respiraqia automati. Adeseori aerul e in alti parte sau e cu totul
nemi$cat, mai ales cincl omul e toropit de somn, dar risuflarea continui qi
in timpul acela, cu toate ci ea decurge acum fdri vointa noastri.
Cred ci intrucit inima e cuprinsi intre plimdni, impreuni cu care e
qi cr-escuti in partea de dinapoi, ajunge prin umflare qi comprimare si se
miqte impreuni cu pllminii u'igdnd qi ddnd apoi aia-ri aerul, cici avdnd o
alcinrire moale qi cu multe mici giurele, toate spaliile goale duc, printr-o
deschizin-rri, spre partea de jos a arterei, a$a incit presiunea Ei
comprimarea imping afari aeml linut pdni arunci in loburile lor.
Dimpotrivi prin indepirtarea lor una de alta, dilatarea qi deschiderea
atlag aerul rimas in golul produs. in aceasti imposibilitate pentru
substanfa fierbinte de a rimdne nemigcati, se ascunde provocal'ea
respiragiei involuntare. inuucit migcarea are insuqirea de a produce
cilduri, ale clrei izvoare le-am descopedt tocmai in inim5, inseamni ci
la temelia respiragiei qi a expiratiei neintrerupte se afli continuitatea
l7l. Galen srxtine rolul ficatului in
XII, I etc.).

"pregitirea"

elernentelor pentnr mistuire (I)e rrs.part.

8(;

sFANl [rL (;RIG( )Rt[. I)[- N'|S.S,{

migcirilor ininrii. De:a.ceea<lacl ficrtinlcala fi>crtltric tnai rnare rleclit cea


otriqnuitir, aflrnr:i respiraqiaotrtnenik>raprinqi <le f'ctrri'ie totmai gribiti ca
qi cind chiar inirna ar fi aceea (:al'c s-ar sili si stingi, printl'un aer tnai
proaspit, ficrbinteala care a cuprins-o*.
natut'a noasu'ij este totusi siricdc:ioasi ducind in toate
Intrtcit
privinqele lipsir rle cele ner:esare vietii, inseamtri cI ea duce lipsd nu
nunrai de aer <lestul qi de o rcspiralie ptoprie care si pl'ovoace ciildtrra
pentnl ci ea nu inceteazi <le n introducc <lin afari pentru plstlarea vietii,
ci naftrra noastri isi ia din afari Si hrana pentru rnen[inerea trupului. De
aceea ea iqi inrpline$te lipsurile prin mincare gi prin biunrri si a pus in
u-up o anumitii putere in sensul de a aduua ce-i lipsegtegi de a leplda ce-i
rle prisos. De altl-el, in aceasui lucrare cildura, care vine de la inimi di
naturii un mare ajutor. Potril'it celor pe cat'e le-am aprobat mai inainte,
ino.adevlr midularul cel mai important al r>mulni viu este inima: prin
suflarea ei cakli ea incilzeqte unul <lupi altul toatc midularele din om.
Dar prin puterea pe care o are, inima isi rnai irnplineqte qi alte inclatoriri,
cici a$aa first voia Clreatorului r:a ficr:ale midular sl-si aclucl conu'ibugia sa
si si fic <le folos gi altora pentru binclc ob$tesc. I)c aici vine f)rptul ci,
trti$r::it'iisale,
ir$(:zatri<k:<lcstrlrttrl
si inapoia plzrrniinilrlr',pr-itr<:otrtirtui&ttea
()
iat'
rlc
lirr.qirc:a
riuclot'p(:nuu
inspiralic,
orrtultti,
pc
pru't(:
inima asigulii
pc rlc altir, ri<li<:inrl<rrlin nou, ajtrtir la irtlatularr:a irct'ului prinrit pt'in
t:xpiluqic.
$i tot de acok>provinc qi fapnrl r:ii fiind inrpreunati ctr partea de sus i
stomacului, ininta il incilzeqte pcnu'u aJ ajtrta in lttct'at'ealui qi anume nu-l
ata$ ca sI aspirc actltl, ci ca si ptimeasc;i hrana. Sunt apnrpiate una de
alta cele doui intriri, cea de aer9i cea <leht'ani, pe toati ltrngimea cle se
urci amintloui ca si se intlilneascii pentru ca si sc desparui apoi mai sus,
unrle terminir arnin<lt>ui ino'r> singurir <leschizitttrir Ei o singuri gtui r;i rlc
unde pe o pat'te sc fice inu'oducet'caaerului, pc cealalti a hranei. Cind
cobori insi mai jos, unirea celor dr>uacanalc ntt mai existit dcloc. Dinu'e
ele, inima cizinrl tocutai la mijl<>cdi pe o deschizinrri ceea ce u'ebuie
penu'rl respil'at, iar pe ccalalti r:ele neccsare peno'tr mistuirea hranei. Cici
ctr substanta lui aprinsi, aerul iqi cauti ceva asctn:initol siesi si aceastao
gdsegtein rlcpozitul cu hr;rni, cal'e cu cit c mai cal<ldin catv-acildurii din
jur', cu atita sunt rnai dol'itc snlxtan[cle care alinrt:nteazi cildura $i a<:easti
"poftr".
dorirtganoi rl ntuttinr
+ I)in :rct.sl p:r.srjx' vr'<lt'r':i l:r rlt'nr<':r irct'r'a trir:i stiinta Si dc<:i trici Sf. Crigoric tllr ('ult(ritea
h f ut c i r l <a t r r i l c a i r t t r r t o t n i <a : r t r r r p t t l u i o r t l ( ' n ( ' s r ' .

.\(,Rt!-Rtt.\t .(.t I t( :l

t;

Aettrl tltl $ti'l linistit ni<:i rlttpii cc nrirtlulartrl in t.alc st't:trprinrkr hrirrra
si-a luat rlcstul <lin ca, t:i, r:A inorr tur:tiitoric. :rt:nrl <lizolv:i matcr.ia
nttttitiva. care apoi se t-zistoartti si piuundt-' t:a intr'<r oali in <:ondur:telt:
vr:<:inc. Aici nrrnt:azii o st:p;rrarc intl'e elclncntclt' rnai gt.c.lt: 9i ct:lc rnai
ctlt'?lt(:,t:alc fiind mai sttbtiutc sllntimpinse: prirr nistc canalc spn.intlarr:a
in fi<:at, iar rcstrrrilc <lc rniincarc sunt inlpins(: sprc ni$te <:on<lur:tc
(itttcstinc) lttai lurgi, utr<lc in nunleroils(: increqituri petrec rur tirnp, <lin<l
<le lucru

si ccl<>rlaltt: tn:inur&rir'. Dac:r pclclii intcs[inului ar fi rh'epti


ulatcriile $ill'eva(:urr usor'. rlar <lrnul ar fi chinuit prca rcpc<lc dc p<lfur <le
ntiitlt:at'c qi otnul at' tt'cbui si nu nrai lucreze altccva rlc:r:iitsI sc tot inrloapc
t:a aninrak'lc.
Mai rrrtrlt <lt:r:it altclc, licatul are ncvoic'rle ar.rtrl cald pcnou ir
sclrintlla in siinge subrit?lntcl(:ut)lr:de, dar intmcit lo<:ul un<lc c situat cl e
(lcptll'tc <lc irtirri (<le :rhfel trtr viitl cunl r: cu putintil ca, {iin<l prin<:ipitr si
izvot <lt: c'ttt'tgie, sii stcn str'.inrt()r'atrle alt rnarlular tlin.iru'), pentrlr ca
orgitnistnttl nostl'tr sit Itu suf'err: <lin pricina <lt.p:iruir ii tlc substarr1a
calotic/t, o ctltt<lttctit ttscrttrittito:rt'c nr:nilor'. pe (:itt'c r:trnos<:iit<lrii ()
"itl't('l'ii",
lltllltcsc
ptimc5tc rlc la itriur:r aclul caltl sil <luce Ia ficat. I-l c in
lc'giitura <:n inima in l<><:ulun<lc intlir strbst;rnqc:lcunrcdc si intr.ucit
cil<lttt'a ci fhcc acest('ot'uanc si fiarbi, le irurrrleqte Ei pe elc cu fircul <llind
singt:ltti cttloat'eit foetrltti. l)c a<:olo sc <lcsprinrl <Lrtri canalc ingcminate,
atniinrlotri in f<rnnir tlc ttrb; in cle sc afla, in prirna acr., in ir rloua sAnge,
cillc atl tI)stul <le a uqtrt';t tJ'ecclca rnateriei trrnc<le pl'<lrlusc de nriqcarea
t:irklurii. l)c acolo se riispantlesc $i se irnpalt. pe intrcg crupul rnii rle
r:onrluctt: qi ranrificaqii <:arc a.jnng la toate rnii<lularcle. Aceasti tmirc a
cclot <louii principii
tlc firrlc r.iLrle din (:ea (:iu'(: trirnitc cill<ltu'a 5i rlin cea
(:at'c uirnite urnezeala prin cor? lc ingirrluic sa cornunicc putcrii
con<ltrc:itoilre toate insusirilc lor ca pc un tl;rr rlc (:are nu sc p<lt lipsi.
$i acnrn il$ \'l'ca vi-1i rrrrbcsc (:c\';l <lc putercn lot:alizarj pe pieliqa
creiet'ultti,si irt crciet'. Si nc.q:inrlirn nurnai la misturile rniinilol si ale
pit:ioarclor', la eonu'a('t:llca mu$t:hilor', la plinrirca in ficcare mi<lulal a
suflrrlui aninral ficttte cu voia noastrilt?. A<:eastaputcre care - ascn'rcnca
unui plan prcmerlitar - se tklvt:de{;te a fi t:atua actirit:itii 9i a rni5cirrii in
trr:r:ast:i st:rtuie plisrnuitii <lin pirrndnt, t'iu't: sunt(:r)) noi, ck:rnentele cele
tttiti t.ttt'atc <litt strbsutrta cal()l'i(:i si ccle rnai trsoax: ale urlului sc unesc
dt'plirr itl il('('ste dortlt putcli IX'ntru ir hrini si a srr.s(inc<:r'cienrlpc t'aleir
"l)rrpir(
| 72.
tttttti(aLtllr' lrrirrripirrl-rirrgr'hri
si irrirnaprirxipirrlsulhrlrri
rital,tot a5nr.stcAi
(.u( (l;i rrriv::rnrrrrllrhii".(iak.rr.l)r'thryn. IIint. ct Irlrt..
rrr-tt'trtllrlirr,ipirrlsrrtlrrirti
:rltitrt:rl.
\'lf. ll (<ir:rrrhrlr:r.f
. I)ani<;lorr.
I-t tr{,rtlnt...1r.
1l.tt)).

88

SFANTI-II- CRIGoRIE

DT. N}SSA

aburilor'r75.Aceqtia ca si poati fi repartizati sunt ficuti foarte mirunti qi


ung pe dedesubt pielitra care.inconjoari creierul; la rindul ei, aceasta,
incepind de sus in jos, are forma trnui fluier qi prin vertebrele succesive
aduce cu ea miduva pe care o contrine pdni la ultima vertebri cu cal'e se
incheie gira spinirii. I-a toate incheieturile qi articulagiile oaselor, la
originea mugchilor', intocmai ca un vizitiu, ea comunici pornirile 9i
puterea miscirii ori'n rspausului. Cred c; sfi'uctura acesteiconstinrgii sar fi
cizut si apere mai bine pieliqa creierului. in .up, ea e incercuiti de o
apirare dubli a ,oaselor',pe cind in vertebre ea e ocrotiti singuri de
oscioarele in formi de spini qi de implerinrri de toate felurile, din care e
flcuti qira spinirii. Toate acesteale pun la adipost de orice afingere.
in ar:cla$i fel s-ar putea aselnina ocrotirea inirnii cu o cetate'intiriti:
oaselc care o acopcri ii rlau o sieuranqi foarte solidi. $i anumc: initpoi,
spinii <lepc qira spinirlii o irpiri <lc am6n<loui pir$le prin omoplaqi. De o
ei, apirl acest
lanrri qi de alta, pdn aSezareacoastelor jurimprejurul
spatiu de la mijloc greu de atins. in fatl, oasele sternului 9i incheier.ea
claviculei sunt puse parci anume ca s-o apere qi de afard.
Mai intilnim in noi ceva care se aseamini cu ceea ce are loc in
agriculnrri, cdncl ploi puternice sau, viinrrile apelor desfundd c6mpiile cu
prea multa lor umezeali. Se ne inchipuim o livadi care hrine$te in ea mii
de pomi de toate soiurile precum si alte plantaqii, a ciror infdgiqare,
calitate qi culoare vaiaz'a de la unele la altele. Toate aceste plante igi
primesc umezeala din acelasi loc qi puterea care pltrunde cu musturile pe
fiecare din ele e una prin firea ei; in schimb fiecare planti n'ansformi
aceasti umezeald in chipuri diferite. Aceeaqi umezeali devine amari
pentru pelin, in cucuti ea se schimbi intr-un suc ce poate aduce moartea;
intr-o planti ea devine ceva, in alta altceva, de pildi in qofran, in balzam
sauin mac. Intr-una din ele devine cilduri, in alta se rice5te, intr-o a treia
pistreazi o temperahrri mljlocie. in dafin, in mastic qi in alte plante de
felul acestora ea di un miros plicut; in smochin sau in pir ea devine dulce
la gust in vita de vie ea se schimbi in stluguri qi in vin. in mdr ea se
schimbi in must, in trandafir in culorile cele mai fi'umoase, in srilucirea
cdnului, in albastrul viorelei, in culoarea purpurie a iacinnrlui, in toate
produsele minunate ale piminnrlui, care incoltesc incepind din una si
aceeagiumezeali pentru ca mai t6rziu sd se deosebeasci inu'e ele dupi
formi, dupi specie qi dupi calititri.
"kisti
173.
lclalii lecipxrc inuc cclc u'ci organe: dupi ctrnr furilnaincalze5teficatul de la
care isi prilte5te hruna. toi a5a si cteic'ntl rnisci'inirna si ficatul, de unde i5i prinrestc cele
rrctcsaretr-aiului"(Calcn, l)e trs.pzrrt.XVl, l), llaniElou, ihiden.

S(;PJF,RI f,,XT:GT};TICE

Tot astfcl <lc minunitii


face qi natllrat, mai binc-zis natura lui
()ascle
qi r:artilajclc, vinclc, artcrele, musr:hii, ligarnentclc,
l)utnnczcu.
cal'nea, pielca, griisirnc:r,pirrl, glanclcle, unghiile, ochii, nidle, urechile,
qi toate r:clelalte elcrnentc dcosebite unele de altcle, prin insuqirile lor,
toate igi girscsch^ranainE'-un singur alinrent cale li se pouivegte fieciruia
in chip <lifcrit. Iti vine si spui ci irlirncntul cerut de fiecare organ se
b'zrnsfot.rri <lupi spccificul :rcestuia si se potriveqte insuqirilnr lui ca si se
schirnbe in aceeasinaturi ca gi cl. Daci accst alimcnt se afli in ochi, el se
arncstcci cu acea parte care-i in surre si va<li 9i se imparte in tot atAtea
[esutud carc se aflir injurul lui. DacX se rdspindeste in jurul urechii el se
une$te cu organul auzului: claci-i pe lirnbi se face limbi, daci-i pe os se
intiregte, daci-i pe mi<luvi se inmoaie, daci e pe nerui.seintin<le cu ei, se
impr;ir5tic pc toati suprafaga corpului; U-eceqi in unghii, se mic$oreazi in
aburi ca si dea na$tere pirului. Daci-i a<lusin vine intortocheate di un
pdr'<lesEi onrlulat, dacd aburii ics rlir-ect,pirul e lins si rlrept.
Dar vi<l ci vorba no:rstri s-a rziti<:it de Ia subiect pc tndsurd ce rn-am
adincit in lucridle naturii, <lespre carc atn inccrcat si vd dau doar o
rlcscriere scurti rlespre felul Si numirul elementclor din care e compusi
mai intii ficcare palte din fiinga noasu'i, apoi ccle care au fost fir:ute
pclluu curvi;rfa noastld si fie cit rn:ii plicuti si, in al trcilea rdncl, tot <:ea
mai putut intla in tliscugie in aceasti parte prirnd a scrierii noasu'e.
Scopul nostru a fcrstsi alitirrn ci, aserneneaunei seminge,plincipiul
in stale s;I prorlucit organismul n()su'u, nu-i nici un suflet lipsit de tlup $i
nici un tmp ncinsuflc$t, ci inci de la inceput noul niscut provine din
trupuri insuflctite si vji. Natura omeneasci il prirncste Ei-l cre$te la sine cu
mijloacele ei, ca o doicd buni. Hrinc$te qi o parte si cealalti parte din
fiintra sa, dupi cum qi cind e vorba clc rlezvoltarea lui se vede limpcde r:i-i
vorba atit de suflet cdt si de trup. inci de la inceput, in vreme ce trupul
fuscse plirsrnuit dupi un plan bine chibzuit, natura ajuti si apari in el
putcrea suflenrlui, care de altfel e innascuti in el, e drept la inceput
intr.un chip mai intuner:at, dar apoi strilucind pe rdnd, pe misul'i ce se
dcsivinSe5teorganismul tlupesc. S-a intimplat aici ccea ce se poate vedea
la sculptori: sir zicem ci artistul i$i face planul de a sculpra in piau'i un om
viu. Dupzi ce l-a conturat binc in rnintea sa, el crapi mai intii piau'a din
cat'evl'easiJ sculpteze,apoi cioplind in jur cclc cc i se pare ci suntin plus
ajunge la lnomentul ciin<l schita alati brut trisiturile mari ale modelului,
rlupl carc chiar qi un ()nr rtrai putrin t:unclsr::itolp()ate <leclur:c(:arc era

90

srANIt_;t_(;Rl(;oRtL I)t_NtssA

planul artistului. Cu timpul luclarc:a se aprrrpie si mai mult de ceea ce el iqi


pusese in gind, iar c6nd a cxprirnat in masa aceea de piau'i toate
aminuntele planului schitat, atun<:i lucr'area e terminati: piatra care
inaintc ftrsesetrn bloc flr i formi, a devcnit acum un leu sau orice alti
Iucrare pe care a plinuit-o artistul. Bkrcul nu $i-a schimbat masa, ci s-a
schimbat doar ideea, care pdn munci a pifi'uns in masade piau'i.
Si ne inchipuim cum decru'ge un asertenea proces si in domeniul
suflehrlui $i atunci nu ne vom indepiru prea mult de adevir. Nanlra, care
sivdrgeqte t()tul cu isctrsinqi, primeste in eir o materie de acelagi f'el adici
"stanrie".
acest element iegit qi pe care o numim impreuni cu el
Dtrpi cum
la lucrarea in piau'i existi o clipl in care apare ideea, mai int6i
intunecati, dar apoi desivirsiti cdnd lucrarea s-a terminat, tot aqa qi la
modelarea fiintei noastre, itlealul pe care sufletul u'ebuie si-l realizeze ntr
se face decit pe misuri ce progreseazi 9i <lesivir'girea trupuhli in chip
ideal nedesivdrqit ino'-un corp neclesivdr$it, in chip <lesivdrsit in oupul
desivirsit.
Acest ideal $r-arfi atins <lesivir'qireaincir <le la inceput dacl nanua n-ar' fi
fbst schilo<tti prin picac A5a se face ci in urrna fapnrlui ci noi impirtiqim
felul de na$tere animalic gi supus patimii impie<licind chipul ltri I)umnezeu si
str:iluceasci ctuf,nd in noi, numai in tumasi iqi gisegte <lmmtil spre inilpre,
dar rii atturci prin insugitile materiale si animalice ale sufk:nrltri siu. O asdbl <le
invi{rnui
propoviduieste $l marele Apostol anurci c6nd le scrie
"Cind
Clorintenil<lr:ttt
emm copil vorbeam ca tur copil, simteam ca rm copil gi
jtt<lecam ca un copil". De aceea prin inuoducercra in orn a unui suflet difedt
<lesuflcnrl rle copil se alturgl obignuinqele cle aju<leca cele ale cr>pilidei si nici
ntr apar asacele ale blrbanrlui desivirsig ci acelagisuflct dove<lestela unril <>
s[rrc de irnpcrfcc$ture, pe cintl la alnrl tura <le perfecgiune. Despre fiinge,
c:lnd se nasc qi cresczicern ci u'iiesc. Inuucit au in elc viati si se miqci in chip
fir'escntt putern spune ci ele ar fi neinsnfletite; ctr toate ?lcesteanici nu putem
zicc ci au tul suflet <levivirsit; activiutea vitelor nu poti so numesti ald'el clecit
"fni<:d"
ctr &rnil
inrmciit c?rnu se poate ri<lica nici mlcar la rniririlc vietii
senzitive. Vicridle ne<:ugctirtoarernai adangi la accasui forrni inci tura,
"psihici" (bazatf
anrune, pe cea
pe simqrui,pe instinr:tr'),<lar nici aceastanu
atin.qe<lcsiv.llgirea,penurl c:i ntt are in ea tlanrl cugetiirii 5i al gdn<lilii. Tot aq;:r
vom sptulc cd srdlenrl a<levirt'atqi desalfrsit rtuurzrial ornrilui poate fi qi ci el se
fht:t' <:tutosctttrkrar prin faptelc s:rle.l)acii si altc vienid au pal't(: <leviati e rur
al>tu obignuit <k:ir spture cii 5i elc au tm fcl rlc "suflet" cir<:idac:i suflenrl lor ntr-i
1 7 4I.( i r . 1 3 I. l .

s ( : R t E R lt: \ 1 . ( ; H tt ( : l

9l

"psilrir:c",
<krvivirsit., cl p<>sc<liit:itr:vr <lirt insusirilc ar:tiviuiqii
t:ale <lupzi t:urn
(:arc
otttultri
t:ca plin:i rlc urinc pc
inrtiti'rrn <lin istorisilca nastt:r'ii
nc-a limt<r
Moisc (anuopoeertcza nristir:ii)rtt' :rtt rlcvcnit p:rrtencri ati ornrilui in urm;r
inru<lirii lor <:ufiinlcle r:c tr:iics<:in parirni.
l)e irt:cca Pavcl sfirtrtic;tc pc t:ci <:at'c vor sir nurli, sir tinrli dtrpzi
<lcsivirsirc, ar':iLinrlu-lc si r:alca prin r:arrc si-ar putc:r atingc [inta ar.cstor'
su'ir<lanii: cl lc: sptttrc sil sr: rlczbt'a<c <lc otntrl r:cl vechi si s:i sc imbtace in
rlrnttl t:cl llr)utt", al n<:csttriortt lcirtnoit <lup:i r:lripul (lclui carc l-a zi<lit.
Si tlc rcirttr>at't:cttl, <lat', Ia ar:c:asLl finrnusctc
a ascminiirii
()r)'r
(:r'cat
rluntnczcicsti, in <:arc la inr:c:put l)utntrczcu a
pc
atunr:i ciu<l a
"S:i
zis:
tir<:cltrorn <lupir <:hipul si ascur;inarea No:rstri"l7;.
[-ui l)runnczcu si fie lnetrirca $i puterca in ver:ii vecilor. Arnin.

175.irr tcxt.
l7(i. FJ.4, 22; (irl. 3. 9.
177. l'-:rr. l. 2ti.

CWANT APOLOGETICLA HEXAIMERON,


CATRE FRATELEsAU PETRU

Ce ai de gind cu mine, omule al lui Dumnezeu? De ce mi indemni la


Iucruri chre intrec puterile omenegti gi care nu numai ci sunt cu neputinli
de implinit, ci dupi pirerea mea, eu nici nu as putea crede ci s-ar putea
realiza in chip ireproqabil? Cici hr te duci cu gindul pini la cele pe care
marele Moise le-a scris sub inspiratrie dumnezeiasci cu privire'la facerea
lumii qi care, la prima privire, s-ar pirea cI se contrazic intreolalti, iar eu
si le prezint intr-o alti ordine, pe care s-o arit mai potriviti si mai
apropiati de inqelesul Sfintelor Scripturi qi aceastadupi ce se $tie ci togi
care au cunoscllt dumnezeiasca cugetare a acestlli sfint pirinte au
admirat-o, spunem noi, pe buni dreptate. Or, tocmai leginrra pe care el o
f,aceintre griuntele 9i spicul provenit din el ne dovedegte ci nu existi; ba
mai mult, tocmai acea legiruri pe care el o presupune c-ar exista intre
Iucmri, nr spui ci in referahrl lui Moise acestea s-ar deosebi prin putere qi
mirime, prin fiumusete $i prin varietatea speciilor fagi de cele care au fost
prezentate intr-un shrdiu mai aminuntit al marelui Vasile, intrucit cele pe
care Moise le-a cuprins qi le-a explicat doar- in cdteva cuvinte, pe acelea
dascilul nostru le-ar fi li.rgit qi le-ar fi imboglqiq documentindu-le cu o
strbtill filosofie, care nu formeazd numai un spic, ci o adevirati coroani
de crengi ca qi ceea ce a crescut din griuntele de muqtall, despre care ne
vorbegte pilda despre implrigia cerurilor. Cici in suflenrl celui care il
primeqte, acesta cre$te qi se face pom in stare sd adune in el cugetiri din
toate pirfile, imbogi$ndu-le, in loc de ramuri, cu dogme qi cu bune
orinduieli, ajungind si creasci qi si se inalte in aqa fel incdt, asemenea
pisirilor din Evanghelie, sufletele imbunititite si iniltate si-qi poati face
cuiburi pe astfel de ramuri. Rispunsul pe care-l dim intrebirilor vietii e ca
un fel de cuib in sufletul nostrlr, in care mintea mereu chinuiti de grijile
trecitoare 9i de tot felul de indoieli, odihneste parci obositi dupi ce a
zburat riticiti in lumea largi.
Dar in definitiv cum s-ar putea compara risadul firav al cugetirilor
mele cu copacul unor gindiri atit de inalte qi de adinci? Cred ci nici nr
nu-mi po(i cere a$aceva, dar nici eu n-a$indrlzni sd incerc vreodari sd md
l. Matei 13.3l-32.

SCRIERI EXEGETICE

93

impotrivesc stridaniei, pe care a dovedit-o pirintele si dascilul nostru


Vasile2.De aceea voi imita mai curind ispriviles gridinarilor care sunt in
stare si scoati <le pe acelagi pom roade diferite, iar modul de a lucra a-l
acestor gridinari este acesta: un altoi mititel tiiat de pe un alt pom e
introdus cu coaji cu tot in trunchiul alnri pom in aqa fel incit altoiul si se
potriveasci qi si se impreune cu coaja acestuia, ca si se poati hrini asfel
cu sucul firesc al noului pom qi in chipul acesta el cre$te qi produce ramuri
dupi soiul altoiului*. Tot a$avoi f,ace$i eu, ca $i cum a$ altoi germenul sau
vlistarul nobil pe un pom de calitate mai slabi implintind in marele pom
al ingelepciunii aduse de dascilul nostru ceva din plusul pe care mi-l
ingiduie orice prilej, ciut6nd si intiresc qi mai mult, prin sucul introdus,
virnrtea pomului $i a ramurilor lui. Cici sunt de pirere ci unii n-au intreles
a$a cum trebuie cele spuse de Vasile despre facerea lumii in ristimp de
$asezile, pentru care l-au si invinuit ci n-ar fi explicat limpede cum se f;ace
de-a vorbit despre crearea soarelui abia dupi ce au trecut crei zile fi"ri si
spuni ci. acesta a fost creat deodati cu celelalte stele, din care motiv nu
$'ar putea explica incheierea unei zile daci in ea nu s-au specificat
risiritnl qi apusul soarelui, intrucit, chipurile, apusul soarelui formeazd
seara,iar risirinrl, dimineaga zilei.
'L'ot
astfcl,ncinqclt'gan<lr'tcat'ca<:elolrloui ccmti, t'i ntt pli<:ep<le<:c
Apostolul (Pavel) a vorbit q;i de un al treilea cet't', <le a(:eca sus[in ci in
zic ei, cI l;t
acczrstiprivinqi lucrurilc nu sunt limpczi. Or-, intrrcit sti sc;r'is,
inceput a fost creat doar un singur cer, iaI' dupd aceea se vorbegte qi de
crearea unui al doilea cer, prin care se ingelege tiria cerului, urmeazi ci
in afari de aceste doui ceruri de care vorbeqte Moise nu se poate cugeta
ci ar mai exista si un al treilea nici dupi ce a fost creati tiria si nici inainte
de crearea celui de la inceput Cici daci cerul a fost creat inci. de la
inceput, anrnci e limpede ci de atunci si-a luat inceput qi crea[ia, cici nu i
"inceput"
daci inaintea cerului ar fi existat o alti
s-ar fi dat numele de
inceplnrri, bine stiind ci ceea ce este pe locul al doilea nu poate nici si
fi. p. locul prim nici si fie categorisit ca atare.
$i cu toate acestea Pavel pomeneste si de rrq al reilqa cer chiar daci
facerea lumii nu qtie de a$a ceva. Or, anrnci nici cele pomenite nu
consdnrie o contradictrie. Dar cei care vorbesc astfel de lucruri mi se pare
ci n-au cercetat adeviranrl scop al invi.Fnrrii pe c:lre ne-a lisat-o pirintele
nostr"ll, care a vorbit despre ea in fata multimii adunate in Biserica
intesati, ciutind si se f,aci inteles intr-un grai porivit puterii lor de
N{acrina abundi in multe locuri.
2. Cuvintele de respect lati de ft-atele Vasile $i de sora
"lucrare
"minune"
cu senzul de
3. Termen ofri$uit la Sf. Grigorie,
minunati", chiar de
(lvfigne
P.c. 46, 349;920;956).
4. E interesant sistemul cle altoire, a$acum il cunoa$te Sf. Grigorie.
5.ll Cor. 12,2.

114

sl].,\NI't'1. cRl(;()Rt]. DE N\S.\{

pricepere. inu'e atitia ascultitori se girseau si din cei care puteau urmiri
<liscugii mai inalte, dar cei mai mulli nu erau in stare si priceapl
amlnuntele inviginrrii creqtine, inu'ucit erau oamcni mai simpli,
meset'iaqiori credincio$i care se indeletni<:e:aucu lucruri <le t<>atezilele ori
fernei nedeprinse tleloc cu astfel de prcocupiri, ca si nu rnai vorbesc de
fineri cu minte fi'agerli ori de bdtrdni inaintati in virsti, cal'e aveau nevoie
cu totii de educatie si de inclmmare uq;or de ingeles ca si princlr puceri
noi, penu'u ca, odati cunoscdnd cele create si aclmirind rnireqia lor, si le
Poati cunoa$te qi sI se apropie de Ct'eatorul si Ficitorul tunrror. De aceea
dacl qinem socotcali de limbajul pe care l-a folosit marele nostru dascil in
leginu'i cu scopul pe care gi l-a fixat, aftrnci ne vom convinge qi mai sigur..
cici vasile nu s-a angajat intr.o lupti de ctwinte inalte qi nici nll s-a
incurcatin discuqiipicimaEepentru rezolvareacine qtie ciror probleme, ci
prin cea mai simpli explicare a ctwintelor $i-a pouivit in aga fel vorbirea
apropiindu-se cle puterea modesti de ingelegere a ascultitorilor sii incdt,
tindnd seama, pe de o parte, de unele teze ale invi$nrrii
filosofice
profane, pe de alti parte si riclice la sine gi pe cei cir-ora se adresa,
mulgumind in felul acestapdnr qi pe cei mai pretenqioqi, pentru ci. felul lui
de a vorbi il gustau deopotrivi atit mulqimile celor simpli, dar deter-minaqi
admiragia celor invigati. Iar daci. aga ca pe muntele Sinai, lisi.nd maijos
poporul, tu ai dori sd-ti inalti mincea, sI inu'i impreunl cu Moisedin noml
contemplrrii lucrurilor ascunse, unde el a vizut lucruri care nu se pot
vedea qi nici auzi sau exprima prin crwinte, dorincl asfel si cunoqti
rdnduiala neschimbabild lisati tlrturor creaturilor qi si qtii cum au fost
create cerul qi piminnrl, atunci vei ingelege ci in timp ce lumea a izvorit
din porunca lui Dumnezeu cdnd a zis: "si fie lurnini"T, intunericul a existat
fili porunca Lui.
De aceea, daci e vorba si explici"m cum s-a frcut tiria cemlui qi cum
sr deosebim durata zilei de cea a noptii, atunci de ce va mai fi fost nevoie
si mai fie creat 9i soarele? $i daci inci de la inceput au fost create at6t
piminnrl cdt qi cerul, atunci cum s-ar mai putea inqelege ci "pimdntul er.a
netocmit Ei gol"?8.Doar bine se stie cI intre ingelesul cuvinteior "a cr.ea"9i
"a
face" sau "a plismui" nu-i nici o deosebire. Iar daci a "crea" qi a "f,ace"
sunt uriul si acelasi lucru, atunci cum s-ar mai putea spune despre weo
"fXpturi"
ci e necreati? $i tot astfel stau lucrurile qi cu nedumeririle legate
"api",
de
ca gi cum n-arfi cu putingd si existe api qi in sfer-elecele mai
presus cle ceruri. Nu pricepi cum poate sta curbati aceasti masi umedi 9i
sI nu curgi in jos din pdrgile mai inclinate ale tiriei sau ale sferei cereqti?
Sau cum si fie cu putingi ca apa sI stea in loc, dupi te insisi fir.eaei este
6. Ieeire19,17-25;24,
12-14
7. Facerel, 3.
8. Facere1.2.

s(:Rlt-Rtt_xt(;El lcE

95

nestat<rrnicdqi porniti mereu sl-si schimbebaz.a,lunecin<lmeretl mai jos?


Cum si nu se scurgi apa cea atit <lesensibili la sr:himbatea echilibrului ei,
clin mornent ce nicictun nu poate fi opriti $i nu sc lipeqte de ceva daci e
pornita s:i plece qi nu-i zigAzlritA?
I)ar pentru ciutitorii de contradicqii" pdnl si felul cum se conslrmi
apa le pare ceva de neclezut socotind cd apele izvoarelor, ale rurilor',
mirilor si lacurilor se inflgiqeazi totdeauna in aceeaqirnlsuri qi la aceeaqi
inlltimc exceptind doar unele izvoan'e,in care ele cresc sau scad din
pricina multirnii ploilor, a ninsorilor sau torentekrr ivitc pe fata
pimdnnrlui, cici, zic ei, se constati limpede ci in cele din care curg in
continuu clestule riuri, nu are loc nici o cre$tere Ei nici o descreqtere,asa
cI volumul apei nu scade deloc. $i cu toate cd mereu se cheltuie$te, totu$i
ea nu se poa[e explica de ce rlmine in continuu in aceeaqicantitatero.
Dar nici focul, care are o fire proprie qi anume ca si consume apa,
nici el nu-i supus nici fenomenului de cre$tere, nici celui de descreqtere,
cdci cu toate ci se chelnrie arzdnrl, toflr$i fir'ea lui nu dispare.
Drept aceea daci vei cugeta la aceste lucruri 9i la altele asemenea lor;
nevoindu-te spre cele mai inalte culmi, dorind chiar si vezi qi cele despre
care se spune ci le-a vizut Moise cdnd a fost ripit in norirt, te-a$sfitui,
frate dragi, sd nu priveqti spre altceva, ci spre harul care silisluieqte in rine
qi spre Duhul descoperirii clob6ndite prin rugdciuni, singurul care iti va
limuri adincimile tainelor celor dumnezeie$ti. Iar pentru ci, dupi legea
apostolicd, "datori suntem si sltijim unul ahria cu dragoste"r2- ci.ci ce
poate fi rnai de laudi dec6t slujirea? - qi si tlecem de la porunci la fapte,
voi incerca pe cit voi putea si rispund pe sctlrt cu ajutorul rugiciunilor
'fale,
la intlebirile pe care mi le-ai pus. Dar inainte de a purcede la acest
lucru, trebuie sI mirturisesc ci in nici o privingl ell nu voi propovi.dui
prorivnici celei spuse de Sfintul Vasile in cugetidle lui
weo'inviginu'i
despre facerea lumii chiar daci Eirul argumentirii mele va urrna alt mers.
Invititurile lui le voi respecta ca pe unele care urmeazi indati dupi
cuvintul inspirat al Testamentului, iar pe ale mele oricine le va citi si va
gisi ci ar con[ine ceva ce nu se incadreazdin pirerea obignuiti a Bisericii,
si nu le socoate nimeni altceva decdt ni$ce incercdri de stucliu, dar care
n-ar wea si supere pe nimeni, daci peste tot ar aJla cineva c-agfi exprimat
discutabili. Cici cuvinhrl meu nu vreau si pari dogmi,
weo invitituri
cum s-ar putea protivnicii si caute prilej si ne atace, ci mirtutisesc ci prin
aceasti scr-iere nu transmit o invigituri despre modul cum tlebuie ficuti
9. AIw-ij la ereticii "creaturi".
anomei, care au ciutat tot fblul de subterfirgii, dorin<t si roati
Fiul lui Dumnezeu este
10. Iclee slnilari qi in tratatul Deryre lacerea omuluL
I l. Iesire 24, 12-18.
12. Gal.5. 19.

dovezi ci

96

srArrul

cruc()RtE DENtssA

o adevirati interpretare, ci am fd.cut doar o simpll" incercare in leginrri


cu aceasti problemi. De aceea sI nu a$tepte nimeni de la mine, in
legdnrri cu cele afil'mate de Sfinta Scripturi qi apoi qi de dascilul nostru qi
care par a fi conforme cu invzlgitura creqtinS, cI eu m-ag lisa convins de
pi.rerile altora. Pe de alti parte, scopul meu nlr esce acela de a impica
numai pozigii care par potlivnice una alteia. Drept aceea si mi se ingiduie
ca in vederea unui scop propriu si examinim mai aminurrtit intelesul
Scripturilor qi singura griji aceasta sd fie: plecind numai de la un text
sffint, aqa cum il avem in Scripnrri, si scoatem o conchuie clar.I in
legituricuot.dineaqiinsu5irealucr.urilorcreat'e.
Spune, aqadar,pe de o parte, Scriptura: "La inceput a ficut Dumnezeu
cerul si piminnrl"ri qi conrinui apoi clr toate celelalte privitoare la f,acerea
lumii iar, pe de alti parte, tot asa le istorisegteqi "Exaimeronlrl" Sffinnrlui
Vasile. Cred, insi, ci inainte de a incepe examinarea celor descrise acolo,
un lucru trebuie sd ne fie limpede: anume ci in firea dumnezeiasci
puterea divini conlucreazi deplin cu voinga Lui in aqa fel inc6"t misura
puterii lui Dumnezeu se acoper'5 cu insiqi voin[a Lui, iar aceasti Vointi
gste in acelagi ti-p
intrelepciunea Lui. insuqirea de cipetenie a
inqelepciunii cere .u ii n.. exiite nimic necunoscut in legicuri lu felul in
care au fost create toate. Deodati cu cunoa$terea a apirut qi Puterea, aq3,
fel incit in acclaqi timp a stiuc si ce tlebuie si creeze, dar totodati puterea
crea[oare a Ei ajucrt <:a cele cunos(;ute si sc si realizeze, cclc cugetate
transfornrindu-sc in lucrare, neriminincl nici una neimpliniti din cdte
au fost.concepute., ci aritindu-se ci in tot timpul lucrarea s-a contopit gi s"a
unit cu voinga. Cici la Domnul voinga e in acelaqi timp qi putere, a$a ci
oricite fdpnrri au fost concepute de El a fi aduse la viati, toate au fost
chemate la existengi a$a cum au fost g6"ndite.I)e aceea toate cite sunt in
Dumnezeu, sunt cugetate in ?celaqi timp ca stind la temelia creirii tuturor
fipturilor, at6t Voinga, c6.tqi Ingelepciunea qi Puterea I)omnului.
Asa stind lucrurile, nimeni si nu se tulbure chinuindu-se si afle cum
qi care este originea materiei, punind mereu inu'ebi"ri de felul acestora:
daci Dumnezeu este nematerialnic, anrnci de unde a apirut materia? sau:
ce mi.rime poate zvea ea daci provine din ceva care n-are nici o
dimensiune? cum poate iegi ceva vlzuc din cerranevizut? sau peste tou cum
se poate ca dintr-o singuri fiinti ce nu poate fi nicicum descrisi si-6i tragi
originea ceva ce se caracterizeazd,prin mul$me si mirime? sau aldel spus,
acestea $i toate altele de acest fel din cele ce se vid la lucruri
nematerialnice, in ce fel qi de unde le-a putut produce Cel care in firea Sa
n-are nimic de felul acesul?
13. Facere l, l.

SCRIEPJEXEGETICE

97

La fiecare in parte qi la toate aceste intrebiri in general rispunsul


nostm este unul $i acelasi: anume, ci nu putem presupune nici ci
ingelepciunea lui Dumnezeu ar fi neputincioasi si nici ci puterea Lui arfi
lipsiti de inqelepciune, ci cd se poate dovedi ci ele sunt unite in mod
deplin at6t ci.nd apar la un loc toate aceste insugiri, c6t qi atunci cind
vorbim numai de una din ele. Cici s-adovedit prin puterea faptelor cdt de
ingeleapti este voin[a Domnului, dar in acelaEi timp si puterea Lui
lucritoare a fost dusi Ia indeplinire printr-o voinli inteleapti. Or, daci in
El sunt prezente in acela$i timp atit ingelepciunea cdt gi putel'ea, ahrnci
desigur ci nu-I era neclrnoscut nici felul in cal'e se afla materia la facerea
lumii qi nu-I lipsea nici puterea de a face ceea ce cuno$tea.
A$adar, daci Dumnezeu poate totul, inseamni cd ahrnci cdnd a creat
Iurnea, din vrerea Lui deopotrivi de inqeleapti gi,de atotputernici, El a
pus in ea toate insusirile frzice de ugor qi de greu, de dens, l'ar, moale,
u.pr.r, umed, sec, rece, cald, dinclu-i culoare, formi, limiti, distantl. in ele
insele toate acesteasunt tot aterca simple idei si notiuni si nici una din ele
nu formeazi materia, ci ea e prezenti abia cind sunt adunate toate acestea
laolalti. Or, daci Dumnezeu cunoaste dinainte qi poate tonrl in chip
desivirEit, atunci poate ci ne apropiem cumva de acea grditoare expresie
"in general" (cici aqa gisim in varianta lui Aquila in loc de "la
a lui Moise
inceput") a ficut Dumnezeu cerul $i pimdntul. Cici intrucit proor-ocul a
compus cartea Facerii mai ales penffu ca sd serveasci drept'introducere la
cunoa$terea lui Dumn ezerr, ceea ce formeazi propriu-zis scopul propus de
Moise: ca pe cei inlintuiti qi or-ientati dupi simturi si-i duci prin cele
vizute la cele ce nu pot fi intelese prin simguri,iar cunoa$tereacerului $i a
pimintului ne-o poate mijloci insisi privirea lor, de aceeain loc sd le mai
pomenim separatpe fiecare, Moise a pomenit numai limitele lor gener-ale
pentlu ca, r'ezumancltoate cite au fost ficute de Dutnnezeu, si cuprindi qi
pe cele cdte se afli intre aceste limite Ei in loc sd spuni ci Dumnezeu a
"la inceput"
"in genel'al"
sau
ficut toate deodati, a spus Dumn ezeu a ficut
cerul $i pdmnntul. In fond, prin amdndoui accste expresii inlelesul este
"in<:eputul" gi "generalul" insemne.azi acelaqi lucru intrucdt
acelaqi, cdci
"in
"in
rezumat" se arati ci toate au fost flcute
prin cuv6ntul
seneral" sau
"la
inceput"
lt'ea si spuni cd toate au fost create
iar
expresia
deodati,
inrlati, firi nici o amdnare, cici cuvintele t'la inceirut'l nu sufet'd si ne
gindim la vreo fi'ecere de vreme. A$a cum puncrul formeazd. incepuhrl
liniei, iar atomul pirticici dintr.un'intleg, toq a$a qi clipa este inceputul
timpului.
Asadar fupn l ci universul a fost adus la viati deodaii de citre putdrea
"la
inceput"
negriiti a lui Durnnezeu a fost desemnat de Moise prin cuvintele
"in
general" tocmai penuu a exprima adeviml ci toate au fost create
sau
? - Sfantul Qrigorie de NYssa

:ilj..\NI t l. (:Rt(;()R|l] l)]. N]lisA

<lc l)rrrnnezeu: prin ccle <linr.ii se t:xplirnii o qraniqi san un rnomcnt rlc
cin<l incep fiptru'ilc, dar in chip tar:it sc alatii qi r:e:lc(:c sc cupl'inrl in
"Granil:i"
<lcsigru'in inqelcsul pc carc
granitcle s?luc:xu'ernclc:r'cspc<:tivc.
ni-l dau sitnttu'ilc, carc nici nlr r.oboarir rnai .jos rlccit pdnrantul, rlar nici
nu tlec rlincolo <lc <:el'.Ca si intclegcln a('(:stltrcru trebuie sir aclmitem, ci
la un ntomcnt rlat a in<:cput facerea lumii, ci a<lici Dtrmnezeu a gisit de
bine si aleagi <leodati atit clipa qi ternciul clci avea qi puterca rle a t-r'ea
inu'eaga lume, asa incit tlin primul avant al voinqei Sale El a rinrluit cum
si fre fiinqa fier:irei firpturi, ilsa cllm srult ccnll, vizduhul, sfclc:k:, firt:ul,
aeml, m?lrca,pimantul, vietuitoarele, plantt:lc, aEarlartoate citt: lc-a vizut
<:uochiul Siu dunrnczcics<:qi pe care lc-a g:isit <le bune dupi tcmeiurile
"qtie
atotprtterniciei Salc ca unul t:are
toatc rrrai inaintc cle ce se firce"ra,
tlupi cum zice pr'oorocul. lar in puterea qi ingclcpciunea cu care a $tiut si
Sc rlimiasci pentl'u <lcsivarsirea ficcirei firpturi create s-a ul'mat o
oarecare r6nduiali qi or<line logicd a$a inriit <lin intleaga mulgirne a
acestor fipturi, Llna s-a <lcsprins- fbcul - si a apirut ea cea dintii. Apoi,
dupi ea, au apirut a doua, apoi a u'eia qi a patra qi a cincea 9i aqa mai
rleparte, desigur nu aplriinrl la noroc qi la intirnplare, frrd rinduiali Ei pe
fugi, ci preclrm cerea si sc urrneze - r'Anrluiala necesari a firii, aqa ni se
istorisegtein meditatia terneinici asupra invititurilor fireqti ci au fost
create toate. Folosind, a$adar, un anumit lirnbaj dupi porunca lui
I)umnezeu anrnci cdncl <lescrie crearea fiecirei fipturi, desigul' ci
proor'ocul a procedat ch'ept qi cuviint:ios, cici in tot ce s-a f;cut cu
rinduiald si cu intelepciune sc rcsimte parci insuqi glasul lui Dumnezeu.
inuucit nu cturoigtern ce este in Sini fiinqa lui Dtunnczeu, dar ingelegem
cu mintea noastri ce este inqelepciwrea $i atotputernicia Lui, atrurci avem
credinp ci mnrqi in cugenrl n()suu noi am inqeles ce este Dumnezeu. De
aceea,atnnci a fost vorba rle clearca lumii inu'egi, inainte de a se fi aritat cum
au fost create singtuaticele fipttui, totul eru inci in innrnedc penun ci inci
nu se aritase su'ilucirea foctrlui, ce era ilscuns sub particulele materiei. Cici
dupi cun pieu'ele rle mozaic nu sclipesccin<l stau ascunsein intrmeric cu
toate ci au putere lucitoare, avincl danrl de a str'iluci in chip natru'al, in
schimb, cind se ivesc laolalti parcl ar produ:e foc, a5aies scinteile din ele qi
abia anurci se vecle adevilata lor suiltrcir-e, tot aqazi.ceau oarbe gi innrnecate
toatc, inainte de a se fi aritat la lumini fiinta lor cea limpede qi su'ilucitoare.
Dupi ctrm prinuo singtu'i miqcare a voinqei dumnezeieqti toati fir'ea care
stinrse pini anurci nemigcati, toate stihiile ei fiind parci pieuificate laolalti,
iar'fioctrlirnpriqtiat pretutin<lcni mocnea si el inci la innrnedc pentru ci nu-l
ajuta materia neputincioasi, tot aEr cdnd s-a ff'ezit puterea Lui spirinrall gi
vigtu'oasi, atunci <lintr'oclati a ap;imt gi incepunrl si avinnrl de creare a
14.lsp.ia.42.

f,,t

i!i

rDcir$r0kJr.

3
99

.\(:RB.Rtl_\tr rt I t(;l

t u t u r ' ( ) r 't i 1 > t r r l i l < l r < l i n l u r t t c , i n < : : i t p a r t i r s i t ' r ' l < 'r : : r l c r r r u i i n i r i n t r : c t ' a t t t t t a i
glr'oirir'. au apiinrt <lirrttr<l <lirtii striilttcin<l to:rtr'<lc lurttitui. A('(:astil s-il
f l i < r r t . l ) ( ' t c r ) l c i u l i r t l c l c l > < ' i r r n i i ,p r i n p u t ( ' r ' ( ' u ( ) r : u t o r t r l u i , r ' l r l t ' u h o t u l i t ,
"sri
fic lurttitrir si s-a fitr ttt
potr irit <k:srliclii lusatc <k' Jloisc:. si :r zis
l r r r r r i n i i " l i l ) c r l t r t r t i - r ,< l r t p i -pr l i l t ' t c ' r t t n c : a ,l a l ) r u n n c z c r t t r n ' i i n t t r l t ' i u a r : c l a i ; i
tirnlt hrclarc: ;i faptir. l'cttttrt cli tot t c s-:r li< ttt cu so<:otcirliisji tot tt: pl<:ltt:i
r l c l a l ) r r n r n c : z c u , n i r r r i < n r r - i f : ' r l i r r : l r i l r z r r i n q i r ,l i ' r l i i l i n < l r t i a l l i , o t i l a
intarriplarc. I)c irr:r:cir tlclrtric si-r<:r'crlc:rn<li lir tc:rttcliu tutru'()l ltrt trtr.ilot'
c x i s t c ' r r t cz i r < ' cr ; i t c t u r t c r r t c i r l r t i o n a l s i r : r ' r : A t < rl ll t i a r ' < l l r rl r a ( c ' s L ri t r t t c t c c t t
ntult ptrtcr ('ir n():lstl'arrlt: itrqclcgt't'c.
( l c a r t u n r c i r s p u s D u n r n e r z c u a t u r t c : ir : i i n < la r r l s t i t , i n c h i p p o r u t t c i t o t ' < l
lstfcl <lc r'orbii, <;r'crl<.iillu (: (:(:\';lnc<tniint:ios la a<lrcsa l,ui iltunci r:itrtl <r
prur in lcgittrlri r:tr plirnul urinit: al t:r'c:ir1it'i.(lir.i si rnlrlc'lc l)avitl <am asclcl
"t()iltt'itrtnr
intclcpriturc: lc'-iri firr:ttt"l" itrtt'ttrit
s-lr girn<lit rin<l n spus:
t:ttrintckr rrrstitc irt <:hip ponur<itot la clc;tticr, l)c (alc \{<lisc lc-a tlcsprins
<lin insrrsi glasul ltri [)nntrtczctt, ltra rilp()r'tirt si l)ari<l tot lir r:t'r:a(ic <lat'lc-a
n r i c u i n q c k ' P < i t t t r c a < ' ci s r :i n f i r t i s l r i n i r i t r t c a o r ' h i k r t ' . [ ) c i t t : c c a ,
P u s i n l c g i i t"1;i
t:r:rllilc sprur tttiuit c'u Irri l)luttnczctt"l;, r:u altt' t:uritrtc,
a sl)us cl:
snl>linicleir in <:lrip rnc5tcstrgit ir irlrt'ronici;asistiinr <k:-a<h'cptul la tttr f'cl <lc
s p c ( ; t i t c ( ) 1i ,n f a q a t ' : i n r i a s c f < l k l s c s t c t t t r r r l t g r a i < l c t i t r : c l p o t r i r i t , t t ' t z t :i t l c s
"r.cnrlilc:
spun ullr'ilcil lui l)utnlrczcu si
la <:ci invlitati. (l:r<:i afir'rnlln<l r:zi
o v(:stcste uiria" cl si iuvatri pc <:ci tnai gtcoi la
fht.crca rniiinilor'[,ui
inqclcgc:r'c:r :rr:cstui f'cl <lc <:uvitltc:,l)a p()atc <::i <liu t'iitc spttu t:ct'trt'ilc ci
ast(:aptii s;i prin<Li r:hial nrifr:ilr rln cc()u siru \n'srul r:uvirrt si nrai at'tit:ulitt
"rlu
atun.'i
sunt glaiuli, nic:i <:ur.intc, irlc t:iilol glirsuri sii tru se atrtlii"l*
pclltm r:n sir iu'ate <'ii inlclcpr:iunca care sc <lcsptiudc <lin t:l caqic cstc
cuviint sfiint, <:hiar'<lar:i ir<:estltu:r.t.trttr c afir'rn:rt ap;tsat.
$i iarir5i Moisc sprur(: <:i l)trrnnczcu puscsc in gul'a lui r:iteva glirsuiri
rninunate t:a szl insogc:as<:if;rr:clca <lc nrintttri r::1n<lu'cl>triau si iasi tlirt
Egipt, ial ercclar;iDavi<l lc-a cxplitirt <.u rnult rnai rnirlr:q <lcr:iit lc:-ar'fi cl'<:zul
"Pus-ai
in ci r:uvitttclc scrnttclor' qi miuuuilot' Lui in
r:irlcvzl, circi zi<:c:
pirrniintul lui Ilanr"lr'. Prin :r<:cstt:nvint pr()()l'()(:ula rlovcrlit foartc <les<'ltis
cir putcrca (:u (::u'(: s-att s:iviir'qit it<:clc lur:t'iri Ininunatc llu s-a <lovc<lit :t fi
r:<>nfir'rn;rLlin plitnul riinrl prin r:Llvitttc, r;i <litrlca s:i sc itrlclc:agi ui putclca
l<>r:r r:onsLrt in<lcosc:l:i in scrnnclc r::rrc ittsogcau faptclc.
A$a<lar si in at:cst (:2rzputcrca lurninritr)Ar'(: il lturt<r itritintc ai plin
iutcala $i u-crlnit:i:r firii salc s-a <lcspirrqit rcpc<lc <lc toatc <:elclaltc f;-rpttu'i
striinc tle filea sil, a$a <::i in s<:trrLi vl'cnrc t<l:tui fiinta ei s-a piiu'uns tle
l, 3.
15.I;:rt:crc:
16.l' s. lO3.25.
17.Ps.lti, t
Itt. I's.ltt. l].
I9. I's.I O4.26.

100

S!.A.NTLIL GRIGORIE DE N\SSA

puterea de a reflecta $i a emite lumini. Pricina pentru care lucrarea s-a


ficut vie ca focul numai Dumnezeu o poate spune, singur El a pus in ea
puterea de stldlucire $i de lr.rminare, fapt pe care-l mirturise$te Ei marele
"$i
a zis Dumnezeu, si fie
Moise in Scripttu'a sa atunci c6.nd splrnea:
lumini"2o, d6nd si se inq.eleagi, cred, prin aceasta cd cuv6"ntul
dumnezeiesc este lucrarea luminii care intr-ece orice cugetare omeneasci.
De reguli noi oamenii privim numai spre cele create qi ne enhrziasmim
numai de ceea ce percepem prin simluri. Acolo insi unde focul arde pe
ascuns, repede se reface, iniltdndu-se din nou, fie a$a clrm se ciocnesc
pietrele de mozaic, fie daci focul e atitat prin alt contact, iar ceea ce este
acea putere, cea care se ascunde in el, mistuie gi pustie$te, dar in acelaEi
timp si lumineazi vizduhul cu flacira lui, firi s-o poati preciza qi s-o
cuprindem cu mintea, ci spunem ci rostul unei lucriri atit de uimitoare il
poate qti singur Dumnezeu, care printr-o socoteali ascunsi a puterii lui a
lisat si se produci lumini din foc. Cdci, in acest fel mirturiseqte Moise
"$i zis Dumnezeu:
a
si fie lumini. $i s-a ficut
prin ctrvAnhrl siu zicdnd:
2r.
iumind. $i a vizut Dumnezeu ci estebund lumina"
Intr-adevir, numai Dumnezeu putea qti cI lumina, a$a cllm a creat-o,
este ceva bun, pe cind siricia firii noastre iqi indreapti privirile numai
spre cele create. Iar ca sI-si dea seama de ce decurg lucrurile a$a, omul
nu-i nici in stare si priceapi si nici de ce laudi 5i el tocmai astfel de
lucruri: aceastapentru ci., de fapt, noi liudim ceea ce cunoa$tem, iar nu
"A
vizut Dumnezeu ci
ceea ce nu cunoa$tem. Se zice apoi mai departe:
de
intuneric" 22.9i aici,
lumina este buni. $i a despdr'tritDumnezeu lumina
din nou, potrivit unei rinduieli fir'esti 9i unei armonii care se realizeazd
parci in chip necesar, Moise se urci cu gindul la aceeaqi lucrare
dumnezeiasci a creatiei, inviqdnd pe urma celor spuse - dupi pirerea
mea - ci cele care fuseseri. cunoscute dinainte de intrelepciunea lui
Dumnezeu urmau si vini la viati neapdrat intr'-o anumiti ordine gi
insiruire. Cici intrucAtacea fire luminoasl si cu putere de a aclucelumini
hrhrror era deja seminati Ei impriqtiati in fiecare pirticici urmind si
alerge fiecare gi si se uneasci cu cele care le sunt inrudite, a urmat
"umbri"
in chip necesar ci celelalte stihii au r5.mas, iar sub aceasti
.si
nu puni pe seama
inlelegem intunericul. $i pentlu ca cineva
Moise a spus ci
create
rXnd
rind,
ce
fost
pe
cele
au
intimplirii
ficdnd
la
creatia frecdrora
uz
Dumnezeu insu$i este Cel care a lucrat a$a,
de insisi puterea Lui crea[oare. Pe de alti parte, din cite se vede, e
limpede pentlu oricine cd isusirile focului sunt iufeala, tinderea spre
20. Facerel, 3.
21. Facerel, &4
22. Facere l, 5.

SCRIERIEXEGETICT

l0l

iniltime gi mobilitatea continui. Se pare ci astfel de fapte prin acest


principiu trebuie inqelese, in schimb celelalte au fost clescrisede Moise sub
formi de istorisire. De pildi, "Eis-aficut seari qi s-aficut dimineagi". Cine
nu $tie ci lucrurile create se ingeleg in doud feluri: unele prin ra[iune,
altele prin simguri23gi ahrnci intleagi stlidania legiuitorului se indreapti
intr-acolo nll ca si expund ceea ce se percepe prin ra[iune qi prin simfuri,
ci ca si ne arate tocmai prin celc ce se vid cum se pot impodobi chiar Ei
cele sensibile.
inuucdt prin firea sa focul tinde mereu si se inalle u$or, repezinclu-se
intr-o clipiti ca o sigeati porniti din sinul unor stihii striine parci mai
repede decit te-ai fi punrt gindi, desi fiinta lui poate dispirea apoi ca
gindul, iar in mersul lui trece repede gi neregulac prin celelalte stihii
inrudite, tonui in fiinta lui el nu se amesteci cu celelalte stihii pe care le
sesizeazd,
simeurile noastre, dar dupd ce a ars mereu spre inil$me, la urmi
bnrsi cade la pimint. For1at parci de o putere fir'easci neobiqnuiti, el nu
miqci spre direcfii neregulate ca celelalte stihii, ci se poate furisa uneori in
formi de cerc dar si spre marginile cele mai extreme ale naturii pe care o
observim cu simturile, mai ales insi intorcd.ndu-semereu in sus. De aceea
$i Moise, dupi ce a urmirit cu raqiunea miqcarea focului nu spune ci
lumina pe care a creat-o a ri.mas intr-un singur loc, ci inconjurind printr-o
miqcare brusci masa obiectelor mai dense, a luminat si tinunrrile umbrite
p6ni atunci, pirisind cu totul pe cele intunecate.
Poate ci tocmai schimbarea altelnativi de la lumini la innrneric,' aqa
cum s-a petlecut acolo jos, la intervale anumite de timp si fi indemnat pe
Moise si spuni ci intrucit nimic din cdte s-au in$irat, nu s-alr petrecut la
int6"mplare qi nici nu-gi datoreazi existenta altor canze, ci lui Dumnezeu
insuqi, de aceea chiar qi numirile de zi 9i de noapte provin de la
Dumnezeu. De aceea zice:. "$i a numit Dumnezeu lumina ziui qi
inflrnericul l-a numit noapte" 2a.intrucit puterea luminii nu reu$ea si stea
de la sine nemi$cati atunci c6nd lumina str';bitea in rotirea ei qinunrrile
superioare, a fost necesar ca pirqile de jos si rimdni in intuneric
deoarece, cum e qi firesc, materiile mai dense nu pot fi stlibinrte de
lumini. in felul acesta,retragerea luminii a fost nl",*iti seari. $i iariqi, in
timp ce strilucirea focului stribitea circuinrl superior prevestind zorile se
apropia ceea ce va fi numit dimineafa sau minecal
Dar si reluim in cdteva ctwinte ceea ce am spus mai inainte penu'Ll ca
in cele relatate ici-colo in Scripturl si reiasi Ei mai bine, prin expunerea
succesiunea lucrurilor. Cici inci in primele verseredespre
!::d
1:::f
23. Aluzie la cele doui feluri de interpretiri: literal-istorici gi cea a-legorici. in aceste doui
scrieri Sf. Grigorie fblosegtenumai prirnul f'Clde inten:retare.
24. Facere1,5.

|02

st \ \..'lL'l . (:RlG()Rlt l lt. l-lssA

"la
filccrca ltrrnii s-irsptrs: inr:c:puta fir:ut l)urnrtcze:u<:cnrlsi pirnarttul":5.
'l'<lcrrrai
zrr:cstlttr:r'ttl-atn susgintrt$i noi atunci r:irt<l atrt tlas r'oncluzic <[iu
celc sptrsc nici: c:ii firc'crcratrrtru()r'ltx:rtrilor cxistt:nte itr lumc a il\^rt l()(:
<lino.r><lacr.(liici cxtJonlele cuprin<l qi pe cclc <lin intcrior. Or. potrivic
consensultri ornenes<.,intlc cc:le exfle:rnc s(r trurnar':rrt'rril si p;inrintul,
pent.nr r:i la ar:cste<louzise trtirgincgte ve<lct'ea<lmului. Ozrci<lupir<:utn(k:l
"in
care a zis
rnana Lui sunt marginilc pirninttrlrri":", a ingcles t::i qi <:c-ila
nrljloc se cuprinclc in ccle spuse;t()t asa qi Moise a clove<litci prin <:cle
douir extn:urc (ccr i;i pirnrint) a pus tcllrclic incrcgii lurni rnatcrialc, parcrer
"gi
care, <lesigru,se confirrrr:i prin r:uvintelerr'osLite.(laci <loar sr:l.iscstc:
".
Dupi cum rr:icsc rlin faptrrl ci in
pimdntul cra nevizut {;i neto<:mit"
primul avirtt r:r'eatoral lui l)utttnczeu t()?lt('scaflau in rttin:r Lui paru::iar fi
fost r> sirnin1:i pusii anutne sii irtr:<lltc;rst:ii
pcntrtr liatii, a&rur rloar cd
si t:t'easci.
aceasti simzint:i itrt'a ntt a.itrnscsc
"pinrintul
lar cdn<l a zis:
era ncvizut si nt:tor:mit" era ca qi crun ar fi zis
"ertr
cir
lipseau
clin elc puterea <lea conlucra cu El, iar ca
nn
era"
pentlu
$i
"ncvizut".
dovarli ci a$a stitcilu lu<:rurile e cocrnai faptul cir a zis <:i cra
Cici ccca ce nu se vcrlc rt-arc cnloare. l;r rindtrl ei cul<xueil e cc:va(:e se
rlesprin<le sau (lccur.qe rlc pc infitisarca ci, agarcun) sc verlc ea, iar'
infitisarea se $tie ci nu poate cxisur firri u'up. ()r',claci p:irnintrrl era
"nevdzut" insemneazi ci rlin capul l<>culuin-aveanici o culoalc,
iar lipsa
de infitisart: <lovc<lc$tctocmai c:i nu cra alc:ituit. ll,sadar aq;astitc:au
sii
Iucrurile in t:lipa cin<l se injghebatr plrniincul qi toatc cclclalte: s-a5tcpt:r
inu'e in lucrarr: insuqirilc ptrterii ('r'eiltoarc. Clirr:iclin c()ca ce zicc Scripttu'a
ci nici nll avea in cl r,r'eo
cir pirminnrl era nevizut se <lt>ve<lestc
t<rto<l:rur
"e:ra
calitate.
Iar
atunci
ci"nrl
zice
cd
ncto(:mit"
nc <li sI inqr:legem ci
alti
inr:i nu se statornicisein cl nici o calitate u'upeasci.
Acest a<leldr reicsc t:tr $i rnai rnarc claritatc <lin tilmicilile ficute rle
Simah, <le fco<lotion Ei cleAquila in vcrsirmilc krr''*.Cel <lintii se explimi
"era
"$i
cleqertqi nu sc vc<lea
aq;r:
pirrriintul ela gol Ei neprecis"; al tloilea
"era
nilnic si atiur". Dupi palerea lncA, se
nirrric pe el", iaral treilcazic.ea:
vede de la toti n'ei cI fiin<l gol nu di<lea incir nici r>viaqi, ci sc afla <lo:rrin
"neprecis"
insemnt:a25,
pnterea lui l)runnezeu. Prin faptul ci pirnintul cra
ci in el insu$irilersau calitaqilenu sc despirgiscrd<leolalti, ci tot turiversul
se infitisa cloar ca o mas:i inf<lrmd, flri calititi rlcoscbitc, firr':"rr:uloare,
firi formi, firii t:iric, firi greucrte, firir mirinrc, cu ull <'uv:intfiri ca si se
fi putut <lcoscbiiu cl lteo caliurc oal'ercill'c.
l. l.
25. F-a<:erc
26. Ps.94, 4.
27. Fic<'r't'l. 2.
'l'crxloliorr
erau
28- ;Lrr crrrn :rrn uizut Inai sru. r,ersinnilt' bibli<:c ,\qrrila. Sirnah si
cun()s(:utcsfintrrltri (-iriuorie,tl<:sigrrr,prirr
intcnn<rliul lui ()rigr!n.

p
s( .Rtr.Rlt..\t..(;1._
| l(:1..

I03

"<lt:$t'r't" "nirni< ". ()iir:i


At:ccasi inrltlcsic nc plo<lur: si cxprcsiilc::
plin
si
"<lcsct't"
at:cl <:til'ittt
sc rlcscrttncaz;--t
o lttrtct'(: (:iu'c rttt-i in star'(:sal<:trplin<l:t
r:aliciti <ir sii itrtcl('F-(:nl <::i (,r'cir[orul lurnii ;r prrr<ltrs o for'[:i in st:trc sii
pilstlczc <:aliui[i, <lul r:arc:, intrur:it c g<l:rlti, lnl arc in sirtc ninric, pinir
<.iin<lvir fi <lourt <:u <:arliLrti.
(lclr <lc a o'cia itrtclprc't;rlc, ltrau'r patlir <lin filosotia lui l'.pic:ur?",sunt
(l;i<:i zrc(]s&r<lcr:lalir
<lc:pilt'ct'c:r:it tt'clrtric: t'cspitrsli frilei ni<:i <>r:<>rtsirlcra(ic:.
r:cvA :lsr:nliitt:it<lr'<lcsplc prirrrtrl plin<:iPiu rrl lrr<'r'urilor, vizin<l <l<lar'ltr<:r'uri
tlcsat'tc ;tttrttr:i t::itrrl portt('ll('sLc rk' atorni, prin talc vlr:a si1 <l<lt'crlcas<:ir
t:tutt <'it ar fi cxistitt itt rcalit:rte () ln?ltcric rlc sincl stiiL'it<larc,<lin <:alc insi
t r - a t c i t : s i t i r l t < : c t ' a< l c r : i t n i r t t i r s a u l r s r : u u r n i i t o r<' u n i r n i r : u l .
I)al sa t1c itttoar'<:crn i:rriisi la sinrl <liscrrtici si sir vc<lcrn cur)r sc face cir
orlata (:c palt(:a <lc rlcirsupla pirrninttrltri atiita r:iiui sc vc<lc ;r fost r:uprins:i
tlin toltc p:rlqilc rlc: ltunin:i <lcvinc: tiiric, <lcsprc (:iu'c s(: spunc t:a sc afla lir
r::i :rr:castuu'clxrie
rnijlot:, intlr: :rpck: <lc sus si r c:lc <k: ios. l)r: firpt si cu r:r'c:<l
si fic itr:cl ('()r'p tat'e, fic ttrtttl <litr r clt' p:lti'u clcrlr(:nt(: s:ul <'cr':rapt'opiat,
< l c s p t ' cr : n t c t ' o t b c ' l t u s i f i l o s o f i i p r < l f i r r t i , < l a r n u r l t ' r l s z i f i a n t t s t l t r ( t t r l a
solirlii si asprir, <:i in <:ornplrlaqic cu insusililc nctnrltr:sti si nctrcr:iltoalc,
(::lrc nu sc p()t pcr'(:cpc prin pipirit, sii fi first :rccl clcnrcnt al filii supusc
silnturilot' ( Alc sc itn'iir tc' rlc lir sinc intl.o \rc$ni(:i-lrni5r':rle si pc cale
"tiilic". (liur:
S(:ripttua il nutttestc
nrr stic r:ii ul.l,(:olp soli<l <:inrl se intilcstc:
gi rttai tntrlt sc lovcstc rlc alt <;rlrp lczistcltt? Ial' corpul (:?u'cc rlc:us si <lttr'gi
rczistc:ttt. lccla sc rklr,c<lciitc a fi si glcu; ()l', <:c:lr:ale c gl'clr priu ak:i-rtttit'ca

h
w

lui nu poatc fi li<lit'at in strs.


Itr scltirtrb titt'i:r r:ct'ului c tlc:rsu1)r'atutur'()l' lu<:rur-ilol p(' cal'e lc p<lt
sesiza sitttttrrilc: n()asu'c, <lc unrlc trr:r'rcirzii r::i rlupzi <:urr.rc:onr:luzia l<lgit:;i
nrr p()ate ('()n(:c:pca fi nirttir: glas 5i r:orp<llcnt, r:i <lupi (:uln :lnr rniri spus-o
rl<lar <lin lucrulilc t'irtionalc si lipsicc <lc trup, prin r:ornpirrltic putcr)l
sprulc: t:ir orir.ittt: sc l:rsii robit <lc sinrqnri irrcla c irnpictrit si ncsirtttit r:hiar
rkrr:i cl ar ajtrtrgc si <lepriscasc:ir
ptrtclca <lc irrqclcgcl'c obisnuitii. intruc:dt,
rttultc
<lmrnnl
in
lui - si sc gtic r:ir trccc r:hiar'5i prin
a5arlar',f<rt:trltler:c prin
rntrltc lucltrri s<>li<lc$i .qxr:rsc, <lc :rt'cca tiilia ci irlc:n[ific:rtir tot:rnai prin
"alc"
r:n sir rttcrtqin:r clcutetrrclc cclc
tcltnetrii prrrprii <:arc at'zrLi r:iit c rlc
"2i",
rlc sus. $i astfl'I, <ltrp:i r tun lurttina a fost ntrrnitir
ial intunct'icul
"rtoaptt"',
"r'cr''.
t()t a$a t:iriu a first trurnit:i
Prin a<:cirstii cxplir::rr c trir i
<lcsplirqilca rlirrtrc: apclc <lc sns si r:clc: <lc .jos, rcalizaui prin rnijlo< ilca $i
intr.epunt:r'c:r uirici. rIu n('-ill spcria si ni<:i S<:riptrrrii nu i-al'fi strilitrd
(()r'c('lirl.r-ul(:i
(341-ll{{l). ()r si (llcrncrrtAlcx.(r:arcl-avjsi./-ut
l!1).l.-1ri<'ur',
filovrf tttirtcti:rlist

"itt
<'itt<l rr zis i::l:
t ( ) : r t ; l! : i I X I i r ' ( : r s r . l ' - p i c r r r ( : . s t L ' u n n ( : ( : r ( { U n ( ' i ( ) . \..v x r r t . i t r <rl ' i l t c : c : l l ) t t t t t t t c : z c u
n r r - l i r r t c r c v ' : r z i r l c l r x ' " . ( , ' r r r : i t r tr / t ' i r r r / i r r t r . t l r r < 1 l.) . l t < r : i o r t r l ' . . S . 1 i . 1
, 2 5 ) . S f . ( ) r : i r ' ( r i ( . s i - lfri r n t t i r l
s i c l o u l r t ' < ' t r : s i t t t i L r r : r . ( l r t r I i r r l : r i t t : r l o t t t i . ( ; l r ' ( r] r: u
c:rsl<lovc<tr':r.v:irr:xLst<:rrt:rtrn<'itttalcriirk-'
"
ttittrit:trl".
s i r t c s t i t a t o : r t ' c ' .z i c r : S f . ( . h i g o r i r ' . n u ( : . \ l ( 1 r < ' r r t n rl ' . p i c r r r ' : r l t c c ' r :rrl < r ' l i t

104

srANILrl cmcoRrE DElrlssA

"
intruc6t dupl ce pornene$te de apele de sus, insiri qi pe cele de jos
intunedc era deasupra adAncului si Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apelorou. Pe de alti parte, mai sunt de pirere ci Duhul lui
Dumnezeu e atAt de departe de intuneric pe cit de departe este El de
orice riu, circi nenumirate mirturii din Scripturi ne spun ci. Durnnezeu e
qi "lumina cea adevdrati"tt $i ci locuieqtein lumina cea neapropiati"t2.
C6t priveqte pe Duhul lui Dumnezeu, $i El este de aceeaqifiinti cu
Dumnezeu. Iar intrucdt una le este natura, at5,ta lui Dumnezeu cit gi a
I)uhultri, inseamni cd" dacd Dumnezeu este lumini, atunci qi Duhul lui
Dumnezeu este tot lumini. Cit despre, apa, peste care se purta Duhul lui
Dumnezeuto, ea e alfel, in compara[ie cu cea <Iejos, care curge in jos, spre
pd.m6nt despirgiti prin tirie de apa greoaie si care are tendinga si cadi
"api" qi
cea care plintr-o
numai in jos. l)ar rLrci e numiti gi de Scripturi
crerlern cd desemneazi plenitu<linea
contemplare mai inalti
<lurnnezeiegtilor puceri cugetitoare, nimeni si nu se sperie de o astfel de
"foc
misnritor"'4, cll toate ci inviginrra
numire. Cici si Dumnezeu e numit
creEtini ne spune cd El n-are nici un amestec cu materia focului. Dupi
"foc"
vei ingelege ci El e
cum, aqadar, atunci c6nd auzim ci Dumnezeu e
ceva deosebit de focul obisnuit, tot asa iti vei da seama cd apa cea peste
care se purta Duhul lui Dumnezeu nu-i aceea$icu apa care curge in jos qi
cauti si intre in pimint, pentru ci Duhului lui Dumnezeu nu-i place si se
amestececu cele trecicoare qi nestacornice.
De aceea, pentlu ca si limpezim qi mai mult intelesul cel ascuns al
acestor lucrtui sd repetdm pe sclrrt, cele spusepini aici. Tiria, pe care am
"cer",
numit-o
e spatiul care desparte lucrtuile pe care le putem concepe
cu simqurile: in el nu giseqti nici formi, nici mi.rime, nici o anumiti stare,
nici vreo misuri privitoare la distanli, nici culoare, nici fi'umusege,nici
cantitate, pe scul't nimic din cele ce se cunosc sub cer'. Dar si nu-qi
inchipuie cineva cd tilmicind astJ'elcuvintele am st6lci cumva inlelesul lor
adevirat ca $i cum am incuraja pirerile celor de demult qi am spune ci
prin acele puteri indepirtate am ingelege adincurile iadului, iar prin
"stipinitorul
inflrnericului""
sa inqelegem innrnericul de deasupra
adincului. Nicicum n-am putea judeca o astf-el de nebunie, ci adici
Dumnezeu ar fi sivirEit nelegiuiri citi rreme capitul capitolului din
"qi
a vizut Dumnezeu toate cdte a flcut qi iati erau
Cartea Facerii ne splrne:
t".
bune foarte"
30. Facere l, 2.
3 l . I o : u r1 , 9 .
32. I f im. 6, 16.
33. Facerel, 2.
34.Evr. 12,29.
35. l(i:s. 6, 12.
1,31.
36. F-acere

SCRIERIEXEGETICE

105

Or, daci toate cite a ficut Dumnezeu erau bune iar addncurile si cele
din jurul lor erau cuprinse si ele in numlrrl celor create de El, atunci nici
ele nu sunt excluse dintre creaturile lui, ci 9i ele fac parte din cele bune,
chiar si adincurile, numai cdt acolo nu pitrunsese lumina cu strilucirea
"addncuri"
sunt
ei. De aceea cind aud ci se vorbeqte in Scripturi despre
de pirere cd prin acest cuvint se inqelege mulgimea sau noianul apelor.
"vtrzuhl-te-au
apele qi s-au
Cici asa apreci'azd qi Psaltirea cind spune:
splimintat; hrlburatu-s-au addncurile3T. Iar cind aud despre innrnericul
din jurul addncurilor', inleleg ci puterea luminii n-a pitluns inci p6.ni"in
adincul tuturor lucrurilor.
Cit despre despirgirea pe care o face tiria intre apele de sus 9i de jos,
a$a cum ne-o spune Scriptura, nu-i nimic nefiresc in ea in ce priveqte
numele ce i s-a dat daci inqelegem deosebirea dintre firea celor doui
feluri de ape, dintre care o parte are tendinp de a urca, intrucdt sunt
convins ci n-o impiedici. nici o greutate, ba intrece chiar qi focul, at6t e de
u$oari ci rimine Ei deasupra cildurii, neschimbindu-si structura nici prin
miqcare Ei nici reludndu-Ei, prin cilduri, o stare contrari., ci rim6"n6.nd
intreagi, firi si se resimti intru nimic <lc influenga focului cal'e fi'ece pe
<leclcsubc.Cici cum s-ar potli\d unui spatiu oal'ecal'e ceva ce e lipsit de
matcric? Cu totul alti api estc cea a cilei fiI'e o cunoa$tem atit cu ochii,
cdt qi cu pipiitul qi cu cugetarea. Cici apa care curge jos o $i vedem
transparenti, ii cunoagtem gushrl, ii cunoaqtem calititile, asa incit nu se
lasi s-o confundim cu altceva.
"api"
care nici nu se vede si nici nu curge qi
ln acelasi timp, asa zisa
nici nu poate fi stiviliti prin ceva, care s-o poati opri si nu curgi nu e
cuprinsi intr-un anumit spagiu, fiind lipsiti de orice calititi, care cad sub
simturi cred ci nu-i nimeni din cei care pot judeca si nu creadi daci
insu$i Duhul lui Dumnezev a ajuns Ei a se purta peste ea qi apoi si fie
deasupra cerurilor, desigur cd, ea e mai presus dec6t orice s-ar putea
cunoa$te prin simluri, chiar daci fii'ea ei se crede ci nu-i deosebiti, de
aceea nacura ei nu se lasi pradi simgurilor, ci se crede ci poate fi intreleasi
numai cu sulletul 9i cu mintea. Din toate cele pe care le-am cercetat pdni
aclrm, am inteles ci tot ce se miqci e rezer\at doar spiritului cugetitor qi ci
totul se intoarce iarisi la el. Firea nemirginiti a creat penfu toate fiintele
care se misci niEte granitre, dincolo de care se afli numai spiritul cugetitor
qi neschimbabil, singuml nesupus distantelor.de timp si de loc.
A.gadar,marginea cea mai depdrtati a lumii sensibile, dincolo de care
nu mai existi ceva aseminitor cu ceea ce se cunoa$Le,aceastaspunem ci
"tirie", idee
pe care ne-o confil'mi qi Scriptura, in
se ascunde sub cuvdnnrl
"qi
a despirtit Dumnezeu apa care era sub tirie de apa
care se spune:
37.Ps.76, 15.

l (xi

sl.,\Nl t. l_(;Rt(x)Rtt |)l; Nls.s..\

(:?tI'ccl'tl <lcasupt'auiric:i"t*,.,i-1.'i
prin a<'cstc<ruvintcni sc:rlaL'rt:li Ia inr:cptrt
at:citst;i:tpa tr-a ftlst ittttcstc<:ittit
<tt r:calalta,r:i ntunai nrunclc tlc "apii" il
(:()tlltltt,
il\t(:21
(l:rr:iltu s-itspus ";l
<l:lt'in firc:t lot'clt: nu firscscr':iantcst(:(:atc.
"tlc:astrpla
"<lc<lc:strl>ftrl
pus-() sub t:iric" si cra
tiirici", t:i unir cra
tirlici,
t'c:alalui<lcasrtptzt
ei". l'cnn'rt r:ii <lur:rlerrfi firsc<lcsltiirqik:una <lc alu inr:ir
<lc la itr<:cptlt,tulA irt itrtuncrir:, <:calalt:iin hurrinii si fl'r'ita <lc intuncri<:,
filit itr<loial:it:it ;rr:cnsor<lin trlrtrir altf'cl n-al fi first in innurcri<:,intlu<:6tsc
afla at:olo l)uhul lrti l)tunttczc:tr,$i as;l sc ir-rtcrpusr:inu'c clc; attrnr:is:i rnai
.itt<lct:c iturlitot'trl inqclcpt <la<:irzrl rnai st;r in pi<:ioarc .justelc n();lstlc
pl'csupuncli privitoarc l:r r:clc sptrsc! Asa<lar'<:clcprcsuptrsc rlc noi in
It:gitur':i <:u ptitrta clcAl'c a lurnii si <:rul),potlirit putcrii <lunrnczcicsti.
Ittttrina ltu p()iltc fi ttltcrio:rr';i <:clorlaltcf:'rptrrri,('n t()zrtcc:'rSr:riptura ne
istot'iscstc<:ititrtuncti<:trlcxista inaintc <lca fi filstcrcaui lunrina, prcr:urn 5i
<:clc<:itc lc-atttinqc:lcsin r:hip probal>il rlcsplc <leosc:birca
<lino'c<'clcrlou:i
apc, a r:irrrrrfirc s-zrilnpiirqit in glc<lzric$i nc:gr.coaic,t()ilt(::l(jcstcar:cr sti nc
fitt:ctn tlcspt'c:tic<:atc pitlct'i rlcoscbitc, ilsa crlrn sturt si (:uln par a fi. ()r,
inuu<:1ics-a firr.ut <k:osc:bilr:intrc apc, unc:lc tlin clc: r'azutc, altclc nrunai
giltrclitc, iitt' itru'c clc s-a intcrpus <lrcpt glaniq:i t:c:rlrl,(:ilt'c:r fost si cl firr:gt
itr<;ii <lc la itr<:cputitttpt'ctrtrir c:u t()ate lur:r'trrilc <lco<lau:r
cu intcntcielca
Iutrtii, iat' :t<:ttttlsc plcr<:izt:aziic:i s-asftu'sitsi i s-a(lat nrrt)rcle "urlie " in trlrn:r
rlrurnului fi<:ut clc lurnini'r s:ru <lc foc; in irr:el;rsitiurp, un alt <h'urn al
lurninii a 5i pus altcrnativ lurnczr in intuncr.ir. si in lumina, <lar.;r i;i
Itrtlrinztt-osi astfcl,tlttp;i r.trtr s-zlspus mai inain[c, as;rs-ilfilrrnat ziua.
:
Drept urlnal'e fati tle cele cle mai sus in istoria creagiei s-a inregistlat
vrin<l-nelr'6n<l ordinea nurnerici sau cronologici a lu<:rtu'ilor, cici, in
foncl, numirul nu-i altceva clecit inqiruirea lucrudlor singuratice. l)e fapt,
cind ne refedm printl.o descriere, in nrocl special la un acelagi obiect,
zicern ci avcrn de a firce mai intii cu cee:ace numim "unul". Iar, intrucit
cercul se cunoa$te a fi clesivArSitin sine, pe buni dreptate nurnegte qi
"unul"
ceea ce formeazi inconjtrml unui cerc atunci cind zice:
Scripnrra
"qi
s-aldcutseari $i s-aftcutclirnineaqi, zi una"tn, dupi care, qtim, cd iariqi
se urmeazl la fbl pentm fiecare, incit din impreunarea unuia 9i a ccluilalt
avem doi. $i iatn a$a a in$irat Scriptrua fipturile una dupl alh, hotirand
orclinca lor nurnerici atunci cind a zis: "s-a ficut seari gi s-a {icut
dirnincaqi ziua a doua"no.
Otlati intirnplacc accstea,fir'ea lucrurilor inainteazd in chip ordonat
iidiugincl in chip fir'esc noi pasi faqi cle cei <linainte. I)ar gi, la aceasri
Iur:r'arepremcrge pomnca dumnezeiasci, intirin<l in n<li convinger.calui
Moisc ca si crerletn t:i nilnic ntt sc itrtimpl:i fiirii prrrtal'cil rlc gl'ijii a lui
38. Fa<:.l. 7.
39. ljir<. l. 5.
40. Fh<:.I. 8.

s(:F.rt:Rtl-xi:ct_ t t(:rl

I0;

l)umnczcu, ci ntitrurtatclc fitptc cat'e sc: vi<l in grija <lc fiecitt'e din noi
crcbuiesc aoibuitc lui Dutrtnr:zeu, crcatorul ftrturorrl; <lt'cpt at:cea plin
instrsirile ei fiin<l rupui si <lcosctritir<lc celclaltc, anLltnc atit de nattua
Iturrinoas:i,<:it si rlc r:ca fierllin[c, clc:areaomului e trecuti sub ticert: cu
toatc cri logic: s-at fi r.zizttt sii fie pomeniti mi<:itt' in rin<lul al doilea,
dc<lucindu-sep():ltc r:hiar'<'uajtrtorul f'<lcului,circi aerul e inruclit cu ftr<;ul
intle altele pentlu ci sunt u$()are qi unul Ei altul, ut'rnintl ca desprc
Iucrurile <lense9i grcle szise vorbcasci rlupl aceea.M<liseinsi uitin<l si
fitczr lui u$oari, dar
vortlcasr::l<lesprefar:crctrar:nrlui, griiicstc <loar.<krspte
nll c:r $i currr n-ar complel? toatallist:r ft-rpturilor si trici ca qi cum ar'fi ceva
cu totul scos rlinfic frlr[clc eletnenute. ci poate pcnutr ci avAn<l o
alt obiect, at:ml ntt dovedeste c-ar
stl'uc:turirrnoarleqi rlocilii fhtii rlc <lr.i<:e
avca nici culoare proprie, nici firrmir, nici infiqiqare, ci ascunzin<lu-sesub
sutr influenqa luminii, rlar rlacd-iumbrit el se
cul<lrile qi fonnclc: sh'zllucit<>r
lurninos, nici infltnecos, ci atagindu-se la
In
insi
nu-i
uici
sinc
$i intunccii.
orice f<rrmai si colot'inrlu-se in otice nttanti, se potrivegte oricdrei
sr:trirnbiri. Czici serlasi u$or gi inu.utr fcl si in altul, mi$cat de la sine qi
int:oace Eiincolo, rlupi mirirnc qi rlupi putcrc.
Din conu'5, chiar Ei cin<l se varsii !'r'clln lichi<l dintl.un vas, oricAt de
plin ar fi fost acestA, aet'ttl rine in loc, urnplind spatitil rimas gol in
interiorul vasului". Pdn a(:este si plin ncntrmirace alte mirnrrii se
dove<leqtec:i de la nzrftrt'i aet'ul c tnl:i<li<ls$i ce<lcazi tt$ol'.
Iar inu'u<.iitt()t a$a sc intinrplil si in viata omului 5i aproape intreagi
puterea onrului sc conceno'eazain gr'lja cle a trii, iar lucrat'easimquril<ltse
dezvolti in aer, cici prin aer vedcm prin aer alrzim, mirosim qi tot prin el
nc tinc'm si rlsuflarea. $i de fapt, in acesta se cttprin<le rostul cel rnai
propriu si mai ne(:esaral vic:tii pirndnte5ti atit cAnd venim in viati, cit si
cin<l expirim sau ne inchcicm viap. I)e aceea preainqeleptul Moise a
u'ecut cu vederea in morl tacit tocmai accasti scihie inmditi si uniti intim
cu noi, socotind in aceasEiprivingd cl-i desnrl daci a spus ci in el am fost
hriniei inci <lin copilirie pentru ci aeml e ca gi inniscut si sidit in firea
noasu'i. Care anlune sunt ?rcestcadeviruri l;i ctun tlebuie ele intelese le
vom cxplica pc fiecare separat.
l)upi cc a trecut qi ziua n doua, iarlsi ni se spnne ci Dumnezeu este
cel care a gririt qi carc a hr>tir'2t sir se pistreze orclinea ingeleapui $i cu totul
tlesivAr;iu1, cea in care au f()st create flprtu'ile pou'ivit cireia apa si fie
<lespirgiti de uscat. $i intr.adcvlr tot ce s-a creat cu inqelepciune purcerle
rlin cuviintrrl lui Dunrnezeu, dar a(:estanu s-a vestit prin o?u'ecareunelte
s()n()r'c,t:i prin rinrluiclilc rninunatc c:lre sc vi<l sir<litein <.reaqiainsisi.
4 1 .P s 1. 0 3 . 2 5 .
4'.1.L<:s('alrri,\rhirne<lc.

r08

srANlur. (]Rrc()RIE
DENlssA

Inci fiind ames[ecati. umezeali. cu calititi pimdnteqti, oare cui altcuiva


daci. nu puterii qi inqelepciunii dumnezeieqti se datoreqte atAt "dozanea"
cu astfel de calitiXi incdt si elimine deodati din roare
pimintului
pi"rticelele at6t primejdia invdrtoqirii, cdt gi cea a unei umezeli neobiqnuite
cit si desparti si si adune la un loc apa impriqciati prin peqrerile
pimdnnrlui qi prea umflati in pimint?
Pentru aceea, Moise spune ci. cuv6ntul lui Dumnezeu face minuni
atunci cdnd ia forma unei porunci, prin care cred ci ni se di si se
ingeleagi ci acest cuv6"ntpare de-a dreptul inniscut in fipnrri. Cd"cizice:
'A zis Domnul:
si se adune apele cele de sub cer intr-un loc qi si se arate
uscatul"a3.
Cred ci" bagi de seami ce r6"ncluiali folositoare e aceasta: cum
despirlind apele de pimi"ntul care fusese pdni atunci plin de api", se
usucd Ei ceea ce era ud de acum inainte nu mai e amestecatcu noroi ci apa
e strdnsi in matca unor afundihrri mari pentr-u ca fiphrrile sd nu cadi
pradi innecului daci revdrsareaapelor n-ar putea fi stiviliti.
$i iariqi, nici de asti dati nu-mi pare ciudat fapnrl ci despre apele de
deastrpra tiriei cerului nu se face nici o pomenire. Aceasta pentru cd,era
nevoie si se arate mai int6i uscahrl, care si zd,gdzuiascd.apele qi care si. le
opreasci. cum se cuvine in unele golfuri gi asdel si opuni ferma lui
stabilitate firii ei nestatornice. Orcine-gi poate explica in ce chip apa
aceasta dc sus, claci peste tot e vorba de api, si poati fi opriti de niqte
zd,gaztxi care nu-s statornice qi curn <le nu sc revarsi clin scobitura
dezgoliti a boltii cere$ti? Dacir prcsupunem cd atAtapa rlejos cdtqi cea de
sus au aceeasialcihrire, atunci ar trebui neapirat ca ceea ce vedem in cele
de jos, acelaqi lucru sI fie si in cele de sus. De aceea intinsul tiriei ne apare
impirtrit qi scobit de atAtea vdi, care sunt intercalate intle "mund" pentru
ca apele si fie zdgdzuite de ei. $i ce se va spune cind, in urma miqcirii
polilor, ceea ce acum e deasupra, ra ajunge dedesubt, nemaifiind capacele
in stare si. acopere acele vigi.uni si atunci apa se va revirsa din acele
scobituri?
Dar poate ci va obiecta cineva ci. focul e lacom qi ci mereu duce lipsi
de materie care si ii alimencezeflic):'lle,iar ca si nu se stingi din lipsi de
provizii se licomegte la sine insuqi. Eu insi, in ciuda cuvlntului apisar al
dascilului nostral, care susgineaqi el aceea$ipirere, voi intreba pe cei in
mina ci.r'ora va cddea cartea aceasta,si nu se slrpere daci in desfS.qurarea
argumentirii mele privitoare la conceptia despre creafie nu voi urma
<lelocaccea$icale. I)ar', <leEisunt cunoscucepirrcrile lui, eu nu vreau <leloc
si propun zurrlitorilor rnci pirerile mele drept legi obligatorii, ci voi lua
tot din inviqziurile lui c6teva irlei si le voi cla o alti for:nd. Insi chiar
43. Irac.l,9

SCJRIERI EXEGETICE

109

daci aceasti scriere a mea nu se potriveqte intru totul cu a luiaa,tonrqi voi


ajunge la aceea$icale ingeleapti pe care a ardtzt-o el. $i, in fond, in ce va
consta aceasti deosebire?
Eu nu virl numai in foc Ei in apl aclionind stihii potrivnice, ci sunt de
pirere ci in naturi existi o adevirati lupti a contlariilor dupi cum am
pomenit. Cici aqa cum se manifesd actionnnd potdvnic cildura fati de
riceali, precum qi umezeala fatd de usciciune, tot a$ase comporti contrar
una fatd de alta densitatea pim6.ntului fati de raitztea aerului, datoriti.
desigur unor calitiqi proprii fieci"r'eia.Dar dupi cum nu pot spune ci una
din aceste calititi contrare inu'etine pe cea opusi ei, de pildd prin arderea
unor materii grele s-ar spori raritatea aerrlui, in schimb densitatea
pimdntului nu ar produce raritatea vizduhului dupi cum n-am putea
spune ci cu insuqirile altor elemente ar alimenta pe cele ale aerului, tot
a$a n-ar putca spune cineva cd, rd"ceala$i umezeala sunt contr-are cildurii si
secctei, prin toa[e acestea nu \,lreausi trag concluzia ci. fiecar-edin aceste
reciproc unul pe altul si nici ci inexistentul al putea
elemente se cavz,eazd,
produce ceva existent. Dacd puterea fiecirei stihii ar fi fbst cu acel scop
vidit in fiecare, ca si distrug; pe cea contrari ei, atunci n-ar putea exista
nici una, nici cealalti. Dar', deEi experienga confir'mi ci aceasti putere de
distlugere reciproci este egali, totuqi puterea celui mai tare produce
primejdie celui invins. Daci am aruncat in foc un material oarecare qi
indati am arunca peste el api, vom plrtea vedea cum se produce pieirea
amindurora. Cici ceea ce domini pe fiecare, aceea pe unul il zdrobeqte
atunci cdnd cedeazi puterii celui mai tare, in schimb, dacd atit puterea
unuia cit Ei a altuia este egali, atunci nimicirea se incearci din amdndoui
pirtrile si daci nici unul nu reu$e$te si nimiceasci deplin pe celilalt, in
schimb amdndoui se macini, nimicindu-se reciproc.
Dupi cum nu vom zice ci e firesc lucru ci fiarele silbatice iqi dau una
alteia puterea de a se nimici una pe cealalti, tot a$a nu vom zice nici ci"
umezeala $i usciciunea nu de aceea sunt deosebite pentru ci una ar fi
crugati de cealalti daci" pe aceastaar favoriza-o moartea celeilalte. Drept
aceea cu at6t mai potrivit mi se pare si subliniem ci lucrurile trebuie
"toate
cdte a fXcut Dumnezeu
intelese in sensul lor adevirat anume ci
ci
desivdrsiti
bune
foarte"as'qi
aceasti
bunitate
se referi qi la fiecare
erau
"foarte",
care wea sI spuni
fipturi in parte, fapt care reiese si din adaosul
in chip emfatic cum ci in cazul acelui bine nu lipsea nimic incit si nu fie
"clascilul
44. A .sc ol-rsen,ildef'erenta cu carc Sf. Griqorie "cornplete-azi" cele afinnatc <le
"Ilexainrcronului".
Dar libenatei cu care Sf. Grigorie plezinti erolu1ia legilor
siu" in orrriliilc
rraturii ("'ltrt ct' sc intirrrpla irr lurrrc potrivit urrci inlinluiri firesti 5i potrivit inlelepciunfi lui
Dunrnezcu poatc li nunrif cur-intul luiT)urnnezeu") dau acestuitrztat o raloare exceblionali si
corrstituie pigini clin cele rnai incbiznele clin cdte's.au fornrulal in Biserica,zice A. Puech (p.
4()5). Tot ce ruliurrea rroastri prezinti logic, Moise a prezentat istoric.
4 5 . F a c .l . 3 1 .

ll0

s l , . \ \ ' l L ' 1 {. : R t ( ; 0 R l [I ) t . \. \ s s \

so<:otit a fi fitst rlc:s:iviri;it. Caci ctr t():rt(: (?i aln) putctil vedca nenumi:rl.ntc
clt:osetrit'iIa vicguit<litrc:let:rt:atc, t()nr$ivolllin<l rlc a<:r'cpLrrezr
gerncrali a
(.l'catut'il()r'ti>losittt
la singular'o exprirnar'<'.qcnt:r'aliivalallil:i perntlu ficr:arc
"lltrn
in partc atlrn(:i ciintl zicctn
f<>artc"chiar <la<:ri.strb
accast:lac('cptilre
ntlne gindim cit<le btrtrc strtttrlc pil<l:r*sist:<lkrpcnrh.a
ori br'oasr:arii<>asi'i
ori vietirtilc niscutc <lin biltr>acclc stanrtc si puo c<le. Cici ochiul
dutnnczeiescn-a anrt in vetlct'enuntai o :rntrnriti specie <lcvicguitoarc,<le
o anurniti t:uloarc, <lc infitisarr: ar':itoas:is:ru fi'urnoasi, ci s-a gin<lit la
faptul ci <>t'iciitcsullt, a$a culn sunt, clc iqi ?lu () stlu(:turi propric. (lii<:i
important nu e firptul r:ir una s:ru alLr <lintrc vicriti e bou satr e r:al, ci in
fapnrl <:i in fie<:arc rlintle victiti isi pasueaz:i firea proprie, avdndu-qi
insu5ili spccificc pcnfi'u cliinuirc, aviin<l <leci fiecarc puterea de
pcr.pctilare,iar nu tlc nimicire.
$i astfel, t-hiat' dacit intreolaltir vieulile s-ar'(-on)porta aldel, tonrqi
Iuate in mo<l singulat'ficcare clin clc sunt "bune firalte". Numai raporhti
la acestpunct <levcdere spunem ci Ilristrla fi'urnusegiicerlorcrcate a ajtrns
cultnea. In accst ingeles fitttnos este $i uscatul pcntJu czi el n-itrc nevoie t:a
aerul sai fie nirnicit ca gi cum nurnai atunr:i ar' fi putut el u'ii, ci el se
mcnqinc prin insugirile lui datoriti puterii sirtlitc de Dumnczeu in el
anurne penfi'u a se putea menqine. l'nrmos cste gi acrul, <lal.nrr pljn aceea
ci e acr.,ci prin aceea ci este (:eeace c:stcAi se pirstJ.eaziSi el ca iltal.e tot
prin forlcle firii sale. Dar qi apa este ftr:rrtr: fium<>asl qi focul cstc ceva
foat'te frumos gi fie<:are<lin ele e <lesivirgit numai <latoritziinsugirilor lor
prr>prii a$a cum au f<tstele create chiar' <le la inceput, pistrdnclu-se fiecare
prin puterea neinu'empti a voii lui Dumnezeu. "Piminnrl sti veqnic"4tt,
re
<lat'ni<:inu crcste, dupii cunr t()t it$ilc tnenfinut
spunc S(:liptl-u'a,tttr s<:it<lc
nu sc irnpugincazi. $i
$i:tct'ul inu.c houuclc lui 5i <lupi t:urn ni<:i r:l"rklurzr
zrtuncivi fic apa singur':t<lintr-cr:r'cittnli,(:Al'es-:lrintpuqina?
In afari de acestea,<lacl le comparim intreolalti, vedem cI in timpul
at'clerii fbcul se inaltd cu mult peste mirirnea lui obisnuiti. Dar si cei care
mediteazi la lucrurile cele mai inalte cu uEurinqi ajung la concluzia ci qi
soarele insugi e incomparabil mai mare decdt plminnrl. CIci nici umbra
pimintului nu se intinde departc in vdz<luhpeno'u ci clin pr-icina mirimii
soarelui se scllrteazi lu6nd forma de con. or,dacl tot ce-i ficut clin api qi
din pdmint slrnt atit de mici numai cind le comparim cu soarele,a cirui
mirime le intrece de atitea ori, itttrn<:i,oare cle cdti vreme ar avea nevoie
aceastl pugintici apd pentru a sltlji clrept "hrani" unui foc atit de mare?
$i totuqi, tot timpul s-au vizut miri rcvirsindu-se peste [irnuri, dar qi
curgeri de riuri z;Ieizuite in albiile lor. Dupil cum, aqadar, in primul
caz focul ntr a fost produs prin nimicirea umezelii, ci a existat dat.oriti
46. II Regi 7,16.

s( :Rt!.Rtl,xL( ;t.:ll( l1

ltl

ptltcrii salc l:'irttrUi.,c,t.rt agaa riitnas $i urnczcala apci inr:r:p:in<ltlc la <:cn


<lintii surrc stjhi:rl:i si rltrpa A(:(:ciltot tirnpul, firii r:n irrtlu nirni<:si nu sc
sitttt:i tullnrr':rtirut:tiunea locului.
Dal a<lcscori vc<lcur - llc spurlc ist<llia sfinui - , vc<lcrrl p:inrintul
ittttcr::tt <lc ploi, <ltrpirc:arc in<latii il vcdcnr incirlzit putcrnic <lc soalc, ba
r.lriar trst:irtt:.qliilc (:iu'c cu putin inaintc zir<:cauinncr:atc:in apc. Unrk: s-;r
<ltts oiu'c:acca Llr)'lczr:alir,
rlacit czl ll-a fost nristuiti tlc rklcoalca r-zrzclor'
solarc?Sau <:cs-aintirrtplilt (:n aprl rlinU-un lnrtoi <lupiir:c ir first rurrati in
alt lrutoi, rlttpir r:c atrt golit-o <liu <.c:lt:r:fusr:sc:
plin, inu'ur:it in <:clrlintii tru
rnai cstc, <lar nici nu putcrn sprurc r:a va fi in altul? (lc:czrr:c sc pctlc(:(:
intr.rrn caz, <lcsigul ci nirncni n-ar srcsi (lacii ar zic.cci sc petlecc 5i in
<:clillaltcaz.
(,in<l golirn apa <lintr.un vasin alnrl sc p(:trc(:eat:elasiltx:m <:agi cum
:ti s<:oatc<lin parnintul intrcr:irt <le apzr si ai u'cc:e-oin acr. (liir:i c files<:
Itr<:nr<::rattrnr;i <:intl sc rctl.ilgc r ilklura [il]uttuilot' <lc sus in lo<:ulci sir sc
r-i<li<:c
iariiqi alur <lin pitrnint. I)ova<lirc f,tpttrl pc <:areJr.onsurtirmadescori,
c:in<l<lin a<lint:ul piirniintului ics aburi :rtit <le <lcsiincit pr-ivircaiqi spune
c:i :rr qasni r:cvzrirttuncr:os <lin pzirnint. Alta<lau (:ec:l (:c icse rlin piirnint
crtpritr<lc:rlxui rnult rttai subqili, (:arc scarniin:i rnai culin<l r:u niqtc vziluri
<lc acl pc carc nir i nu-i pogi zirri cu or:hii pinzi r:c sc aplopic <lc pimAnt,
<:inrl sc si itrgroasii rlin<l nastcrc nor-ilor'.
Asa<lar',
<lin pliciuir <::'isuttt usori nr:cl;tivzrporiunrczi plutcs<;prin acr qi
sunt pru'Ll[i tle <;urcnqi,i:rr rlaci se intirnplir sa trag:i prca greu urnczcala
(:c s-a strins intr-un :rnurnit lo<:, atunci rlc ir<:olo <lirt aer, inr:ep s:i ca<li
pit:uri pc pimint. Prin urrnare ceea (:e ao'age qi scoate cil<lura din aer
a(:eeanu-i consumnt <lc ea, ci <lin acea cIl<ltuI s-au forrnat norii iar rlaci
at:cqtizrse su'anf{ prea rnulqi qi sunt prea g;r'ei,atunci se produc iar piculi
anlestcciln(lu-sc din n()u cu uscatul t:ar-epro<luce din nou vapori qi cind
vzrprxii sunt prea plini rle api se pro<luce furtuna. Mai apoi pzirnintul
prorluce tlin nou vapori, care insr-oEdndu-sesub fbrrni de nod roulcazi
spre pimint sub formi de ploaie, pentru ca (:eea ce s-a scul's odati si
fot'meze iarisi alti nori plini cu umezeali si in felul at:estaiati ciclul se
cornpleteazi intorcin<lu-se din nou la inceputul sdu, dupi ce a unnat
rlrumul jur-irnprejur. $i chiar rlaci te-ai refed la plante si la rnladite iti voi
rirspunrle ci toate <let;urq la fel pe pirn6nt. Cici tot aga urcd qi umezeala
prin plante ca gi sucul in rnlidite intrucit tot ce-i pdmdntesc unneazi
acelagi <L'um de ttscarrca plantei, unde prin evaporarea su<;ului,procesul
victii sc rcintoal'cc la elcmentul primar'.
intr-adcvir', intlucit in particulele lui aerul c rar, iar plin pirticele gi
mai finc alc aburilor el a rlevenit si mai subtil, urrneazi ci t<>tce aflirn tle
astii<lati e cI el se u'zrnsformir in elcnrcntul cu care e inrudit. (lici si

tr2

srAvrtrL cmcoRlE DENr!ss.A.

praftrl, oricnt de mult timp si oricit s-ar furi$a el in aerul care plutegte in
vdzduh, pdni la urmi tot pe pi"mint se intoarce, dar prin aceastawmezeala
nu dispare, ci se vede ci-si gdseqte alt element inrudit, cu care
amestecdndu-seqi contopindu-se cu particule aseminitoare formeazi din
nou algi nori si astfel sub forma picurilor de ploaie revine la vechea ei stare
fireasci. Se vede ci pretutindeni in lume e r6nduit ca viafa naturii si se
pistreze pe misura ei qi in armonia ei, aqa curn a lisat-o inci de la
incepuhrl inlelepciunii Creatorul spre frumuse(ea lumii intregi.
$tiu ci mi s-ar putea obiecta ci adeseori pe arqigedin cele mai mari
sunt purtati prin vizduh si unii nori spintecafl, la care dacd,priveqti timp
mai indelungat ti-ar veni si crezi cd,gre$esccei care spun ci ar mai exista
weun pic de umezeali in aer. Cici pirgile mai intunecate ale norilor
intinse pe buni parte din vizduh par a micEora. la inceput rni.rimea
zidufului, ba parci la un moment dat nici nu le mai vezi din pricina
usciciunii aprinse a vizduhului incit crezi cd, dupi ce arqila a inghigit qi
ultima picinrri de umezeali n-a mai rimas din ea nici urmi in nanrri. $i
totuqi aceasti pirere se poate ugor combate tocmai cu ajutorul aburilor.
Norii formagi in regiunile mai inalte ale vizduhului, unde sunt mereu
agitagi Ei tulburati de vdnturi nu primesc in structura lor fini nimic din
nanrra vaporilor mai grei, ci toti ace$tivapori Ei toate emanatiile se mentin
in acea parte a vizduhului, in care se plimbi mai aproape de pimint, cici
natura le-a rezetvat o asfel de compozilie, cu care si nu se poati ridica
mai sus. Cici tinunrrile sublime si eterate nu primesc nimic din cele
greoaie gi indesate. Cei care au explorat piscurile celor mai inalti munti
spun ci vdrfurile acestora stau cu mult deasupra norilor,.unde nu bat nici
vinnrri qi unde nici zborul pisirilor nu poate ajunge mai sus decit pot
ajunge si triiasci in aer vietiti care se afundi in pim6.nt. Cici se vede
limpede ci s-a statornicit in vizduh o oarecare granigi dincolo de care si.
nu se poati urca in tendinta lor spre iniltimi nici emanatiile mai dese ale
plminnrlui. De aceea.pe virfurile muntilor rimin zdpezi chiar si in
timpul cildurilor verii qi nici nu se topesc penu'u ci in acele regiuni
umezeala care s-a str'6nsimprospi.teazd incontinuu vizduhul. Dar si stelele
"stele cizitoare"
se formeazi tot
aprinse de pe cer, pe care unii le numesc
aga, dupi cum ne spun ingeleptii naturali$ti, atunci cind unele opinteli
mai dure ale vinnrrilor qi unele pirticele de aer mai incircate sunt m6nate
spre regiuni mai inalte qi cind se provoaci totodati qi izbucniri luminoase,,
dar care se 5i sting repede atunci cind bate vincul. Dar pentru ci nu se
"cu
stingerea" norului s-ar forma iariqi vapori
poate spune ci deodati
umezi, aqaincit si se poati conta pe reaparilia umezelii - a$acum vedem
ci se intimpli in regiunile mai joase - va trebui si suslinem pirerea celor
care ne incredinleazd ctr wezeaJa a fost mistuiti de usciciune $i deci a

SCRIERIEXEGETICE

l13

fost anihilati. Consimt qi eu cI umezeala vaporilor va. fi fost misnriti de


ar'qigacea peste misur5 (cici socot ci numai un om prost qi incipig6nat se
mai poate impouivi unor lucruri evidente), totugi, intrucdt nu se cuvine si
supirim pe cei cal'e caud cu orice preq adevirul, susqin ci. mS.sura
materiei umede se pistreazi inu'u tonrl nemicaorati, iar c6"ti sa misnrit se
reface $i se reconstinrie intru tohrl. Ceea ce-mi intire$te aceasti pd.r'eree
faptul ci putem experimenta ci nici in focul care arde la noi nu se misnrie
toate insuqirile pe care le are.
Drept pildi luim materia unnrlui de lemn: indati ce urniditatea lui a
fost feriti de riceali, indati e atras de cilduri $i arde cu foc. Iar unnrl de
lemn nu se schimbi numai in flaciri, ci qi dupl ce s-a misnrit umezeala
unnrlui de lemn se constati o cenugi uscati, f,aptcare se vede limpede din
funinginea depusi pe sobi ori pe lampi $i care innegregte tot ce e depus
Iar daci arderea ar dura mai mult acea funingine
deasupra flIcirii.
produsi pe peretii lnmpii se ingrimideste si se lipeqte acolo. Din aceasta
deducem ci la foc unnrl de lemn seaci si-si schimbi aspecnrl in particule
atit de mdrunte, abia vizibile qi ficindu-se una cu aerul, iar de la un timp
se depun pe pimint. Funinginea cuprinzind pirticele de tot mirunte
apare prin vizduh, de unde se poate deduce cd nirile se innegresc atunci
c6nd inspiri acest aer. Adeseori se intimpli ca trebuind si scuipim, si
elimini.m funingine chiar si din interiorul toracelui pentru ci $i acesta a
fost infestat de funingine.
Din cele de mai sus reiese ci pe de o parte umezeala untului de lemn
se schimbi secituindu-se, dar ci pe de alti parte, cantitatea acestei materii
nlr trece in nefiinti ci se impristie in aer sub forma unor pirticele abia
vizibile cu ochii, a$adar daci ne-am convins ci umezeala se tlansformd in
usciciune, fi'rd ca prin aceasta volumul materiei si dispari cu totul,
desigur ci nu vom greqi, clci e clar ci intreg acestvolum se afli prezent in
particulele respective. De aceea vom spune ci ceea ce am constatat ci e
cazul cu particulele, acela$i, lucru va u'ebui siJ spunem qi despre intreagi
materia respectivi. Aceasta inseamni cd dupi firea ei nici cel mai
incipignnat om nu va putea tigidui ci avem de a face cu una $i aceea$i
umezeali. Pdni si umezeala arsi in foc se transformi intr--un praf uqor, aqa
incit orice materie umedi ajunsi in foc igi schimbi calitatea devenind
niqte particule mici de tot, dar prin aceasti acgiune materia respectivi nu
se pierde si nici nu se misftrie, ci doar se transformiaT.
Or, daci ceata sau norul nu-s altceva decit o impriqtiere de rrapori iar,
la rdndul lor, vaporii sunt o emana[ie flri de umezeali, ahrnci tlebuie ca
nici norii care se aprind din pricina arqilei, respectiv acele particule
merunte, chiar daci nu-qi mai pistreazi calitatea umedi, nu dispar qi nu se
4?. $ar crede ci vorhe5te [-avoisier!

I - sfturtul crigode dc Nlrlct

ll4

SFANTUL GRIGORIE DE NNSSA

nimicesc cu tonrl. Cici c6.nd vorbim de vapori trebuie si ne gdndim la


la greutate, $i la cantitate. Din cele
patru factori: la umezealla,la rS,coan'e,
care se opun nanrrii focului, toate pier numai prin puterea Celui
Atotputernic: aceastae cavza pentru care nici umezeala Ei nici r-icoarea nu
se pdstreazd ca atzre atunci cdnd di focul peste ele. DeSi cantitatea se
impaci cu nanlra focului Si deSi focul e luat in seami mai ales cind
materia inflamabili e mai bogati, tonrqi pentru foc nu conteazi cantitatea.
Daci rotu$i si cantitatea vaporilor se pistreazi sub alte calititi decit cele
de umezeali Ei de riceali, anrnci in structura vaporilor se intilneEte
neapirat $i insu$irea greutigii cu care e impreunati Si cea despre cantitate
- dupi cum tot a$a de esentiali este $i greutatea at6t pentru materiile
umede cit Si pentru cele uscate - atunci din inEirarea tuturor acestor
lucruri mintea va inlelege fdri nici o greutate in ce chip se ffansformi apa
in pimdnt qi cum din calitatea schimbati a vaporilor se ajunge la o naturi
aseminitoare, Cici usciciunea 5i greutatea fac parte din calititile proprii
pimintului, a5a cum s-au schimbat gi vaporii arEi de seceti. $i cred c-aq
greqi daci n-aq [ine seama de logica examinirii, care duce mai sigur la
aflarea adevirului. Cici se vede ci din acelea$i cavze qi marea rimine.
mereu in cadrul acelora$i tirmuri intrucit, plusul pe care-l primeste pe
rind prin riurile care se varsi in ea e golit qi mistuit de usciciunea
laporilor mdrunqi ai nanrrii umede din vizduh care o suge ca pe o
curcubeti. E adevdrat ci tinunrrile mediteraneene 5i cele care inclini spre
miazinoapte par a nu se potrivi acestor r6.nduieli pentlu ci in acestepirfi,
din pricina vizduhului inconjuri"tor care nu se incilze$te de tot, vaporii
condensati amortesc ingheqagi,cum vom dovedi prin doui argumente.
Mai int6i spunem ci desi mirile sunt mai multe, totu$i, ele par a fi un
lac nesfir'qit de ape, intins pe intreagi suprafaga piminnrlui firi si fie
intrbrupt undeva, din care pricini daci umezeala at fi mistuiti de
continua prezenfi a zidufului, atunci s-ar simgi $i acolo o scidere a
temperahrrii datoriti curgerilor fireSti de api spre a implini ceea ce s-a
golit qi s-aconsumat de arsiti
In al doilea rdnd, daci toald apa veniti in acest lac ar fi sirati, atunci
qi disn'ibuirea vaporilor de aer ar trebui sd se dovedeasci a fi 5i acolo tot
atit de mare pentru ci specificul sirurilor este tocmai usciciunea. Or,
daci aceasti calitate a mirii ar fi pretutindeni aceeaqi,atunci ea ar trebui
si se resimti la fel in toate particulele ei, clci e lucru natural ca ceea ce se
tine de aceea$istihie si actioneze peste tot Ia fel: a$a cum arde focul, cum
rice$te zdpadasau cum indulceEtemierea, tot a$ausuci qi sarea.
Drept aceea intrucdt in toate mirile de pe pimint puterea de uscare a
sirurilor e la fel, tot asa a gisit cu cale qi infelepciunea cea dumnezeiasci
si se absoarbi la fel de uqor qi vaporii ca $i cum sarea s-ar impotrivi qi ar

:l:

i)ni) krr.

;
SCRIERT EXEGETICE

t
F
)

I15

respinge toate pirticelele mirunte provenite din mare datoriti usciciunii


intervenite prin absorbirea umezelii; de aceea nu va pirea ciudat si.
spunem ci in general in acelagi fel se face absorbirea umezelii precum
scade gi marea datoriti evaporirii ei.
Ci intreaga umezeald a vaporilor din aer se transformi in nori qi de
acolo cade jos pe pimint sub formi de ploaie, ne-au ardtzt mirturiile de
pdni acum, dar qi proorocia ne invagi ci o astfel de lucrare trebuie s-o
"Cel
ce cheami apa mi"rii gi o
atribuim lui Dumnezeu aftrnci cind spunem:
varsi pe faqa plm6ntului"a8, precum gi in multe alte feluri din care am
ingeles ci norii sunt incinEi de prea mare dogoare incit stau parci de-a
drepnrl si se sece de cilduri. $i apoi nu trebuie si uitim una din
concluziile pe care le-am scos mai inainte, $i anume, daci. am inqeles din
exemplul citat al unhrlui de lemn ci nici chiar dupi ardere materia nu
dispare de tot, ci se absoarbe in aer, iar prin puterea focului o parte e
transfonnati in cenuEd.in cazul acesLa,daci o clati cu nimicirea urnezelii i
se schimbi si inldtisarea, curn se poate mentine neimpuqinati cantitacea
de umezeald. de fiecare dati cdnd aburii umezi sunt pdrjoli$ de puterea
focului, cdnd - dupi cum am spus - umezeala acelor vapori a fost uscati
de fierbinteali si a fost secituiti? Daci umezeala se evaporeazi acceptind
bucuroasi si fie transforrnati in cilcluri Ei tlebuind si se pulverizeze in
nesfdrsite pirticele cle vapori avdnd acum cu cotul alti infiti$ale, de ce n-ar'
tr-ebui si credem mai adevirati pirerea ci plin ardet'e se realizeazi o
rezeld. de lichid pdn care se pune la loc ceea ce s-acheltuitEi s-dpierdut?
Poate ci o astfel de pirer-e s-ar sprijini qi pe cuvAntul Scripturii, cale spune
'jgheaburile cerului
ci
s-au deschis"*(',acunci cind a fost vorba si cadi
ploaie pe pimint gi tlebuia si innece'cu api qi piscurile cele mai inalte ale
munfilor. Dar aceasti mirtr.rrie ar zice ci poate fi combltuti cu alte dovezi
din Scripnrrd, ctrci Scriptura obi5nuieqte si se indepdrteze de intelesul
propriu al cuvintelor.
"a
Si cercetim, dar, ce vrea si. inleleagd Scriptura prin cuvin[ele:
"inchide"? Fird. indoiali ci
deschide" $i a
numai cele inchise pot si se
deschidi gi numai cele deschise pot si se inchidi.. intrrcdt agadar pe
vremea lui Ilie c6.nd era secetd mare, Scriphrra explici acest lucru prin
"s-a
cuvintele:
inchis cerul trei ani si $aseluni" uo,prin acest lucru cred ci.
Scriptura voia si spuni ci s-auinchis stivilarele cerului a$acum se deschid
ele de reguli in wemuri de ploaie; dar tot atunci, in urma rugiciunii lui
Ilie, un nor s-a ridicat dinspre mare Ei cerul s-a deschis pentru ploaie5r.
Drept aceeatlebuie constatat ci nici atunci nu s-aspintecat tiria cerului ca
48. Amos 5, 8.
49. Fac.7, ll.
50. Iacob 5, 17.
51. III Regi 17,44.

srArarul cmcoRrEDEl.rtss,{

n6

"cer"
si cadl ploaie din apa cea mai presus de ceruri, ci prin cuvintul
gi care pune granili
inqelegem vizduhul care inconjoari piminnrl
qi
de
acele
desplrtiti
care
sunt
ei
vaporilor,
[inuCuri mult mai inalte ale
din cele grele nu se Pot
de
care
nimic
cemlui propriu-zis, mai presus
ridica, nici chiar norii, nici aburii, nici vinnrl, nici mirosurile, nici
pisirile.
"cer" ceea ce
atirni tocmai
E u$or de inteles de ce Scriptura nume$te
deasupra capetlor noastre qi tot aqa intrelegem qi cd ceea ce vor si spuni
"pisirile cerului"52 e spagiul aerian in care zboard ele. Dar daci
cuviniele,
a$a stau lucrlrile, cu aceasta tofuqi inci nu s-a limurit intrebarea: cum de
nu scade umezeala prin transformarea, respectiv prin arderea vaporilor
sub presiunea forqei naturale?
$i in afari de aceasta ar fi bine si examinlm mai cu grlii si alti
probleml folosindu-ne de argumente mai deosebite. Poate ci printr-o
griji mai atenti, nu vor mai da greg in rezolvarea care i se cuvine.
Ai auzit, desigur, de mirea[a proorocie privitoare la puterea minunati
"Cine
a misurat cu
prin care Dumnezeu a creat lumea qi in care se spune:
mina apa qi cerul cu palma qi tot pimdnnrl cu pumnul? Cine a Pus muntii
cu cAn-tarul si dealurile cu cumpina?53 Cred ci prin aceste cuvinte
proorocul ne invati limpede ci pentru fiecare din stihiile lumii au fost
rdnduite de cicre puterea lui Dumnezeu, care Pe toate le implineqte,
"mini", "palmi." sau "pumn" cu
misuri specifice, pe care El le numeqte
ajutorul ci.rora ii aduni pe toti, potrivit misurii cuvenite fiecIruia. Or,
daci cerul a fost misurat cu Puterea cea dumneze\ascd iar apa cu pumnii
miinii qi inu'eg pimdntul cu pumnul, daci vdile le-a a$ezaccu cXntarul $i
dacd a rinduit o iniltime anumiti, anrnci urmeazi ci fiecare din stihii iqi
au misura qi capitul lor: nici si creasci, dar nici si se ciunteasci din cdte
au fost misulate de Dumnezeu, ci rimdnin<l fieca1e la misura rincluiti
de mai inainte. $i daci gi pt'oorocia rnirtudseEte ci in lumea fhphrrilor
existente nu se constati nici cre$tere, nici scidere, e sigur ci fiecare stihie
rimine
pentru totdeauna legati de misura sa proprie, doar cd' firea
hrturor fipcurilor fiind schimbltoare, la rindul ei se transformi si se muti
una sub inEtisarea alteia, revenind pini la urmi, in temeiul acestor
transformiri si mutiri, la vechea lor stare. Iar daci ace$ti vapori umezi
cnnd ajung in contact cu o sursi fierbinte isi schimbi calitatea
transformindu-se prin ardere intr-un fel de ti.rini uscati, a$a cum am
ardtzt mai inainte prin exemplul untdelemnului, s-ar cidea si examinim
de acum daci oi acolo sus aceasti noui calitate a vaPolilor schimbati
tocmai prin contrarul lor ar fi cu putingi si se menlini si pe mai departe,
in cazul cdnd se evapori si acel rest de bucitele mirunte si fine.
52. Matei 6,26.
53. Is.40, 12.

SCRIER.IEXEGETICE

3
F

tt7

Eu cred ci-i posibil si-ti dovedesc qi acest lucru prin mirturii clare.
Cdci nici acea funingine mlrunti nu rimine permanent aici in aer, ci
transforrnAndu-sedin pricina rarititii aerului intro stihie inmditi se lipesc
de pIm6nt qi de peregii tavanului. De aceea tot a$a trebuie si credem qi
despre acei vapori anume ci sunt impinqi de v6nnrri in regiunile mai
inalte ale vizduhului infierbintat unde se menqin ca materie care urmeazi
si transforme prin ardere umezeala in praf uscat, care la rdndul lui, aqa
inrudit cum e acum si cadi qi si se depuni jos pe pimdnt.
Cici in toate fdpftrrile e siditi o fortl fireasci de atraclie incit n-ar
pirea deloc straniu ca nigte vapori uscati pi miruntri ca girina si se
amestece si si se faci una cu uscatul. Daci toati umezeala arfi de naftrri
uleioasi atunci 9i vaporii ei, aqa grei cum sunt, s-ar transforma prin ar.dere
9i prin evapor-are in materia de culoare neagri pe care o cunoa$te fiecare.
Intrucdt insi vaporii sunt in chip firesc foarte fini si foarte transparen[i 9i
atunci cind ajung in contact imediat cu fierbingeala isi schimbd calitatea
<lin urnedi in usca&i, va trebui s;i nu uitim ci in sinca lor vapodi sunc un
elemcnt pur aerian, a cirui finetre scapi puterii noastre de cunoaqtere.
Daci ar socoti cinela ci trebuie sd ne incredem mai mult in sirnturi dec6t
in cugetare si daci el ar cerceta si vadi qi cu ochii acele mirunte qi
invizibile pirticele, acela ar observa mulgimea acestor particule doar atunci
cdnd le-ar privi prinu:un geam strib;tut de niste raze de soare, cdnd
multimea acelor particule se zi.regtemai clar in acea portiune de aer decdt
dtrel. Cici aici acea mulgime de pir-ticele ce plutesc prin aer, care nu
poate fi zdnti. decdt doar cu ajutorul razelor solare, daci iqi indreapti
cineva privirea va putea ziri cum pluteqte in jos, una dupi alta, mulgmea
acelor pi.rticele de vapori. Iar ceea ce se poate vedea intr-o anumiti.
por[iune a vizduhului e semn ci se petrece aidoma in toati lumea, penuu
ci o asemenea priveliqte se repeti firi incetare prenrdndeni, cici peste tot
vizduhul e plin de aceleagi pi"rticele. Aqadar daci prin vizduh acest
transport de pirticele are loc firi intrerupere, e limpede ci aceasti
migcare prin vizduh nu se termini qi nici nu se pierde (cici argiga focului
nu se resimte daci peste aceste pirticele se abate weo izbeliqte ori weo
furnrni), aqa incit trebuie si credem ci materia provine din acei vapori,
despre a ciror prezen[i vorbim gi care fiind umezi sunt atraqi de arsiti si
dupl ce s-au pi{olit qi sau carbonizat nu mai rimin in vizduh, ci se
intorc iariqi pe pimdnt.
Dupi cum, dar, in organismul nostru hrana misnriti se mirun[e$te
si-qi schimbi infitrigarea, pundnd la dispozigie ceea ce poate fi de folos
uneia sau alteia din pirgile trupului cirora le aduce o coti-parte de
cre$tere potrivit alcituirii qi dezvoltirii fiecirui midular.in parte -gindnd
seama desigur de diferenta de sec ori de umed, de cald ori de r.ece,
Iuindu-si ca hrani tocmai ceea ce-i trebuie cici tocmai in aceea sti finetrea

srArrtul crucoRtE DEN]6sA

ll8

ofertei ca si dai la cirnpul potrivit ceea ce se ccl'e -, tot a$ape nesimtite se


face si aclirugileaacclor particule la intinrlerea uscatului. De aceeaoriunde
se lipeEcc cevzrgi se contope$te cu ceea ce-i in chip fir-escaplopiat, acolo
intervine 5i schirnbareafirii: buleirul tlage la bulgdr, tirina sc face girini,
piatra se impietre$te, universul se supune universului si ol'i unde s-ar'
intirnpla si cacli ceva solid peste un corp uscat acestail afi'age gi-i schimbi
infi(i$area. Iar rlacl cineva crecle ci-i greu <le admis a$aceva pentlu piatri,
oricit pare ci s-ar impotrivi la aceasti juclecati sinitoasi, eu n-am sd mi
iau cu el la harti. Cu toate c:i o astfel rle opinie ar pirea nefireasci
infiucit n-ar' fi plirniti, luati si dusi de vdnturi, ea e totu$i rnutati de cei
care e primesc, cici stiu ci astfel de materie carbonizati pici adesea pe
pimdnt.
Dar poate r',i va zice cineva ci afir'matia nu se potdve$te cu ceea ce am
discutat mai inainte: ni s-a cel'ut, anume, si aritim ci apa rimdne in
continuu o misur-d ca cle la inceput qi ci arn greqi daci am sustine piret'ea
contlar; $i acunci fie ci vaporii arEi rimdn in foc fie ci ei cad la pim6nt,
in ambele cazuri umezeala din aer se impugineazd, irt otice caz canLitatea
rle api a fost cheltuiti acolo: de aceea va fi nevoie si reluim din nou
prob^lemasprc a ajunge la rezolvareaclari a temei propuse.
In rtefinitiv, cc este fir'ea? Nimic <lin celc contemplate stihial in
legituli cu or-ganizzrrealumii inconjr-rritoare care ar fi fost fi<:ute uniform
si neschirnbabil de Creatot'ul lumii, ci toate se schimbi una intralta. Cici
toate se slrstin una pe zrlta ca qi cum aici pe pimdnt toate aI'fi dirijate de o
migcare neincetati care le schimbi una in alta aducindule iardqi ca
ino'-un cerc, la starca dc la inceput. Ial' intruc6t aceasti schimbare nu
inceteazi nicioclati, urtneazi ci toate fi'ec alternativ schimbdndu-se una in
alta, revenind pini la urmi in vechea lor stare. Cici nimic din ceea ce
existi nu rimine in starea de acum5a,ci-qi pisu'eazd, fii'ea ameslecati de
acurn cu altceva. Dar r:inc va putea spune cum se dcsfi$oari in aminunte
parcurgerea circulari a acestei puteri care schimbi intl'eaga fire pr-in
mijlocirea celor patru stihii? De buniseami ci ele se schimbd direct unul
in celirlalt si nici ciclul accstor schimbiri nu are loc totdeauna intre
aceleaqi stihii, ci, de pildi in vreme ce apa se rispdnde$te in vlzduh sub
forma de vapod, vaporii dupi ce au servit drepc hrani pentru dogoarea
vipiii, se fac scnlm ca pfundntul, schimbindu-se parcd intr'-un fel de
dupi ce a
cenu$i dupi cum au trecut prin foc, iar la rdndul lui, piminul
ciclul
intr-eg
schimbiri
a
incheiat
asfel
de
aceste
toate
a\ut parce
schimbidlor'.
De fapt, pf,ni acum nu s-a cel'cetat clacXoriginea apei tlebuie ciutati
Din aceasti pricini trebuie si ne intrebim dacd e cu
a,
]Trynr
"Nirnic
din ceea cc cxisti
54.
rrluiclin natrrra.
crrrluliorrisnr

nu rinrine

in starea de acunf' alti

lbrnrularc

SCRII'PJ EXEGETICE

ll9

putingi ca rlin pimint sd faci apzi. in orice caz, nimeni si nu ne


inr,'inuiascd daci o astfel de cer(:eLtl'e va fi mai lung5. Cdci vedem in
naturi
multe obiecte uscate umezindu-se parcd in chip fir'esc,
s<:himbdndu-si astfel insuEirile <lupi cum putem vedea ci se intimpli cu
metalele lisate in sarc sau cu cele care clintr-o umezeali oarecareajung si
inghete. La astfel <le obiecte deEi insuqirea principald este usciciunea,
totu$i daci ele 4tung sd stea in ploaie se umezesc Ei-qischimbi insu$irea
uscati intr-una umecli. Tot aEa se intimpli qi cu mierea, care oricAt cle
intiriti $i <leviscoasi ar'fi, claci o pui la cil<lurd se face moale $i uneor-i
curge ca olice lichid.
Dar si lisim la o parte aceste lucrud Ei mai bine sd reluim fir'ul
cugetirii pe care ni l-am fixat de la inceput. Trebuie ginut seamaci stihiile
diferite nu au numai o singuri insuqire prin care se deosebescde celelalte,
ci se manifesti prin calititi diferite, clintre care unele nu comunici intre
ele, ci se comporti antasonic intleolalti, pe cincl altele colaboreazi si se
impaci chiar si cu cele care le sunt potrir,rtice.Astfel, pe pimdnt 5i in api,
ust:iciunea qi umezeala nu se irnpa<.i intre ele, <lar Si una qi cealalti rezisti
lzr ricoare, aceastafiind sor:otiti chiar ca un mijloc care le une$te.A,$anu
se irnpaci nici cu aerul rlin pricini ci cea dint6i e srea, pe cind celilalt e
uqor',<lar si aici umezeala le irnpaci asa zicdnd pe amdndoud. Aerul nu se
impaci nici cu focul inuucit le desparte <lif'erentade cilduri qi de riceali
dintle ele, dar ambcle au ceva cotnlln, cat'ele impaci: ambele sunt u$oal'e.
in sfdrsit, gr-eutatea pimdntului nu se impaci cu u$urin[a, cu aentl, in
schirnb usciciunea e comuni la amindoi si cdnd e cazul se impreuni
laolalti in aceeaqiardere. Ce am putea deduce din aceasti examinare?Ci
riceala poate fi observati at6t pe pimdnt, cdt si in apd 9i in aert"',tonr$i cel
mai bine se impaci in api, in care-qipistl'eazi natura, alungind de la ea
ba$ocura proveniti din usciciune $i dugminia pe care o are fati de
cilduli.
Dupi cum, agatlar',usciciunea provine in chip firesc din fierbingeali,
iar fcrcul nu se poate spune ci se produce numai prin mistuirea altei
materii, tot a$ava tlebui si spunem ci Ei ricoarea poate fi pusi in leginrri
cu umezeala, iar <laci in stal'e natul'ali apa e in acelaqitirnp si umedi si
1ece, $i rlaci insu$irea obiqnuiti a pdrndntului este tot riceala, anrnci
ur:neazi ci intle ele nu se ingi<luie riceala cu usciciunea $i nici cildura
cu fiigul. $i <laci in chip fir'esc s-a rlovedit ci fi'igul a adus apei o mirire a
volurnului atunci cdnd a inehe(at-o, in t:hip logic ar trebui spusci, pou'ivit
insusirii lor' fire$ti, dar si puterii cu cal'e au fosc inzes['atc 5i apa se gise$te
ascunsirin pirnint, <lzrr'$ipimintul esrc tlestul irl adincul apelor'.Iar claci
firesc nu sc prea ingicluie ca apa qi fiigul si se <lcspalti t:omplet
lryh:q
55. Vcr'l;ul r:r{}xorxxo(olrsen,)are in scrisrriSSntlrlui Crigolie o h'ecventi setrtnificatir"i.

ffi
&,

120

srAvttrL GRttx)Rll-DEl.rYs.sA

untrl de altul, ci chiar daci se intimpli uneori ca una din acesteinsuqiri si


fie absorbiti de cealalti, totu$i nici a[rnci nu putem spune ci. aceasta e
starea cea fireascI, ci cd numai datoriti unei forte striine le vedem noi
acum pe amdndoui unite laolalti.
Cici deodati cu imprlqtierea umezelii in aer urmeazd. gi ricirea
particulelor mirunte de vapori in vizduh; tot a$a,in ricoarea pistrati in
adincimile pim6ntului nici umezeala nu gi-a pirisit insuqirea ei inruditi
adici ricoarea, ci aceasti putere ri.coritoare asezatl de nanrrd in pimint
a umezelii, care isi zimisleqte
se transforml intr-un fel de siminti
neintr-erupt aceasti insuqire, dar care poarti griji ca qi in caz de frig prea
mare si transforme gheaga in api. l,a toate aceste lucruri, daci cineva
ne-ar cere socoteali intlebdndu-ne care-i caurzacare poate schimba star-ea
solidi a unui obiect intr'-una lichidi, nu suntem in stare si rispundem...
nici la aceasti intrebare nici la multe altele, de pildd" cum se dizolvi apa in
vizduh gi cum se a$eazi jos, cizind incet, ea care prin fir'ea ei era grea 9i
pe care schimbarea de acum a ficut-o u$oari. CI aceste fapte se petrec
aievea ne incredintreazd simturile noastle, dar ca si explicim in ce fel se
petrec ele in naturi, mintea nu ne ajuti s-o spunem. In schimb, oricine ar
vrea sd verifice in chip experimental aceasti plrere bucuros ii vom pune
inainte drept mirturii cazurile celor care sapi fhntini. Cici cind sapi prin
pimint uscat nu ajungi curind la apd, ci pipiind pimdnnrl simti ci
intilnesti mai intii niqte pimdnt ud qi ci cu cit sapi mai adinc simti ci te
apropii de locuri mai ricoroase $i ci de acum bulgirii pe care-i sco[i sunt
tot mai umezi, iar daci cobori cu sipatul si mai addnc dai peste o api. cam
nrlbure. Dupi aceea, mai sipind un timp atingi coltul unei pietre 9i
atunci, tocmai acolo unde razele soarelui pitrund mai pufin, cu toate ci
itri inchipuiai ci mirimea acestei pieu'e qi-ar fi dat si ingelegi ci aici nu se
giseqte nirnic, c()crnaiacr>lo ti sc infitiscazi ni$[e vine, in care se stringc
din rlirct-giilcinconjuritoare izvoml pcntlu fintina intreagi.
Ccea ce se intimpli cind sipirn cu mdinile noasfi-eo astfelde groapi
clin toate direcgiile tot mai rnulti
in pirnint qi cind ne intimpini
jos
la
izvor', se pare ci a$a se indmpli
umezeali pdni si ajungem
pretutin<leni, crici ccea cc se prczinti rnai intii prin umezealaabia simtitit,
se confirmi dupi aceea prin cdteva viniEoare ci te apropii de giurele mai
largi, din care se poate dobindi prin unirea tuturor s-ajungi la izvorul
ffintinii.ltqa se int6mpli cu apa care umezegtepimf,ntul, r'icorindul qi cu
firea isi urnteazi calea ei
ricoarea provocati de ulnezcali, pt'oces in <;at'c:
intreagi. Plovcniti din apa stldnsi 5i arlunati, oriundc are loc acest lucm
in pirndnt, bulgirii au fost clati la o parte qi asa a apirut ceea ce numim
"fdntini".
Drept dovadi cd izvorul qi cauza apelor o formeazd,r'icoarea
noi
faptul
ci
e
tinuturile nordice sunt mai ricoroase, dar qi mai bogate in api.

SCRIERIEXEGF,TICE

l2l

$i ginuturile mai insorite ar'fi tot a$ade udare de apc daci nu ar impieclica
lipsa ricorii fbrrnarca apelor. Dar dupd crun apa strinsi <lin pricina picirii
ploilor ajuui la f<rrrnareapiraielor'qi rAurilor', clriar daci ne-am gdndi la
fiecare picur in partc $i cu toate ci luate separat le-ai cre<ledoar o nimica
toati, tot a$a gi urnczeala intrati in p:irnzlnt si strinsi din multe izvoare di
na$tel'eriurilor'. lar ginrlinrlu-ne la mulqimea acestor curgeri nesfirqite de
ape, cine s-ar incunreta si spuni cum qi rle un<le se formeazd, atAta
intinrlere de api? Oare ne putem da seama cdt de mad sunt gdrmudle qi
golfudle acestor ape, (:are inconjoari inU'eg pimdntul? Dar qi acestea,
daci nu s-ar rnai s(:urge mereu :ipi in ele, n-ar seca oare in sr:urti vreme?
Tu observi ci s-ar putea si ne inchipuim c-ar fi mai multe miri. Ei, insi igi
vor rispun<le ci chiar daci qi acelea s-ar goli, tonrqi qi acelea vor putea fi
urnplutc. $i oricdt de multe miri ti-ai putea inchipui, cugetul sindtos te va
putea inu'eba: de un<le puterea de a Ie umple pe toate? Aqa inclt chiar'
daci ai incerca si mcrgi la nesfhrgit 9i ai aduna miri peste rniri si tonrqi sd
nu limini
nici una din ele frrd izvot',va u'ebui sd ingelegi pini la urmi ci
niciodaui nu se va intimpla ca apa si n-aibi izvorul ei?
De aceea, intlucdt trebuie descoperiti cavza de unde a provenit apa
cea dintii prin care s-au si inchegat insuEirile ei, ar fi mai potrivit si ne
gnndim la felul cum se fonneazi izvoarele insele, iar noi si scormonim
c-ar exista si mdri subpirnintene, cdci mai ugor ingelegem lucrurile dacd
ne gintlirn la firea apei cle a aluneca tot ntai la vale. Cici cum ar putea
curge in sus ceea (:e pou'ivit firii sale, se scurge in jos? $i apoi cdt de mari
tlebuie si fie acele intinderi de api incdt cantititi nesfhrqite de ape si
curgi veacuri de-a rdndul firi sd se opreasci, dar aqafel cdt nici si nu sece
si nici si nu se termine?
Si reqinern clar din cele spuse ci belgugul de api nu va lipsi din rduri
pentl'u <;:1Ei pirniutul insuEi se schirnbi in ca. Iar rnirimea uscatului nu va
scidea odcit <le mult ar astupa din el intinderilc de ape pentru ci el
mereu este sporic prin evaporarea apelor'. Or, daci aqa se petrec lucrurile,
nimic nu va impiedica si aibi loc procesul fir'esc de tr'ansformare
reciproci a stihiilor. De unde deducem ci tocmai aceasti r6nduiali a
schimbirii reciproce a stihiilor este cauza propriu-zisi a tot ce se int6mpli
in naturX. De pildi prin evaporare, apa se schimbi in aer'. La rdndul lor,
norii plini de api sunt mistuiti de dosoarea cildurii extreme. Ceea ce-i
pdmdntesc e scos din umezeali prin intervengia focului sau a zidufului,
fiin<l redat din nou pimdntului, dar in acelaqi timp pdn ricoare e
schimbat iarisi in api, in a$afel incdt firi nici o piedici stihiile se impaci.
intre ele qi se completeazd una pe alta, nici una ncducnnd hpsi pentru a se
hrini, <larnici una neavin<l prisos netlebuitor ori firi rost, ci toate rimAn
lnereu in misura in care au fost create.

122

SFANTI.IT- GRIC}ORIE DE N1SSA

ASadar',din discutia de pdni acum ulmeazd cd, aPa cea mai presus
decdt tiria cerului!' ale alti itrucnrri decnt cea umedi, de jos, cici din
cele spuse am inteles cd prin chelnrirea umidititii nu se alimenteazi
puterea focului intrucdt e lucru dovedit cd. in caz de ingheq cildura nu
Lreqte, ci se stinge iar la un loc umed chiar Si obiectele usca[e se nimicesc,
nu sporesc. Drept aceev ar fi wemea si indreptim in alti directie discu[ia,
intrebandu-ne cum se face cd, abia dupi trei zlle au fosC crea[i toti
luminitorii $i toate stelele de pe cer? Or am bi.gat de seami ci pentru
fiecare din minunatele lucruri pe care le-a creat Dumnezeu' a Premers
potrivit istoriei lui Moise, cuvnnnrl dumnezeiesc cal'e poruncea Ei ne didea
si intrelegem ci taina invi$"nrrii dogmatice nu rimnne intipiriti doar in
cuvinte, ii i.t u."u putere creatoare plini de inlelepciune, prin care cele
'tune foalte" se dovede$teci erau desivnrSite Ei ci inci
pe care le socotim
he la inceput toate au existat datoriti lucririi lui Dumnezeu desfi$urate
intr-o orcline 9i intrelepciune, rinduite fiecare la locul lor poCrivit puterii
dumnezeieqti netrecitoare.
Termin|nd a$adar crearea fhpnrrilor, Pe care le putem percepe cu
simfurile, Moise ne-a aritat ci aceastae propriu-zis lumea intreagi atunci
"La inceput a ficut Dumnezeu cerul piminnrl'',
Si
cind a repetat cuvintele:
"lumea intreagi", iar ceea ce utmeazd,
ingelege
cuvinte
se
aceste
cici prin
de acum ne arati descrierea creirii fiecirui lucru in parte. A"$adar,deodati
cu toate celelalte lucruri a fost creati Si lumina de la inceput atita \'reme
cdt pirgile intunecate ale lucrulilor stiteau inci in calea puterii lui de
pitrundere, dar din clipa in care fiphrrii i-a fost dat de la Dumnezeu
iemnalul de a impodobi lumea, de atunci puterea de incilzire si de
luminare a fipfurii s-a ardtzt prin fine1e 5i miqcare, ea a [a$nit peste tol $i
din clipa a.eea putem sPune ci universul a fost inchegat gi format, cu toate
in palticule
cI Si de acum-, deSi uniti, ea rimdne mereu impirliti
cite se vid
din
limpede
e
Cici
fi
acestea.
ar
de
inrudite
nenumirate oricit
ci dupi
socoti
cineva
ar
daci
totuSi
nu-i
siguri.
ci nici puterea luminii
$i
intlucit
n-ar
greqi,
toate,
din
proveniti
numai
una
felul ei-lumina ar fi
singur.glas
i1u'yn
expr-imi
Dumnezeu
lui
inci de la inceput Ei cuvnnul
lumina in genei'al firl si fi adiugat c-au fost flcuti Ei alti luminitori. In
schimb, daci cineva s-ar lua dupl cele ce se vid, acela ar da si se inqeleagi
ci-i mare deosebirea intre puterea de luminare a unora sau altora dintle
fipturi.
"Singu'ul ca.e fa-cc minuni mari" 5'' Ia'
De aceea qi pt'oo.ocul a zis:
"Alta iste strilucirea soarclui
si alta strilucirea lunii si alta
Apostolul:
5*,ceea ce
strilucirea stelelor. Cici stca de stea se deosebe$tein strilucil'e"
"atnrosfert",
"Tiria
spatiul .cle cleasupm
cerului" are la Sf. Grisc)l-ie serrsul cle
56.
fbrrrtareanorilor, Il()n cal'e
detennini
ini\irne,
o
care,
la
anuiirita
cu
acr
uinrinfului"apa
, unrplut
di cleirsupratiriei".
tonstituie
5 7 . P s . ' 1 3 54,.
58. I L:or. 15,41.

SCRIERI EXEGETICE

F
l

r23

wea si spuni ci in general lumina e de multe feluri. $i desi toate cele


inqirate de Pavel au fiecare putere de a lumina $i anume fiecare in misura
si in felul lor diferit incdt pe bund dreptate se poate spune ci desi fiecare
lumineazi, totusi se observi ci lumina fieciruia nu se confundi, ci fiecare
lumineazi specific. Or, daci stau a$a lucrurile, nu cred ci aEgregi daci a9
ajunge la concluzia cd"agaa ingeles lucrurile qi Moise, anume, ci la inceput
toati puterea de luminare a fost concentrati laolalti numai ci meditind la
firea hrturor celor create si allind cdt de mare e deosebirea in plus sau in
minus in ce priveqte finegea si mobilitatea dintre cele doud lumini, a
ingeles ci-i destul spatiul de trei zile ca si se poati face aceasti distinctie
dupi temeiuri sigure pi adevirate, aqa incdt ceea ce formeazi in esenl.i
focului ceva cu totul fin, u$or $i nematerialnic si ajungi tocmai in fruntea
frpturii sensibile -, lucru pe care-l admite chiar qi lumea celor cugetitoare
Ei frri de trupuri - in schimb, ceea ce-i mai neputincios qi mai incet si
ri.mini in preajma celor fine qi u$oare. $i aceasta,iariSi, potrivit deosebirii
create de insu$irea fireasci se imparte in Saptecategorii de lumini toate
inrudite intreolalti, dar strdine dupd soiul lor. Prin adunarea la un loc a
hrturor pirticelelor menite sd dea soarelui pulerea de a striluci s-a format
"luminitor". Tot
agas-aintimplat qi cu luna
pini la urmi un singur mare
precum si cu stelele fixe:
si cu fiecare din planetele riticitoare
impreunarea omogeni a tufirror a dat na$tere unei singure lumini vi.zute.
$i iatn a$a au fost ficute toate.
De altfel qi marele Moise s-amultumit si pomeneasci cu numele doar
"luminitorul cel
"luminitorul cel mare"
pe cele mai cunoscute, anume
Ei
"stele".
mic", pe cdnd pe ceilaltri toti i-a numit doar cu un nume generic de
Iar daci ne-am supira pe neputinta mintii noastre, care fiind coplegiti de
slibiciuni nu poate urmiri finefea inlelepciunii dumnezeiesti si nu se
mire deloc cineva daci s-ar gindi la siricia firii omene5ti, potrivit cireia ar
fi bine chiar daci nu poti si nu greqegtideloc, ahrnci mi.car si sivdrseqti
cnte un bine. Spun lucrurile acesteacu gdndul la ri.stimpul celor trei zile,
care cred c-a fost suficient pentru ca toate cele create si poati fi vizute in
lumini. Cici desigur ci existi qi un alt mijloc poate, chiar daci e mai
potrivit decnt ni-l spune puterea noastri de ingelegere prin unitatea de
timp putem misura trecerea wemii si din care si reiasi qi posibilitatea de a
deosebi si functia luminii qi prin ce cantitate a focului, ori in ce fel s-afdcut
separarea luminii dupi felul lor deqi sunt nesfhr$ite deosebiri intre ele,
dupl poziqia in care sunt puqi in chip firesc ai dupl felul in care i-a a$ezat
aceeaqi putere a firii. Dar n-a al'trt loc nici o. tulburare qi nici o
neorinduiali
din pricina ordinii nestrimutate puse de ingelepciunea
dumnezeiasci potrivit insuEirii proprii a fieciruia, a$a inc6t tirimurilor
celor rle sus si le fie rdn<luite tocmai lucmri de esentd cu adevirat

124

srAttluttrr cRtcoRlE DEtrIlBsA

superioari, aga ca $i conducitorul si-qi aibi locul siu propriu, qi 2rnume


cam la mijloc, putin spre sud, putin spre nor'<l,cam pe Calea lactee sau pe
linia zodiacului, implinincl astfel a$ezarea tunrror stelelor la locul lor
propriu, dar si fie<:arestea si-$i aibd nu doar un lot: oarecare, ci fiecare si
fie aqezati la locul siu, rdnduiti fiecare dupi mdrime qi putere egali,
rimdndncl fiecare nemi$cati gi statornicd dupd cum le-a rinduit acestlucru
in qelepciunea Creatorului.
Acestea qi altele de felul lor sunt cele spre care privind il apuci pe om
ame[eala cind isi vcde neputincioEia cugetului penuu cd nu-oi poate
explica in ce chip a fost prelungit rdstimpul de trei zile pentm ca si se
poati distinge inu'eolalti lumina atitor stele sau cum a fost cu putingi ca
nesfrrgite fiind depirtidle dintre sferele cere$ti qi lumea de pe pimint
marea inqelepciune a lui Dumnezeu a qtiut a$eza soarele tocmai in
mijlocul universuluise pentlu ca si nu u';im cu totul in intuneric in
ristimpul de dinainte de a se fi aritat si de a fi ajuns si la noi su'ilucirea
stelclor'. $i a aqezattocmai deasupra capului nostl'u puterea de strilucire a
soarelui penu'u ca razele lui si nu ne intunece din pricina prea marii lui
depirtiri, dar a grijit ca nici din prea marea apropiere puterea lor si nu
ne rnole$easci qi tot a$a a grijit ca de acolo, din sferele cere$ti nici corpul
mai greoi si mai slibinog al lunii sd fie atras prea jos si si riticeascd in
uite insi nici de aceea cd
linuturi prea apropiate de pimdnt, firi'si
strilucirea ei, oricdt de palidi ar' fi ea, totusi si nu-qi piar'<li puterea de
lurninare. E drept, ci fiind de fir'ea ei mai greoaie, luna iti lasi o impresie
rle oboseali, dar spre <leosebire de lumina razelor solal'e, ea nu e tonr$i
su'Aine cdnd e vorba de a lumina. De altfel, cu toati neputinga firii noastle
de a cunoa$te rostul deplin al ingelepciunii cu cal'e au fost create toate
fipnrrile, clin felul in care au fost ele vizute in planul Creatorului, socot
ci, tonrqi, o oal'ecare ordine se poate despdnde destul de limpede de citre
cei care qtiu si distingi cdt de cit lucrurile.
Reluind a$adar ordinea in care au fost create fXpnrrile, iati ce putem
spune: datoriti mobilititii sale, cea dintii care s-a aritat in lume a fost
lumirra universali, care a insemnat terminarea tiriei cere$ti $i care ftxeaz6,
drumul circular al focului. Prin despirfirea de corpurile mai greoaie,
datoriti firii lor mai fine, corpurile mai puqin grele s-au impirgit, unele
in ape: odati ce a pus rdnduiali in
intldncl in pimdnt, altele riminind
cele de jos lumea u$oari gi fini a fiintelor cle sus,inuucit nu el'au toate de
aceca$i fiintI cu ele, dupi o anutniti o'ecet'e <lc vt'eme, se desfac de
comuniunear obqteasci qi se grupeazi dupi insu$iri inmdite, intre care se
59. Ca in perryectivi heliocentric.i.

SCRIERI EXEGEIICI:

r25

distirrge si rnultimea nenumirati a astrelor, fiecare av6n<luti calititi firesti


inniscuce qi carc ujrng tocrnai la locul cel mai inalt inu'e flpturi, uncle
rimdn fiecare la locul lor', nici oprindu-se vreodati din dmmul lor circular'
si nici schimbdnrlu-$i lreodati locul lor. Cici daci orincluirea lor este
neschimbabili, in schimb firea lor esteveqnicin miEcare.
Dtrpi migcarea cea mai rapidi. urmeaz;, pe locul al doilea, cea care e
cea mai apropiati <:atitezd,,ajungind la celcul al doilea;clupi el cea de pe
locurile u'ei si apoi pauu, pini la al qaptelea ca itezd.. Cici cu atit e mai
departc fiecare de cea de sus, cu cdt e mai intirziati si la viteza rotirii. Toti
luminitorii ace$tia au fost creati in ziua a patra, dar nu in intelesul ci
lumina abia atunci ar fi fost creati, ci ci abia ahrnci a fost specificati
fieciruia putere de luminare, pe cind cele care intrec pe altele in mirime
gi anume soarele qi luna, a ciror origine a fost legati inci de la inceput 5i
de crearea lurninii, dar a ciror orfnduire definitivi s-afdcut abia dupi u'ei
zile, pentru ci tot ce mi$ci, in timp se mi$ci qi orice alegere are nevoie $i
de un oarecare interval de timp. De aceea nu firi rost a fosc a$a fel
descrisi de citle Moise lumea creati ca si se ingeleagi organizarea ei
materiali, cdt mai ales faptul ci toate au fost rinduite de cicre Putel'ea
Creatomlui dupi curn s-a spus: deosebirea specifrcl a celor ce se vid in
lume s-aficut intr-o rinduiali si inqiruire fireasci qi intr-un anumit spa[iu,
atunci prin aritarea luminii obste$ti, acum lisind si se intrevadi in chip
special puterea <le luminare a soarelui si a lunii.
$i dupi curn lichiclele cu pucere curgitoare nu sunt toate la fel, desi
toate curf, ci la fiecare se vede o deosebire specifici de scurgere, cum se
poate vedea la ulei, la apa obiEnuiti ori la alginnrl viu, pe care daci le-ai
virsa laolalti intr.un vas, dupi o foarte scurti trecere de vreme, vei vedea
mai intii arginnrl viu, care-i cel mai greu 9i cu tendintra cea mai grabnici
de a cobori in jos, cu toate ci inainte toate tlei fuseseri impriEtiate; dupi
el cea care se gribegte sd se scurgi e apa, pe cdnd picdturile de ulei plutesc
qi se opresc deasupra amdndurora; tot a$a cred ci trebuie si cugetim 9i
despre cele propuse, cu singura deosebile din exemplul dat ci ceea ce se
intimpli acolo e din pricina g;r'eutitrii, pe cind ceea ce se intimpli pe
tirimul de deasupra tiriei cerului are o cauzi tocmai opusd. Cici la cea
dintAi creare a lumii toate tindeau si se urce in sus din pricina usurintei si
finetii lor, dupi cS,tiitezd. avea fiecare, potrivit puterii lui fire$ti, tot asfel
se gribesc toate, incdt ajung si se deosebeasci inu'eolalti potlivit virezei
lor mai mari.
Aqadar, dupl cum pouivit acestei pilde, scur[Jel'ea lichidelor qi
deosebirea dinu'e ele nu formeazi pl'opriu-zis nici o materie noui, ci

126

SFANTUL GR]GORIE DE }.I}5SA

distinge doar pe cea creati, tot a$a si in ristimpul primelor trei zIIe ale
creaqiei n-a fost creatA firea $i puterea soarelui, ci fiind deja revirsati
pretutindeni in lume, era concentrati si uniti in sine. Iar daci. mi-ar cere
"al
treilea cer" 60,despre care Moise n-a scr-is
cineva limurire despre cel de
nimic, dar pe care Apostolul l-a vizut si fiind ripit acolo in addncurile
inlelepciunli a ar:r;itcuvinte de nespus, vom rispunde ci acel al treilea cer
nu-i de felul celor pe care le-am descris cici mi se pare ci gi marele
"tinzdnd
61,dupi ce a trecut
spre cele dinaince"
Apostol, cvre era mereu
dincolo de granigele firii perceptibile prin simluri, a ajuns la un ti.r6.m
care poate fi inqeles numai cu mintea Ei cu duhul si a cirui priveliqte nu
"fie
in trup, nu qtiu; fie
mai era deloc trupesci, dupi cum insuqi ne-o spune
in afari de trup, nu qtiu, Dumnezeu gtie, a fost ripit unul ca acestapini la
al treilea cer".
Deci acea culme mai de sus a acestei lumi cred ci trebuie sd fie cel de
"al
treilea cer" pomenit de Pavel, ci.ci acest Apostol imparte tocmai in trei
ceea ce putem noi vedea cu ochii gi fiecare din aceste pir6i de care
"cer" 62cici
cu o oarecare
vorbeEte el sunt numite dupi obiceiul Scripnrrii
"un cer"
acel vi.zduh de aer mai
exagerare, cuvinhrl Scripnrrii nume$te
des, pe unde ajung at6t norii si vinhrrile, cdt si zborurile inalte ale
"norii cerului" 63qi de "pisirile cerului"6a.
pisirilor atunci cind vorbe$te de
"cer"
numai in felul acesta, ci il pune in
Dar el nu pomene$te cuvdntul
"tiria
cind
zice: "si scoati apele vietili cu
cerului" afirnci
legdnrri cu
suflete vii qi pisiri zburitoare pe pimdnt sub tiria cenllui"65. AIti dati
"cer'" gi "tirie"
acel tirirn de dincolo de sferele
cuvdntul Sclipnrrii nume$te
"stele riticitoare". Cici zice: "$i a
planetelor', pe unde tlec a$a-numitele
ficut Dumnezeu doi luminitori mar-i qi i-a pus pe ei in ti.ria cerului ca si
lumineze pe pXmdnt" 66.E limpede pentru oricine gindegte sinitos ci
"cele de
sus", culmea lumii vdzute,
bolta instelati sau cum i s-a mai spus
care nu poate fi sesizati decit doar cu mintea gi cu rafiunea, a fost numiti
"cer".
"tiria"
sau
Asadar spr-e cele care nu se pot t6lcui prin cuvinte dorindu-se
"si nu
privim la cele ce se
Apostolul, dupi cum ne indeamni qi pe noi
"cele
"sunt
ce nu se vid ci sunt vegnice"67,
trecitoare", ci la
vid", intrucdt
ceea ce wea si spuni ci unde l-a ripit dorirea, acolo a fost inil[at intru
60. II Cor. 12,2.
61. Fil. 3, 14.
62. I Tes.5.23.
63.Matei24,30.
64. Matei 6. 23.
65. Fac. 1.20/ed. l9l4
66. Fac. 1, 14;16.
67. I Cor. 4. 18.

,t:

SCRIERI I,XEGETICE

t27

"$tiu
puterea harului. Pebaza acestei dorin[e, in loc si spuni
un om care a
intlecut orice fipturi sensibild Ei care a pitnrns pdni in adnncurile fir'ii
celci ingelegdtoare intr"ucit a invigat Sfintele Scripturi inci din tinere[et;8
"al
intipirindu-qi in sine insuqi nurnele ei, a numit
treilea cer-" pe cel din
ulmi <lintre cele trei tirdmuri de sus. A lisat in urmi. vizduhul, a tr-ecut
clincolo de cercudle pe unrle inconjoari stelele,a intrecutini.lgimea de pe
urnri a piscurilor etedce qi ajungind la acea statornici $i neschimbdtoan-e
fire, care numai prin cuget poate fi sesizati 9i acolo a vdzut fi'umusetea
raiului Ei a auzit ceea ce firea omeneasci nu poate glii" tre.
Rirspunzdnd la inu-ebirilc pc care in[clcpciunea ta mi le-a pus, omule
al lui Dumnezeu, n-am ciutat sd-mi infrumusefez cuvdntul cu nici un fel
de grai figurativ, nici n-am lisat necercetati lteo problemi din cele care
mi s-au pus inainte, ci pistri.nd pe cAt s-a putut in[elesul propriu al
cuvintelor'?0 am urmat in discutie rinduiala firii $i, pe c6.t a fost posibil,
nimic din cele care par', la prima vedere, potrimice nu le-am lisat
necombihrte $i nelarnulicett. (iic priveqte celelalte lucruri despre createa
lurnii aga cum s-a petrecut ea in cele $asczile, am crezut c-ar fi zadarnic si
mai stirui dupi ce acel glas neintrecut al dascilului nostrar Vasile n-a lisat
"despre
la o p;rrte nimic din ceea ce priveqte acea discuqie in afari de cea
crearea ornului", pe care ti-am tlimis-o mai inainte tot [ie, pl'ea
vredniculeT2.
Pe tine qi pe togi cei in m6na cirora vor cidea aceste cirti ii rog si nu
creacli ci in vl'euna din accste doui cirfi m-as fi ridicat cu oal'ecar-e
prepus; ci acolo am completat pe cdt se putea unele lipsuri, adiugdnd
"llexaimeron"73,
fi'atanrl despre om lAngi celelalte la care s-a nevoit el in
iar in scrierea de fatd. m-am strd.duit din toati inima ca, pentnr cei care
cauti o concluzie logici in cuvintele Scripturii, si cer ca deodati cu aceste
cuvinte si se rimdni la intelesul celor expdma[e acolo, in aqa fel incit
tilcuirea fir'easci si se sprijine pe textul respectivto.Daci se va fi strecurat
lreo lipsd in cele ce am spus, n-al' fi nici o supi.r-are daci fi'itia ta sau
oricare dintle cititori ar aduce indreptirile de lipsi. Cici nici jertfa celor
doi oboli ai viduveiT5 n-a oprit dania celor boga$, dupi cum nici cei
68. Mat. 19,20.
69.Il Cor. 12,4.
70. Urmi"nd deci exegeza literali a Scripturii.
7l Aici se referi atdt [a ereticii arieni 5i pne.,rnatomahi, cit si la filosofii nanrrali$ti, in mod
arrrintind pe Epicur.
suecial
'
de fata, c6"t gi Despre facerea omului au fost declicate fi:atelui siu nrai
72. Atit rfierei
t6nir,-Petru, care inci nu qiunsesesi fie ales_episcopde Sebasta.
73. A se vecleasi cele ipuse la inceputul atester scnen.
74. Avent aici.bine sirbliliari inie4rrctir-ea istoricoliterari a Bibliei, dupi cum in alte
scrieri o avenr pe cea alegoric-anagogici. 7\gae cazul cu Vala hti Mobe, gi Ornr?ir.lela C6ntarea
Cintatilor.
75.Mateil2,42.
.ji!

128

SFANTUL GNC'ORIE DE MSSA

care diruiau lui Moise ca dar pentru ri<licarca ternplului piei, lemn qi pir
nu se impotriveau prin aceastacelor cale aduceau qi aur', argint sau pietl'e
scumpe"'. Din parte-mi voi socoti c-am fXcut un lucru bun daci acest mic
dar ar fi bine pl'iniit sub formi de pir', cu care, plin ptrrpura [esuti cu
aurul rugiciunii Tale, s-ar putca face o imbriciminte Cclui al cirui nume
este Judecata, Alitarea si Adevirul, curn l-a nurnit Moise77,care astfel de
haine a ficut arhiereului dupi porunca lui Dumnezeu $i Ciruia impreuni
cu Fiul qi cu Duhul Sfint se cuvinc slavd si putet'e in vecii vecilor. Arnin.

76.Ies.25,l-40.
77.Ies.28,26.

DESPREPITONISA

Scurta compozigie intinrlati uneori Despre pitonisd, alteofi Despre


venIilocd.'", ne arnintc$te de un episod nenorocit legat de viaga regelui
Saul, ciruia proorocul Samuel ii adusese la cunoqtinti ci^ din pricina
picatelor lui, filistenii se for face stipini peste [ara lui Israel. In disperarea
sa, regele s-a gdndit sd,uzeze de actiunile vrijitoreqti ale unei femei din
localitatea Endor'. Asigurind-o ci nu i sc va int6.mpla nimic, vrijicoarea se
executi. in ce fel a dEcurs practica r,r'ijitoreasc; nu-i ugor de splus.Dintre
cercetitorii care au analizat referatul respectiv din prima carte a Regilor
capitolul 28 unii s.au vizut pugi in fata mai multor greutigi, de pildi: cdnd
a evocat duhul proorocului Samuel ca sd-i ceari iertare ltdjitoarea a
rispuns cd ea ar fi vizut fidic6nclu-se din iad un birbat imbricat intr-o
haini aseminitoare celei purtate de prooroc, dar indati s-a qi pus
intrebarea: putem crede, oare, ci un prooroc petrece in iad? $i apoi, ce fel
de putere poate fi aceea pe care o avea n'ijitoarea incdt si au'agi dupi
sine sufletul unui prooroc?
Dintle cei care s-au oprit mai indelung asupra aceshri episod a fost
Origenrb, care din pricina modului siu <le interpretare alegoriii a textului
sfhnt, a luat aici lucrulile in sens literar crezind ci intr-adevir evocarea
proorocului a avut loc, altfel trebuind, zice el, si acuzdm de falsificare a
evenimennrlui tocmai pe Duhul Sfhnt, care e in ultima analizd,autorul
acestei cirgi sacre. in definitiv, continui el, in iad a mers insusi Domnul
Hristos, dupi inviele, iar dreptii Vechiului Testament au peo'ecut mult
timp acolo p6ni ce i-a eliberat Hdscos Domnul. Cine ar'fi prezis ci.derea
lui Israel daci n-am lua lucrurile in acest sens?se intreabi el.
Scandalul s-a litit in multe regiuni. Combdtind pirerile lui Origen la
Roma, Sfdnnrl Ipolit se intrebar': cum s-aputut ridica Samuel cind nu mai
era in trup?
'ventrilocie"
se inlelege rostirea cuvintelor firi a nrisca buzele si firi a clerhide
la. Prin
gura, <ldnd inrpresia ci se vorbeste clin abdonren (Dicfioranil ]hnbii rotnine ntcxteme,
Era 5i acesta un nrod de a nrara urr irnurnit sen de vraiitorie in
Bucuresti 1958, bag. 92+925).
"seharea".
care regele Saul'si-a ciutat
Sf. Grigorie conrhate odce urnbri de ienrei psiholoeic in
acest gdh de superstitie, in closul ei ascunzindti-r, zice el, o ingelirciune rliabolici. Scriercipare
a fi fost conrpusi in ult.fuui.iani din viata ai autorului (380'388). Partial, lucranca a rnai-fbst
tracltrsi in rorrrinegte,.d-e reglelatul profesor E. Braniste,si publicati de Mihail Urzici: Mitwi gi
false rrirrurri, Bucure$ti 1940, p. 9l-94.
lh. Textin Misne P.G. 12, 104128.
lc. Fmgrnente in Micne, P.C. 10, 60ttio8.

9 - Sfantul Grtgorie de g,ssa

t30

srAvrut. cxtcoRtf DEr.[6sA

"de
In Asia Mici, un episcop
pioasl memorie, Metodie de Olimp",
pistorind in Licia, impirtisea qi el aceleaqiopinii ca 5i Ipolic
Dar cel mai hotirit sustinitor al acestei pireri a fost Sfhnnrl Eustafiu,
episcopul Antiohiei, mort ca martir in Tracia inainte de anul 327. El ne-a
"in
lisatrd cea mai extinsi lucrare cu titlul: Despre w'djitoarea din Endor
care combate pe larg pirerile lui Origen in leginrri cu acest episod. Spirit
ponderat $i cu vederi largi, Sf. Eustatie declari de la inceput ci inviqitura
creStini a condamnat totdeauna wijitoria, ori in ce fel s-ar manifesta. in
cazul acesta evocarea unui prooroc de citre o vri.jitoare miroase a
"$tiintele"
escrocherie sau cel mult a manewe de felul celor practicate de
zise oculte. Propriu-zis Origcn era un om de a<linr:i cvlzrvieqi <leaceea Sf.
Eustatic il combatc mai mult din pricina folosirii abuzive a interpretirii
:rlcgor-icc,cu car-eascmeneaunei fcmei bdtrinc incurci totul ca qi cum el
insu$i ar vriji cuvintele in<:dttrici unul din ele nu rimine la locul lorqi cu
inqclcsul lor', urnplind lumea cu scorniri copilireEti.
I.a r6ndul lui, SfAntul Grigorie nu s-a sfiit si combati $i el aceasti
riticire a lui Origen, degi nu-l nume$te cu numele, dar cind vorbeEte
"unii
despre
inainta$i", la el se va fi r'efedt. Argumentarea lui se aseamini
cu a Sfhntului Eustatie, dar intr.un ton mai modcraL
Textul folosit de noi este cel dinlVligne P.G.45,40-414.
:T
"Ciuhqi
2,
Cel care a zis ucenicilor Sii
si veti afla" Acela de buni
seami ci va da gi puterea de a descoperi celor care intr-adevir cauti cu
pasiune sd afle adevdrul qi care cerceLe^z1tainele ascunse ale lucrurilor'.
Cici Cel c re 7 anuntat o veste ca aceea, nu numai ci nu e mincinos, ci
dimieste din pdsosul darurilor sale chiar mai mult decit a figiduit"indeletrrice$te-te
cu citihrl, fiule Timotei" 3, cici cred ci e
Drept aceea
potrivit sd-ti scot in evidenti marele folos su{letesc ce izvordqte din aceasti
vorbd a marelui Pavel si si-ti dea Domnul intrelegere intr-u toate, spre a te
imboglgi in tot cunnrl 9i in toati cunoptinla. Iar privitor la cele ce ne-ai
intrebat, atAtea c5.te ar pirea ci wea si ne spuni Domnul prin ele, am
crezut c6, e cazd si-1i rispund in cdteva cuvinte. Aceasta pentru ca qi pe
aceasti cale si inveti ci ni se cade si ne ajutim unii pe altii cu iubire,
frcdnd totdeauna voia aproapelui. $i intrucat cea dintii dintre problemele
rinduite mie spre rezolvare, este cea referitoare Ia proorocul Samuel qi pe
care o voi expune pe cit imi rraqiuta Dumnezeu, iR citeva cuvinte.
ld. Textin MigneP.G.18,617$74.
2. M^tr;i7,7.
3 . I T i m . 4 ,1 3 .

ri;k\i':

:;;l 3i\

SCRIEPJEXEGETICE

x
}

l3l

Unii dintre inaintasii no$td au inclinat si creadi ci ltljitoarea din


Endor' ar fi chemat intr-adevir sufletul proorocului Samuel, iar in
sprijinul acestei pirefi ei au adus inainte fapnrl ci acel plooroc a rimas
amirit din pricini cd regele Saul a ajuns si fie pirisit de I)umnezeu
pentru neincetata insisten[i cu care cerea si se faci acea consultare cu
actiuni vrijitoreqti, pentru care regele s-aindepirtat qi mai mult de popor,
dar mihnirea proorocului a crescut qi mai mult din pricini ci n-a vrut nici
si se impace cu regele cel pirisit de toti. In sinragiaaceastase spune ci
pdni la urmi, Dumnezeu ar fi ingiduit tonrsi ca suflenrl proorocului si fie
consultat ca si vadi si Samuel ci spre aplrarea proprie in faga lui
Dumnezeu, s-a scuzat spundnd, insi, prin mljlocirea griirii din abdomen,
ci nici calea acestor consultiri inqelitoare si nici vrijirea cu ele nu sunt
favorabile aducerii pe pimdnt a unui suflet din lumea de dincolo.
Gindindu-mi insi la pripastia de care ne spune Evanghelia ci s-a
ciscat inu'e impirilia celor buni si a celor rii - precum a zis acel patriarh,
sau mai cur6nd insuqi Domnul patriarhului Awaam (parabola cu sirmanul
L.azdr), anume ci nimeni din cei osinditi nu se mai poate ridica pind la
cele cere$ti si nimeni din cer nu mai poate cobori in ceata celor rii - eu
personal nu cred in astfel de conceptii magice, ci cred ci singurul adevir e
cel descoperit de Sfinta Evanghelie5.
Pe cdt stim cit de mare este Samuel intre sfin$, dar qi c6"t de
condamnabili e fascinagiamagiei, pe at6t sunt de convins ci in acea stare
de odihni completi in care se afla Samuel n-a putut nici cu voie, nici firi
voie si poati tlece peste pripastia care separi pe cei rii de cei buni 9i
anume firi voie nu s-ar'fi punrt face acest lucru intrucitar insemna ci s-ar
fi permis diavolului si treaci el peste acea pripastie si si mute pe acel sfrnt
prooroc din mijlocul cetei celor sfintri in alt loc, iar pe de alti parte nici
acest lucru n-ar' fi posibil, cici nici n-ar fi fost in stare, dar nici n-ar fi vmt
ca lucrurile cele bune si se amestece in cele rele. Cici cine odati petrece
in bine, e absurd si se spuni ci ar trece de buni voie in cele rele. Dar
chiar daci cineva ar avea de gind asa cer?, mdrimea acelei prdpastii nu
ingiduie asfel de trecere.
Cum si ingelegem, deci, problema pe care o discutim? intrucdt
vrdjmagul firii omeneqti e protivnicul nostr-u al tucuror, el n-are alt gind qi
alti griji decit si loveasci pe om undel doare, rinindu-I. $i care alti rand
poate fi mai mortalt pentlu oameni decdt a-i indepirta ca si nu se poati
apropia de Dumnezeul Cel dititor de viati qi li.sinduJ si treaci de buni
voie spu'e pierzare? intrucdt, deci, multri din cei ce se ingrijesc de cele
4. Penmr a inplege mai usor conlextul problemei a se ciri despre boala carel muncea pe
regele Saul in Canea I a Regilor, cap. 16, dar mai alescap. 28, y25.
5. Luca, 16,19-31.

132

SFANTTIL GRIGO RIE' DE NTSSA

u'upeqti cauti cu de-a-dinsul ori si cunoascd viitorul, nidijduincl sd poati.


evita pe cele'rele, ori si dobdndeasci pe cele bune, de aceea, pentru a
nu-si indrepta oamenii privirile numai spre Dumnezeu, vicleanul neam al
diavolilor a iscodit o multrime de chipuri mincinoase de a cunoaste viitorul
cum sunt ghicitul din zborul pisdrilor (auguria), tilmicirea semnelor
(symbolon), oracole, cercetarea miruntaielor
(haruspice), invocarea
(enthusiasmos),
mortrilor, ghicirea in momente de transi
incintarea
zeiti.,lii, inspiragia qi altele multe6. $i in ce fel e ghicirea prin care se lasi
omul ademenit ca si afle adevirul, pe at6t e de sigur ci omul cade in
ghearele vicleanului gi in5elitor-ului. Diavolul e cel care indeamni pe cel
cc obseryi zborul vulturilor', si-gi lege nidejdea de anumite fhlfhid mai
<leosebitesau de palpitagiile anumite ale ficatului, apariqiile provenite din
inflarnaliuni ale ganglionilor', ca si clipidle din ochi, toate aceste
sernnalmente virlesc tot atatea moduri de inrielare a omului de citre
viclenia aceluia$i diavol gi aceastacu scopul ca, dcpirtdndu-se oamenii de
Dumnezeu, si caute vindecat'e prin <liavol,pe care gi cred ci o dotrdndesc.
Una din aceste felurite inqeliri este Ei vorbirea din stomac sau pitonia,
prin care s-a crezut ci s-ar putea evoca sau readuce la viati sufletele celor'
morti. Fiind, deci, Saul in deznidejde in privintra mdnnririi sale, intr'-o
!'reme cdnd impoCIivi i se risculaseri su'dinii (filistenii) cu toate annatele
lor si venindu-i atunci in mince ci Samuel i-ar putea veni oarecum in
ajutor, demonul care siliqluia in pintecele ghicicoarei $i care inqela de
obicei pe acea femeie, se arati femeii sub diferite infi"giqi.ri, dar pe care
Saul nu le vedea, ci numai ea. Cici cind s-a apucat femeia si oficieze acel
act magic Ai au apirut in ochii femeii fantasmele acelea, ahrnci diavolul l-a
ficut pe Saul si creadi in realitate ci acele aritinl-arfi
ard,tzt pe el insugi,
mai ales ci imbricimintea sub care i s-aspus ci sa aritat pe misura acelei
figuri (a lui Samuel), era imbriciminte care nu era deloc necunoscuti
femeii $i care se potrivea cu aceea pe care o cunoscuse qi Saul, fapt cate a
frcut pe acesta si se mire li mai mult, crezind acum cu tirie ci de fapt nu
l-a inqelat viziunea femeii. Dupi ce ea a zis ci vede ni$te zei inilcindu-se si
un birbat in picioare imbricat cu manta, atunci ce si zici la aceasta
adeviratii slujitori ai texn-rlui Scripturii? Ci s-ar'fi aritat insuqi Samuel qi ci
intr-adevir wijitoarea a vdzwt niqte zei ridicindu-se in sus? Cunoa$te $i
"Togi dumnezeii
Scriptura pe diavoli, atunci cind zice:
pi.ginilor sunt
?.
idoli"
Credeti cumva ci suflenrl lui Samuel si fi petrecut impreuni cu
idolii? Nicidecum! Ci duhul de care wijitoarea era continuu stipiniti, el a
fost acela care impreuni a luat si pe alte duhuri spre a inqela, pe acea
femeie qi prin ea gi pe Saul. In acea vorbire din stomac acele duhuri
6. Aici Sf. Grigorie conrbate credinp in destin, o alti fonni de crediitli
7. Ps.95,5.

<tesarti.

SCRIERI EXEGETICE

133

diavolesti au ficut pe femeie si se spuni cd sunt zei,le-a descris qi haina in


care ar fi fost imbricati qi le-a invitat gi glasul lor si vorbirea in chip
profetic anun[and printr-o conjuncturi verosimili pe care o indicau
aparen[ele, viitorul ca pe ceva ce reieqea logic din faptele ce se
int6mplaseri. De altfel acel duh diabolic s-a dar de gol fird si vrea,
"Mdine
spunind adevirul atunci cdnd a zis:
nr qi Ionatan cu mine" *. Dar
dac6 ar fi fost insuSi Samuel, ahrnci cum ar' fi fost posibil si stea impreuni
cu el un om (Saul) vinovat de atitea crime"?
Se vede, a$adar, limpede ci in locul lui Samuel s-a aritat un duh riu,
care desigur ci. n-a mintit c6.nd a zis ci e impreuni cu Saul. Daci se scrie qi
"a
in Scripnu'd cd
vorbit Samuel", si nu se rulbure de un astfel de cunt
cugetul ornului, ci si ia seama ci pentru uEurinfa expunerii s-afolosit chiar
numele lui. Cici pretutincleni afli.m acest obicei in Sfb.ntaScripturi de a
intrebuinta o aparenti in locul realitigii, dupi cum Etim oi din istoria lui
"Auzi-voi
Valaam, unde ni se spune:
ceea ce vorbeqte prin mine
e.
Dumnezeu" insi, qtiind Valaam ci e plicut lui Dumnezeu si nu blesteme
pe israeligi nicidecum, nll s-a mai dus, cum ii era obiceiul, si mai consulte
prevesririle. Ci.ci se vede ci in mod ascunsqi aici a fost pus si vorbeasci cu
Valaam insuqi Dumnezeu cel adevirat. Dar evocarea flcuti de Valaam ne
arati limurit cI Dumnezeul numit de el nu-i cel adevi"rat, cu toate ci.
Scriphrra ii di acelaqi nume.
Tot aqa si aici, unde se pdrea ci a vorbit Samuel, au fost numai
simulate vorbele lui atunci cdnd in mod ingenios demonul a imitat graiul
profetic, conchiz6"nd (din cele .uno..ute) la cele ce probabil si vor
intimpla in viitor.
Privitor la ceea ce ai intrebat despre proocul Ilie, aceea trebuie
discubt mai pe larg. Acolo problema se pune aldel. Cici Cel care i-a
poruncit si bea api din pdrAulto care apoi s-a uscat pe Lrrmasecetei, Acela
a ficut-o pentru a le da izraelitilor a inqelege, ci Cel ce a dat api
izvoarelor poate qi lua inapoi, vr-ind astfel si-i intoarci spre El. Lui Ilie i s-a
dat si bea din pirdu probabil numai inu'uc6t al[e izvoare erau secate gi el
n-aveaunde sI-$i stimpere in alt loc setea $i fiindu-i oprit si bea din alt loc,
s"aporuncit ploii si cadi. infi.Lrna numai asupra p6r6ului ca si nu lipseasci
apa din el. De aceea a si fost servit de corb cu cele necesare u'aiului spre a
se arita prin aceasta proorocului ci mulqi sunt cei ce au rimas si se
inchine adeviratului Dumnezell, care $i ei vor putea fi hrinili ca 9i
proorocul Ilie prin corbi. $i desigur ci nu-i aduceau nici pdine stricati qi
8. I Regi(I Samuel)28, 19.
9. Num. 22,17.
l0.lII Regi17,'N.

134

SFANTI.IL GRIGORIE DE NI'SSA

fiin<I, adici, a[atat Ilie sI


ni<:i <:arncjertfiti la altarc i<lolegti,prin a<:easur
trirnsrnitir ;rsuprzrcelor ttcc:rcdincioq;iceva clin uriniar sa, invitAn<lu-i, prin
intirnplirile c;rrc s-au ariiutt, ci ntulqi sunt (:ci cc ctruti spt'c Dumnczeu $i
pe carc nu-i rlrept a-i punc alituri dc cei vinovati.
Ci <limineaea i se zrtluceap6inc, iar seara (:arne, cu astacrecl ci ltea si
ne arate in chip tainic grija pe care tlebuia s-o avern intii <le toa[e <leviata
cea virtuoasi, cici aceastac p6ine sau hranzrcea dintii a celor ale$i, cum
"Iar
hrana celor alegi, cstc pdinea cea virtuoasi, cici ei au
zice Sf. Parrelrr:
simtulilc pregitite peno'u a <lcosebibincle de riu".
Cdt <lespre vilul lui Moise, cle care vorbeEte Sf. Pavel Corintenilor qi
cle care spune ci nu ingelcge ce inscmnez.rzer:,bine ai face daci. ai cel'ceta,
mai cu grlji, intreaga Carce a Leviticului qi si procedezi agafel incAc partea
s"o interpretezi in cadrul intregului, cici daci a-i lua separat, n-ai putea-o
ingelege gi descurca uqor decit abia dupi ce cunoqti in general despre ce
este vorba. De alfel, in chestiuni in care este vorba despre puterea
vrI"jmaEf,, solutia care se impune cu claritate e aceea cI n-a fost vorba de
un inger oarecare, ci ci a devenit o cipetenie qi arhanghel cel care a
cdntL E clar, doar, ci plin cdpetenie e inclicati Ei turma supusi ei, motiv
pentru care se explicd apoi ugor 9i problema cum de i se zice uneori ci e
numai unul, alteori ci sunt mai multi. Cici problema intreagd se rezolvi
prin ceata celor care de buni voie s-au supus celui cu care au cizut
impreuni.
Ultima intrebare, pe care mi-ai pus-o priveSte chipul in care coboari
Dtrhul Sfhnt peste cineva inainte de a fi botezat qi intrebarea necesiti
examinare qi cercetare mai extinsi. Rispunsul ti-l voi trimite, daci va ajuta
I)umnezeu, sub forma unei scrieri apartels.

I l. Ewei 5, 13.
12.II Cor. 3, 13.
13. Nu st-irnnici uncle pistorea episcopul Tecxlosie si nici daci el a mai ajuns si prirne;sci
rispunsul promis aici cle Sf. Crigorie.

IR UTI-URILE PSALIT,TILOR'
i

pARTEA INIAI
Scurti introducere

Ornule al lui Dumnezeu,am pdmit, cu rnulti plicere "polunca"Ta


cici imi plac qi mie, gi [ie, in aceeaqimisuri lucrurile selioase,de aceea

l,-Dupi curn era si lirer penuu () carte poetici gi cle e<lucalie religioasi, "Psalrnii cuprind
_
dorinlele qi nizuintrele sufletului ornenesc de a sc riclica <le la cele pirnintesti, citr-e sf'erelenrai
"Urrii
inafte ate cenrlui", cunt citint in Srudiu/ Vechiului Testanrerrt(Bticuresti 1955, p.207).
psalnri au fbst conrpu5i spre a fi cdntati si cititi in conrun la servicii religioase, algi cuprincl
sentirnente si ictei in<lividuale, care sunt in acela5i tirnp $i ale nrultirnii". De aceea cuprinsul lor
este foarle bogat 9i variat. Sntul Atanasie zice despre Psaltire ci e ca o griclini cle flori, c:u'e
cuprindc
toate fructele celorlalte cir-ti.
'
"titlurile
Daci e vorba dc
psalrnilor", varieutea lor cregte gi nrai nrult Dar cel putin 34 de
"cr.rvi-rrte
Ps:rlrni nr.r au nici un fi:l de
lirnuritoare". Irr aceasti situatie, clasarea si inrpirlirea
Psaltttilo_r.nu
poate a\reapl'etcnliadc a fi pertecti, dat fiincl 5i faptul ci a<:eeasi
idee e reiuau in
nrai nrul(i psihni. $i totrisi Sfintul Grigoiie a incercat sa giseasci rur lir ro$u, care ar str-il'rate
intreaga Psaltire gi acestae urcusul sau analnza duhorrriceasci a suflctului onlenesc in rnersul lui
spre clesiv6ryire. Cele 5 uepte ale acestui ulrus sunt rnarcate, z.ice el, de icleile fundanrentale,
care, prin extr?pola-re, lcagi ilru-o fiinghic incinciti dorul rnereu crescind dupi unilea cu
Duntrrez.cu. Pou'ivit studiilor ntai noi ale lui J. D:uridlou (L'u'e et Ic tenrps chez On de N1'sse,
[ri<len 1970) MJ. Rondeaux (.&i6gese dtr psirtrtier et anabaseqpiritrrelle chez Cr. de Nysse,in
"Epektasis", si
f. Danilou, Paris 1972) cele 5 ucptc sau etape <luhcxrricestipar a fi legate de
urirritoareldidci-rnatca: l) funitalia rle a pir-isi iiul, ap currr sc cere in psalinul I si uinritorii
pini la psalnrul 39, inclusir,;2) clorul lierbinte de a ne face pana5i la Durrrnezeire, a$acurn
cuprincle ps. 41, prin irrtaginea cer-bului insetat dupi apa izvoarelor;3) esenp acleviratului bine
"a
colrsta in
ne lipi de Donrnul" (ps. 72) gi a ne pune nicleicleain L,l;4) si hrini,rn, dar, sufletul
cu rrrc<litaliiirsufrz neschirnbabilitilii lui Dunrirezeu si a schinrbabiliutii onrului, dcsplc care
vorlrc5te ps. 89, l7 si, in line,5) recapitularea nrdntui-rii ornului (ps. 106) si laucla adusi lui
Dunrnezeu (ps. 150).
Dupi parerea Sfintului Grigorie de Nyssa,Psalti-r'ea
are un singur rop: urcugul prin virrurc
pini la fericile. Cercetitorii surtt de acorcl ci nici un alt pirinte bisericesc clin cei care eau
ocupat cle psaltire n-a rdzut acest singur scop al Psalt|ii. Originalitatea Sfintului Grigorie consti
tocnrai in fuie1ea cu care el a surprins in onr ciutarea desirdrsir-ii, pe care prinurc alegorezi
statorrtici el o aqguntenteaaAca nirneni altul prin strineenla dinue logici (akolouthia) 9i v:op
(skopos).
Desi e fbarte greu de stabilit cronologia scrierilor Sfintului Grigorie, totusi, cei nrai nrulti
cetcetatori surtt de pirere ci opera despre care vorbinr aici r,a Ii fbst redactati inue anii
37(>379.
irr felul acesta,fotosin<l 5i rnulte irnagini luatc <lin cugetarea antici, Sf. Grigorie nea dat si
clin uccstari<l tir-.irn al unor sinrple t-iduriclipc dc inalta cr,reetarr.cre5tini.
Notiirn ci trzclucerea lucririi de fata sa licut clupa textul eclitiei critice tipirire in
lriclcrr (Olancla) <lc Jacolrus McDdrouqh sub titlul Gresorii Nysscrri Opera (GNO), r'ol. V,
l9(i2, I. Oarrca prirna cu <'apitolclcI-lX au fbst u':rclusc'
<le raposlta rrraicaTecrlosia [a1cu. Tot
dins:r a uaclus si corrtentar-iul la psalnrul 6, iar restul, partea a II-a (capitolele fX-X\,) au fbst
tr:rclusc<le sul-rserrtnatul,care anr funat griji si cle indici'si de notele iriuegii scrieri.

t36

SFANTLTLGRIGoNL, DE l.I\ssA

mi-am qi inch'eptac gindul spre titlurilc psalmilof. Am inqeles ci mi-ai


cenrt sA urm?ll'csc icleea cuprinsi in acestc tiduri ca sX devind limpede
pcnuu to[i, cir pini qi acestc titluri ne pot scwi drcpt ciliuze spre viltute.
Dcci, dupi ce rn-am gAndit rnai pe in<l'elcteqi cu mai muld luare-aminte la
intreaga Carte a psalmilor am socotit ce n-ar fi potrivit si-mi incep
cel'cetarea dircct de la aceste ticluri, ci va tlebui ca, drept introducere, si
expun mai int6i, citeva cuvinte despre Psaltire in geneml, urmand ca abia
dupi aceea si ajungcm la o ingeleplere,speciftcl, a acestor idei, dupi care
se va li.muri qi problerna acestor titluri. Deci, trebuie mai intii si
inlelegem ce scop are in vedere aceasti scriere, apoi si cunoa$tem, in
continuare, ordinea ideilor pe care le expune gi care se deduce din modul
in care sunt in$iragi psahnii. Inqirarea psalmilor este bine alcituiti spre
cunoa$terea scopului, qi ea, despirtind prin tidurile proprii fi'agmentele
cir'tii intregi, imparte in cinci intreaga proorocire din psalmi. Dupi ce le
vom intelege mai intii pe acestea, folosul titlurilor ne va fi mai cunoscut,
cat'e va fi <lat la ivealir prin inqelegerea celor pe care le-am cercetat.mai
inainte. A5adar, de aici trebuie si inceapi cercetarea.
CAPITOLULI
linta vieqii vircuoase escefedcirea. Cici orice fapti buni, cal'e se f,ace
cu r'6.rmi,are totdeauna in vedere un scop anumic. $i precum medicina are
in vedele sdnitatea uupului, iar scopul agriculturii este procurarea
mijloacelor <le trai, tot a$a si dobindirea virnrtii are in vedere fericirea
cclui ce triieste pou'ivit ei. Acesta este propriu-zis inceputul si sffirsicula tot
ce gandim noi gi, la urma ulmelor, s-ar putea zice cd tot ce contemplim $i
ingelegem noi cu adevirat pe aceasti linie sublimd a fericirii este Fiinta
dumnezeiasci. Marele Pavel, cincl nume$te pe Dumnezeu pune atlibunrl
"fericit"
inaintea tuturor celorlalce atlibute ale Durnnezeirii, scriind aga,
"Fericitul
intr.una din epistolele sirle:
9i singurul Stipinitor', impiranrl
irnpirafllor'9i Domnul Dornnilor, Cel ce singur are nernurire qi locuieqte
in lurnini neapropiati, pe Care nu L-a vizut nimeni <linu'e oameni, nici
nu poate si-L ladi, a Ciruia est cinscea qi stipdnirea veqnicd" n. Toate
aceste notiuni sublime, clupi pirerea mea, ar putea alcitui definitria
fericirii. Cici <laci ar intreba cineva ce es[e ferir:irea. credem ci nu s-ar'
abate dc la rispunsul core(:t cel care ar zice pouivit Sfhntului Pavel, ci
fericirea este in chip suprern 9i mai intii de toate Fiinta dumnezeiasci cea
mai prcsus de fire. Iar cdncl e vorba de oameni, fcricit este $i se numeste
2. Cel ciruia i se a<lreseazi aici este hatcle nrai tinir, Peuu, viitor episcop de Sebasta.Se
stie ci t<x lui Pctru ii strnt aclcs:rte rnai nrulte scrieri ale Sf)ntului Grigorie: Deqpre facerea
orrrrrlrri, Exltlic: rtic h I lcxairrt errrrr etc.
3. l-linr. t;, l5-16.

SCFJERT
EXEGETICE

I37

acela care participi. la fericirea cea cu adevirat reali., respectiv la acea


cantitate defericire cAti e dati in fire omului s-o aibi.
Deci definigia fericirii omene$ti consti in aseminarea noastri. cu
Dumnezeu. De aceea, desi binele suprem este binele de dincolo, singurul
dupi care se cade si rivnim intrucit singur el e fericire din fire, tohrgi
oricine dintre muritorii care participd la acel bine, devine 9i el fericir
Priviti, la rdndul ei, printr-o ordine creatoare qi fireasci, Psaltirea ne poate
arita insi$i calea spre fericire. Ea ne vorbe$te in chip creator gi felurit,
intr-o expunere in aparentri simpli, despre metoda prin care putem
ajunge si dobdndim fericirea. Despre acest subiecr iti pogi face o idee
chiar de la primul psalm ca $i cum, impirgind virhrtea in trei pir[i, am
defini fericirea in functie de analogia cu fiecare virtute in parte. Aqa, in
primul psalm, nume$te fericire "instri.inarea de riu", ev formdnd
incepunrl pornirii spre mai bine. Dupi aceea nume$te fericire "petrecerea
cu gandul la cele sublirne qi dumnezeieqti", ca una care treze$te deja dorul
dupi mai bine. Apoi, in al treilea r6.nd, numim fericire "asemi"narea cu
Dumnezeu", de dragul cireia aceasti treapti se mai nume$te "fericirea cea
premergitoare". Pe aceasta o subintrelege Psaltirea prin pomul mereu
verde4 cu care este aseminati viata, ajunsi la desi.v6.r9ireprin virfirte.
CAPITOLULU
Dar pentru a cunoa$te mai aminuntit invititura despre virnrf, pe
care ne-o di ca pe o cili.uzi intreaga Psakire, ar fi bine ca mai intii si ne
clarificim azi folosind o cale deosebiti sub formi de inlintuire logici
despre felul cum poate ajunge virnros cel indrigostic de o astfel de viati,
cici atunci am cunoa$te qi inlintruirea logici a invifinrrii
care ne-a fost
ardtzti mai inainte. A"Sadarcel ce wea si se orienteze spre virtute trebuie
mai intd"i si deosebeascecu rafiunea viatracea buni de cea reprobabili,
indic6"ndu-le pe fiecare prin notiuni proprii a$a incat cuvinhrl, f5;rd,a face
weo confuzie inne ele, si nu fie nrlburat de nici una din nogiunile care
le-ar putea fi comune acestor doui feluri de viati.. Poate ci sunt qi alte
cnrcva semne ale caracterului particular al fiecireia din cele doui. moduri
de vietuire. Cele mai generale dintre acele alte semne, sunt, dupi pirerea
mea, acestea: ci bucuria produsi de aceste feluri de viati este distribuiti.
intre simguri 9i minte.
R.iutatea produce plicere simqurilor, pe c6.nd virtutea bucuri suflenrl.
Daci ar urma ca, prin lauda virnrgilor 9i prin ponegrirea viciului, suflerul
ascultitorilor si se indepirteze de rlu qi si se apropie de bine, ponegrirea
vietii vicioase dlrce la ura fatri de r;utate, iar lauda virtutii atrage dorinqa
4 . P s .l , 3 .

I38

SFAVTUL GR,IGORIEDE N}SSA

citre virhrti din ce in ce mai mari; dupi aceasta,in misura in care lauda
vietii virruoase face mai mare qi mai insufletiti defZimarea viegii vicioase,
se cuvine sd f,acem pomenirea celor care au fost admiragi pencru virtutea
lor sau osanditi prin viciu. Cici aceasta procluce o identificare a
dispoziqiilor sullenrlui si o sigurangi, care scoate la lumini cele doui
moduri de viati intrucit nidejdea de a fi liudat atrage suflerul si-qi cdqtige
aceea$i cinste, de care s-au bucurat cei buni, iar ponegrirea picatelor
osindite pregiteqte suflehrl ca si se fereasci qi si se instriineze de aceste
deprinderi rele. Va trebui a$adar, si dim despre fiecare mod de viati
inviEnrri aminuntite, care si arate binele si si-l deosebeasci de riu,
ciliuzind auzul prin cdteva principii qi sfaturi spre bine, 9i indepirtinduJ
de riu prin cuvinte de mustrare.
Materialul l-am impirgit aga, fiindci natura omeneasci nu prime$te
decdt cu greu un lucru care nu-i f,ace plicere, iar plicerea este propriu-zis
iubirea fati de trup. In schimb, adeviratele bucurii ale sufletului sunt
departe de mediul plicerilor iraqionale 5i inrobitoare. Am ingeles de mai
inainte cI fiecare dintre cele doui moduri de vietuire: cea in virtute gi cea
in riutate, au cite un semn special. $i am mai inteles totodati ci prin
rlutate sunt lingusite simturile trupului nostru, iar virtutea produce
bucurie in sufletele celor ce o practici. Cei care abia au intrat in viata cea
inalti au impresia cd ceea ce percepem noi cu simturile ar constitui
criteriul binelui. CIci suflenrl lor nu este inci in stare si-si dea seama de
bine, nefiind inci exercitat qi obiqnuit cu acest fel de a gdndi. Spre un
lucrr cu totul necunoscut, oricdt de bun arfi el, nu ni se treze$tedorinta;
iar dorintra neexistind dinainte, nu se na$te nici plicerea dupi. ceva.ce nu
dorim. Agadar, dorinta este calea spre plicere.
Cei ce n-au gustat inci plicerea curati gi dumnezeiasci trebuie
neapirat si intreleagi acest lucru, prin care pot ei si primeasci invifinrrile
despre virhrte indulcite prin ceva care bucuri simturile. La fel fac de
obicei medicii: ei fac pe bolnav si ia ugor weun medicament repulsiv, amar
qi greu de luat, dregindu-i gusnrl cu dulceati qi miere. Daci intloducerea
in viata virtuoasi nu se deschide prin cele spuse,sub cuvint ci trebuie mai
intii si faci deosebire clari intre cele doui contrarii, urmdnd apoi fiecare
dintre aceste contrarii si fie semnalate prin notiune proprie qi apoi si li se
dea importang prin expresie, a$aincdt fapta condamnabili si fie ficuti si
mai rea prin reprobare; iar prin faptele oamenilor insemnati mintea si se
intireasci spre fiecare faptl buni; qi prin citeva principii si se arate calea
care duce la bine gi cum si se intoarci. omul de la riu. Iar caracterul
hotirit 9i birbitesc al virtutii si-l faci plicut celor ce se poarti ca pruncii,
punand in el dulceata care veseleqte simeurile noastle. Atunci ciritorul ar

139

S(]RIEPJ [,XECETICE

avea ocazia si inqeleagi in ce chip, prin stilul pllcut al celor spuse,am


inaintat in invititura dati prin psalmi, care ne face si tu'im ri.ul si si ne
simtim atraqi spre virtute.
CAPITOLULUI
'

$i acum, mai int6i incepem cercetarea de la sfhrsit qi vom lua in


considerare gdndul care a fXcut viata at6t de aspri qi de obositoare,
invd[inrra despre taine, cea atit de neinteleasi, teologia cea nespusl qi
ascuns; in contempla$i greu de ajuns, si fie at6t de uqor de inteles qi de
plicute, incAt si se poati ocupa de aceasti invigituri nu numai bi.rbagi
desivdrsiti care gi-au curitit simturile sufletului, ci si si le poati insuqi
chiar si femeile tinere qi pruncii. Ca joc le produce pld"cerecopiilor'; celor
mai v6rstnici le tine loc de toiag si odihnis; qi cel ce se curi[eqte pe sine
ii este un dar'; cel ce este intr'-o imprejurare
socote$te ci aceasti invitituri
care ii produce o dispozitrie tristi, socote$te ci i-a fost dat pentru el anume
harul acestei ci"rgi. Cili.torii 9i navigatorii, ca qi cei care se ocupi de lucriri
sedencare,qi absolut toti, birbagi qi femei deopouivi din orice fel de viati
ar fi, sinitoqi ori bolnavi, cind sunt indrumagi spre Psaltire. consideri o
pagubi si nu aibi pe buze invitinua aceastasublimi. Ba chiar banchetele
si nun[ile cele strilucitoare primesc filosofia aceascaca o parte a lor de
bucurie6. Iar in si.rbitori primim cdntarea cea durnnezeiascd, tot din
Psaltire qi filosofia care se propagi in adunirile bisericeEti qi care sti.rnegte
tot spre cintarea de psalmi.
Deci care este rostul acestei nespuse pliceri dumnezeie$ti, pe care a
turrlat-o peste invifituri marele David qi prin care omul primeqte mai uqor
invifinrrile? Poace ci" nu-i deloc greu oricui si spuni pricina pentru care
ne f,ace atAta pld,cere si ne ocupim de psalmi: omul ar zice cd, pricina
plicerii pe care o simtim este faptul ci. vorbele sunt exprimate prin c6"ntec.
dar oricit ar fi de adevirat acest lucm, eu sus6in ci nu trebuie si trecem
peste el firi si-l cercetim. Cici aceasti filosofie deprinsi prin cdntare,
pare un lucrr mai mare decit daci. el ar fi aritat plin felul de gdndire al
multimii. Deci, ce zic eu? Am auzit pe un inqelept zicind despre firea
noastr;, ci omul esceun mic univers (un microcosmos), care contine in el
toate elementele universului celui mare?. Iar ordinea universului este ca o
armonie muzicalis, care se armonizeazi cu sine insiEi intr-o succesiune qi
intr-un ritm, care este alcituit din multe qi diferite elemente qi consuni cu
5. Idee reluati dn Vnta Sfhtei Macrfura,ecl.GNO MII, l, p. 373.
"pruncii
6 Idee intilniti si in uatatul priviror la
care mor prematur".
"microcosm"
vorbe5te acleseori 9i Sf. Grigorie. Asa in Despre feicirca
.7. Desp-re om ca
otnulu| cap.' l6; Despre srrllet 5i tnviere (P.G. 46,27) .
"arnionia
sf'erelor"vorbise inci Platon, Rep.
8. Despre
' 187 b. Dinue creqtini, cel dintii care
sulinca aceSteidei a fbst Origen, Filocalia(P.S.B.7, 341)

140

srAvrttl crucorurlr xrsse

ea insiEi 9i nu iese niciodati din simfonie, deqi se observd o mare


deosebire intle lucrurile exiscente,luate in parte. Cici precum se intimpli
cu plectrule celui care potriveqte tonurile cu arti $i scoate cintecul din
felurimea notelor, aqa incdt daci nota este la unison, nu formeazi nici o
melodie; tot a$a compozigia universului este alcihriti qi ea din diferite
elemente, care se pot observa unul cnrc unul si care pdntr-un ritm ordonat
qi imuabil, dau armonia pirtrilor fatl de intreg. De aici rezulti melodia
prea arrnonioasi a lumii, al cirei auditor se f,aceragiunea (mintea), care
nu se asociazd,in nici un fel cu simXul fiziologic al auzului. Ci imit6nd
mai pr-esus de ele, asculti
numai simturile trupului dar iniltindu-se
(mintea) cantarea cerurilor. Mi se pare ci qi marele David a ascultat
aceasti c6.ntare cind, prin miqcarea artistici qi prea-inteleapti care se
contempli in ceruriro, a a: ti:udescrierea Slavei lui Dumnezeu, Cel ce face
acestearmonii in ceruri.
Cu adevdrat este un imn al slavei celei neajunse si nespuse a lui
Dumnezeu, armonia intregii creafiuni, care vine dintr-un asfel de ritrn,
fiind un amestec de lucruri contrare. Cici sunt contrare intre ele starea qi
miqcarea, dar in naturi ele sunt amestecate;qi un neqtiutor vede in nanrri
un amestec de lucruri contrare. Asa ci $i starea pe loc este prezenti in
miqcare si in nemi$care esceprezenti. miqcarea perpetui. Cici toate cele
de sub cer se misci" mereu, fie invirtindu-se in jurul unui pr]1ct fix, fie
desfi$urindu-se in directii contrare, prin miEcarea planetelor. Inli.ntruirea
dintre ele este insi statornici", rim6"ne identici si niciodati nu se schimbi
din ceea ce este, in ceva nou; ci este mereu la fel si rlmine in aceeaqi
stare. Asadar impreunarea stirii cu miqcarea intr.o muzici bine rAnduiti si
mereu ar-monioasd,care este o simfonie compusi din multe elemente,
formeazd, imnul dumnezeiesc al Puterii, care stipineqte universul. Mi se
pare ci $i marele David, ascultand acest imn, zice inu-unul din psalmi ci 1l
"laudi
pe Dumnezeu toate celelelalte puted de sub ceruri, lumina stelelor
qi soarele si luna Ei cerurile cerurilor 9i apa cea mai presus ce ceruri" tt. Iar
altldati, nume$te apd si pe toate celelalte pe care le are zidirea. Cici
acordul reciproc a-l nrhrror elementelor 9i potrivirea lor, alcinriti cu
ordine, frumusefe qi consecven[i, este cea dintii qi adevi.rati muzici,
modelul cel dintii al muzicii. Pe aceasta o cinti, ca pe un preludiu,
ocirmuitorul
universului prin cuvannrl cel nespus al Intrelepciunii, pe
cind creeazi mereu cu arti toate cele ce sunt. Deci. daci alcinrirea lumii
"meqter
l2 este Dumnezeu,
este o armonie muzicali, al cirei
$i lucritor"
9. Plectru ="placi mici de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciuper
coardele unui instrument muzical" (Mic dictrionar encidopedic, p. 721).
1 0 .P s .1 8 , 2 .
l l . P s .1 4 8 ,l .
12. Ewei I l. 10.

S(]RIF-RI

F-XE(IF,TICN

l4l

dupi cum zice Apostolul, qi daci omul este un microcosm qi el insugi a fost
{icut dupi. chipul Celui ce a alcituit lumea, atunci ceea ce ratiunea
contempli in macrocosm, tot aceeavede qi in microcosml3. Cici o parte
din intreg este la fel cu intregul. Precum intr'-o a$chie mici de sticli in
partea stlilucitoare vedem apirind, ca in oglindlla, rohrnjimea soarelui,
atit cAt ingiduie putina strilucire a agchiei; tot a$a in lumea cea mic;,
adici in alcinrirea firii omenegti se observi toati muzica din tutivers,
aseminandu-se cu intregul prin parte, in mi.sura in care partea poate
contrine intregul. Acest lucm il dovedeEte qi alcin-rirea organelor trupului
nostru, me$te$ugit; de la naturi spre o activitate muzicali. Nu vezi ci
artera e ca un fluier, cerul gurii ca o harfd si ci din limbi, din filci si din
guri cintarea iese ca din ni$te coarde lovite cu plectrul?rs
Deci, fiindci tot ce este conform cu natura, este indrigit de naturi,
iar muzica este conformi cu natura noastr;, de aceea marele David a
amestecat cnnbrea cu filosofia despre virtute, revirsdnd peste inviliturile
cele mai inalte un fel de dulceati de mierer6, prin aceasta firea se
reconsideri pe sine Ei se vindeci. Iar vindecarea firii este buna rdnduire a
vietii, spre care mi se pare ci ne poviluie$te cintarea, prin cuvinte
nelimurite. Insusi fapnrl ci purtarea celor virhrosi nu trebuie si fie
grosolani qi inculti 9i nepotriviti., este un indemn spre un fel mai inalt de
viati. Ei nu trebuie sd ridice tonul mai presus de misura coardei, cici se
strici armonia, daci este coarda prea intinsd. $i iariqi nici si lase coarda si
se destindi firi misuri, prin plicere. Cici suflenrl asurzeqte gi amufeqte
daci este atins de asdel de dureri. Oamenii virtuosi $i in toate celelalte
imprejuriri, trebuie si ridice qi sd coboare tonul la timpul potrivir Si luim
aminte, deci si la felul comportirii noastre; el trebuie si rdmdni bine
armonizat qi bine ritmat; si nu fie nici prea liber, nici din cale afari de
despre aceasti muzici
Istoria ii aduce lui David mirhrrii
infrinat.
dumnezeiasci. Biruind prin bunitate pe Saul, cel cu mintea ritititi
si
nebun, David l-a vindecat, alungdndu-i boala prin c6ntare, aqa incdt
mintea lui Saul s-aintors la starea ei fireascir?.
Din aceste f,apte se arati deci limpede secrehrl cintirii: ci ea duce la
incetarea durerilor produse in noi in chip diferit prin imprejuririle vietii.
Dar se cuvine si nu trecem cu vederea nici fapnrl ci aceste cintiri n-au
13. A se vedea in acest sens cele spuse de Pr. Prof. D. Sti.niloae in Teologia dogmaici
onodoxd,^vol.I, Bucuregti, 1978, p. 13.
"oglinda
inimii", care reflecti in sine toati miretria inrudirii omuhri cu
14. In legituri cu
A se vedea, de pilcli,, comentariul
Dumnezeu, Sf. Grigorie nea Esat cele mai minunate pagini.
"P.S.B."
29,357-3ffi;37&386.
la Fericirile II si M in traducerea pirintelui D. Stiniloae,
15. Aceeasiidee in tratatul Despre facerea otnului. cap. IX, tradus de noi in acela$ivolum.
16. Imagini din. practica doftoiiceasci dar si din ana-culinari abundi la Sf. Grigorie. A se
vedea Deqpre pruncii care mor prematltr.
17.fRegi 14,23.

142

srAvlrrl

cRIcoRIE DE l\nssA

fost compuse de cintireti lipsigi de ingelepciune, a$a cum o concepem


noi. Cici cAntecul nu sti in tonul cuvintelor', dupi cum putem si ne dim
seama la aceia la care cdntecul se formeazi numai dupi cantitatea
prozodici; tonul ^fiind aci mai jos, aci mai ascufit, scurtandu-se Si
lungindu-se nota. Insi cel ce iubeqte cintarea, care nu-i ficuti qi potriviti
pentru cuvinte dumnezeie$ti, wea si faci inteleasd prin melodie gindirea
exprimati in cuvinte qi printr-un fel de compozitrie, el descoperi pe cdt
poate, cu tonul vocii, intrelesul care este in crwinte. Iar adaosul la mdncare
este de a$a nahrri incdt prin el si se indulceasci hrana invigihrrii, ca cu
niste dulciuri'
.APIT.LUL rv
$i acum ar fi momentul se explicim totu$i in cuvdnt qi acel ospil
imbelqugat de virnr$, dupi imaginea artisrici pe care am expus-o mai
inainte. Mai intii, trebuie si allim despirgiti virtutea de viciu, prin semne
clare, ca si se deosebeasci fiecare din ele de contrarul ei si si nu se
confunde. Cici faptele sunt cele care itri arati insugirea, prin bucuria prin
care ne-o produc, viciul veselind simturile trupului, iar virnrrca veselind
suflenrl. Ci si firea acesnri subiect care poate fi limurit prin acestesemne,
gi firi gre$, acest lucru potri sil afli din alte citate,
este neindoielnici
conform cu o gindire mai superficiali sau mai adnnci, qi in multe locuri
din Psaltire; qi mai cu seami in Psalmul 4. in el se spune ci sunt "grei la
inimi" cei care nu disting minciuna qi zidirnicia de adevir, qi iubesc cele
ce nu sunt, trecand cu vederea cele statornice qi vrednice de a fi iubitels.
Cici a zis Psalmistul ci numai sfintenia este de admirat dintre toate
celelalte, pe care oamenii le r6.rmescin locul bunititilor. Acestea constau
numai in supozilii, neexist6nd de la sine, dar gisind ci-gi au existenfa in
pdrerea zadarnici, a oamenilor. $i, ca qi cum ar dezvilui si mai limpede
despre acestea, Psalmisnrl zice la inceput cd mulqimea
invitdtura
mi"rgineqte binele la cele aparente qi crede ci este bine, numai ceea ce
omul simte cu simgurile trupului. Psalmul zice: "Cdci multi zic: cine ne va.
arita noui cele bune?" le
insi cel ce are in vedere virtutea, acela dispretruieqtejudecata aceasta
despre bine, fiindci este servili. Asa unul vede binele in lumini gi asa se
arati veselia cea inalti. 9i dumnezeiasci. Vorbegte despre o asdel de
lumini, care radiazd, de la fata lui Dumnezeu, lumini a cirei nahrri
"insemnatu-s-a
mintea nu o poate pricepe. C:aci zice:
peste noi lumina fetei
Tale, Doamne"20. Considerind fata lui Dumnezeu, cu anumite trisituri,
18.Ps.4, 3 si urm.
19.Ps.4,6.
2 0 .P s . 4 . 6 .

SCRIE,RIEXEGETICE

r45

mi se pare ci Proorocul n-a intreles altceva prin aceste tr;situri dec6t


virnrdle. Cu aceste cuvinte, Proorocul aratl care este semnul de
"Dat-ai
recunoa$tere desivdrqiti al virtutii:
veselie in inima mea" 2r. ln loc
de suflet qi minte, zice inimi, cici in momelile riutilii nu poti simli cu
inima. Pune in contrast cu veselia inimii imbelqugarea materiali gi
mul[imea mljloacelor de tlai, zicAnd ci celor ce vid numai prezentul,
stomacul le este mdsura binelui. Clci pentru acest fel de oameni s-a
inmultit grdul qi vinul, cuprinzdnd in aceste cuvinte toate plicerile
stomacului qi ale mdncirii, printr-o parte a lor. in aceste cuvinte incape
toati preocuparea materiali, pentru acele lucruri, a cdror r6.vni nu duce
la nici un rezultat. Cici in naturi nu existi weun depozit de lucruri
pentru desfi.tarea de o clipi, care Ie vine oamenilor, cu scopul de a face
din pldcere un depozit, pe care gi-l agonisesc cu toati silinta. Dar, indati
ce vreo ardtzre din cele inqelitoare a ajuns in stipdnirea iubitorilor de
pliceri, ea a pierit indati qi s-apreficut in ceva ce nu existi. in urma unor
astfel de fantome, rim6"ne ca unnare doar ruqinea, care intipirepte adinc
qi pe vecie in inima iubitorilor de pliceri chipul acestor pliceri. fu'fi cu
putingl si cunoqti prin aceste urme viciul, precum vinitorii descriu felul
fiarei dupi urmele pe care le lasi. Cici v6ndtorii cunosc animalul dupi
urmele lui, cind prada este nevizuti.
Deci, daci, mistre[ul sau leul este semnalat de propriile lui urme,
urmeazi ci putem cunoa$te si felul plicerii, prin urmele pe care le lasi ea.
Dar urma lisati de pli.cere este ruginea. Deci qi chipul urmei intipi.rit in
suflet, este sau rugine, sau o pricini de ruqine.
Am ficut aceste consideragii, abitindu-mi
de la subiecnrl meu.
mai
int6i,
Psaltire,
Trebuie si arit
prin
care este rezultanrl celor doui
purtiri in parte, cea virhroasi $i cea rea. A$adar in Psalmul citat, se zice cd
sfbrsinrl virhrtii este pacea, si odihna, si statomicia impotriva patimilor, cea
simpli qi neamestecati, care lucreazi prin nidejde unirea cu Dumnezeu.
Iar contrarul acestora este aritat in citat prin ticere. Insi in multe locuri
"Iar
din Psaltire, David strigi:
cei Eridelege vor pieri qi rimi$ta celor
"Cel ce
necredincioqi va fi st6rpi6"22. 9i
iubegte nedreptatea isi uriste
'Va
23.
iariqi:
laguri" 24.9i alte mii de citate
ploua
peste
suflehrl"
picitogi
$i
aseminitoare. Cartea psalmilor este plini de laude aduse virtutii si de
invinuiri aduse celor ce triiesc in fird"delegi.
Iar pomenirea faptelor istorice este impirgiti intre cele doui scopuri:
a face si fie rivniti virhrtea persoanelor cinstite si si fie evitati ri.utatea
eelor care au fost osindigi. Cdnd indeamni spre virtute, prin exemple,
2I.Ps.4,7.
22.Ps.36,38.
23.Ps.10,5.
24. Ps.98,6-7.

144

srArsntl crucoRtE Df,,NtssA

"Moise qi
Psaltirea zice:
Aaron intre preoqii lui si Samuel intru cei ce
cheami numele Lui, chemat-au pe Domnul qi El i-a auzit pe ei, in st6lp de
nor a griit ciu'e ei" 2t'.Iar cind arati sfhrsitul cel riu al nelegiuirii expune
suferingele celor os6,nditi din pricina riutitii. "S-a deschis pimintul si a
inghilit pe Datan gi a acoperit in adunare pe Abiron; vipaie a ars pe cei
"Fi-i
"Pune
pe ei ca pe Madian si Sisara" 27 qi
pe
picitoqi" 26. 9i inci:
cipeteniile lor ca pe Oriv qi Zev qi Salmana, pe toate cdpeteniile lor care
au 2is..."28$i sunt multe alte locuri de acestea. Toate aceste sfaturi, pe
fiecare in parte, Psaltirea tri le suigi de la inceputul pdni la sfhrqitul ei. In
nici o parte a ei nu trece cu vederea indemnul spre bine qi cuvintele prin
care omul poate fi polnit si fugi de viciu. Toate sunt impletite cu
preceptele care poviguiesc pe om la bine. Cici dobdndirea binelui, este
evitarea si osdndirea riului. Ar fi de prisos si expun cu de-aminuntul toate
acestea, deoarece pentru cei ce citesc psaltirea este evidenti r6.rma
cuvdntului pentru ele.
CAP]TOLULV
inaegul confinut al psalmilor este impirgit in cinci categorii $i cele
cinci pir'1i au o impirtire si o inqimire artistici. Lungimea fiecirei pirtri se
poate cunoa$te uqor', cici toate pirtile se termini intr.un fel aseminitor,
prin doxologii speciale. Pirtile le putem cunoa$te dupi impir(irea in
psalmi, zrdtati de mine. Numinrl psalmilor din fiecare parte a Psaltidi
este urmitorul: In prima parte sunt 40 de psalmi;in a doua, 31;in a treia,
17; in a patra tot at6[ia ( l7) ; iar in a cincea sunt 45. Partea intii contine
"Binecuvintat
psalmii 140, s6rsitul ps. 40 fiind:
este Domnul Dumnezeul
qi
din
in
lui Israel,
veac pdni
veac, Amin. Amin"2e.
"Binecw6ntat
A doua parte, pdni la psalmul 71, al cirui sffusit este:
este Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni si
binecuvdntat este numele slavei Lui in veac qi in veacul veacului, qi se va
umple, tot pimintul de slavaLui, amin, amin"30. '
A treia parte contine psalmii pdni la al 88-lea $i se rcrmini la fel,
"Binecuv6ntat
adici:
este Domnul in veci. Amin. Amin" 5r.
Partea a paua c<ingine psalmii pini la al l0Flea, al cirui sfir$it este:
"Binecuvintat
este Domnul Dumnezeul lui Israel qi va zice tot poponrl: Amin.
Amin"32.
25.Ps.89,7.
26.Ps.105,17-18.
27.Ps.82,9.
2 8 .P s . 8 2l.l .
29.Ps.40,13.
30.Ps.71, 19-21.
3 1 .P s .8 8 , 5 1 .
32.Ps.105,48.

145

SCRIERI OXEGETICE,

Iar a cincea pal'te con[ine psalririi clc la acestapdni la ulrirnul, al cirui


sfhroit este "Toati suflarea si laude pe Domnul" 31.
Arfi timpul acum si spun in citeva cuvinte ce r.induiali ar.tistici am
putea observa in psalmi.
I-a cea clintii cacegorie, pe cei care rriiesc in ri.utigi ii ridici din
r5ti<:irea cea fXri rost gi ii atrage, ca si aleagi binele, Ei si nu mai urnble in
sfaculnecredinciosilor qi nici si nu mai stea in crrarea cea l'ea, inglodagi in
adincul picatului, petrecend mai mult in riutigi, ci si se apropie in legea
dumnezeiasci, implinindu-qi cilitoria firi riticiri ca qi cum pornirea spre
bine ar fi pus riclzicini in ei, ca un porn si<lit qi udat cu invigdturile
dumnezeieEti'4.Cici inceputul lucririi binelui este lepidar.ea de r.iu, prin
care omul se face pirtaq binelui.
Insi cel care a gustat deja <lin virtute gi a ajuns si cunoasci pdn
propria expericnfi, firea binelui, acela nu rnai e-steacelaqi, cici a fost
smuls cle la pornirea spre riutate cle o sili qi o admonestare oarecare. EI
prive$te numai spre virtute qi esre foarte insetat dupi bine. Cici cuvdnnrl
aseamini cu setea caracterul ccl irezistibil qi r,'iolcnt al dorinqei, cercetdnd
fil'ea animalului celui mai insetat. El arati si mai mult caracterul excesiv al
doringei, prin animalul care este cel mai excesiv in sete. Acest animal este
cerbul3i'. Hmna cerbului este a$a fel ci inghice qi qerpi otrivicod. Umodle
acelor qerpi sunt cakle gi fierbingi qi inghigndu-le, cerbul se usuci gi
trebuie neapirat sX se vindece, elimindnd umodle qerpilor'G. De aceea
cloreqtefierbinte apa, ca si se vindece de usciciunea pe care i-a pricinuit-o
acest fel de hrani.
Deci cel ce este incepitor in viagavir'cuoasi prin prima parte a Psaltirii
ludnd cunogtinqi cle dulceaga binelui prin gustare, rloreqte bunitatea. El igi
consumi olice fel rle <lodngejosnice in sine insugi. $i devorind cu dintrii
curnpititii
patimile ca pc nigte 9erpi, este insetat de impirtS.qirea cu
Dumnezeu mai mult decdt celbul de izvoarele apelor. Dupi seteaexcesiv5.,
cel ce di peste un astfel de izvor, urmeazi si bea api cdt pofteste; iarcel ce
dotr6,ndeqtelucrul dorit se umple in inrregime de obiechrl dorintei. odati
umplut el nu se mai golegte iari, precum se int6mpli in or.dinea matedali,
cu un vas plin, care se poate goli. Binele, pe care omul il doreqte, nu
rimdne nelucri.tor in el, ci dumnezelescul izvor-, in oricine s-ar.afla el;
preface pe cel ce s-aarins de el qi ii impirtiqe$te putedle sale proprii.
33.Ps.150,6.
din riutiti, in sensulcelor previzute de psalnrull, estei<tealulcelor<lin prirra
34. Iesir-ea
categorie.

35.Ps.41,'2.

: ''

36. Infonnatie luati din cartea de zoologie Fiziologul, ed. Sborclane, p. 267 (citar dupi
GNO, V, p. 39).

lO - Sfamtul GrlgOrle de Npsa

146

sIn{,NrLtL GRIC{)Rj[. DE I\msA

(HPITOLULVI
Puterea i;i lucrarca de r:ontempla$e a lot ce existi sunc lucriri cu cohrl
dumnezeiesti. Asadar, cel ce a cdgtigacin sine binele, pe care l-a <lorit,
devine qi el conternplativ qi cer'<:eteazi.
natura universului. De aceea, a t'eia
parte <lin Psaltire are un ingeles anumiu in aceasti parte CuvAnnrl
cerceteazS, mai cu seami modul in care poate fi piscl'ati cu credinti
dreptatea judecitilor lui Dumnezeu, in mijlocul dezordinii viegii. Cici
succesele din viata aceasta nu revin oamenilor in mi.sura alegerii lor, in
majoritatea cazurilor. Adesea se pot vedea la acelaq;iom cele doui extleme:
ultimul gracl de riutate Ei cel mai inalt grad dc fericile. Viz6n<l acest lucru,
omul se indoieqte oarecum in mintea sar nu cumva aqa-zisulriu si fie un
bun pentru firea omeneasci qi dimpotrivi, si fie riu acel lucm, care este
pus in numirul celor bune. Cici daci. dreptatea este liudati, iar cel ce a
rivnit-o f,ace un riu si daci riutatea este calomniati, dar procuri desfitiri
celor care au sivdrEit-o, cum poti si-mi socoteqtici uebuie si alegi in viati
mai curind picatul decit virtutea, mai curind lucrul cel defiimac, rlecdt
pe cel liudaP Asadar cel iniltat cu mintea qi in stare, dintr.o privire
ascugiti, si-si atinteasci ochiul asupra unor lucmri depirtate, vede in ce
consti deosebirea dinu'e riutate gi virhrte, Ei vede ci ele trebuie judecate
nu dupi prezenc, ci dupi viicor'. Cu ochiul cel contemplativ qi pitrunzitor'
al sufletului, privind cu aten[ie cele depirtate, cre$tinul vede care este
cleosebirea dinu'e bine 9i riu si intelege ci deosebirea dintle acestease
face nu dupi prezeng ci dupi" sfirsitul lor. Trecdnd cu sufletul dincolo de
orice aparenqe gi furisindu-se inli.untlul iatacurilor cereqti, un asdel de
creqtin ataci pe cei care rnai pot crede ci aprecierea binelui poate izvori
din nebunia simtrurilor. CIci zice: "Ci pe cine am eu in cer', afari de Tine?
si afari de Tine ce am dorit pe pimint?"'7.
in aceasti parte a cuvdnnrlui Psaltirii si liudind in chip minunat
cerul, iar cele de pe pimdnt, rdwrite de ochii celor nesocotigi, injosindule
cu dispre[ 9i urindu-le cu baqjocuri, cregtinul ajunge la urmitorul rezultac
face ca $i cel ce s-arfi niscutin inchisoare qi care crede cdbezna in care a
pefi'ecut qi a crescut este un mare bine. Iar apoi, cunoscind frumusetea de
afan'i, r'evine asupra primei lui jucleciti. Cici zice: "Ci.ror pdveliqti a
soarelui $i a stelelor',qi a intregii frumuseti a cerului am preferat eu bezna,
cu care eram obignuit, necunoscind ceva mai bun! Dar dupi ce sullenil
meu s-a unit cu Dumnezeu, si Dumnezeu este Cuvinnrl, qi a cunoscut slava
din virnrte prin care ajunge si se inalte cel ce priveqte spre cer, aumci
cre$tjnul zice acele cuvinte prin care binele ceresc este admirat, iar
nimicnicia qi zidirnicia r'6vnei celei amigitoare pentru viata aceasta, le
dispretuiegte. Iar expresia intreagi este a$a:"Ca un necuvlntitor m-am
37.Ps.72,24.

il;.l"t;q:'l

'..::4.1

scnlrrur,xrc,mrcn

147

fXcut inaintea Ta", aritind ci pornirea spr riu este iraqionali. Apoi
"[ar
adaugi:
eu punua sunt cu Tine"5t. Pdn aceste cuvinte Psalmiscul
expune mndul apropierii de l)umnezeu, a$aci am pucea afla qi noi. in ce
fel se uneste dupi aceea cu Dumnezeu cel ce mai inainte era ca un
"Cici
'n, zicei..
necuv6ntitor'.
m-ai apucat de mdna mea cea dreapti"
Vorbeste despre ideea p. .at. ne-o facem cu privire la Durnnezeu, care ne
"Cu
a0,ci.ci
indl'epteazi mintea spre cele de sus.
sfatul Tiu m-ai povituit"
"$i
cu slavi
firi sfatul lui Dumnezeu nu se face nici o povituire spre bine.
m-ai primit". Este bine ci pune in opozigie cu ru$inea slava,care se f;aceun
fel de car qi aripi ale celui care a fost luat de mina lui Dumnezeu, ahlnci
cind omul ra instriinat de faptele ruqinoase si asfel s-a ridicat deasupra,
"Cici
cum zice in citanrl:
pe cine am eu in cer afari de Tine, qi; afari de
Tine, ce am dorit eu pe pimint?"ar. Multi oameni fac pdni acum asa:
avind ei in mod absolut acesteain cer, iqi inchipuie cd amigirile fanteziei
lor se fac, de la Dumnezeu, prin mglciune, o putere, sau o cinste, sau o
avere, sau acea rnici slavi de nimic, din cauza ciI-eia firea omeneasci. este
cuprinsi de nebunie. insi cel ce a ajuns la cele spuse in citanrl de mai sus
"Iar
mie bine este a mi alipi de Dumnezeu,
scoate, ca urmare, acest strigic
tt. Aici Psalmistul arati ci se face
a pune in Domnul ni<lej<lea mea"
oarecum una cu Dumnezeu, acela care s-a lipit de Dinsul prin nidejde qi
s-aunit cu Dinsul.
CAPITOLULVII
Asadar, a$ase infXtiseazi. suisul citre iniltime al primilor patruzeci de
psalmi, iar cel ce s-a iniltat cu mintea pinl acolono,firrat de adincimea
subiecnrlui, se va face $i mai mare 9i mai inalt anrnci cdnd lz piuunde in
partea a pa?a a Psaltirii, cum spunea Pavel pini la al tI'eilea cer*,
inilndu-se si mai presus de inilgimile la care ajunsese mai inainte. De
a$a ceva va avea parte nu omul cel obignuit, ci cel ce este alipit acum de
Dumnezeu qi unit cu El. Cici iati cu ce cuv6nt incepe partea urmltoare:
"Rugiciunea lui Moise omul lui Dumnezeu" nu.Ca unul cale inci nu fusese
"omul
lui Dumnezeu", care va ajunge si
indmmat pdn [ege, Moise era
dea altora Legea. A"gaera Moise cel inalt, despre care auzim ci, spulberdnd
miretia regeasci cu paqii picioarelor lui, ca pe o pulbere a scunuat-o. El,
timp de patmzeci de ani, indepirt6"ndu-se de la tlaiul impreuni cu
oamenii si triind singur', numai cu el insugi, a privit neintlempt, pdn
38.Ps.72,22.
39.Ps.72,23.
4O.Ps.72;23.
41.Ps.72,23.
42.Ps.72,27.
43. Iona l, 3 si umt.
44.Cf.ll Cor. 12,2-3.
45. Ps.88, l.

liniSte deplini, in contemplarea celor nevizuCe. Dupi aceea' fiind


sU'iluminit de lumina cea nesPusl Si-a dezlegat mi$carea sUflenrlui din
inveliqul c:el mort de pieles. El, lovind oqtirea egipteani 9i pe asupritor,
prin pligi, car.esc urmau una pe aka, a slobozit pe Israel de asuprire prin
i"^i";
ii apa. Lli, dupi ieEirel din Egipt, toati wemea, in t:ontinuare, ii
ra ca o singuri zi Si nicioclati pent'u el noaptea nu s-a innegrit -cu
innrneric. Cici <lupi ce soarele iSi sfhrSeadrumul zilnic, o alti lumini din
nor., innoia sgdlu;ilile razelor, aEa ci soarele aPunea la vreme pouiviti
peste Israel, lumina insd riminea neintlerupti 9i continui. Deoarece
iU'ilucirea cea din stilpul <le nor continua fri'i inU'erupere razele solare'
Mois. este cel cal'q a indulcit cu un lemn apa ."u umari, care nu se putea
bea, qi cind israilitenii erau insetagi, a preflcu1 stinca in izvor'. El le-a dat
hrani cereasci, in locul celei pf,mdnte$ti. El li-a atintit privirea spre
innrnericul dumnezeidi Si a vizut acolo pe Cel NevizuC El este Cel ce a
descris cortul cel neficut de mdna omeneasci Si a alcinrit dupi cuviingi,
podoaba preotiei. El a primit tablele cele {bcute de Dumnezeu 9i, dupi ce
ie-a sfirflmaq le-a scris din nou. El a purtat pe faga sa semnele putedi
clumnezeieEti, care i se aritase qi privilile celor care 'nu erau lrednici le
intorcea de la el cu stlilucirea de pe fata lui ca nigte rzze puternice. El a
impotriva preotiei $i a
osinrlit la pripastia de foc pe cei ce se rizrtitiseri
ociriseri darul lui Dumnezeu. El a adus la evlavie pe
nimicit p"-..i.ut'"
Valaam vrijitoml.
Despre sfhrSinrl vietii lui Moise se Povestesc lucruri preainilte: el s-a
suit pe uatru unui munte 5i n-a rimas in viata aceastanici o amintire a
poverii lui pimintesti. El nu $i-a schimbat caracterul, rimin5'nd statornic
qi
in bine, in mijlocul firii mereu schimbitoare. El este cel ce s-a iniltat
pe
cu
sine
impreuni
ne-a dat pildi de al patlulea fel de iniltare, ridicind
cel ce r. fo.. mare pdn Uei feluri de indltale. Cici ajungind la ala
iniltime, el stitea oal'ecum la hotarul dinU'e fir'ea schimbitoale li cea
neschimbdtoare; el a mijlocit inu'e doui culmi, adresdnd lui Dumnezeu
rugiciuni pentru cei ce erau instriinati, din pricina picahrlui. Iar mila
puterii celei de sus a tl'ansmis-o celor ce au tlebuinti de mili. De aici
po,"ttr afla cd,,cu cit se indepi.r'teaztr cineva de cele josnice qi pimdnteSti,
lu atit,mai mult se impdetene$te cu firea cea mai presus de toati mintea'
ceea ce est
$i prin facere de bine imiti fiIea dumnezeiasci, f[cind
si faci
dumnezeieqti
firii
propriu firii dumnezeieqti. Este adici propriu
bine, oricui are nevoie de binefacere.
"descil@rii inciltimintelor
de piele" a se vedea
46. Despre semnificaga duhovniceasci a
inue altele .iL ,p.r* mai p larg in Vata tui Moir, P.S.B. 29, 70 Si urm. La felJ. Dani6lou,
Platonisne etth1ok>gie mystique' Paris 1944' p. 3040'

SCRIERI EXECETICE

Acest intreles il pdndem din psalmul al cnrui titlu este "Rugicirurea lui
Moise, omul lui Dumnezeu" *. caci, de.ra"eme ee ea instipinit riutatea
pican-rlui Peste firea omeneascl gi aceilsta a fost smulsi din unirea cu Binele
intinindu-se cu patimile cele potrivnice binelui, ea aveanevoie de rugiciwre
citre Acela, care putea si o opreasci de la pieire. De aceea in loc de a fi
vestitor, Moise se face omul lui Dumnezeu, Iudnd part la dezastul celor de
un neam cu el Ei ficind pe Dumnezeu si-qi plece ochii spre pldngerea celor
pierdu$. Cici apoi Moise se indreptigegte singur fad de Cel ce asculd 9i zice
d afi mereu neschimbat in bine nemiqcat qi mereu la fel, apartine nurnai lui
Dumnezeu, iar firii omeneqti i se cuvin intre evolutie si schimbare continui qi
si nu rimdni niciodad la lbl, nici ahrnci cnnd se inalti spre bine, nici atunci
c6nd cade din turirea cu Binele. Multumiti aceshri lucru firea omeneasci. se
inuedniceste ca scipare la mintuire si aibi penuu fiecare generagie,
caractenrl neschimbat" in folosul celui riticit Primul cuvint din acel psalm
(89) suni a$a:"Doamne scipare Te-ai ficutnoui din nearn in neams. $iie ce
a5a?Fiindci ru, zice, esti mai inainte de zidirea toati, cuprinzind in tine toati
veqnicia. De la Tine si-aluat inceput firea timpului, in Tine iqi ale sffirsirgl cela
ce trece. cici limita unui lucru fi.ri sErqit este infinid. "Mai inainte de a fi
muntu si de a fi zidi6lumea, din veac ai pdni in veac,Tu egti"s. Iar omul, prin
caractenrl schimbitor al firii sale, a fost m2nat in jos, de la inilgimea
bunid.gilor, spre coboriqul cei umilit qi altmecos al picanrlui. Si nu-sr
doreari cel ce nu cade mina sa ci.re cel care alureci. Cel ce nu cade eqti Tu,
Doamne, prin fire 9i re faci aceasrapenrru noi. $i "si nul intorci pe el de la
inil$mea care este la Tine, spre umilinta cea din picat''. Apoi psalmisnrl se
face slujitor al glasului celui ce sdp6.neqte I pronunli cuvintul cel iubitor de
oameni, ziciand:"$i ai zis:intoarcegi-vi fii ai oamenilor" s. Iar acest cuvent este
o invd6nrri care are in vedere firea si aici estesubinteleasi vindecarea relelor.
Cici fiind, zice, voi, oamenii, schimbitori, a$ alunecat de Ia bine, dar iarigi
aveti nevoie de schimbare penElr a ajunge la bine qi a vi intoarrce iarisi de
unde ati cdzug fiindci, la libera lor alegere, oamenii, si-si faci partr de ceea ce
voiesc ei, fie aceastavirturca, fie picanrl.
Iar urmarea psalmului este o alti inviginrri, care zice: "Ca o mie
de ani in ochii rii Doamne, cazi\adeieri careatrecut, aniilorvorfi
nimicnicie"u'. ce invxtinrri luim de aici? ci pentru cel ce sa trezit si revine
iarisi Ia virhlte, dupi intoarcerea de la picaq .a o mie de ani i se pare
47.Ps.89,l.
48.Ps.89,l.
49.Ps.89,2.
5 0 .P s . 8 9 , 3 .
51. Ps.89, tl.-5.

SFAMTLTL6Rl6oRIf,, DE liltssA

150

multimea relelor, ial lui Dumnezeu i se pare er nimica toa6, daci ornul se
intoarce. Cici ochiul lui Dumnezeu priveqte mereu ceea ce este Prezent'
netinind sealna de cele trecitoare. Stiruinta in riutate este considerad de
Dumnezeu ca o zi sau-ca o seari a noptii cvte a fecut 9i a pierig deEi este
dispreluiti de cei ce picinriesc ca gi ctun nu ar fi nimic. Dar de Dumnezeu
"Nimicnicie vor fi anii lor" 52.
esti socotid ca o multime de ani. Cici zice:
"nimicnicie",
Foarte nimerit Si in inteles propriu nume$te Psalmis[rl greqelile
cici in chip firesc cel ce fa,ceriu socote$tegreqealaca nimic, qi giseqte o scuzi
penru fiecare fapd rea.
Asa ci ii este Ia indemini si zici: pofta nu e nimic, mnnia nu e nimic'
gna
ain simtrrile de acest fel nu este nimic. Toate acestea sunt miqciri ale
nici
firii, iar. firea este lucrarea lui Dumnezeu. Cel ce ia seama la viata omeneari
n-ar socoti ca picat nici unul din acestea 9i zice ci acestea sunt nimicnicii,
c6nd sunt lisate la libera alegere a celui care le hce. Ele nu sunt Eecute cu
vederea in ochii lui Dumnezeu, ci srnt socotite ca o multime de ani, fiecare in
parte.
Cuvdnul exprimi iarisi caractenrl oecitor aI firii noastre, ca si dispuni si
mai mult spre mili pe Dumnezeu. Cici zice aritindu-se care este nefericirea
firii noasre, numind tinere[ea dimineati Sibitrinetea seari. in zori inverze$te
$ intinereste gi cece. Dupi aceea, cu varsta, pierzdndu-9i seva $i floarea,
trecind ceasul creqterii, ceea ce rimine este numai trscicir.rne si stricicitrne.
"Dimineala ca iarba va trece, dimineata va inflori
$ va
Cici aSazice cunnrl:
Eece, seararracidea, se va intiri qi se va usca"53.Aceastaeste firea omeneasci.
in cele ce tumeazi, atrage Psalmistr-rlSi mai mult mila citre om zicdnd ci
viata omului a fost chelnrid in minie qi viscoliti ea de un vint de pornirea
"minie
miniei. Dar este limpede ci prin
9i urgie" rnea si arate lucrarea de
a omului impotrirra h.ri Dumnezeu. Cici din minie vine peste
rizwitire
oameni incetalea viegi qi tulburarea celui ce se liniqtege in seninitate. Iar
"am
pierit de urgia Ta Si de mnnia Ta ne-am tulburat"s.
psalmis$l spune ci:
La aceasta adaugi, in urmitoarele cuvinte, ci riutatea omeneasci nu se
cuvine si fie privitn de Dumnezeu, nici veacul nostru cel intinat cu picatele nu
se cade sd apari inaintea fegei Sale neprihinite. Asfel zic cei ce Uaduc in
"Pusai flridelegile noasu'e inaintea Ta"55.Daci cineva ar
cuvinte acest gdncl:
"pus.ai", "de ce ai pus?", ar aduee citanrl la mai muld clalitate,
zice in loc de
cdci acesta este intelesul citanrlui, ci Tu U'ebuiesi ai mereu sub ochi numai
52.Ps.89,5.
53.Ps.89,54.
54.Ps.89,7.
55.Ps.89,8.

SflNRI

EXEGFJNCE

t5r

'fine.
binele, iar fini<Ielegea nu este vrerlnici s5 fie pdviti de
l\adar, fr ca
firea omeneasci si nu fie nevrednici de zidirea 1'a, ci si se Faci veacul nosuu
vrednir: rle a se arita fie.
(ldci asa cum este veacul nosuu acum, toate zilele noastre pier'. A nu
exisur inuu Tiue este a nu exista defel. Cdci viata celor car sunt stipdnigi de
puterea rniniei este nesurtornici, in chipul umbrei, asemenea unei pinze de
piianjen. Cici, precum pinza de piianjen, cit tirnp este inueagi, se vede, iar'
daci cineva pune m6na pe ea, inclati se des0ami, fiind disuusi de atingerea
degetelor, tot asfel viala omeneav:i impletiti din interese Eecitoare, ca din
niqte tesihrri foarte subgiri, in zadal iqi tese pdnza ei cea inexistenti. Daci
cineva se atinge de ea cu mliune felmi, interesul zadarnic fuge si nu t lasA
si-l prinzi qi se prehce in nimic. Cici toate cele rfvnite in viata aceastasunt
doar iluzii, nu realitate. Pirere doar sunt qi cinstea, demnitatea, bunul nrune,
mindria, miritnea, bogigia, toae, de cite se ingrijesc piianjenii vietii. De
aceea acesteatoate au nevoie de Dumnezeu, care si le poarte de grijn. Cici eu
cred ci acesta este ingelesul cuvdnnrlui can'ezicc ci: "Zilele anilor noqui sunt
$aptezecide ani, 9i de vor fi in putere, opaeci de ani, iar ce este mai mult decit
acestea, osteneali qi durere" n. Nu ci viata, pnuu cel ce triieSte pestr acest
termen, este dur-eroasd,ci fiindci cea mai mare parte a vietii, car este adt de
scurti, se u'ece in osteneali Si clu'ere. Runcia este durere; tineretea este
osteneali;rdrsta mijlocie se chelnrieqte mai mult in dru'ere. Dar mai cu searni
b'itr'inegea, prin pirul cimnt qi prin dduri dovedeqte excesul cle sufednti.
Iariqi concepe Psalmisnrl 9i un alt mod de a-L face milostiv pe Dumnezeu fati
de oameni, cici a$a se intreleg aceste cuvinte. Grimada plcatelor noastr
auage dupi ea o mare pedeapsi, iar'zubstanta firii noasue este de nimic
(foarte slabi) againc6t nu di loc la mdnie pe misrua greqelilor. Ci chiar daci
Dumnezeu ne pedepse$tecu bldndete, este de-ajuns pentru indreptare celor
care suferim pedepse. Cici daci bldndetea risplitirii este de-ajuns pentru
inclreptare qi pedeapsd,cine va suferi puternica mdnic a lui Dumnezeu? Sau ce
numirva putea si cuprindi frica din inimi?
'
Deci, daci nu putrm sufed mdnia lui Dunnezeu, iar luclarea iubirii Sale
ile oameni o putem ingelege, anrnci, "fi-ne, Doamne, si cunoagtem dreptatea
Ta, pdn inqelep,ciune, nu prin pedeapsi. Fiindcd indreprarea noastri se face
de Ia Tine". Iar acurn, dupi ce am spus dinainte ingelesul, tumeazi si
adiugim dinainte cwintele cele insuflate de Dumnezeu, care suni aqa:"Ci a
venit blindete peste noi qi vom fi indreptaqi. Cine cunoa$te putera mdniei
Tale $ cine misoari urgia Ta, dupi teama de Tine?". "Invali-ne si ne srrcotim
bine zilele noasu'e,ca si ne indrepdrn inimile spre intelepciune" 5T.$i este
foarte pouivit cuvdntul acesta, car se acor'di cu cele spuse in continuare.
5 6 . P s . 8 9 ,l l .
57. Ps.89, lll9.

I Ee
tJL

,.

srAvrtrt, cttcoRlE DEl{lssa

Ciaci zice ci din pricina. neputinqei firii nu Putem suferi mirimea mlniei
pe ear-e o pome$te picatul impotriva noastri. Dar avem nevoie sd fim
iojeniqi. Iai mdntuirea prin intoarcere ne invati mai'mult decit pedeapsa
p".rtro picatele noastre. ASadar',intoarce-ne pe noi, Dgamne' firi nici o
"p6nd cand?" inseamni ci harul
,dbuua, penfu harul Tiu. cici cuvintele
"$i minglie, zice, pe robii TAi"58. Nu zice despre robii
a venit iegrabi.
striini s5-i1mpace, ci despre propriii robi ai lui Dumnezeu. Apoi ca unul
care a aflat harul qi a vizut acea lumini, prin care este striluminat
intunericul celor care riticesc in via[a aceasta,de la care lumini incepe
"Cd
ne-aln umplut dimineata de mila Ta 9i ne-am
ziua cea cu Virhrti, zice:
5e.Cici bucuria cea intru
bucurat, 5i ne-am veselit in toate zilele noastre"
"Pentru zilele in care ne-ai
Tine a Lrrmat dupi ce anii riutitii au trecut.
smerit pe noi, arri in care am vizut rele""o. $i astfel, Psalmistul are
"lucmrilor" lui l)utnnezeu pe cei luminati
indliizneali si numeasci fii ai
'prin
intoarcere de la picat. Cici zice:'t'ia atninte sPI'e robii Tii qi spre
iucrurile Tale". Aici vorbegte despre patdarhii cei ce au fost cu Alraam,
"$i'ciliuzeqte
'cici
acestea intr.aclevir sunt lucruri ale lui Dumhezeu.
(indrepteazi) pe fiii lor''. Cbi ce fac faptele lui Avraam devin fii ai
patriarhilor, inrudi$ cu ei prin virnrte.
in sfirSit, prin cele din urmi cuvinte ale psalmului, cintiletul une$te
firea omeneasci cu Dumnezeu prin curitrie, cerind prin rugiciune
str'ilucirea lui Dumnezeu 5i rugindu-se ca viafa noastri sI striluceasci
"si fie lumina Domnului
precum fulgerul prin curilia ei. Cici zice:
no.tru peste noi", pentru ca toate faptele noastre si
b.r*r.r",rlii
rodeasci mdnfuire gi tot ce facem si aibi in vedere un singur scop. De
"Si
lucrurile miinilor noasu'e le indrepteazi
aceev,dupi ce zicela plural:
"qi lucrul
la un singur lucru, adaugi:
multe
cele
reducdnd
pe
noi",
spre
pdinilor noastre indrepteazi-1". Cici grija pentru virtuti, cea variati $i
feluriti, devine un singur lucru, adici mdntuirea celui ce lucreazi binele. -,
Astrel Proorocul, iniltdnd la a patra treapti din suiSul Psaltirii, mintea
celor care se urci impreuni cu el, o ridicl mai presus de toati zidilnicia
.rdvniti de multime in viata aceasta. O ddici prin fapnrl ctr arati amigirea
din viata materiali, ci este ca o pinzd de piianjen firi consistenfi, care
nu duce la nici un s{irsit buq Pe cei ce se ocupi de zidirnicii.
CAPITOLULVIII
Drept urmare, prin cea de a cincea Partea ei, Psaltireaface pe omul
in stare s-o urmeze si- urce parci sPre Lrnadin tintele cele mai inalte ale
58.Ps.89.15.
59.Ps.89. 16.
60.Ps.89,17,19.

SCR.}ERIEXEGETICE

153

urcuEului duhovnicesc, care ne poate inilta stricdnd impiinjenisurile vietii


chiar qi numai cu fhlfhitul putcrnic al aripilor sale. Cici cei fiagili ca
aburul, in zborul lor cel slab si neputincios ca al muqtelor', Iing cele
lipicioase ale vietii Ei se incurci gi sunt prinqi ca in niqte mreji, in mreaja
acelor' fire de piianjen. Acestea sunt desfitirile, fala, slava$i alte diferite
pofte. In ele fiind infiqura(i ca in nigte pdnze de piianjen, oamenii devin
vinat gi mincare a celui ce ii vdneazd prin aceste pofte. Iar daci cineva cu
fire de vultur privind mai ager, atintindu-si ochiul suflenrlui spre raza de
lumini, ar fi destul si zboare cu toati fiinga spre iniltime si si se apropie
de aceqti pdianjeni ca si. nimiceasci toate aceste p6:nze, numai cu adierea
stArniti de bitaia iute a aripilor', in filfiitul zborului aripilor desfigurate.
Agadar, pe unul .a i.".t
ridicindu-l impreunS cu sine, ?nilpnrl
Frooroc il duce pe culmea celei de a cincea tepte, prin care se cuprinde
un fel de completare qi iecapinrlare a intregii mdntuiri omeneqti. Cici in
cele precedente, prin glasul lui Moise, s-a filosofat mult despre ce este
ve$nic qi ce este trecitor; ci vegnic este ceea ce ri.mdne totdeauna a$a ca
acum, iar trecitor este ceea ce se face cum n-a fosc pdni acum. Cici
schimbarea consti tocmai in a se preface din ce este in .eya ." nu este6l.
Psalmisnrl, dupi ce a ardtzt ci prin aceeaqi for[i, firea in mod absolut este
minati spre riu Si iarisi intorcindu-se, este porniti spre bine, incit este
cu putingi ca strilucirea lui Dumnezeu si lumineze viafa omeneasci,
acum ne descoperi tot harul care vine de la Dumn"r"u. i.r fel gi chip, prin
cuvnnt, pune harul sub privirea celor ce pot contempla din ind.ltime
minunile lui Dumnezeu. Cici Psalmisnrl nu se mirgineqte si. dezvd.luie
harul numai sub un singur aspect, ci, aranjind
in mod felurit
nenorocirile, in care au ci.zut prin aplecarea noastri spre riu, ne descrie
ajutoml care ne vine de la Dumnezeu in lupta pentru bine. Face acest
Iucru ca qi cum ar vrea sI sporeasci prilejurile de a multumi lui
Dumnezeu, sporind multrumirea pe misura buniti.gilor date.
Cd.ci zice la incepunrl acestei pirqi: "Mirturisiti-vi Domnului ci este
bun, ci in veac este mila Lui"62. Mirturisirea este intrebuintati aici cu
intelesul de mullumire, nu de riscumpdrare. Porunca este: si slivim pe
Dumnezeu pentru singuri bunitatea Lui, arit6nd ci toate cite le-au venit
oamenilor de la Dumnezeu sunt bune qi mdnnritoare $i s-au ficut din har
si bunitate. Noi oamenii nu avem nici o pricini de a face bine, ci
dimpotrivi, suntem cu totul rii. Dumnezeu insi nu-qi schimbi propria
fire, ci, dupi cum este, a$a sunt gi lucririle Lui. Cici nu era cu putintri ca
Cel din fire bun si faci cera impotriva firii Sale. Cici zice: "Si spuni cei
izbiviti de I)omnul, pe car-ei-a izbivit din mdna vrijmasului, 9i din tiri i-a
6l. Platon, Euthwl.2OSa.
62. Ps. 106, I etc.

srAvrtrr cruc,oRrcnr r.irssc

t54

adunat pe ei, de la risirit $ de la apus, de la miazinoapte 9i de peste


miri"65. Citanrl binevestegte intoarcerea definitivi spre bine a neamului
omenesc' cici izbivire traduce in cuvdnt rechemarea din robie. Iar
Dumnezeu $a dat pe Sine ca pret de riscumpirareua pentru cei ce erau
stipinili de moarte, aceluia care avea stipinirea mortii. $i, fiindci pe toti
ce erau in inchisoarea mortrii, e limpede ci i-a riscumpirat pe to[i, ca si
nu rdmdni nimeni in puterea mortrii, dupi ce a fost impliniti mdnnrirea
lumii. Cici dacl nu existi moarte, nu poate si fie nimeni in moarte (in
puterea mortii).
Vorbind despre cele patru pir$ ale lumii, cuvinnrl nu lasi nici una
"de
la risirit si de
neimpirtigiti" de dumnezeiasca riscumpirare, cici zice:
"mare"
indicind miazdzi.ln
la apus, de la miazi.noapte qi de la mare", prin
rezumat arati apoi binefacerea lui Dumnezeu citre firea omeneasce,
binefacerea pe care a expus-o mai inainte. Dupi aceea, prin citeva
aminunte, descrie pornirea oamenilor spre riu Ei felul cum ii duce de
"Riticit-au
in
mini Dumnezeu pe fiecare, spre mai bine. Cici zice aqa:
calea,
iar
calea
este
drum
firi
api"u5.
Adici:
ei
pirisind
pusrie, p_e
Domnuloo, ei au riticit in pustie, in afari de cercetarea lui Dumnezeu (in
locuri necercetate de Dumnezeu). Pustia era in intregime uscati 9i fird
api, lipsiti de roua duhovniceasci. De aceea cei ce riticeau afari din cale,
n-au aflat cetatea lui Dumnezeu, in care este licasul celor wednici. Cici
"Cetate
de locuit n-au allat, flXminzind qi insetdnd"67. Cici, din
zice:
pricina nemincirii, lipsindu-le puterea, suferinta lor sporea. Cum ar fi fost
piine in pimint uscat si neroditor? Cu ce si-ar fi potolit setea, in pimint
flri de api? E limpede ci proorocia nu nume$te hrana piine, nici biurura
api, ci nume$te hrani adevirata mdncare $ biucuri duhovniceasci. Iar
acestea, oferindu-se pe Sine, celor ce au
Domnul, se face amindoul
trebuinti. Pentru cei fliminzi, se face hrani, pentru cei insetati, imor.
a
Asadar, cine este in stare si dezlege o astfel de greutate: a riticirii,
pustiei, a nenorocirii din cale afard, a descurajini caluzati de foame? O,
minune! Un singur glas ajungdnd la Dumnezeu cu pociintri, a schimbat
toate relele in bine. Cici zice:'Au strigat citre Domnul in necazurile lor gi
din nevoile lor i-a scos pe ei si i-a poviguit pe cale dreapti ca si meargi in
cetatea de locuit"68.
Cale, nume$te pe Domnul insuqi, de Ia Care alunecaseri ei. Iar Calea
"Nimeni
nu vine la Mine, daci Tatil nu wea
inslqi zice in Evanghelie ci:
si-l atragi"un.De aceea Dumnezeu pe cei riticiti ii aduce din nou la Cale.
63.Ps.106,2-3.
64. I Tim. 2, 6.
65.Ps.lO6,4.
66.Ioan 14,6.
67.Ps.106,5.
68. Ps.106,G7.
69.Ioan 6.44.

't;
i1

SCRIERI EXEGETICI,

155

Iar El insugi se face cetate de locuit, dupi cum zice Apostolul ci: "in El
aiim si ne miqcim qi suntem" 70.Dupi cum se cuvine, adiugi gi fraza care
indeamni spre multumire, pentru ca cei care piqiseri acestea, si
"mirturiseasci
Domnului milele Sale si minunile Sale fiilor oamenilor" Tr.
Adicd sd nu ascundi in ticere prin nerecunoqdnqi binefacerea, ci si
vesteascd peste tot harul, c6,ci a umplut de buni"tigi suflenrl lor care era
"A
gol. Cici zice:
sihrr-at sullet gol qi suflenrl flimind
l-a umplut de
72.Apoi aduce sub ochi
bunititi"
primejdia care vine din fire, in alt fel,
povestind dumnezeiasca iubire de oameni, prin care firea este schimbati
spre tot mai bine. Iar cele ce zice, sunt a$a:ci firea omeneascd sa depirtat
de lumini si si-a plecat genunchiul in fata picanrlui. Ea nu mai era in
dreapta rdnduiali, ci se instriinase de adevirata viatri adici "qedeau in
intuneric qi in umbra morqii,... legati cu siricia si cu fieruI" 73.CAci era in
neputingi de a se migca cel cuprins de lantul cel greu al riutitii,
iar
leginrra binelui este slricia, intipirindu-se in inimi ca un fel de fier.
Cauza tuturor acestora era neascultarea de Cuvdnnrl lui Dumnezeu qi
neplecarea la sfanrl celui Preainalc Cici acesta este intelesul cuvintelor:
"Ci
au amirit
Cuvdnnrl lui Dumnezeu gi sfanrl Celui Preainalt l-au
intiritzl.,7a.
. Pe ldngi toate astea, viata unor asdel de oameni are, dupi cum este $i
firesc, parte de osteneali 9i umilintri". Osteneali, fiindci au fost lipsi$ de
hrani, iar umilinti,
fiindci n-au wut si rimdni
in credintra celui
"inima
lor a fost smeriti in osteneli"Ts.Iar lipsirea de
Preainalt Cici zice:
putere nu este altceva decit neputingi (slibiciune). Cici ce ajutor ar fi
"Slibit-au
puhrt si afle ei, fiind firi putere? De aceea zice:
si nu era cine si
tu.
le ajute"
Dar iariEi o propozitrie urmitoare schimbi primejdiile in
"Cici
bucurii:
au strigat citre Domnul cind se necijeau ei si din nevoile
lor i-a mdnnrit pe ei"??. Dumnezeu nimiceqte innrnericul, desfiinteazi
"I-a
moartea, dezleagi lanturile. Cici zice:
scos din intuneric si din umbra
mortii qi legdrurile lor le-a rupt"tt.
Agadar, si fie propoviduit harul, ci temnita morfii, cea de care nu
scapi nimeni, a fost distrusi. Ea, care era inchisi cu zivoare de fier 9i porfi
de arami, precum zice Proorocul. Cici at6t de puternici era socotiti
moartea, pini cind Ia venirea Vietii celei adevirate, puterea mortii a
70.Fapte17,2'
7 1 .P s .1 0 6 . 8 .
72.Ps.106,9.
73.Ps.106.10.
7 4 .P s . 1 0 6l ,l .
75.Ps.106,12.
76.Ibid.
77.Ps.106,13.
78.Ps.106,14.

srArcrul Gnrc,oRrEDEl.IissA

156

pierit, fiindci tot ceea ce se afla in puterea ei qi tinea ca gi cu ni$te zivoare


"a
de fier qi porli de ararni, rimdnea firI scipare. Dar zice:
sfirimat portri
de araml qi a frdnt zdvoare de fier"7e. Iar aceastainseamni. ci a pierit calea
firddelegeii lor qi viata lor a fost preschimbati. in cucernicie. Distrugerea
aceasta a porfilor de fier este schimbarea vietii spre dreptate. Cici zice;I-a
ajutat si iasi din calea nelegiuirii lor"80.
Apoi prezinti in cuvdnt, in alt mod, nefericirea omeneascd. insi
exprimi gdndul ci umilinta este fi.ri.delegea qi cu acelaqi inteles este Qi
"Firidelegea
cuvdntul unui alt Prooroc, cate zice;
s-a z1ezatpe un disc de
Prin
cuvinte
arati
ci
riutatea
grea 9i trale in jos,
aceste
se
este
plumb"8r.
atrigdnduJ in groapa ei pe cel ce se iniltase prin aseminarea cu
"Din
Dumnezeu:
pricina firidelegii lor au fost umiliti"t'. $i de aceea ei
s-au scirbit de acea hrani atotputernici, (s-au ingretoqat) despre care
"Din
tot pomul care este in rai si
Cuvinnrl zice cdtre cei dintAi oameni:
"tot
tt.
mindnci"
Cdci precurn aici cuvinnrl numegte plinitztea bunitigilor
pomul", tot aga in Psalm nume$te adevirata 9i preaputernica hrani
"m6ncare". Iar ingre(o$area de hrana aceasta produce o boalX, care se
"Urdt-a
sullenrl lor orice
sfhr$e$te cu moartea. Iati cum zice Psalmisnrl:
8a.
iarigi,
lor citre
mincare qi sau apropiat de portrile mortrii"
strigarea
$i
"Au
Dumnezeu, le-a preficut nenorocirea in veselie, cd,cizice:
strigat cltre
85. mai departe
Domnul, cnnd se necijeau ei qi din nevoile lor i-a izbivit"
$i
istorisegte felul cum i-a izbivir Iar povestirea aceasta este o adevirati
"9i
a trimis cuvdnnrl Siu si i-a vindecat qi ia scos din
bunivestire. Cici zice:
stricdciunile 10r"86. Vezi pe Cuvinnrl cel viu si insufletit trimis spre
mdnhrirea celor ce piereau care au fost izbiviti din striciciunea lor? Care
Evanghelist exprimi taina at6t de simplu? Zice, asadar: binecuvintat si fie
harul de cei ce au avut parte de binecuv6ntare qi ea si fie un imn inchinat
"Si jerdeasci
Luijer6
de laudi si
binefacerilor lui Dumnezeu. Cici zice:
si vesteasci lui cu veselie"8t.
Dupi aceea, Dumnezeu iarisi Ie pregiteste suferinga, 9i, dupi
suferinte iarisi vine peste ei harul lui Dumnezeu. Psalmisnrl, vorbind
despre lipsa de prevedere a oamenilor, zice ci ei, pirisind viata cea siguri
gi nebinrti de valuri, din propria lor alegere, s-au imbarcat pe coribii.
79. Ps.106,16.
80.Ps.106,17.
81.7ah.5,7.
82.Ps.106,17.
83.Facere2, 16.
84.Ps.106,18.
85 Ps.106.19.
86.Ps.106.20.
87.Ps.106,22.

SCRIER| E,XEGETICI,

t57

Iati", chiar cuvintele psalmului: "Cei ce se coboari in mare, pe coribii" '38.


in loc si lucreze raiul, in care au fost:aqezagi la inceput, ei qi-au ficut
lucrarea in api (mare). Ial' "mare" numegte viata iceasta matedali,
tulburati de toate vdnnrrile ispitelor qi umflati de patimi neincrerupte.
"Cei ce-qi
Cici zice:
fac lucrarea in ape multe, aceia au vizut lucrudle
qi
Domnului
minunile Lui in arl6"nc"*n.Ci.i adincindu-se in riutatea vietii
$ suferind naufragiile cele rele ale suflehrlui, au vizut asupra lor faptele
iubirii de oameni ale Aceluia care ne-a minnrit pe noi din adincuri. Cici
"Azis
s. Iar acestecuvinte nu se referi la
zice:
$i s-astilnit v6nt de furtuni"
Dumnezeu, ci la w'ijmagul, care nu sulld. de-a drepnrl, ci se invirteSte in
virtej iute si cade apoi cu putere in api.. Fiindci aerul aruncat pe api ca o
stinci mare, din pricina greutigii lui, marea iqi ridici nivelul qi este sffiqiati
de puterea vintului Ei unde o loveqte v6nnrl cel greu, apa ta$ne$te ici si
colo in sus prin greutatea cu care cade aerul peste ea. De aceea adaugi
limpede ni$te cuvince inspiimdntitoare,
ci o dati. cu stArnirea furnrnii
"s-au
inilgat valurile mirii, ridic6.ndu-se pini la ceruri gi cobor6ndu-se
pinX in addnc" er. in adevir', stirnirea unoi astfel d.evaluri, - adici valurile
patimilor'- sunt pricina pogor'2rii in ad6"nc.
' Iar ad6.ncul in multe locuri ale Scripnrlii am aflat cd. este focul
dracilor. Pe de alti parte, cei care gi in aceasti nrlburare qi furie a furnrnii
sunt luati de valuri, sunt chinuiti de gre[uri,'ca qi cum ar fi beti. Cici zice:
"Se
rulburau $i se clitinau, ca un om beaC'.Iar cei ce au fost scosi odati din
mare, n-au ajuns la nici un dor de mintuire, ci inlelepciunea lor a
naufiagiat qi a pierit de mai inainte. De aceea zice ctr "toati inlelepciunea
lor a pierit" n'. $i iariqi, dupi ce au cizut in rele atit de mari, minhrirea lor
din nenorocirea aceasta firi. scipare a fost si strige citl'e Domnul, cici
zice: "au strigat citre Domnul in necazurile lor qi din nevoile lor i-a scospe
ei" er. $i pe loc furtuna s-a prefXcut in vfnt favorabil pentm navigat 9i ra
liniqtit marea, potolindu-qi rralurile. Cici zice: "$a oprit furnrna,
preficd"ndu-se in v6nt lin qi au ticut valurile ei". Ci anrnci c6.nd zice 'bu
"ticere"
ti.cut", prin cuvintul
Psalmishrl arati. ci valurile sunt puteri ale
vointei libere. Prin aceste puteri ale voingei se arati firea cea rizvrdoti,
citre care zice Domnul in Evanghelie: "Taci, liniqteste-te" e4.Iar "vLnt lin"
nume$te harul duhului, care prin ospefele cele intrelegitoare duce sulletul
la adipost in limanul cel dumnezeiesc, rafiunea fiindu-i cdrmaci qi
88. Ps.106,23.
89. Ps.106,23-24.
90.Ps.106,25.
91. Ps.106,25-26.
92.Ps.106,27.
93. Ps.106,28.
94. ldarcu 4. 39.

'T-a
povlguit pe ei la limanul voii
indreptAndu-l ca si pluteasci. Cici zice:
Lui"s5. $i iariqi Psalmistul porunceste ca poporul qi adunarea si aduci
laudd harului penu'u acestea. Prin cuvinotl adunare nu desemneazi
numai starea de anrnci a adundrilor. Cici in scaunul celor inaintati cu
ratiunea sunt propovi.duite aceste minuni ale lui Dumnezeu prin care sunt
dovedite ca sigure credintele lor care aud despre ele (despre aceste
"Si-L inalti pe el in adunarea poporului qi in scaunul biainilor
minuni):
s6.
si-L laude pe El"
$i adaugi cauzele pentru care poporul si-i cinte imnuri lui
Dumnezeu. Prin puterea Lui unele rduri izvorisc, altele se usuci qi pier,
cici scursurile riutitii dispar iar izbucnirile virhrtilor inundi locurile pini
"Preficut-a riuri in
pustiu 5i izvoare de api in
ahrnci uscate. Cd.ci zice:
uscai"n?. R^6uri nume$te sensurile patimilor $i inoare de apd
pimint
inqirarea riutiqilor, cin<l oamenii, fic6nrl rele dupi rele, lungesc qirul de
"PirnAnCul l-a pleficut in
riutiti ca $i cum ar curge. Dar mai zice $i cd:
ce afostpreficutin
sirinrri". Cici sufletul cel roditor de riutili,dupd
cea
duhovniceasci a
galra
sarea
pregi.tit penFu
suflet insetat, este
riutatea
locuitorilor,
fiind hrinit
nu
mai
sporegte
aga incit el
invititurii,
cel
sirat
insetat,
primind in
numai de scursurile faptelor rele. Iar suflenrl
si
"Cici
de
de
devine
loc
mul$mea
virnrti.
un
udat
sine setea cea preafericiti
e8.
pustiullezer de api 9i piminnrl cel {iri de api, izvoare de api"
e Effr.cut
Iar pimdnhrl acesta devine cetate in care locuiesc cei insetati de
dreptate. Cici locuitor in preajma unui asdel de loc si a unor asemenea
ape nu devine nici un om cu grequri gi cu striciciune, care are suflenrl
"seamini ogoarele
ee,
sinrl de riutate. $i psalmul adaugi:
si sideqte viile"
aritind prin aceste cuvinte taina poruncilor dumnezeie$ti $i viata cea
Cici ponrnca lui Dumnezeu este siminta viitoarei bune
imbunitititi.
rodiri, iar virtutea este via, care prin ciorchinii ei cuvintitori varsi vinul in
butea inlelepciunii. Acestea nu sunt nimic alcceva decdt o multime de
"I-a
binecuntat pe ei qi s-au inmultit foarte gi
Cici, zicel.
binecuvintiri.
"dobitoc"
numeqte functiunea
dobitoacele lor nu le-a impuginat"too. Iar
cdnd
folose$ce toate
suflehrl
miscirilor
suflenrlui,
atunci
subordonati a
organele noastre in vederea virrudi. Dobitoc este furia cdnd este subjugul
ratiunii. Alt dobitoc de acest fel este dorinla, care duce in circi 9i poarti
sufletul, ca sI zicem asa, inilt6ndu-l in sus, cind hi"turile mintii il mini
spre cele de sus. $i toate celelalte misciri ale suflenrlui sunt dobitoace care
cresc prin binecuvintare, atunci c6.nd ele ne slujesc spre fapte mari.
95. Ps.106,E0.
96.Ps.106,3l-32.
97.Ps.106.3.
98. Ps.106,35.
99.Ps.106,37.
lO0.Ps.106.38.

159

SCRIERI EXEGI,TICE

Apoi, in versehrl urmitor', Psalmisnrl f,ace recapihrlarea celor spuse.


Cici dupi ce a parcurs in multe feluri pitimirile, a pus sub ochii cititorului
lucririle dumnezeie$ti, a$a cum, in citeva cuvinte cuprinzindu-le, le
"Au
fost imputrinagi qi chinuigi de necazul celor rele qi
recapihrleazS. zicdndl.
tot.
de durere"
Prin ideea de imputrinare desemneazi umilinga 9i ciderea
de -la inlltime la smerenie, cici putin inseamni umil, dupi inqelesul
cuvdntului. Iar prin chinuire arati obiqnuinfa cu riul. Prin necaz Ei durere
nume$te culmea de cidere de la virtute in toate citatele, ca de pildi in alt
"Cuprinsu-m-au
durerile morq.ii,
psalm, unde expune carn acelagi lucru.
primejdiile iadului m-au aflatro', Llecazcu mare durere am aflatro3.Numind
picatele,dureri ale mortii qi primejdii ale iadului, adaugi qi limita pini la
care duce firea picanrlui, care nu este dec6.t durere gi necaz. $i Evanghelia
"Pldngerea gi
aratil acelaEi lucru prin cuvintele:
scrignirea dingilor"r0a.
"$i
Ap"i Psalmisnrl adaugi in continuare:
a virsat dispretrul peste
cipeteniile lor" to5.
Prin aceste cuvinte Psalmistul ne invati cd ceea ce este in esen(i,
existi. cu adevdrat; iar daci ceva inceteazi de a mai fi in esenti, inceteazi
de a exista. A fi riu inseamni a nici nu exista defel fiindci riutatea nu
existd in esenti, ci inexistenta binelui se nume$te riutate. Fiindci precum
cel ce este in esenti exisd cu adevirat, tot a$acel ce este in neexistenqi. nu
existi, ci piere. Iar riutatea este acea inexistenfi, cum zice cuv6.nnrl. Iar
aceasti deceptiune a cunnrlui a fost oarecum tociti de obisnuinti. Cici
precum zicem ci hrana intrati in corp este inco4porati, iar cel legat cu
lantul este inldnfuif si fierul in foc se fnfierbinti,
tot aqa debpre cel ce e
clzut din esenti, ajung6.nd la nimic, zicem ci a fost nimicit
Din punct de vedere moral nimicirea este qi inexistenqa virtutii. Asa
ceva a cizut peste incepitorii riutitii - adici peste primii oameni - cind
s-a revirsat ca un rdu murdar, care s-a transmis qi peste urma5i. Deci,
fiindci firea unui asfel de odor, adici viata - a siricit, qi omul a ajuns
sirac ca $i cum ar fi fost pridat de un hot si despuiat de dumnezeiasca
"pe
binecuvintare, de aceea Psalmistul zice:
sirac l-a izbivit de siricie" rG.
Dar prin siricia aceluia noi ne-am imbogifir $i i-a pus pe ei Pistorul cel
"ca
niste oi de moptenire" in loc si-i fi li"sat si devini niste
bun si fie
fiarero?. lar mo$tenire numeqte multimea celor inscrisi in cartea lui
"De
Dumnezeu. La' fel zice gi Apostolul:
la care este numiti toati. moqte101.Ps.106.39.
102.Ps.17,5.
1 0 3P
. s .l 1 4 , 3 .
104.lvlatei8, 12.
105.Ps.106,40.
106.Ps.106,41.
107.rbid.

..'l

srANrul crrcoRrE DENlssA

160

"Vedea-vot'dreptii
nirea in cer 9i pe pimdnC'ro8.Psalmisrul adaugi:
$i se vor
teme" t0n. Prin aceste cuvinte ne invatri ci dreptul privind spre aceasti
iubire de oameni se va teme. Cici teama este un mare pizitor al
bunititilor, inqeleptind pe cel aflat in suferinti ca, din aducerea-aminte a
celor trecute, si ia seama la cele viitoare. Teama fiind stipdni in su{let si
izgonind de acolo toati pornirea noastri spre riu, izvoriti din uguritate,
"toati fi.ridelegea, zice, i9i va astupa gura .it' tr0.
Cit de fericiti este acea viati in care gura firddelegii este pururea
ashrpati, ca o groapi cu noroi, qi nu mai intineazi cu putoarea ei via(a
oamenilor. Aceasta este culmea buni"ti"gilor, puncnrl culminant al
qi sfhrsinrl oricd.rei fericiri: si nu se mai intineze fir'ea
nidejdilor
omeneasci cu riutatea, ci toati firidelegea si piari. Iar riutatea este
flridelegii.
Cici
aceasta wea si arate expresia cea
izvoditorul
"astupat
gura" vceea, al ci.rei glas s.a 6cut de la
cuprinzitoare ctr s-a
inceput penuu oameni pricini de moarte.
A6adar, cind va pieri tot ceea ce se impotriveste binelui, noi vom
ajunge atLlnci la acea stare, pe care nici un cuvint n-o poate exprima qi
despre care cuvintul lui Dumnezeu mirhrriseqte ci este mai presus de
simturi si de cunoagtere. La acestea Psalmisnrl adaugi cuvintele
"Cine
"va
este intrelepL..
pizi acesteaqi
deslvirsite, ca pe o pecete, zic6.nd:
va pricepe milele Domnului"ttt. Cici lucrarea inqelepciunii este indoiti:
una este cea car explici qi cerceteazi cele folositoare iar cealalti care
pistreazi cele aflate. Acfiunea cea dintii a ingelepciunii, adici cea de
cercetare, inceteazi de indati ce wea omul, cici la ce si ciutim un lucru
care e sub ochii nostri? Reshrl psalmului congine porunca de a ptrzi binele,
cel dobindit, lucrul la care ingelepciunea conlucreazi cu noi. Insi cine
este in[elepciunea gi ce este pistrarea bunititilor? Si nu fii neingelegltor
fati de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Cici cel ce nu inlelege aceasta
nu arati pe fag binele de care s-ainwednicit Dar cel ce nu ingelege harul
va asculta'de orbii care, ludnd in miini o perli sau un smarald sau o alti
piatri scumpi, o arunci primilor veniqi, ca pe o pietricici oarecare. $i
asfel 6ri si wea sunt pigubigi de acea avufie necunoscindu-i calitatea.
ITOLULIX
Aceste cinci impdl1iri ale Psaltirii, cal'e sunt mai inalte unele dec6,t
altele, concepindu-le ca pe niSte EePte, le-am deosebiCdupi criteriile mai
sus spuse. Cel cle pe urmi verset al fieci.r'ei pirti are cuprins in el o oprire
108.Ef. 3, 13109.Ps.106,42.
110.Ps.106,42.
l l l . P s .1 0 6 . 4 3 .

SCRIERI EXEGETTCE

l6l

a cuvanhrlui, o incetare a gnndului si un sfhrEit al celor zise mai inainte.


Acest rezultat Psalmisnrl il obgine prin cuvintele de proslivire qi
"Binecuv6ntat este Domnul in veac, fie, fie
multumire, care suni a$a:
(amin, amin)"lr'. Cici intelesul acestor cuvinte este o multumire care
"fie"
exprimind
dureazi necontenit fiindci cuvA.nhrlnu zice numai o dati
binecuvnntarea, ci prin repetarea cuvintului hotiriste ci mulfumirea
trebuie si fie firi sfirsit" Iar in fiecare parte, a$a precum au fost despir(ite
potrivit cu modelul de impirgire, cuvanhrl a tinut seami de o anume
virtute, prin care ne vine fericirea de la Dumnezeu. Iar inqirarea virhrtilor,
in fiecare din pirti, este asdel aranjatA incit ridic6nd suflenrl spre bunitili
din cele mai inalte, il face si ajungi la cea mai inalti bunitate.
$i cea mai inalti bunitate este lauda lui Dumnezew care se face in toli
"l,iuda$
pe Dumriezeu
sfintii, dupi cuprinsul ultimului psalm'care zice:
intru sfintii Lui"rr3. Prin aceste cuvinte este exprimati, tdia puterii, care
consti in virnrte. $i stip6niile lui Dumnezeu arati ci firea nu mai este
trranizzti de riutate, cdnd puterea orneneasci poate s-i-i adtrci laudi lui
Dumnezeu dupi multrimea miririi Lui. Si-i aducd l,audi,,nu cu glas scizut,
ci pe lingi vocea ridicati, folosind si rdmbitele. Cici zice:"'Liudati pe
Dumnezeu in glas de tr6mbitr"'rr14.Prin aceasti introducere a,trdmbitelor
imiti armonia universului, care.este,organ aI lui Dumnezeu prin tonul
felurit al melodiei. Iar cuvinorl, printr-un inteles figu'rat se, nume$te
'psaltire
si aliutil'. Dupd. . aceea, lepidnnd tot ce , este pimdntescj .isi
potrivegte sunehrl propriilor coarde cu cgrurile, cere$ti, in :risunehd
timpanelor. Iar coardele puse ln,acestrinEument muzical ar putea fi
rezistenta si tiria fati de. riubte a fiecdrei virtuti:in'p?rtp.,Prin rezistenta
aceasta se ajunge la o cdntare de ansamblu am,esrccand chimvalul cu.
ceardele cdnd sunettrl chimvalelor ,treze$b ravua pentru. c$"ntarea cga
dumnezeiasci.,
'l[:iudatri,p_q
Dprpnul in chimvale
. Ni se pare ci acel loc,in care.ziee:
qoastre
de, ingeri. Cici
bine tisu{ritoarqi'llf . tilcuiegte apropierea firii
unirea firii ingere$ti,cu cea omeneasci, .atunci.cdnd firea omeneasci se
intoarce la destinatia ei primordiali, va alcinri acel glas dulce dempltumlfp, pri{r ,?qgld,}l celor doui firi. $,unu prin cealalti, si una
imprerrni,cu cealalti, vo'r cirlqa necontenit un imn lui Dumnezeu,, pentru
iubirea Lui dq, oameni. A.est llucJu este aritat in text prin unirea unui
chimval qualtul. Un chimval estq firea cea mai presus de lume a ingerilor,,
cElilalt chimval ecte fiptura.sea cuv6ntitoare,a oamenilor. Dar pica$rl a,
l 1 2 . P s . 4 01l 3 .
l 1 3 .P s .1 5 0 ,l
l14. Ps.150,3.
I 15.Ps.I 15,4.
I I - SfantutCdgoris d N)sa

r62

SFANTUL GRIGORIE DE I\IIS&4,

despirqit cele doui chimvale. C6nd iubirea de oameni a lui Dumnezeu le


va face pe amnndoui si se armonizeze iarisi intre ele, atunci va risuna
acea cdntare de laudi alcituiti din amindoui impr-euni, precum zice
"va
marele Apostol
mirhrrisi toati limba, a celor cereqti qi a celor
pimdntegti si a celor dedesubt ci Iisus Hdstos este Domn intru slavalui
Dumnezeu Tatil" r16.Dupi aceastaglasul triumfitor al acestor chimvale va
risuna intr-o cAntare armonioasi spre pieir-ea wijmaqului. Dupi ce acesta
va pieri cu desivdrsire si va fi redus la nimic, atunci nelipsit, toati suflarea
"Lauda
in gura
intr-un cuget, va slvirsi lauda citre Dumnezeu. Fiindci
r17.
picitosului nu se potriveqte"
Da, atunci nu va mai fi picitos, nemaiexistind picanrl, ci toati
suflarea in toti vecii, va liuda pe Domnul.
Asadar caJea aceasta citre fericire ne-a fost ardtzti de filosofia cea
mare din psalmi. Ci.ci ea indreapti spre atingerea unui [el mereu mai
mare Ei mai inalt in dmmul virnrtii pe cei care prin citirea psalmilor, sunt
ciliuziti spre iniltrime. Acegtia inainteazi mereu, pdni ce ajung la acea
misuri de fericire, al cirei caracter ceresc nici o minte nu ajunge si-l
ingeleagi prin figuri 9i alegorii, nici cuvinnrl nu afld expresie potriviti
pentru cele ce urmeazi de aici. Insi nici migcarea nidejdii, care se av6nti
in tot locul si aleargi in calea dorintei noastre, cind se apropie de acea
fericire neaseminati, nu rdmine mai presus de cugeL Cici lucrurile de
felul acesta sunt mai presus decit cele nidijduite, precum dovedegte insisi
filosofia din Psaltire prin ordinea care poate fi contemplati in ea. Cici ea
ne deschide in taini un fel de usi de intrare la viata cea fericiti,
vestindu-ne prin cel dintii cuvint al ei, depirtarea de riu. Doar primele
cuvinte ale Psaltirii ne invati acest lucru atunci cind ne spune ci
de riu. Apoi, celor riticiqi,
incepunrl fericirii
este instriinarea
intinzindu-le prin lege o mini care si-i conduci qi fegiduindu-le si-i faci
asemenea cu pomii cei vesnic inverzili, prin acest fel de viati, le indicl
cele triste ea pe o cale care se optrne celor ce se apropie; pe cel ce urmeazi
mdna care il conduce prin suiqurile urmetoare, il duce spre culmea
fericirii.
Or, tocmai acest lucru nil arad intelesul ultimului psailm si anume ci
toate cele din fiinti vor fi sfinte si
dupi nimicirea definitivi a rlutitii,
lui Dumnezeu. Iar misura aceasta
alcinri
o
lauda
toate vor
simfonie spre
qi
inal6 miretiei lui Dumnezeu sunenrl
leagi neriutatea cu puterea tiriei
cel armonios ca dintr-o trimbiti'bine
risunitoare. Cind se va armoniza
intr-tm singtrr cor toati zidirea fipnrrilor celor de sus gr a celor de
l16. Ftl.2,lO.
ll?. Infel.$Irah,15,9.

da":tn :.'n .

.'D r"liFie - t l

SCRIERI EXEGETICE

163

jos cind fipnrra cea ingelegdtoare care acum este impirtiti si impriqtiati
de picat va siv1rsi cintarea cea frumoasi a simfoniei noastre; cind firea
omeneasc.i se va uni cu cea ingereasci si oqtirea dumnezeiasci
ridicdndu-se din invilmiqeala luptei, dupi uciderea duqmanului, va cnnta
cu glas mare un imn de biruinqi Biruitorului, ahrnci toati suflarea va fi o
singuri laudi, care va prelungi harul pini in veci. $i prin amplfficare va
miri necontenit acea fericire, care este cea adevirati. Din clipa in care
mintea cea strtbititoare in cunoa$tere iqi va inceta lucrarea, de anrnci qi
nidejdea noastri isi va inceta activitatea gi va urma o stare nespusi qi
neingeleasi si mai buni decit orice minte. Pe aceasta "nici ochiul n-a
vdzut-o, nici urechea n-a auzit-o, nici la inima omului nu s-a suit" rr8.Ci.ci
aS a caractenzat dumnezeiescul Apostol bunititile puse deoparte penru
cei sfinti.

I 18.I Cor. ?, 9.

PARTEA A DOUAI

CAPITOLULX

Dupi ce am limurit asdel lucrurile, ar fi wemea si spunem cuvint $i


iir leginrri cu titlurile propriu-zise ale psalmilor, cici nu de putin
folos ne sunt pentru drumul virtutii ingelesurile pe care le putem scoate
din acestetiduri.
Dar inainte de a gdsi temeiul firesc al acestor titluri qi inainte de a
incepe explicarea lor trebuie si ne limurim din capul locului cd scopul
deplin al acestei invitituri insuflate de I)umnezeu nu este alhrl decdt de a
ne inilp qi prin ea la o tilmi.cire cit mai fericitoare.
Dintre psalmi unii nu au nici un fel de titlu. Dintre cei din versiunea
greceasci unii psalmi poarti numele proorocului David, dar in redacfia
ebraici a psaltirii nu existi aceasti indicatie. in fiuntea altor psalmi
"al
lui David", pe cdnd la alti psalmi numele lui
intilnim doar cuvinte ca
"laudi", "cantare", "o
David e insolit sau inlocuit de alti indicagie, de pildi
"o
"la
"Lln
"un
rugiminte",
sfintirea templului",
gdnd",
rugiciune",
psalm",
"citre
"la
"citre
"la
Domnului",
mirhrrisire",
robul
corhrlui",
scoater-ea
Iditum sau citre Eman Israelitul".
La alti psalmi titlul este compus din perechi de cite doui cuvinte
"c6.ntare
"intonarea c6.nti.rii",
de psalmi" sau
legate laolalti, de pildn
"griire
"cuvdntarea lui
"psalm in
"cintare
in versuri",
versuri",
sau psalm",
"o
"rugiciunea
cdntare de laudi" sau ceva
unui necijit",
David",
lui
David.
asemdnitor legat de numele
$i iariqi, la alti psalmi se pot int6,lni adaosuri mai ales de felul aceshria:
"inuu
sfhr-qit",od gisim diferite compozilii care urmeazi, sd,fie executate
"pentru
cei ce vor schimbare", alteori
cu voce tare. Asdel se adaugi uneori
"pentru
"pentlu cea
"penun
ziua a opta",
sortiti si
cei ascungi",
"penttu
"pentru
spdjineala cea de dimineagl", sau
teascuri",
mo$teneasci",
"pentr-u
"pentrrl
Mahelet",
poporul indepirtat de multi
titlud ca acestea:
"scrisoarea
"si nu
stdlpului lui
preacuwe$ti",
vreme din ceata celor- sfin$",
"al
lui Solomon"
David" (altidati st6lpul lui Solomon), altidati, simplu,
(126) ori "c6ntare celui prea iubit" (44), ori ps. 9: "pentru cele ascunseale
"la
o mirtudsire" (104).
fiului" sau
"parte
a doua" a
L intruclt nu a fost cu putinti si cuprindenr in acest volum inrreaga
scrierii-Slintului Grigorie, anr selectat aici nurirai capitolele X-XIV, pe care leani considerat mai
sertlnrncauve.

SCRIERI EXEGETICE

165

Altcori se adaugd unele qciri cu caracter istoric, de pildi "cel car.e


stitea in peqteri" (ps. 53), sau "cdncl a trirnis Saul si omoare pe David" (ps.
"c6"nd
58),
petlecea in singuritate" (62), sau "la cuvintele lui Husi", sau
"cind
si-a schimbat fala inaintea lui Avimelec" (33), sau "cind au venit
Zifeil" (53), sau "cind a venir Doeg irlumeul qi a vestit lui Saul (52), sau "in
zilele c6nd l-a izbivit pe el Dornnul din miinile tuturor'" (17), sau "cdnd s-a
intors Ioab qi a cilcat valea salineilor cu 12.000", sau "cind a intrat la
dinsul Natan proorocul dupi ce intrase el la Bersabe" (50).
Sunt apoi unii psahni cal'e au drept tidu cuvi.nnrl elreiesc "Aliluia" pe
care-l indlnim odati sau dc doui ori. in tinrlanu'a alror psalmi int6lnim
asociate numele a c6te doi prooroci, de pildi 'Aliluia", al lui Aghez qi al
Zahatiel" (145, 148) sau "Aliluia, ci.ntarea Ieremiei si a lui Iezechiel" (64). $i
ialisi alte feluri de tiduri pomenesc doar de "Fiii lui core" sau "Iditum" sau
"Asaf'.
ln chip cu tonrl singular apare pe un psalm qi titlul "rugi.ciunea" lui
Moise, omul lui Dumnezeu. Inue tidurile pe care le intdlnim in scdpnua
oficiali a Bisericii Eiinue texnrl scdpnrrii eueilor, unii psalmi nu au titluri: aici,
Penolr unii deosebirea pare a fi aceea ci la evrei tidurile sunt indicate rloar
generic, prin felul in care la cei dintii se face uz si de indicarea numirului
zilelor de peste siptimini,
de pildi "inu.una din simbete", "a paaa zi a
"in
siptiminii",
ziua simbetei" ori "in preziua simbetei", pe cind, dupi alqii,
temeiul cale explici rosnrl dtlurilor la fi fost alnrl, de aceea in texnrl lor ebraic
ele sunt cu tohrl u'ecute sub ticere.
CAPITOLULXI
Dar s-ar putea si intrebe cineva: de ce anume inqirarea evenimentelor
nu se potriveEte cu ordinea in care sunt pugi psalmii? Cici daci cineva ar
avea in vedere pe de o parte intervalele de timp, in care s-a desfiqurat, in
cazul de fati, viata lui David, iar pe de alti parte s-ar gindi la ordinea
logici in care au fost scrise evenimentele in care el a fost implica! desigur
ci n-am gisi ci ordinea in care sunt inEira[i psalmii ar consuna cu ordinea
la care se referi ei aici. Spun acest lucru referindu-mi" in primul rind la
planul de a ridica pe om spre o invilinrri
cdt mai iniltitoare ci. nimic din
toate acestea nu le int6lnim la InvS.tritorul nostru. De fapt cred ci
invltitor
trebuie si numim pe Duhul S6nt, despre care ni gL spune ci
"Acela
vi va invita pe voi toate" t. Aqadar, aceshri Dasci.l si inviti.tor al
sufletelor noastre pare ci-I sunt striine toate celelalte lucruri. in schimb
rivna de a minhri viata celor ingelati in deserticiunile acestei vieti cade in
seama celor care vor putea atrage spre adevirata viati. Cici pentru o buni
reugiti in vederea oricirui scop pe care il urmirim e logic ai neapirat
necesar si se depuni" 9i rdvni corespunzi.toare.
2.loan 14.26.

' r ch

sr"ivrttl crucoRIE DEl.n6sA

int -udevir, dupi cum la sculptol'i scopul muncii este si ciopleascd


piatr.ape rdnd, mereu gindindu-se s-o faci si se asemene cu prototipul pe
.ur" sil-u.r fixat- dar nu gribindu-se si inceapi cu sf?r$itul, ci ddndu-si
silinta si-9i organizeze rivna potrivit planului artistic, firi de care e cu
neputinli si duci munca la indeplinire, tlebuind mai intii si-Si aleagd'
piiu-a potriviti, s-o despice poate din blocuri prea mari, si inliture
nefolositoare scopului Pe care-l urmiresc Si astfel si se
.ottu.il.
addnceasci prin muncn ingrijitn pirtrile urmirite, ciutind si fie mereu cu
"fiintei" urmirite forma doriti de
ochii spre ."eu ." mai lipseqte sPre a da
artist, ipoi finisind amlnuntele qi colturile prea ieEite in afari ale unor
forme, nivelind in acest scop suprafap duri a Pi"T:i Si abia dupi aceea
impunnnd forma Slefuiti qi aseminitoare ofiginalului, reddndu-i de acum
stlilucirea Si fdcdnd suprafap pietlei cdt mai poleiti, a5a cum numai arta
adevirati qi-a putut-o proiectaS,- tot astfel, oricit de mari ar fi stridaniile
noastle trupeEti din clipa in care firea noastri a ajuns parci si se petrifice
ne
cu totul, avind mereu inainte tinta finali, cuvintul invititurii
sfituieSte spre a.ne reciStiga aseminarea cu Dumnezeu Pe diferite cii Si o
anumiti r6nduiali, tiind tot c6te o bucati din fiinta noastr5, care aProaPe
se pietrificase Ei anume indepirtind din noi mai int6i ceea ce se intirise
ca piatra, adici nesimtirea Si riutatea in care ne-am complicut Si noi in
toate chipurile, dupi aceeaciople5te din noi ceea ce-i neesengial,fiind de
aclrm siguri ci e indepirtat tot ce se opune aseminirii, incepe si ne dea
tot mai mult infrtigarea originari. $i astfel, printr-o revizuire aminun[iti a
cugetirii, rnciind Si lustruindu-ne din nou gdndurile, intipirim in noi
prirrtt-o viati virnroasi pe Hristos al Cirri chip primordial am fost
odinioari gi care redevenim acum iariqi.
$i aftrnci care e rdnduiala din care se sculpteazd a$a zicind sufletele
noastre? intr.o primi etapi ea va folosi canarea de psalmi sPre a ne mPe
sufleteqte de riutitile vietii. in etapele urm;toare, printr-o neintrerupti
nevointi, cilcarea pe urmele lui Dumnezeu ne va ajuta si pisim spre
desivirSire. Cici e un lucru qtiut de toti, care-i ordinea in care sunt puqi
psalmii intrucit, dupi cum am sPus,[inta spre care se doreqte suflehrl nu e
ioar simpla ingirare a unof intimpliri, ci aceea ca prin virtutea noastri
Hristos insusi si prindi chip in su{letele noastre. Asadar daci ltea cineva
sa cerceteze care este intelesul celor scrise in Cartea Psalmilor, afirnci de
istorici,
buni seami ci acest lucru nu e legat doar de o invitdturi
':
"YtTll-Y
3. E de-a <lreptul inrplcsionanr^i pasiunla SFan^tului.Grigorie- g"".g
ln care s:r
inraginativi, incit - voiba ultui'cet'ce6tor'- iplo^ape-nu irrtillesti o,paguta dur i\'Lgne
nreraibra sau alti ascrnanari. Cf1 M. Esper:Mcaphoiic urrd S)rnbo.liliin GnV'
;;-iaj;;;';i-o
"Colloquii Gregoriani [riden sisActa", lriclen, 1876, p l l2'
Ny'ss;r,

SCRIERIEXEGETICE

r67

deoarece dupi cum am amintit in pilda cu sculptura, cd pentru


prelucrarea ei maestrul respectiv va fi nevoit si intl'eprindi multe lucriri
ce va reu$i si puni in lumini toate mi.dularele si
speciale pini
aminuntele sanrii (cici la inceput aceste mi.dulare nu se aseamini la
infitisare unul cu altul, ci unul avea la periferie conformatie de spirali, pe
cind alnrl aveala colguri formi dantelati, pe cdnd iariqi altele care pireau
potrivite pentr-u glefuic igi dideau pini la urmi formi semicirculari. Unde
si mai pui ci, fiecare din acestea, precum qi altele de felul lor, cereau
artisnrlui multi weme pdni si ajungi ca acestasi finiseze lucrarea), tot a$a
qi pentm cel care conduce lucririle de cioplire artisrici a sufletelor noastr'e
spre a le face si se asemene cu modelul lor dumnezeiesc folosegte
cintirile de psalmi ca pe niqte unelte de cioplire cu ajutorul cirora si-qi
poati termina lucrarea cea duhormiceasci. $i nu va avea griji sculptorul
si-si bati capul pe care anume dintre midulare si-l dea mai intii cu bronz
gi care dintre ele si ajungi mai int6i la finisare, ci.ci nevoia insdsi va spune
care anume va veni la r6"nd mai int6i qi care mai pe urmi qi cam al citelea.
De altrel n-are nici o importan[i. care dintre vedenii sunt in$irate mai
int6i, cea dinspre Goliat ori dinspre Saulasi care vor ajunge la r'6nd mai pe
urm;, cele care privesc istoria lui Avesalom ori a lui Uries, sfatul lui Husai
ori intilnirea cu BatSeba,e cu tohrl indiferent prin care din aceste scene
va prinde Hristos chip in inimile noastre, ci e important in primul r6.nd ca
fiecare din momentele acestea si devini lucritoare spre binele nostm
sufletesc. Doar spre aceasti" tinti e indreptat intreg contextul lor
soteriologic de aceea cea mai buni r'6"nduiali pentru noi este si ne dim in
acestscop toati colaborarea noastri.
De aceea cea dint6i grijn a omului este si se fereasci de orice prilej
care ne poate duce la riu. A doua ne cere si dovedim de la inceput ci
suntem str6"nslipigi de Domnul prin mijlocirea trupului Lui, arltind, prin
fapte, ci numai in El ne putem gisi fericirea. In al treilea r5.nd, si nu
uitim din capul locului ci wijmaEul diavol necontenit sti si ni.pi.deasci
asupra noastri", dar ci suntem unqi pentru impirilia
lui Dumnezeu, prin
qi
credintri.
ci" oricdt de mult ar manewa diavolul, Domnul nu mai
ingiduie si fie scos dintr-o atit de mare wednicie, cel care deja
impirlgeqte impreuni cu Sine. Cici de la altcineva wi.jmaqul nu mai poate
primi putere impotriva noastri si nici de altcineva nu mai putem fi scogi
din cinstea pe care o avem, decdt doar daci ne facem pe noi ingine
slujitori ai ri.ului. Cel care se ridici" impotrira impirigiei, acela de fapt qi
sti gata si se f,aci stipin qi peste noi,'daci spurci din plin senin pe casnicii
noqtri sivdrqind nelegir,rire Ei acest lucr-u se poate intimpla numai din
momentul in care are loc cilcarea in picioare qi nimicirea virtu[ilor in
inainte.
:1lgvrgtryrn_mai
.rj1.
4. I Sam.17,57-58.
5. II Resi I l-18.

srAvrrt|. cruqopJE DEI.qqSA

168

inuucit, aEadar',in cele cle pi.ni acum inci n-am Puhrc si insisdm desnrl
9i asupra alergirilor impreunate cu tot atfitsa opintiri ieqite din gura
culeasi
vrijmagului, iar tlin pilda pe cal ne-a aritat-o insisi invitinrla
din titlurile psalmilor, am ingeles ci ahrnci cdnd suntem urmiri[i de cineva,
pini qi fuga din calea riutitii, adeseori, ne poate ofed tur adipost sigur. Si $i
minte, rJar',c5. daci ti s-ar intimpla cindva si fii in situatia lui Avesalom cel
inctu'cat cu pirul in riutitile vietii, fie el din6e ucigaqii de fiate ori dinue cei
niscuti din clsnicie ctuati, dar e stipinit de ui puternici impoUiva celui
zimislitde vreo impreunal'e nepitati, ahrnci fugi - cum zice Domnul - dinU'o
cetate in alta" , fie acela chiar dinU'e cei ce fugeau de la fa12lui Avesalom, chiar'
fiu de rege fiind7, aduninclu-ti toate putedle gne$te ingrc singu.i lucrare adt
copacul cit qi pinrl cel nenorocit Si ai infi'dnt asfel, prin mljlocirea altor trei
sigetr, pe u'ijmaqul diavol.
in orice caz e foarte u$or de in[eles taina pe care o ascunde istoria
respectivi qi anume ce fel de copac era acela in care s-a incurca! pnrut
acelui nenorocit, pe care aposdlul il numeqte zapisul picahrluis, cici,
"l-a luat din mijlocul nostru, pironindu-l pe cruce",
dupi cum sti scris, El:
adici l-a $nnrit pe lemn. $i tot a$a stau lucrurile Ei cu cele trei sigetri
ar-uncate intl'e oameni cu inimi wijmaqi, prin care mai intelegem qi
"cel de pe urmi wijmag al nostru este moartea"e. Iar despre
fapnrl ci
potrivirea dintre viata noastri 9i imaginea sigetrilor va trebui si fim atenti
in ptooto.ia ficuti de Isaia proorocul, atunci cind a zis despre Domnul:
"Fi-cut-a din mine sigeati iscutiti
si in tolba Sa deoparte M-a PUS"to,
"mai
ascutit
lui
Dumnezeu, care e viu Si
ingelegind prin sigeati Cuvinnrl
rt. sub acest cuv6nt in[elegem pe insuqi
decit orice sabie cu doui tiiquri"
9i
Hristos iar prin numele care I s-a dat se mirturisegte taina Sfintei Treimi,
in Care inve$m atit pe Cel Uns Sr Care unge, cdt qi pe Cel in numele
C[ruia am fost unSi. $i daci lipseqte una singuri din aceste insemniri,
ahrnci qi numele lui Hristos lipseqte de acolo. ASadar numai ahrnci Putem
"In
tolba sa M-a pus
crede ci avem numele lui Hristos cind El Poate zice:
ci suntem
sPune
nostru
in
suflenrl
cdnd
atunci
adici
deoparte",
Putem
"tolba" aceea inqelegem suflenrl)
(prin
si cind
niscuti prin credingi
qi
ne-a
care
nimicirea deplini a celui care s-a ridicat impotriva noastri
urmirit tot timpul este dnnrit Pe cmce.
De aceea, dupl preferarea fugii de la fata celor ce s-au ridicat
impotriva noastri (care dupi. fire este doar unul singur, dar cind e vorba
6. Matei10,23.
7. tr Regi18,9si urm.
8 . C o l . 2 .1 4 .
9. I Cor.'15.26.
10.Is.49.2.
l l . E r n . 4 ,1 2 .

SCR,IERIEXEGETICE

de colaborarea la rele c6.rdiqia are o Eleahti. intr.eagd) qi dupi spusa


"Doamne,
cit s-au inmullit cei ce mi necijesc ai mulqi sunt cei ce se scoali
impotriva mea!"t2, precum 9i cdte altele de acest fel se mai cuprind in
Psalmi, atunci incepe si se iveasci qi incepuhrl unei biruinge. Ci.ci o fugi
fedciti de la f,ata celor care se scoali impotriva noastli. devine prilej
penun biruinti asupra vrijmaqilor'. De aici qi psalmul urmitorr3 are drept
"In
titlu cuvintele:
sfhrqit", intrucit capitul oricirei alergituri inseamni
biruingi, aga incdt, dupi cum, odati ce am discutat adt de indelungat
despre acest lucru, cred ci ne-a fost destul, mai ales cind am gustat noi din
aceasti biminti, odati ce am ajuns, rind pe r6.nd, la doui concluzii
pozitive: la cea dintii biruinti, ne-a dovedit, ci bucuria de a fi punrt duce o
viagi plin5. de greuti.gi a adus mari bunuri duhovniceqti qi aceasta, intrucit,
desi erai stipinit de pliceri piminteqti, totu$i inclinarea spre mai bine a
fost mai puternici, inuucit cunoscdnd pe cei ce umbli dupi deEerticiuni
qi pe cei ce indrigesc minciuna ai schimbat nizuinqele vizute cu dorinta
dupi bunurile cele nevizute.
Alti dati. ciqtigi si alc fel de biruingi: cici daci. doi se lupti pitimaq,
unul contla celuilalg neputindu-se intrelege care din ei au dreptul la
moqtenirea bunurilor dumnezeie$ti, unul care se sprijini pe lege, sau hr
sprijinindu-te pe credinqi, adeviracul Judecdcor iti va da tie premiul
cigtigi.tor iar nu celuilalt, inc6t starea senini a sufletului tiu va fi ca un
risirit de soare, care, dupi. ce alungi inh-rnericul, aduce zorile qi ciruia
cdntirile psaltirii i-au dat numele Luceafirului de dirnineatira. Tot a$a se
poate intimpla ca cel ce se nevoieqte cu sirg si treaci oricind dintr-o
biruinti intr.alta, tinzdnd mereu numai spre mai bine si spre su.elucire
niai mare potrivit reuqitelor provenite din acele biruinte.
Dar si alti biruintS. se mai poate c6stiga daci ne facem mai inainte
corct socoteala. Cd.ci cel care iqi cunoa$te bine indreptigirea lui la
moqtenire, acela isi aduce aminte qi de ceea ce se spune in psalmul 6
"pentru
cea cu opd', care devine 9i capit al timpului prezent dar si inceput
al veacului viitor. Propriu acestui psalmto e si nu dai nici un prilej pentru
pregitirea spre bine sau spre riu celor care pot avea loc ahrnci, ci fati de
faptele bune pe care le-ar pune cineva drept simdnti, tot pe at6ta si pogi
intoarce in schimb micar cit ai la indemini. Pentm care judecitorul ne
cere s5. facem pociingi tocmai prin asdel de biruinte asupra noastri,
stlddanie care numai in iad nu se mai intimpti.
invititura creqtini ne mai face liberi 9i spre alte stri.danii: ne unge qi
ne pregdte$ce cum si respingem izbeliEtea ispitelor'. Ci.ci acelasi du$man,

1 2 .P s .3 , 2 .
13.Ps.4,l/ed. 1914.
1 4 .P s . 5 ,l .
15.(lrxnentariul nrai aminuntit al acestuipsalrnil redim separatin acestvolum.

t70

SFANTUL CRIGORIE DE N\SSA

care era Avesalom, parci rena$te qi in noi, dar tot prin el ucigagul alungi gi
buna noastli socotinti. in cele ale duhului, mai bine-zis lupta pe care
insusi Dumnezeu se lupti cu noi. Dar daci reugim sd ne folosim de bunele
sfaturi ale lui Husairt', s-ar putea asigura un temei pentru mullumirea pe
care o aducem lui Dumnezeu. Al fi insi firi rost daci a$ descrie
istorice ale acestor fapte, anume, cd" fiind sus[initor
aminuntele
cre<lincios lui David, acest lIusai intretinea legituri gi cu aderen[ii lui
Avesalom qi, ceea ce-i mai probabil, a ajuns astfel sd fie chiar sfetnic al
tiranului AhitofelrT. l\la se face ci acesta a reu$it si impuni zvonul ci
insisi spinzurarea lui Avesalom s-at'datora sfatului <latde David.
S-ar cuveni, aqadar',si inaintim mereu in viata cea virtuoasd si in
lurnina ei si tilmicim Ei tainele istoriei, cici altfel nu vom inlelege, cum e
posibil, c'a credinga noastli minnritoare a provocat pdni la urmi
spinzurarea vr-djmaqului. $i aceasta pentru ci, pe de o parte, potrivit
istodei, aceasti pi.r'er-ee cea m6.ntuitoare, iar pe de alti parte cocmai in
acest fel qi esceconsemnati in tidurile psalmilor. Or, $nta noastri escesi
punem in lumini legitura strinsi care existi intre lucruri qi numai
datoriti acestei leginui ne apropiem tot mai mult de bine. De aceea vom
inqelege ci in cazul de faqi aceasti pirere nimicitoare vine de Ia cel riu.
$i in ce consti aceasti pi.r'ere?Si crezi ci. e tot atit de mare riutatea $i
nedreptatea, ori si te rizbuni pe. cel ce a ficut a$aceva. in cazul clin urmi,
hotirirea urmeazi de la sine definind parci gi pecleapsa,daci riul s-ar
afla ca provenind in urma unui t:ontlact prin care iei ce gi s-adat"
Or, iati ci, qi dupi atitea lupte, tot creEtinul e proclamac binritor, cici
"Pentru
"sfhr$itul";
unneazi inscriptia
teascuri"r^, care !r'ea si insemneze
or', sfir'gitul luptelor e desigur iariEi o biruinti. $i ar fi superfluu si
explicdrn cu de-aminuntul inlelesul notiunii "pentru teascuri", intrucit
despre acest lucru am vorbit pe larg in cele de mai inainte. Cici dupi cum
in urma pdmei fugi a lui Avesalom atunci cdnd a fost vorba si se faci
deosebire intre faptele reale gi o su'iclanie deqarti, pe care pretindea ci ea
e cea care ciqtigi, tot a$a $i acum, clupi asemenea lupte, fiind vorba de
"teascuri"
si avind pe Domnul clrcpt aliat impotr-iva cluqmanului, ajunge si
devini bimitor prin aceea ci se elibereazd. rle vrijmag, ba ajunge chiar si
fie eliberat de el. De aceeael e si numit atit duqman, cdt gi apiritor, rnotiv
pentlu care, pentru oamcnii cu bun sirnt, momeli de felul acesta,care si
duci la pzic-at,
consdnric pecleapsacea mai amari, iar ciile prin care omul
1 6 .P s . 7 ,l .
17. II Regi 15, 32.
1 8 .P s . 8 , 8 0 , 8 3 .

t7l

SCRIERI E,XEGETICE

e atlas in cursi spre comuniune cu cel ri.u, formeazi osdnda cea mai grea
de indurat. Asa tilcuieste acest lucru chiar qi Sfdntul apostol (pavel) atunci
ci.nd zice "asemenea si birbatii, lisdnd r'anduiala cea dupi fire a pirqii
femeie$ti, s-au apdns in pofta lor unii penfi'u alqii, bi.rbafi cu birbatri,
sivirEind ruqinea Ei ludnd in ei l'isplata cuveniti riticirii lor'"rt'. cici, ce
alti cugetare mai uritii ar merita sd fie pedepsiti dec6t aceasti intinare
plini. de rugine , pc care o sivdr-gescasupra lor lucrxtorii neruqinirii?
A5aclar', cel ca.e-gi macini in fclul acesta vlaga viegii qi care se
pedcpseqte ca unul care participi prin pir:atele sale la nelegirrire, unul ca
acela nu vede cerurile, miregia cea mai presus decdt cerurile pr-ecum qi
vr-ednicia firii noastre de care se conduce si sub ascultar-eaci.r-ora e pus.
omul e stipin peste sine insugi qi pcste vietitile neingelegitoare, dar, fa[i
de ineeri, atunci cin<l il comparim, il constatim mai mic. cuvdntul
intrupat e, agadar, cel prin car-ese fac toate, dar tot El este si Cel care va
lupta irnpotriva acestor nelegiuigi rlacl despre aceqtias-a spus ci sunt "mai
mari qi decdt ingcrii"?'. $i, iati, de aici, un alt chip in care omul si mai
dobinrleasci o biruin[i, atunci cdnd, ridicdndu-se dcasupr.acelor.vizute,
se inalti pini la cele negriite (cici Cuvintul acesra este insugi Fiul lui
Dumnezeu), deprinzindu-se de a rnai aduce inci o biruinti alinrri de
celelalte tle pdni acum. Aceasta, penu'u a cdnta cele ascunse ale Fiului
prinfi.o contcmplare plini de armonie qi bucurie.
$i iarrqi, bi'uind fiara care unclteqte cele ascunse impotriva noastri.
incit nit'i firrlulia u'a.jrnaquluisa nu ne mai tulbure "pentru ca sd nu se
rnin<lreasci omul pe pirnint"2I, penun ca si-[i faci Ei mai deplini
convingerea pe care o ai in Durnnezeu, spune: "lntru Tine Doamne mi-am
pus nidejrlea"'". Cici pdni la urmi qi aceastae o biruinqi., de aceea adu-ti
aminte despre ce vorbeqtetitlul psalmului 11" pentm cea cu opt"t'. cici in
ea se nimicegte toati limba cea liudiroasi qi buzcle cele viclene qi nebunia
cea protir,rrici lui Dumnezeu, avdn<lgrlji, ca incepind din neamul de care
am vorbit Ei pind in vecinicie, sd nu mai umble in ciile nelegiuigilor, ci si
se intoarcd. la ciile dreptigii, la calea cea noui qi vie, pe care ne-a innoit-o
Durnnezeu. $i mai zici cd,wei si stii, de ce tlebuie si parcureem toate
aceste aminunte qi din dmmul de pini acum si reiasi atit prouresul spre
rlesivar'5irecdt qi ordinea in car-esunr in$ira[i psalmii, si reiasi chiar qi din
titlurile acestor psalmi? cred ci la inqelegerea celor spuse pini. acum
dcstule sugestii ne vorfi oferit chiar si aceste titluri.
1 9 .R o m . 1 , 2 7 .
^
Ps.9, 1.
2(.1.
2 1 . P s .9 , 3 9 .
, . i , l; - i ' .
22. Ps. 10, L
23. Ps.ll, I (ctupae<t.l9l4).

. , [ ] I

r72

SF,IINTUL GRIGORIE DE N16SA

CAPITOLULXII
Dar pentru ci in prima parte a urcu$ului duhovnicesc s-a 4juns cu
ajutorul psalmilor ca prin mijlocirea psalmului 40 si se reia din nou
problema fericiriiza, vom ciuta si precizim si in alt chip invigitura despre
fericire. In cele de pini acum fericirea era conceputi ca o indepirtare de
riutate. De asti dati am inteles ci fericit este cel ce cauti binele. Orfiinta
Binelui - oricit de greu am reugi s5.gisim weun cuvint sau vreo notiune
care si-L exprime in chip satisficitor - e insuqi Dumnezeu Cel unul
Niscut, Care a siricit pentru noi, deqi El era bogiqia insiqi. Iar aici prin
siricirea in trup a Domnului, Cuv6"nul ne di si inqelegem ci. de asti dati
avem de a face cu insiqi desfiqurarea clard,a ardtini lui Dumnezeu atunci
cind ferice$te pe cel care ingelege in chip inqelept acea siricire a
Domnului, Care chiar a$a cu infitisare de rob, tonrEi e binecuvintat cind
se are in vedere dumnezeirea firii Sale. Cici inci in primele r6.nduri ale
Psaltirii au fost pomenitri nevoia$ul qi si.racul, iar la sfhrsinrl primei pirtri a
"Binecuvintat
ei se spune:
este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac $i
p6ni in veac, amin, amin"25.Iar odati ajunqi aici, iniltimea unui alt urcuq
isi face inceputul26. Cici pirisind pe tatil fiilor lui Core, care s-au rizlritit
cu mindrie impotriva preogimii, motiv pentlu care din pricina riutitii lor,
pe unii i-a cuprins focul, i-au inghegat cripiturile pimintului qi i-au dus la
locaqurile subpimdntene", iar pe altrii i-a unit prin credinti cu Tatil cel
ca unii si" devini cu adevirat fii ai lui Dumnezet, iar
adevirat, hotirind
ceilalti si devinS. fii ai lui Core. Asadar oricine wea sI ajungl la biruinta
care
finali si oricine $tie care e adevirata deosebire intre tati"l riuti[ii
qi
otr'ivitoare, a$a cum stim ci-i cazul cu
macini si mistuie cu gdndur-i rele
cerbul amenintat de muqcinrra mortali a qarpelui rimasi pe iarbd, unul
ca acela imiti pe cerb atit in insetare, cdt gi in dorul dupi izvoarele
dumnezeiegti, acesta fiind adeviratul Dumnezeu, dupi. care inseteazi
creqtinul atunci cind il completeazd atAtin unime, cit qi in fieime.
"in
ce chip doreqte cerbul izvoarele apelor, aqa Te
Cici se spune
dore$te suflenrl meu pe Tine Dumnezeule"z8. Dupi care qi-a stdmpirat
setea care-l misnria, prin doringa qi pofta dupi Cel pe Care-L dorea qi, mai
prelungind in c6teva cuvinte participarea la acele buniti.ti, roste$te
"Pentru
ce egti
neci.jit, pe la mijlocul qi pe la sfhrSitul acelui psalm:
"Ni.di"jduieqte
2e
t0,
mihnig suflete al meu?" qi
in Dumnezeu"
ca si cum
24.Ps.4O,l-2.
25.Ps.40, 13.
26.Ps.51,si urm.
27.Num. 16, I si urm.
28. Ps.4l , I . A sevedeamai sx, capitolul V, desprelegenda Faiobgului.
29.Ps.41,6.
30.Ps.41,7.

SCR.IERlEXECETICE

#
*
t

3,
h

F
F

nidejdea dumnezeiasci i-ar fi p;arantat implinirea celor mai plicute


bucurii.
$i asdel se observi. o noui inaintar.eil, in care e vor.ba de o innoire
prin mijlocirea altarului celui dumnezeiesc: mai mult, de acum inainte,
chiar qi pe cei ce se trag din neamul Iui core ii ajuti. Aritind inaintea lui
Dumnezeu ci bunul nume nu s-a $ters <lin pricina nesimtririi strimoqilor',
de aceea chiar si prin versurile acestui psalm a lisatsd se ingeleagd,care a
fost pricina pedepsirii le'djmaqilor atunci cand a zis: "ne-ai mdntuit pe noi
de cei care ne necijeau pe noi gi pe cei ce ne urisc pe noi i-ai rrginat" 32.
De aceea glasul de laudi se adreseazi" celui iubit pentru cei care s-au
insotrit odinioari cu cel rizvrddt si aibd qi ei parte de biruinfi asupra celui
riu, aqa incdt printr-o mai buni cunoa$ter-esi ajungi la scopul propus al
biruingei, cici El este Cel designat prin cuvintele "p6.n5 la sffirqit" de care
ne vorbeqte larga inlelegere a Celui iubit
qi spune, pe de o parte, Cine este Cel al cirui tron
Asa si invitim
conduce pe toti inci din veci, iar pe de alti parte, cine este Fecioara
logorliti Sieqi spre impreuni-viefuire, iar nu inwedniciti altfel de o asa
mare cinste dec6t impirtiqindu-se de iertare din parrea Tatilui. lncheind
agadar acest vers: "Celui iubit",3, s-a exprimat inci odati cdntar.e de
biruinti fiilor lui Core, aducindu-le cuvinte de'laudi, bine stiind ci
figiduinqa cupdnsi in cintirile acesrui psalm confine multe taine. in ele
"glasul
se aude
ciderilor de ape", riscoale de neamuri striine, chemiri
adr-esateimpiragilor', precum qi cutremuriri de pirndnt, dar in toate aceste
versuri ingelegem mai ales, ci "Domnul puterilor'" este mereu cu noi. Iar
rispunzdnd in felul acesta ni se preveste$te an'd"tareacrt tiupul a Domnului,
cdnd diavolii se tinguiau qi pand si muntii nu mai avedu stare, iar aga-zisa
lngelepciune pdminteasci a fxridelegii pirea amorfiti qi inlepeniti in
inimile celor de demult. In schimb fluvii de bucurie s-au revirsat peste
poporul lui Dumnezeuta iar locaqul lui il sfingeEtecel h'eainalt in toate
cdte $n de El, prin care cuvdnnrl limureqte ascunziqurilecare urmau si se
descopere.
$i asdel, Cuvdnnrl mai ciqtigi inci o biruin$, pe care neamurile o
vestesc cu bucurie mare, care vesele$te pe toti pentru cd scris este: "suitu-s-a
Domnul cu strigit de biruinti"t5. cici cu'ajutoml tilmdcirii lui pavel, gne
uqor de ingeles invigirura despre acest ur-cu$din vorbele pe care ler.aspus
"iar
el:
aceea ci. s-a suitce inseamni decdtci s-a,pogordt (in pir-gile cele
rnai de jos ale pimnntului?'l) atunci. :c6.nd, a poruncit tutur.or sil
3I. Ps.43, I si urm.
32.Ps.43.8.
3 3 .P s . 4 l ,l .
34.Ps.46,I giurnr.
35.Efes.4,9.

sFANruL cRrcoRtE DE\'rss{

174

pr-eamirim cu inqelegere $i si-L preainiltim a <loua zi, dupd pt'aznic36,


cAntinrlu-I cnntare de biruinti.
Cici, daci atunci cdnd vorbim despre cea dintii'facere a lumii, ne
gindim in primul rind la (:rearea cenrlui si a tiriei lui, ficind deosebire
inu'e apele de deasupra tifiei qi cele de pe pimdnt, in schimb cind
indrepti privirea spre Evanghelie, atunci igi dai seama ci pentru noi
"ce/', Dumnezeu ne
aceasta este adevirata creare a lumii. Prin cuvdntul
"tirie" credintra in
face si inlelegem tiria cerului iar Pavel inqelege prin
Hdstos, atunci cind qi simbita a lisat-o si treacl intocmai ca Pe o
"Celui
"umbri",
Care a fost
flcdndu-ni-se ca o taini plini de inteles a
ut, dupi duhul sfingeniei, prin
rdnduit Fiu al lui Dumnezeu intru putere"
"Domnul
nostlan",intradevir Domn
invierea Lui din morti, Iisus Hristos
"liudat foarte". De aceea toate cdte se mai cuprind in contextul
mare $i
"cetate
a lui Dumnezeu cireia ii mai sPune
acestui psalm se referi la acea
"Muntele
"spre
"munte
gi
bucur-ia
intregului pimdnt" qi
intemeiat"38,
bine
Sionului" despre cal'e se rnai istorise$te$i lucIul cel mai minunat cd ceea ce
"cetate
a
era mai inainte in latura intunericului acum a ajuns si fie
celui
mare".
impiratului
Or, fiindci e lucm cunoscut ci Domnul peu'ece in palate mire[e, e
limpede ci prin aceste imagini se are in vedere Biserica gi Tainele ei. Cici
climanrl nordic al lumii este tir'6mul locudlor umbdte qi pipemicite din
pdcina fiigului veqnic rirnase fili lumini Ei fXri binefacerea razelor de
soare, firi de cal'e puterea de creqtere si de dezvoltare nu Poate da decit
semne hotirdte de climi solari.
$i iatn ci o locuinti siruati cindva la miazinoaPte $i care a fost apoi
mutati de pe acel tirim al vietii, lipsit de lumini qi expusi inghegului,
"sila$
"cetate
impiritesc"se, dupi care iti dai
dumnezeiasci" 9i
devine
seama, ci intr.un fel Dumnezeu se cunoa$te dupd palatele unei astfel de
"palate"
mi gindesc la acea descdere a
cetitri". $i cdnd vorbesc de
care se exprimX in chip tainic
in
formi
pitrati,
prin
clididlor ridicate
constructiile in formi de tronuri inalte simbolizdnd tot atitea viI'tu[i, cum
numai in astfel de vieti u'iite dupi rinduiala lui Dumnezeu sunt posibile qi
care numai cu cele descrise mai inainte se potrivesc. Cici, dupd cum zice
"iati
in astfel de palate's-au adunat impiratii", nu-i vorba de o
psalmul,
adunare de robi, ci de stipdni care inu'i si locuiasci in acea cetate
"aceqtia
vizdnd-o a$a Fau minunat"ao. $i ni
dumnezeiasci. Cici se spune:
56.Col.2,537.Rom.1,4.
38.Ps.47,l-2.
39.Ps.47,3.
40.Ps.47.5.

r'i i;

SCRIERIEXEGETICE

lr5

se mai istoriseqte gi care a fost pricina acestei miri.ri intrucit inaintasii lor
au viequit cu newednicie in acea cetate, pe wemea c6nd silasul lor se afla
la miazinoapte, de aceea s-au hrlburat qi s-au cutremurat gi cutremur i-a
cuprins pe ei acolo qi nu numai cutremur, ci gi "duleri ca ale celei ce
nagte"4l,ni se spune, "cu vdnt puternic au fost sfirdmate toate cori.biile"
celor care se ri.zwitiri
impotriva lui Dumnezew, zdrobind astrel pe cei
care s-au avennrrat pe marea acestei vieli.
"cu
Iar daci se spune
vint puternic va sfirfma coribiile Tarsului", in
schimb, amintindu-qi de istoria din Faptele Apostolilor', cuvintul sfhnt ne
arluce la cunogtinti acea puternici suflare ca de v6nt care vine repede qi a
umplut toati casa un<le Eedeau apostolii" 42. Iar daci suntem atenti la
proorocia lui lona, inlelegem ci "sculindu-se si fugi de la fata lui
Dumnezeu a gdsit o corabie care mergea la Tarsis" as.Dupi aceea, ca gi
cum oamenii ar folosi masci de doui feluri: pe de o parte s-ar pune o
masci Ia cele declarate inainte, i- p" de alti parte sar da rispuns dupi
un rol luat din cele ce ra primic Cd.ci zice, ca qi cum ar fi cizut de acord
cu adevirul celor spuse mai inainte si ca si cum acestea ar proveni de la
"precum
altcinena:
am auzit, a$a am si vizu! in cetatea Dumnezeului
puterilor, in cetatea Dumnezeului nosFu"aa. De aceea gi invd.$nrrile
recomandate de unii altora sunt cele contemplate 9i
{e ei 9i tocmai pe
acelea le-am ascultat. Iar recomandarea e urmitoarea: "Inconjurali Sionul
gi-l cuprindeti pe el, povestitri despre turnurile lui. Puneti-vi inimile voastre
intru puterea lui qi stribateti casele lui"a5. $i iati aga trebuie tilmicite toate
cite stau in legituri cu psalmul acesta.
Dar Ei mai departe, potrivit unei ordini precise, pretutindeni se
confirmi identitatea dintre text si invili.tura noastri. $i dupn cum inainte
de amestecarea limbilor domnea "un singur glas"s in toti oamenii, tot a$a
$i acum toate neamurile, intreg piminnrl precum qi togi oamenii au o
singuri ureche 9i o singuri inim;, care palpiti in togi. Cici, intrucit
Biserica aduni laolalti in chip unitar inreg neamul omenesc ai intrucit
parcd cheami inr-un singur teren de teatru intreaga omenire, ingelegem
de ce striga el pentru toti cu un singur glas: "Ascultati acestea toate
neamurile, ascultati totr cei ce locuiti in lume, pimdntenii
9i fiii
oamenilor, impreuni boganrl gi siracul, oric6t de nevoiag ar fi" 47.Cici in
aceste trei categorii de oameni pot stabili toate deosebirile care despart pe
oameni: cea dint6i generafie e cuprinsi in cuvintele "togi cei ce locuiti
41.Ps.47,5-6.
42.Fapte2,2.
43. Iona l, 3 si urm.
44.Ps.47,7.
45.Ps 47, ll.
46.Ps.48.l.
47.Ps.48,l-?.

t76

STANTUL GRICORIE DE }IYSS.

in lume", cici prin numele "neamuri" trebuie si ne ducem cu gindul ra


descrierea linuturilol' unde triiesc acele neamuri, pe cdnd in cuvdnnrl
urmitor sunt vizati locuitodi anumitor pirli, qi anume cind psalmistur
"pimdnteni
vorbegte de
si de fiii oamenilor", el face deosebire intre cei a:
gi
cirnii
ai gliei, oameni mai reduqi ca invdtinrri decit cei care s-au
mintuit qi care au in ei oarecare amprend de fiinti mai omeneascd..Se
vede ci fir'ea proprie a omului este tendinta lui de a se asemina cu
Dumnezeu, pe cdnd neegalitatea din viati, avind in vedere siricia si
bogigia, constituie cauza cea mai des intilniti a neplicerilor celor mai
variate qi de mai multe feluri a sinra$ilor dintre oameni.
Dar cine va lua cuvdntul spre a apdra in tribunale publice aceste
"cu
gura va grii
adeviruri? Cine altul decit cel ce-gi mirturise$te siesi ci
gi
de
lutruri le
ingelepciunea cugetul inimii pricepere". in orice caz, astfel
"Duhul
ingelepciunii qi al ingelegedi", acel mar-e dar pe
va grii cel ce are
care-l dobdndint prin purtare de griji qi prin meditare. Cici n-a zis
Domnul si deschidem gura mai inainte de a fi plecat urechea la cuvdntul
"Gura
rostit.
mea va grii intelepciune qi cugehrl inimii mele pricepere",
"Pleca-voi
zice psalmistulas,apoi:
spre pildi urechea mea" qi dupi aceea:
"tilcui-voi in sunet de psaltire gdndul meu".
"pricepere" qi la ce "pildi" se gdndea
$i ce trebuie si intelegeJ prin
psalmisnrl? Nu inqeleg, zice, cum e cu putintri ca eu, fiptura lui
"de
zi:ua'cearea", dupd cum mirturiseqte cuvdntul
Dumnezeu, si mI tem
cosmogoniei, dar picatul este cel care a schimbat ziua de bucurie intru
fiici, intr.o zi de pedeapsX,cu toate ci nu se cidea si ne temern decdt de
garpele care ne p6ndeqte cilcniulae, ceea ce vrea si spund si ne ferim, sd
nu dim in fdrddelegi mersul inainte in bitaie pe loc a pasului, flcdnd si
se infioare 9i si se aspreasci cu fi'dni. dureroasi orice lburdare a patimilor
de odce fel. Dupi aceea parcurgem de doui ori inn'eagi aceasti cdntare a
psalmului, sfituindu-ne in primul rdnd sd nu socotim c-am avea pe
"nu
fi'atele izbiveqte", nici alt
alrciner,a riscumpdrdtor, cici ni se spune ci
"Au
izbivi-va
om'oarecare, ci El insuqi ne va mintui, dupX cum ni se spune:
omul pe om?.el nu va puqeada lui Dumnezeu jeI di. de izbivire 9i nici preg
de riscpmpi'rare pentru sufleCIrl!io"uo. De aceea sfarul.cu .care s-4hotir2g
si se iaude pentru su'idaniile trupeqti, dupi cea mai dreapti socoteali,
trebuie osindit ca fiind o zdddrnicie firi rost" Cum vor putea binri
pimintenii suferintele frrd, r'ost citi weme ei nizuiesc si trXiasci toti in
suferinti. Cum de nu-qi pun ni.dejde in nimicirea mortii dupi ce au viazut
ci toti care au trXit inaintea lor au murit? $i ci sunt nebuni de-a binelea oi
48.Ps.48,34.
49.Fac.3, 15.
50.Ps.48,7.

177

SCRIERIEXEGETICE

nesocodqi cei care nu-$i dau seama ci dupi viaqa de acum se vor lipsi de
coati avugia lor; ,zdcind dupi aceea pentru vegnicie in morm6nt, iar
numele lor nu.i vor rim6.ne scrise nici in ceruri, meniti unei vieti
imbuniti.tite, circa unii care au dorit si-si inscrie viata aici pe pimint, au
rimas lipsiqi de nume pentru "cecltea cea de sus". Iar pricina acestor
lucruri nu provine din faptul ci omul n-ar ava o wednicie deosebiti, ci
din fapnrl cd" omul se lasi atras de bunivoie spre pliceri dobitoceqti,
pi.ngirindu-se cu poftele gdtlejului, ale stomacului qi ale midularelor
a$ezatemai jos decdt stomacul. Aceasta e partea legad de prima categorie.
Celelalce tin de alti categorie.
Tocmai la aceasti grupi se indreapti acum cuvdnttrl meu,si,anume
cred ci am putea spune ci cei din aceasti categorie si-au tri.it viafa ca niqte
prooroci $i ca niste filosofi, in sensul ci prima cavzd.a vietuirii lor fericite o
formeazd. fupt rl ci. sunt conqtienfi ci pentru ei prima cavzd. a intririi
riuti.tii in om este supunerea lui fati de simfuri, iar fericirea lui este ca
omul si se comporte ca qi cum ar fi mort pentru orice patimi josnici..
Odati ce am obtinut prin har vindecarea de riucatea respectivi printr-o
reconsiderare binevoitoare a omului, chiar daci ne aflim inci departe de
"pd.storul
cel bun", putem fi pistoritri mai departe de gindul la moarte, dar
nu spre o moarce cereasci, ci indreptati doar spre latura iadului "ca niqte
oi in iad", dupi cum ne spune psalmistul cd "moartea ii va pa$te pe
ddn$ii"5r. $i asfel, in urma picanrlui nesimfirea fa1i de har a sciiut mult,
incAt aceasti a doua categorie a ajuns pini la o via$ de neinqeles. Cici tot
ce s-a depirtat de invi,gi.nrra cea adevirati e o viati firi. ingeles. De altrel
dorrrl dupi averi duce totdeauna la viatafrrd in[eles si fXri. rost
ITOLUL XNI
Desigur ar fi de prisos si descriem aminungic cuvint de cuvint fiecare
din titlurile psalmilor, de aceea, in urma celor spuse mai inainte, pentru
cine doreqte, sunt uqor de inteles qi cele urmitoare, aqa incdt sunt de
pirere ci. nu trebuie si mai lungim vorba. un singur lucru mai e necesari
si refinem din cele examinate pdni acum, c5. pentru doui pricini qi-a;
cdqtigat merit fagi de om marele David de o parte penrru ci a designat in
chip simbolic mdntuilea omului, iar pe de alta pentru d. a ardtat
oamenilor cuin trebuie si se faci pociinta luind in acest scop ca model
psalmul 5052,.cu ajutorul ciruia putem dob6.ndi inci o biruinti asupra
diavolului. Cici daci qtim si ne curlgim de rele punem incepunrl qi
bazi biruintei netrecitoare
asupra vrijmasului nostru, intrucdt in
"imporriva
viati trebuie si ducem neintrempt
lupta
stipi"nitopului
innrnericului
aceshri veac, impotriva duhurilor riutigii risp6ndite in
51.Ps 48, 14.
52. Ps.50, I srurm.
12 - sfantul Gdggriede Nysea

178

SFANTIJL GRIGORIE DE T{TSSA

vizduhtui"ut, deoarece impotriva diavolului 5i impotriva oricirei izbelisti la


care suntem expuqi, pociinqa e singura lupti pe care o avem de dus, bine
stiind cI cel care ajunge si se faci stipin pe sine insui;i, acela se face
biruitor pentru totdeauna qi asupra wijmaqului lui.
Dar chiar daci s-ar pirea ci istoria celor relatate in titlurile psalmilor
ar fi flri legituri intre ele, totu$i intelesul logic dintre ele le pune in
strinsi apropiere una de alta. Cici faptele relatate de psalmi despre
Batsebasa9i despre Urie, au fost redactate mult mai t6.rziu decdt cele in
legicuri cu Doeg Idurneulnn. Scena rlintii a amrt loc pe vremea dornniei
tiranice a lui Saul, citi lreme cea din urrni s-a intirnplat spre sfhrEitul
domniei lui David. $ijudecAnd duhor.'niceqtelucmrile , datele cronologi<:e
9i poftele trupeqti sunt feri leginrri intre ele. A$a, mai int6i, ce folos a5
avea si 5tiu ceva despre acest idumeu $i tot a$a,ce legituri are el cu istoria
Batrebei? Ce virtute deosebiti desprindem din istoria lor? Care e urcu$ul
lor spre mai bine? Care-i invitinrra privitoari la dorul dupd desivirqire?
Or, cunoscdnd tainele din psalmul50, atitea cice ni le dezviluie Scriptura,
putem deduce cI leacul acesta ni s-a dat pentru a stlivi pe cel viclean - mi
gdndesc la leacul pociinqei - incit in lupta dusi imporiva wijma$ului,
spre a f,ace pe om mai bun si spre a-l deprinde in bine, si bagi de seami,
ci urmarea fir'easci e aceev, ci. intr-adevir mi antrenez urcind tot mai
"intru
sfhr'$it,un psalm a lui David,
sus, cdgtigdnd biruinti dupi biruinti...
cdnd a venit Doeg Idumeul qi a vestit lui Saul, zicind lui: Venit-a David in
casa lui Avimelec"s.
"pini
la s6rsit" biruinp tot va veni, daci vom
Din acestea invitim, ci
piqi pe urmele marelui David indrumindu-ne viata cu intrelepciune si mai ales
cind ne vom lupta impotriva riului Doeg, tiranul mintuirii noasre qi cind ne
vom sili si ajungem in casa preoRrlui qi vom fi, ca gi David, paznic aI asinelofl,
dar acunci, chiar daci vom avea puterea, si nu-mi scoti Doamne in Fati pe cel
ce mi nedreptige$te si pe cel ce primeqte uciderea mea depirteazd-l cdt mat
"asinele"
peste care stipineqte i<lumeul e
departe de casa preonrlui! Iar in
foarte limpede pe cine s[ intrelegem: pe inreagi firea celor indobitociti, in
care nu gi-a putut gisi loc binecuvintarea lui Dumnezeu, despre care s.a spus
"cre$teti qi
vi inmultrtr"*, $i care e zidi6 in fipnoi. Dar sub
inci la incepuc
"inmul$re"
care vine de la Dumnezeu nu trebuie si vedem o inmultire
aceasti
in riutate, dupi cum, pe de ald parte nici despre urma.rii acelor asirieni nu
53.Oe6, 12.
54. II Reei I l, 2 si urm.
55.I Reei22,9 +iurm.
56.I Regi22,9 (dupned-l9l4), Ps,51.
57 Sa ni-rse uite ciln privinp interpretirii alegoriceSf. Grigorie a imitat mult pe Origen.
58.Fac.1.28.

s*qt1 sD:

:i?-fFt

lscRtL.Rtr.xEGEilCt:

t7q

trcbuie si ingclcgcrn ceva riu, cu toate {:i in firptuli fir.ea mer.eu vine cu
innoiri, introrlucdn<l pe furig qi surprinzind viaqacu riticirile nefiingei.
in u'ma cclo' spusc pini acunl inviticura c.eqtini ne invaqi ci
scopul penun (?re a fost ficut omul pe pimdnt este cu tocul alcul. Cici
<Iaczjtoate cate a ficut. l)umnezeu "erau bune foarce"nt',iar asinul nu-i
tt.ecucin lista celor cuprinse in r:r'ea[ie,e o dovadi clari ci numele lui asa
a fost inrecistlat. Agarlar el nu-$i are existenF ni<:i <le la Dumnezeu si nici
nu continui si fiinteze ca atare in ipostasul lui. Iar'firea asinilor dacl nu-qi
pistrcazi ea insii;i fiinta ei, tot aqa nici r':iutzrteanu se pistr.eazdca atare la
nesfhrqit, ci oricdt de mult ar fi cultivati, mereu e pro<lusi cle altcineva
aurnci cind nobletea $i mdndria din fiinta noastri au decizut gi au
degenerat repe<lc prin aroganei $i displet prin care ne f,acenecunoscitori
qi plini rle alte riutigi dc fclul a(:estora.lr,sadar acel striin Doeg, devenit
sfetnic al lui Saul qi <luqman al lui David, paznic al tur.nrei de asine ster.pe,
nu-i altceva <lccit ingcrul riu, care plin tot felul de patirni picicoase
a0agc sufletul otnenesc spre riu.
Da<:i ba.qi binc <le seami ci acest suflet se afli in casa adevir.anrlui
preot qi sirnqin<lci nu-i in stzrresi compi pe asinele dititoar.e de lapte,
atunci a <lcnunqat pe ccl drept mai marclui riutitii prin "duhul care
"ca
Iur:reazi in fiii neasculLirii". in schirnb ccl inridicinit
un mislin
roditor in caszrlui Dumnczeu"*i0in<lreapti irnpotriva tiranului, cuvintele pe
care le-am auzit in psalrnul care zice: "I)e ce ce filesti cu r.iutacea, tu cel
puternic in hridelegi? a cirui lirnbi e aseminati cu sabia cea ascugiti.,
cirora daci li se ripeq;te fi'umusetea pirului qi a cdrliongilor iqi pierd qi
cele gapte rinrluri de bucle in care cre<l ci" le sti toati fairna lor. Ne
gin<lirn la inlelesul buclelor duhovniceqtinr ale siptim6nii, a$a cum a
ingirat proorocul Isaia cele gapte haruri ale Duhului Sfdnt, din care atunci
cnnd i s-a tiiat (pirul = harul), a$a cum i s-a int6rnplat lui samson'iz, a
urmat pier'derea ochilor', fXcdndu-se de ris striinilor care se imbitau (de
bucurie).
E r'6ndul si vorbim acum despre insuqirile cu care e descris cipetenia
nelegiuirilor a$a cum le gdsim in ritlurile psalmilor', pe care credern ci
Durnnezeu le-a ales si fie El (adeviraurl) lor scop. pdni aici am scos doar
cdteva date, dar de acum "Dumnezeu te va smul.qer;i te va muta din locasul
tiu si ri<licina ta din pimincul cclor vii"6r,ca si sc cunoasci temeiurile
5 9 .F a c .l , 3 1 .
60.Ps.51, |.
6 1 .P s .l l , 2 .
6 1 .f u c l .1 3 , 3 - 5 ; 1 6l,.
6 3 . ? s5. 1 , 5 .

l8()

'

SF'ANI'UL GRrc,oRIE DE NlssA

rdutieii si ale amiriciunii precum qi ale altol citeva care se cuprind in


chip logi<:in a<:estecugetiri, cu ajutorul cirora se poate <lobincli siguranfa
"cei
inridicinaCi si
vietii, dupi cum a vorbit <lumnezeiesculApostol despre
"eu,
midti in credintri"ttn.Cici, zice psalmistul:
ca un rnislin roditor in casa
lui Dumnezeu, am niclij<luit in mila lui Dumnezeu, in veac qi chiar
dincolo cle acest soroc al vcacului, a cirui misuri nu se poate pipii, de
aceease nume$te veacul veacului"65.in acest sens a fost pusi Ei multumita
adusi <lin veci lui Dumnezeu prin cuvintele aceluiaqi psalmist:
"mdrnrrisi-mi-voi
Jic in veac, ci ai ficut ar:easta5i voi agteptanumele Tiu,
ci este bun inaintea cuvioqilor Tii"tr. $i voi pomeni, zice, numele Tiu, ci
bun lucru este pomnirea numelui Tiu inaintea cuvioEilor Tii. Cici dupi
cum lumina soarelui cea cu mulce nuante trece pe nesimtite de la culoarea
fiecirei flori spre specificul fiecireia din ele, contopind in una singuri
laolalti razele extreme ale tufirror culodlor, tot a$a putem vedea qi razele
cele mai variate ale acestei gdndiri ale psaltirii contopindu-se in chip
logic in titlul luminos al psalmului alinrrat6? incit si se ascundi in chip
automat 9i printle ceilalti psalmi, leg6"nd de ideea acestui psalm qi pe algii
clinaintealui.
"ca
Cici cel inriddcinat
un mislin roditor" qi care s-a intidt in
qi
neschimbati, sporindu-qi nidejdea prin mulgumil'ea
credinti statornici
mislinului celui dumnezeiesc al necunoaqterii degerticiunii veacurilor',
"peste
toate qi
acela nu se lasd pradi nesimtirii, care e culmea nesibuintii
plin toate qi inuu noi to1i"68,incit a$a ceva nici nu se poate descrie. Cici
din toti 9i dintre cite sunt pe lume mai mult fati de oameni, respectul fati
de Dumnezev e cel dintii, fati de Care insiqi siguranga nidejdii devine
at6t de neclintiti incdt nici daci ai ri.bda o veqnicie nu poate fi at6t de
"zi-sa
cel nebun in
greu, ci daci ai pofti si triiesti ve$nic, ahrnci de ce
inima sa: Nu existi Dumnezeu? Suicatu-s-au si uriti s-au Hcut oamenii in
felul lor de a judeca lucmrile!"6
intr.adevir', striciciune qi nimicirea conqtiintrei de sine constituie cu
adevirat o cumpliti decidele din starea normali a omului! Cici cum ar
putea spune cineva ci u'iieste ca un om citi vreme el nu dovede$te ci ar
avea astfel de calititi? Cum s-ar putea mengine cineva viu cdti vreme acela
nu crede ci mai e in viati. Doar numai Dumnezeu singur estf Cel care :ue
M.Col.2,7.
. 1,7.
6 5 .P s 5
66.Ps.51,8.
67.Ps.52,l.
6 8 .E f . 4 , 6 .
69. Ps.52,1-2.

SCRIERI EXEGETICE

l8l

din sine existenfa, dupi cum deducem din vedenia teofaniei ard.tata
marelui Moise'o. Drept acee cel care scoate din cugetul siu ideea ci
Dumnezeu existi prin Sine, dar ajunp;esi spuni cd tot nu existi, acela qi-a
nimicit fiinta pundnd-o in afara celui care este existenta insisi. De aceea
se qi spune, ci intrucit rau abdnrt de la fata lui Dumnezeu, tofi impreuni
netrebnici s-au ficut"?r, dovedindu-se de nici o tr.eabi, ca o haini
invechiti"7,, in schimb cind e vorba de un aclevir deplin dovedit,
inclinarea spre riu nu se impaci deloc cu tendinga spre desivdrsire.
Pentru aceasta,deci, cdnd ni se spune ci "Dumnezeu a privit din cerpeste
fiii oamenilor" acest cuvdnt ne aduce aminte de intoarcerea lui Dumnezeu
spre oameni, cind indrumindu-i la necredintri preotii eweieqti, fariseii 9i
cirturarii au ciutat si se apropie de togi locuitorii pimdntului, cici ei erau
cei care prin blasfemii nrlburau poporul in ciile lui si-l mincau de toate,.
De aceea zice psalmistul: "$au temut de frici acolo unde nu era frici cei
ce mindnci pe poporul Meu cum mindnci pdinea"?3,asemenea celor.
care priveau apa cu teami Ei care daci se intimpla cumva si primeasci de
la cineva api, o luau si o puneau numai de leac celui aflat in suferintri. Dar
ei se mai tem qi de fapnrl ci-qi aEreapti (de Ia altcineva) mdnnrirea, a$a
incdt se instriineazi tocmai de cel care le aduce mdnnrirea, si asta de
teama de a nul pierde, pregitindu-gi ei singuri pierzania. Dar tot despre ei
se suigi in legituri cu izvoarele: "l)e inseteazi cineva, si vini la Mine si si
bea",a. De aceea, fiindu-le simtirile sulletului cu totul incolicite de
turbarea necre<lin1ei, "s-au temut de frici chiar gi unde nu era fiici"T!',
fugind de biutura mintuidi si neqtiind cd Dumnezeu petrece in neamul
celor drepgi, ci El e Cel care <li din Sion mdnruire lui Israel qi prada de
rdzbo\ popomlui Lui, Iuati de la cel care ne robeqte cu r.iutate prin picat,
intorc6ndu-ne astfel iarigi spre sine qi d6nd viati cu bucude qi cu veselie
adeviratului israelitean si lui Iar:ob cel duhovnicesc.
Cit despre intrelesul psalmilor', asa cum se poate deduce din insusi
textul lor', acestae urmitorul. Tidurile psalmilor de obicei cad de acord cu
ingelesul lor. Tidul unui psalm de biminti se caracterizeazd prin ritm de
dans gi de muzici, plin <:onginutul cnrespunzitor. cuvintele "in sfhr'qit"ne
volbes<; despre Maeleth, iar ingelesul se referi la David, in schimb, cdnd
70.Ies.3,14.
71.Ps.52,4.
7 2 . P sl.} l , 2 7 .
73. Ps.52, $6.
74.Ioan7,37.
7 5 .P s . 5 2 , 6

182

SFANTUL

CRI(:()R|E

DE trIlSSA

ne op^r'imla muzica lui, psalmul il auibuim lui Maeleth. Dar sub acela$i
"In
sfhr.qit"intAlnim multi alti psalmi din cei de biruint5.
titlu
$i iardsi, pe mtsrui ce inaintim, notiunile pe care le intilnim ne
familiarizeazi tot mai mult cu udnele istorice. A,qae cazul c6nd ne apare ca
duqman acel Doeg IdumeulTd, care in calitate de pistor al asinelor
dovedegte atinrdini conu'adictorii77.Lucml acestal-am mai spus qi inainte,
anume cd picatul aceshri om se caracterizeazd, prin felul in cate
descrie aceasti vietuitoare. Astrel pdcatul e socotit at6t de unii cit ri de altii
ca avindu-qi catza in mdncarea din pomul oprit, despre care o invitituri
ne spune ci este ceva bun, pe c6nd o alti invi$nrri susline ci el este ceva
riu. Bun, pentru ci a acoperit picatul prin momeala unei pliceri, acfiune
pe care admiratorii trupului o iau drept buni; in schimb ea e un riu
pentru ci sfrr$estein amiriciune, degi mai tirziu ea e vizuti ca fiind ceva
bun. Asa e cazul si cu viata aceasta pe care o vedem cd, are insusiri din
doui firi, cea de cal 9i de carAr. Dar, la rindul lui, asinul n-are numai
insuqiri specifice, ci are infitisare at6t de cal, cit gi de cat6r, doar ci aceste
insuqid Ie intilnim unite laolalti in fiin1a lui provenind parci at6t de la
unul cit qi de la celilalt. A"5adar,atunci cind acel striin de care am
pomenit (Doeg) a denun(at tiranului Saul, de fati fiind preotul, despre
purtarea. noastri, dupi car-e,cel ce se liuda cu riutate qi deqinea puterea
in chip nelegiuit a fost scos din domnie cu ajutor dumnezeiesc $i
"din
dezrddicinat cu toflrl,
pimdntul celor vii", nu ca un mislin impodobit
9i incircat cu multime de roade, againcdt noi cei intnrid prin nidejdea in
Dumnezeu vom dingui cu cdntece de biruinti impotriva dugmanului
nostral. $i anrnci, inu.adevir iniltindu-ne spre cele de sus dupi cuvinnrl
"silta
din Cdntarea Cintidlor vom
peste coline u'ecdnd din munte in
munte"?8.
"din
munte
Dar propriu-zis ce wea si spuni acest cuvnnt al avdntirii
qi
alte imne de biruinti
in munte"? Cred ci si aici e vorba de alti biruinti
adresate intrelepciunii lui Davidt'. Dar cei car-epolnesc cursele nu sunt
ttu'mele de asini, ci neamul Zifeilor cel plasat la stlimtorile inguste ale
u'ecitorilor, care impiedici trecerea prin strdmtori a celor mai neajutoratri
dintle noi silindu-ne si ne intoarci din nou la Saul si lisindu-ne asfel
"pnni
in
intristati <iin pricina nesiguranCei mdntuirii. Cici cuvintele
zis
lui
cind
venit
Zifeii
au
inqelegerii
lui
David,
au
sfir$it", intru cintirile
si
76.I Resi22,9.
77.Ps.134.9.
?8.C. Canl.2,7.
79. I Regi23, 19si urm.

scn:rrurxrcmcr,

lg3

Saul: iati David sti ascuns la noi prin locuri nestr.ibinrte, aduc aminte
celui care nu cunoa$te istoria, cd ele vid doar. o ingustime 9i un loc pustiu;
in schimb prin strimtoarea ticeriiE' noi am inqeles o anumiti .ul" din
Evanghelia implritriei: trecerea pe aceasta o opresc zifeli; acesta este
neamul cel duqminos al diavolilor, slujitorii putedlor celor.potr.ivnice, dar
de pe calea cea largi pugini sunt cei care s-au putut intoarce la Dumnezeu,
dupi cum ne-o spune qi cuvdntul istoriei: "Iati David s-a ascuns la noi in
Mesara prin locuri nestribdtute in munte"Br.Or, intr.adevir cei care triiesc
dupi legea lui Dumnezeu sunt cei care intr.i pe calea cea su-amd. Aceasti
cale ne-o arati Noul Testament 9i prin ea putem urca pdni pe vdrful cel
mai inalt al muntelui, pentru care pricini texnrl istoriei ifinte il qi numeste
"munte" 32.
Agadar, cXnd am apucat neimpiedicat si pi$im, pe calea cea
strimti, zifeli ne si pdrisc la tiranul (diavor) ca si nu dobdndim
mdntuirea. Dar pe cei cirora, in numele siu, ne-a frcut parte de o
buni judecati, ne-a mingiiat zicind: "Dumnezeule, intiu numele
Tiu mdntuieqte-mi qi intru puterea Ta mi judeci"8s. "cici ceea ce
s-a intimplat, a primit formi definitivr, fiind aqteptat ca atare de
citre cuvintul, precizia datei cronologice avindu-qi garangie in
sfdnta scripturi
insisi. Adeseori proorocia care urmeazi si se
intample era exprimatd, la timpul trecllt, ca ceva czre a avut deja loc
$i evenimentul respectiv era specificat cd, este a$teptat Ia o dau
precisi, dupi cum se poate vedea chiar in versurile acestui psalm,
intrucdt nu s-a spus ci va fi baqiocorit de citre vr.iimagii mei, ci
"spre
vrijmaqii mei a privit ochiul meu"*n. or, din iceste cuvinte
invilim ci in fata lui Dumnezeu n-are importantri nici ce va fi, nici
ce a trecut, ci totul se concentreazd, in prezent. De altfel in legituri
cu forma trecuti ori viitoare sub care se prezinti cuvintele J.rpr.
puterea dumnezeiasci, ideea prezentului nu dispare deloc din ele.
urcind, agadar, spre Dumnezeu prin ziduf qi strimtoare qi arungdnd
pe cei din ceata Zifeilor, psalmisnrl ne spune, ci "intru numele Tnu ni
Te-ai frcut noui spre mdntuire", iar "intru puterea Ta judecata iqi are
putere spre bine" qi aqase va int6mpla in veac. In sprijinul acestorae adusi
drept asistentridumnezeiasci ascultar-eaunor cuvinte de multumire zicdnd
"striinii
ci
s-au ridicat impotriva mea 9i cei tari au ciutat sufletul meu,', ca
unii care "n-an pus .inaintea lor pe Dumnezeu"*s, ci pe cel care asculti de
80. lfatei 7, 13.
81.I Regi23,19.
8 2 .P s .1 5 .l : 2 4 . 3
8 3 .P s . 5 3l,.
8 4 .P s . 5 3 , 7 .
8 5 .P s . 5 3 , 3 .

srArvrur crucoruEDEI\msA

184

"stt'iinii n-au
cel potrivnic, de aceea pszrlmistul declari cuvdnt de cuvinc
pus pc Dumnezeu inaintea lor, ci, iati, Dumnezeu mi-ajuti, in schimb cel
care se intoarce la Dutnnczeu va lisa riutitile pe beama celor care le-au
scornit, nimicind prin adevil' tot ce este dusman Si su'iin de adevir. Eu,
zice cdntiretul iariqi, in al Cirui nume ,m-am mdntuit, Acestuia ii voi
rimdne recunoscitor pentru ci ne-a ficut un mare bine, celor care nu se
mai intristeazi si care au vizut cu ochii lor nimicirea ltijmaqilor'. Cici de
aceea se bucuri ochiul proot'ocului atunci cdnrl nu mai contempli altceva
decdt virtutea. Cdci odati inlirurati rXutatea, pe care rtijmaqul o pusesein
locul virtutii, despre dugtnan nu va mai rimine nici micar numele. Cici,
dupi cum zice apostolul: care dintre wijmaqi va mai putea fi pomenit daci
nu va mai rimdne nici ura, cici qi pe ea a nimicit-o pacea"86.
Daci e logic si se armonizeze ideile amintite cu spusele
psalmistului, atunci acest lucru citeste-l cuvdnt dupi cuvdnt in
car-teaPsaltirii a$a cum sunt ele rinduite gi inqirate in psalmul 53,
cin<l dovedinrlu-se cu mult mai bun dec6t Zifeii si lisind deoparte
infamia lasititii, pun6n<1u-qidin nou in suflet gindul la ajutorul lui,
Davi<l dedicd lui Dumpezeu un minunat cintec de biruinti. $i iati
"inttu
sf6r'qit, intru c6ntirile
cum e formulat titlul acestui psalm:
inqelegerii lui David"*7. Cici dupX cum in intrecerile fizice atletii
nu se mulgumesc si lupte impotriva rivalilor lor', pentru care se
fortifici pe areni inci din tinere[e pentru sporirea for[ei fati de
partenelii mai buni Ei mai puternici, chiar dacd aceqtia au cdqtigat
vreun avans, lisdnd .deoparte orice frici li acoperind cu praf pe
rivali, gindindu-se mereu numai la ciqtigarea intrecerii chiar si
c6nd rivalii par mai puternici, tot asa qi cel deprins si biruie dupi
atatea lupte e sigur,de sine ci intrece chiar qi pe alli luptitori mai
vestiti $i mai buni. De aceea .e provocati urechea luptitorului:
"Auzi, Dumnezeule, rugiciunea mea qi Te rog nu tl'ece cu vederea
88.
Iupta mea. Ia aminte spre mine 9i mi asculte"
Desigur', prin cuvinrul siu, psalmisnrl aratA oboselile luptelor,
"glasul
vrijrnagului qi
mdhnirea, bddeala si tulburarea inimii, care vin din
din necazul picitosului, ci a abitut asupra mea firidelegea qi inuu mdnie
m-a vrijit. Inirna mea s-a tulburzt intrr mine si fiica mordi a cizut peste
mine; teami qi cutlemut'au venit asupl'a mea qi m-a acoirelit intunericul"se,
86.Efbs.2,l+16.
87.Ps.54.
88.Ps.54,l-2.
89.Ps.54,2-5.

SCRIERI EXEGETICE

185

la toate acestea nerimin6nd decit un singur gind, cel de mai bine si de


"aripi
desivdr$ire: sd-siia
ca de ponrmbel ca si" zboare in'vizduh qi si se
odihneasci in tirimurile unde se inalgi" cici pentru cei indumnezeitri
pnni gi pustietatea e de preferat oriciror tir6muri nelegiuitee0.
"Iati
m-am indeplrtat, zice mai departe psalmistul, qi m-am
silisluit in pustie unde am a$teptat pe Dumnezeu ca si mi
mintuiasci de pulinitatea sufletului qi de viforul ispitelor"er, spre a
primi impirigia
lui Dumnezeu acolo unde si rdutatea a fost
nimiciti. Cdci iesirea in faga uraganului inseamni aruncarea in
nefiingd, bine qtiind ci a pierit oricine s-a aruncat in pripastie
mare, a$a incnt inecarea firidelegii
duce Ia pierderea gi
desfiintrarea notiunii
de riutate.
De acee^ si zice psalmistul:
"potopegte,
Doamne, gi imparte limbile lor"e2,ale celor-care cred in
riutiti, deoarece oricdte le mai cuprinde de acum inainte viziunea
psaltirii precum si descrierea flcuti
despre toate profesiunile
blestemate din orage, toate privesc aceleaqi probleme. De aceea $i
spune qi inregistreazd. pe locuitorii cei ri.i ai ceretii, amintind de
"firidelegea qi
de g6lceava din cetate, parcurgi,nd ziua $i noaptea
zidurile ei"n', pomenind iardsi de "firidelegea, de osteneala 6i de
nedreptatea din sdnul ei". Ni se descrie 9i poporul cel nelegiuit,
care umple piegele cedtii, denunlind in chip special "camita gi
viclequgul lor'". $i dintre toate cele pomenite, psalmistul spune ci
cel mai greu picat este preficitoria, imbricati in haina nepisirii qi
a iubirii de sine, dar care ascunde viclenia sub un pretext cinstit. De
.aceea pe cei vrednici dintre aceqti locuitori dreptul judecitor ii
"Si
alungi ca pe niEte striini.
vini, dar, moartea peste ei qi si se
pogoare la iatl de vii"sa, ne spune psalmistul. $i infigigdnd prin
ctrvdnt toate latur-ile negative ale Ior', psalmistul adaugi acel pasaj
fermecitor, in care a dobdndit o biruinti deplini asupra cedtii
"Iar
zicind:.
eu citre Dumnezeu am strigat qi Domnul m-a auzit pe
"deplin"
"bdrbalii
mine"e5. Cuvdntul
se referi. la
singiuirilor qi ai
"nu
viclegugului" din aceastl cetate, care
vor ajunge la jumitatea
zilelor lor"e6qi nici a ciror riutate nu poate fi descrisi in intre90.Ps.54,6.
9 1 .P s . 5 4 , 7 3 .
92.Ps.54,9.
93. I's.54, 10.
9 4 .P s . 5 41, 6 .
95. Ps.54, 18.
96.Ps.54,27

186

ST,ANTIIL

GRIGOPJI,

DE I${iSA

gime, dar nici nu 0 vor sfirsi in rleplinitatea nelegiuirilor lor. In


schirnb cel care va rimdne invingitor
ne cli si ingelegem
semnificalia dispozigiei lui faCd de Dumnezeu prin cuvintele: "citre
Tine am stligat, Doamne".
CAPITOLULXry
O dati ajungi la aceste concluzii, despre car.e ne vorbea n.ednicul
David, anumc sd cunoagtem cit rnai bine cuvintele cele dc Dumnezeu
insuflate ale Psaltil'ii, penuu ca nu cumva pe aceasti cale multimea
neqtiutoare si se opreasci Ia intrelesul simplu al slovelor, si tinem pe rind
socoteali de felul cum se expune gi se argumenteazd,fiecare concluzie in
parte. Dupi cum cei ce urci pe drum abmpt qi anevoios, atunci cdnd se
intimpli si nu fi gezut multi vreme, ficind apoi o intr.eruper-e ca si se
odihneasci dupi o oboseali lungi gi grea, isi refac puterile $i se intorc
inviorati pentr-u urcu5ul care-i mai aqteapti, tot aga qi cel care a por.nit pe
ciile desiv6rsirii in virtute qi pentru care trecind pdn strdmtori continue,
obginea tot atatea biruinte impotrira lr-ijmaqilor lui, dupi cum ne-a
dovedit-o tidul psahnului antcrior', a$a ci incorulindu-se, prin biruinga
dobinditi, porne$te din nou cu toate fortele spre tinta ce qi-apropus. Cici
a fost mare lupti, in car-e David, pouivit psalmului amintit, s-a dovedit
biruitor qi ea s-a dus irnpotriva mdhnirii, a bilfelilor', a tulburidi, a
u'ijmiqiei qi a tot felul de uneltiri, intruc6t a$a pusesela cale cel viclean!'i.
Iar intdstarea celui picitos si m6nia celui addnc tulburat duc la frzimdntiri
addnci ale cugetului, la laqitatea vecini cu moar-tea, la tearni si la
cutl'emur, precum qi la innrneric qi la altele de felul lor.
$tiindu-se, deci, biruitori peste duqmani atit de numerogi 9i at6t de
feluriti, infrqigdndu-9i viata cumva pe o aripi de porumbel si
indepirtindu-se <le toti cei nipidigi de riutiti, gi-a dorit si se orlihneasci
in pustie, pentm care treze$te odraslele blestemate ale zAzanlllor',un<le va
birui toati multrirnea duqmanilor silisluiti in cetate, ai cirei locuitori sunt
"firidelege qi
plini de
neast6mpir, de nedreptate si de viclesug, de moarte
qi de cobor'6re in iad, chiar daci ei inci n-au murit, precum qi <le tot soiul
relelor silisluite in om, prefdcitoria a cirei mirturie este cAr.digia cu
scornirea a tot felul de riutiti. Desigul'ci, dec6t toate acestea,cel mai bun
lucrr face cel care in tot ristimpul zilei se striduieste si-gi puni increderea
in Dumnezew, cd,ci, declari psalmistul: "seara qi <limineata qi la amiazi
spunc-voi in tot decursul zilei, voi ribda 9i voi striga cdtrc.Domnul pdni ce
97. Ps.54, 3 srurm.

scRtERtExLcEl'tcE

187

mi va auzi" *'*.(lel r;are prin pace $i-a riscumpirat viaqa de ciu'e cei care,
in chipul ar:csta,s-au apropiat <le el cu multi insisrcnqi, ii numeqte pe
"birtratii
acestja
virsirilor de singe si vi<:leni qi plini de riutate"ee. A$adar,
faptul ci pestc atitia vrijmaqi David s-a dovedit superior', numai pdn aceea
ci si-a pus nldejclea in Durnnezcu, ne ajuti si intrelegem, ci printrun fel
de tritare a tuturor suferinlelor', el a <lobdn<lit curaj chiar fati de cei mai
puternici qi ntai intiriti dintre pou'ivnicii lui. Iati la ce fel de durere face el
"Pcntru
aluzie:
norodul care s-a deplrtat cle la cele sfinte"r00.Pl'in "norod"
ingclegcrn tot ce e mai de pre( in om, pe care insi depirtarea de
poruncile dumnezeieqti l-a insu'iinat de Dumnezeu pe o durati nesfhrsiti.
Pe Acesta il invoci David prin biruinta asupra potrivnicului ficdndu-se El
risplati, pentm cei care au pierdut mnntuirea, de dragul cireia va qi
gravat aceasti ispravi cu litere ne$terse pentru ca si inveqniceasci
amintjrea'evenimentului. $i iati dupi tidul psalmului felul in care s-a
gravat pe un stilp biruinta lui David: "c6nd l-au prins pe el cei din alt
nearn in Gat"ror.insi pentru ca si nu ne induci in riticire ideea tesuti in
chip enigmatic de istode vom iegi in intimpinare, fortind pe scurt datele
istoriei. In inima tiranului Saul se iscase pisma impotriva lui David, din
pr-icina biruinqei a<:estuiaasupra lui Goliat, biruinti popularizati in versuri
cle prearnidrp, aqa incdt mai mult in ascuns rlecit pe fati Saul cauti in
toate chipurile sd-l ucirld. Acum insi crezdnd ci David intinde in ascuns
curse qi ci poate dovedi ci are asupra lui arrne, Saul gindea ci, desi-i
apirea supus, David ar unelti impotriva lui. Experiment6nd adeseori acest
lucm, acesta a pus la cale sffirqitul lui David in oraqul celor de alt neam din
Gat unrle se afla atunci David. Or, David intengionat stitea ascuns departe
de rege firi nici o armi la el, dar insotit de oamenii siiro?.Acolo se aflau
doui fernei, pe care le-a luat David si-i fie sotrii legiuite, din care una
israeliti, iar cealalti, fosti so[ie a unui <lregitor din Carmel; dupi moartea
acesnria a fost dati si fie so[ie lui David. Acestea ni le spune istoria.
Asadar pentru David unirea cu o femeie <lin cele de alt neam nu
tlebuie socotiti ca o impreunare neingiduiti de lege (si nici n-a fost), ci
ca pe un sentiment, ca o pornire de iubire izvot'6ti, din dragoste penuu ci
qi cei din neamul Gat, cind au fost alungagi din pimdntul strirnoqesc au
fost primiqi si se stabileasci printre evrei. $i apoi, nu s-aclistinsinu.atitea
98.Ps.54,19.
9 9 .P s . 5 4 . 2 7 .
100.Ps.55,tidul (ect.l9l4).
l0l. Ps.55. titlul.
102.I Regi23,5{i;I Regi25,42-43.

188

sFAIrftrI- cRIcoRrE DEl.It6sl

rizboaie acest David, fiul lui lesei, acest adevdrat birbat intre birbati,
incdt enigmele zapisului si arate ci inu'eaga fire omeneasci cea
in<lepirtati
odinioari de la fala lui Dumnezeu, in urma cilcirii
pomncilor', e chemati acum iarisi la Durnnezeu? $i nimeni nu gre$e$te
daci prin "zapis" sau vina cea pusi asupra noastri inqelege Scriptura cea
de Dumnezeu insuflati. Asa incit din scurtimea indicatiei istorice reiese
clar ctr atit de vestit s-a ficut David chiar qi dincolo de muntii Iudeii si s-a
stabilit intr.un oraq aflat intre striini luindu-si acolo doui femei in
cisitorie, una din neam israelit, pe cealalti primind-o ca sotriedintre cei
de alt neam, incit daci mai trebuie clarificat acest adevir Si mai tare, el
este in acelaqi timp si invincitor qi invins. Or, prin acestea,pe de o parte el
a biruit qi pe cel care avea pe atunci puterea morgii, ba prin puterea lui in
rizboaie a ajuns si scoati la slobozenie 9i pe poporul tinut in iad, iar pe de
alti parte poporul eweu, care era pornit sil ucidi din gelozie si din
pismi, era cu bunivointd fatri de cei de alt neam avindu-si si o cetate in
mijlocul lor, prin care intrelegem Bisedca, in care se intireqte impirigia
lui, de citre ccl rdnduit si spuni celor de sub lege: "Lua-sc-\a de la voi
impirigia (lui Dumnezeu) qi se va tla neamufilor care vor face roadcle
ei"ro:. $i se vede ci aceeaqicetate e legati de vre<lnicia chemirii lui, Ismel
dupi cum ne-a spus pl'oclamagia proorocului anrnci c6ncl a zis: "in adunid
binecuvdntatri pe Dornnul <lin izvoarele lui Israel", iar cei care vor face
inceputul propovicluirii credinqei, vestitorii adevirului, cei care au pus
temelia Bisericii, md gindesc la ucenicii qi apostolii Domnului, togi erau
din izvoarele lui Israel, dupi cum citim: "Acolo erau clpeteniile lui luda,
poviguitorii lor', cipeteniile Zavulonului qi ale Neftalimuluir0a. Tot
proorocia era cea care anunta prin semne qi simboale ce fel de insuqiri va
avea neamul ucenicilor, dintre care Sfhnnrl Pavel, fiind chemat la
apostolie in chip minunat gi propoviduind tainele creqrinisrnului, ficea
parte, dupi cum spune chiar el, dintle "urmaqii lui Alraam si din sernintria
lui Veniamittttlos.
Iar daci ni se spune ci regele (David) convie[uia $i cu o evreici, dar
ci iubea mai mult pe Abigail, cu care convie[uise inainte Nabal
Carmeliteanul - acel om c6inos, aspru qi ursuz, care-gi hrndea oile qi care, dupi moartea sofului ei, s-a impreunat cu regele, devenind
apoi mami a altor regi, si nu uitim cd de pildi tidul psalmului 55
103.Matei21,43.
104.Ps.67,27-28.
105R
. o n r .l . l .

189

cuprinde o taini atdt de mare c6.nd vorbeqte penuu "norodul ce se


depS.rtasede la cele sfinte"rm, care inseamni tot biruinti. ca 9i stilpul pe
care au fost gravate si alte infr6"ngeri asupra celor de alt neam, iar prin cele
scrise, pe de o parte,s.a ficut pildi despre gunoiul necredingei iudeilor, iar
pe de alti parte,prin credintra celor minnrid indrumare spre bine gi spre
desivirsire. Iar aceste cuvinte ale Psaltirii se pare ci n-ar privi in primul
rind pe regele care se va na$te din David, cAt mai ales pe David insuqi ca
luptitor impotriva ri.uti.tii si ca sivirsitor al virhrtii.
Dar si nu spuni nimeni ci. texhrl inti.lnit in cdntecele psalmilor ar fi
in contradic$e cu griirea echivoci din titlurile psalmilor respectivi. Cici
cine urmire$te cu atentie qi dupi. cuviingi. adevirurile teologice se
convinge ci triirea se acoperi deplin cu credinqa, cu o condi$e: si nu
avem de a face cu o decidere totali sub riscoala patimilor trupegti in loc
de a se griji de sponrl in virhrte. Iar in virhrte lucml cel mai important este
ajutorul lui Dumnezeu, de care se inwednice$te doar cel care-$i insuEeqte
mila dumnezeiasci prin tri.irea unei vieti induhovnicite. Ci.ci dupi cum,
cind cineva simte ci va fi cilcat de un hof sau va fi ucis prin jal ar chema
intr-ajutor pe cn$va prieteni, insi nu i-ar ajunge nici fuga ca si scape de
primejdie, tot a$a qi in cazul de fati cel care a fost pirtaq la lupti 9i care-i
legat de el in toate cele omenesti (qi cdnd vorbesc de "om" mi gindesc pe
scurt la cele privind slibiciunile
firii) cere ajutorul lui Dumnezeu
declarind ci, muncit de cel potrivnic, tc.atl zhta rizboindu-se: "m-a cilcat
omul qi m-a necijit".
$i nici mdcar n-are norocul si aibi de-a face doar, cu cel cu care sra
aliat si lupte impreuni., qi acum tot poporul p6.ni la unul s-a ridicat la
"Cilcahr-m-au
lupti impotrivi, dupi cum ni se spune:
wi.jmagii mei
toati. ziua, ci multi sunt cei ce se lupti cu mine, din iniltime"ro7, $i nici
micar nu se lupta ziua, la lumini, netemindu-se c-ar putea fi ajutat de
"Ziua
lumini, de aceea zice:
cind mi voi teme, voi nidijdui in Tine",
precizind, ci toate acestea s-au intimplat pe ticute qi la ihnrneric de frica
wijmaqilor. Or, Cel care a flcut ziua, Acela a 6cut-o pentru ca omul
si nidnjduiasci in lumini, cici din clipa in care apare lumina, in
"Ziua
acea clipi dispare si innrnericul:
nu mi voi teme qi eu voi nidijdui
spre Tine"lot.

106.Fs.55,l.
1 0 7P
. s.55,2.
l0B.Ps.55,4.

190

SFANTTIL GRIGORIU, DE t{\{iSA

Poate ci vizlnd, zic, exprimarea enigmaticl din titlul acestui psalm,


s-ar crede ci aici se face aluzie mai mult la cugetirile cuprinse in texnrl
titlurilor respective, intrucit cfui vreme se indepirta de sfintii ingeri,
poporul fusese lisat pradi patimilor firii, mereu strdmtorac qi scrivit de
"din
ri'zboaie, fiind aruncat
indlqime", incit si noaptea tliia numai cu
frici. Dar pe cAnd imi puneam nidejdea in l)umnezeu, zadamici si
riticiti nldejde, iar nu neclititi cum o socotea wijmaqul, atunci mi-au
venit in minte ctwinte de laudi, care sunt de fapt o mirturisire de
"in
credinti.. Iati ce citim in ele:
Dumnezeu voi liuda toate cuvintele
"duqmzrrii
mele"roedar, se zice mai departe,
mei abia daci se vor scirbi din
pricina cuvintelor mele, socotindu-le ca pe ceva riu la adresa mea,
silindu-mi si triiesc in mijlocul lor ca un str;in cu ginduri furisate.
Continudndu-qi aceeaqi ocupafie, wijmaEul nu inceteazi si fie mereu
"el
dupi cilciiul meu, cici
de la inceput a fost ucigitor de oameni"rro,
"cilcS.iul
urmi.rind cum sti
omului" rrr.
Dar oric6.t ar fi de greu atacul wijmaqului,cu ajutorul Tiu, Doamne,
va. putea fi respins qi el la fi ca un dar ficut de Tine pentru mi.ncuirea
"nu
oamenilor, dar
din faptele dreptitrii, ci numai prin harrl Tiu,
"Penuu
cdci
Doamne",
scris este:
nimic nu-i vei minnri pe ei"ll2. De aceea
si tinem bine minte: intreagi ingiruirea logici. a Psaltirii e legati de ideea
mdnnririi omului, al ci"rui centru ne$ters este fapta impotriva celui
potrivnic, dupi. cum si ideea de bazd a iubirii fagi de Dumnezeu aduce
amince tuturor fipturilor
ci toate sunt datoare si preamireascd pe
Dumnezeu. Iati de ce privind la ultimele stihuri ale aceshri psalm,Psakirea
"tn
ne spune:
Dumnezeu voi liuda graiul, in Dumnezeu voi liuda
cuvdnhrl; in Dumnezeu am'ni.dijduiq nu rni voi teme; ce-mi va face mie
"in
omul"? $i
mine sunt, Dumnezeule, figiduingele pe care le voi aduce
laudei Tale, ci aiizbdvit sufletul meu de moarte qi picioarele mele de la
"alunecare"
alunecare"ttt. Iar prin
ingelegem abaterea de la drumul
poruncilor, pentru care trupul omului a ajuns sI fie numit cadavru. Drept
acee , prin riscumpi.r'area din moarte qi prin restaurarea lui din pdcat
omul devine iarisi chip al lui Dumnezeu, la a cirui primi porunci
renuntind de a mai mi.nca ra obiqnuit si se ascundi de ru$ine la umbra
smochinului.
109.Ps.55,4.
I10. Ioan8, ,14.
I I l. Fac.3, 15.
1 1 2P
. s.55.7.
l l 3 . P s . 5 5l,G l 3 .

SCRIERI EXf,GETICE

l9l

}
t

Recipitindu-qi, deci, iarisi indrizneala, omul este repus din nou in


"ca bine
sI plac inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor
Iumina celui viu,
vii", de care s-ainsu'iinat odinioari prin picar
Iar in legituri cu acest fapt, se pot deduce si alte lucruri, numai
ci mi gindesc ci nu trebuie si lungim cuvintul peste mi.suri.
intrucdt sfintele cintiri
sunt alcituite din multri psalmi care
preamiresc biruinta, a$a cum reiese din titlurile lor, in care se
contempli in multe feluri biruinta dobinditi impotriva vrijmaqilor,
cum pare a fi si biruinta la care fac aluzie faptele istorice intilnite
in exprimi.rile enigmatice ale titlurilor psalmilor. Astfel de istorii
sunt cele pe care le intilnim adeseori in legituri cu Saul. tn ele nu
ordinea istorici in care sunt in$iragi psalmii este cea care conteazd,
ci felul cum se descrie procesul de desivirgire morali, fiecare din
datele qi faptele amintite fiind socotite ca tot atatea dovezi ci ele se
potrivesc in mod corespunzitor cu o anumiti etapi de crestere in
virtute, rinduite in mod logic, atit cele dintdi cit si cele din urmi,
dupi legea progresului duhovnicesc, iar nu dupi ordinea materialS
a faptelor', zsa cum le intdlnim expuse in Psaltire. Asa e td.lcuiti
intre altele, pe temeiul real al faptelor, intilnirea dintre Saul (care
urmirea si ucidi pe David) si David, cel care a evitat uciderea. in
situatia aceasta md"ndria a fost nevoiti si renunge la uciderea lui
David 9i la planul de a-l urmiri pini la moarte precum qi la g6,ndul
de al sugruma si de a-i aplica alti pedeapsi acum cind il avem in
puterea lui, ca gi cum s-ar Fr stabilit o forti mai puternici li decit
fusese puterea lui, omorind in sufletul lui p2ni $i ura fatl de
du$man.
Datele istoriei sunt foarte cunoscute hrhrror celor care snrdiazi cele
dumnezeieEti in adincul lor, iar nu in aspectele lor superficiale. Cici
intrebarea pusi de noi se reveleazd pe scurt ca qi cum eaar fi o prescurtare
prin citeva cuvinte a istorisirii aceleia. Era un linut pustiu acela in care se
desEgura urmirirea lui David, care ajunse astrel si fie supus la foarte grele
deschizltura
sFamtor;"ri. in acest trinut ge afla qi o pe$teri adinci,prin
cireia puteau fi pitigi sub pimint muleime de oameni. intrucit Saul
urmirea pe David, iar o armati intreagi scormonea inn'eg pustiul ciutAnd
si-l prindi pe David, acesta s"a refugiat de nevoie si el in acea peqteri, in
care se aflau $i altii. Pe cind se aflau in pe$teri impreuni David 9i ai lui,
dintr-o dati isi f,aceintrarea prin gura peEterii 9i regele Saul,pentru nevoile

t92

SFANTLJI- GRJGORIE DE NISSA

sale naturale, desigur firi. si-si dea seaiira ci automat se intimpli si fie si
el de acord cu stlategia minnririi
lui. Saul zdboi in peqteri si
dezbricdndu-qi mantaua de pe el o puse la un loc vizibil, dar, cu toati
lumina iare venea prin gura pesterii, mantaua rimase ascunsi. celor
dinliuntru din pricina innrnericului; acum toti cei din jurul lui David erau
de pdrere sI sari asupra duqmanului lor, ri.zbuninrl astfel pe cel urmirit
de el inuuc6t, ziceau ei, "Dumnezeu l-a dat in miinile noastre" pe
duqmanul pe care-l urau de moarte; insi David le-a oprit avdntul socotind
lucm nelegiuit ridicarea miinii asupra regelui lor', dar scotind din teaci
sabia, fZri s5.fie obsenag s-a apropiat de Saul, firi si mai aibi pe cineva
de martor, iar intrucit inhrnericul din peqteri ii ascundea fatra,nimeni nu
l-ar fi puhrt invinui de lreo fapti, a$a ci printr-o singuri lovinrri" de sabie
ar fi puhrt si"-l stripungi prin inimX; insi David nici nu l-a atins qi nici nu a
avut de g6.nd s5.-if,aci asa ceva, ci a tiiat doar cu sabia pe nevizute poala
hainei de deasupra (a mantalei). Ca si poati mirnrrisi qi dovedi mai tirziu
dragostea ce-i purta lui Saul, partea tAiatd. din manta era dovada ci el
avusese puterea si-i sfhsie trupul. in felul acesta Davicl lisi si se vadi" cu
toati limpezimea mirinimia sa, ca unul care avusesesabia la indemind,
di.ndu-ne aqadar dovadi cum poate ajunge cineva uupe$te in mdna
ltdjmaqului si"u de lupti.; atunci cdnd ar fi punrc siJ ucidi, David s-a aritat
biruitor qi asupra sa insuqi qi asupra vointei cugecului siu, stipinindu-si
aroganta cu ajutorul temerii de Dumnezeu, ficindu-se mai bun nu numai
peste sufletul siu, ci calm6.nd 9i pe scutierul care cera ca Saul si fie ucis,
ac[iune pe care el a opric-o prin cuvintele biblice: "si nu faci unele ca
acesteaasupra unsului Domnului" lla.
Dupi un timp Saul a iesit din peqteri firi si stie nimic de cele
intimplate, avindu-$i infXqurati in jurul trupului mantaua sau hlamida.
Dupi Saul a iesit si David, plstrindu-Ei ca de obicei siguranfa qi calmul,
apoi, urcindu-se pe o colini de deasupra peqterii, a ridicat cu mina poala
hainei regeqti. $i aceasta nu era altceva decit "drapelul" nesingeros al
biruintei asupra vrijmaqului. Su'igdnd cin'e Saul cu un glas puternic,
David a expus detaliat aceasti noui qi minunati super-ioritate, pe care
sdngele necurat nu a putut-o intina, cu ajutorul ctrreia cel mai iteaz biruie
totdeauna, dar qi cel invins se mintuieste. Cici nu prin cadavrul unui
luptitor se distinge int6ietatea lui David, ci superioritatea putedi se
evidentiazi mai clar prin minhrirea din primejdii a lrijmasului s-iu.
I 14.I Regi24,7.

SCRIERI EXEGETICE

I93

Ial asigurarea acestei superiorititi . .r, atAt mai mare nu prin aceea ci ai
cretlinta ci te vei mdntui chiar dacd cel cu cale lupti iqi pierde viata, ci
prin aceea ci esti asigurat ci nici micar unul din cei de ldngi tine care
ti-au nutrit gdnduri rele nu vor avea de suferit. Mai mult chiar': prin
expunerea istorici a faptelor, insugi cuvintul al'c putere de zidire
sufletcascdqi aceastapentru ci ajungerea "la virsta biirbatului desivdr'qit"rt5
nu sc dobindegte prin lupti impotrila celor' <le alt neam, ci prin lupta
dusi impotriva patimilor-. Printr.o astfel de intiietate se va dovedi biruitor
acel suflet care ua implini aceste doui conclitrii:pe deoparte si nimiceasci,
prin ragiune odce minie proprie qi sd stingi orice pornire spre
contradetate, iar pe de alti parte (in cazul lui Saul) si inliture prin iubire
fati de semen orice riutate duEminoasi la atlrcsa lui. Cici de aceea a gi
rleclarat Saul indati citre invingitorul siu, ci-i vine si se ascundi de
mqine, perltrr cele ce a indriznit mai inainte impotliva lui David, a$a ci
istoria aceasta ne clovede$teci Saul s-a ciit din arldn<:ulsufletului, dupi
cum ne ntirturisesc gi pldnsul, 9i lacrimile lui.
Pe clc alti. parte, subiectul psalmului 56, aga cum reiese din cele
inqirate de el, este urmitorul. insegi cuvintele rlin titlul lui prin care se face
aluzie la intilnirea <Iin peqteri, confir'mi acest fapt. Cici iati cum incepe
"intru
accst titlu:
sfhr'$it,sI nu se strice scrisoarea stAlpului despre David
cdnd s"a as(:uns el de citle fata lui Saul in peqceri"rr6. Iar ca si se
potriveirsci i<leea aceastaa psahnului cu cele relatate in titlu ar fi bine si
limurinr in prealabil in citeva cuvinte chipul in, care trebuie si ne
apropiem de cuvintele cele de Durnnezeu inspirate ale Scriptudi cu care
"Miluieqte-mi,
incepe acest psalm:
Dumnezeule, miluiegte-mi ci in0u
Tine a nidijrluit sufletul meu si in umbra aripilor Tale voi nidijdui, pini
va trece fXridelegea'rr17.Av^nd incredere in Dumnezeu gi asigurat'ea clard
ci va prirni ca o arlrrni mila Lui, cdntirelul nosuu cel'e cu credintri si i se
"pini
implineasci cererea
ce va trece firidelegea"rrl. lan' ca si fie mai
clari problema, si o ldmurim in felul urmi.tol': nestatornici si trecitoare
toati fiinga picitoasi a omului, dar ea nici nu fusese r6nduiti de la
inceput de citr-e Cel ce a creat-o gi a adus-o la existenti sd impirtigeasci
soarta comund cu celelate fipturi pe de o pdrte, iar pe de alti parte nici
n-a fost adusi ca si riminA pentrlr totdeauna in starea aceasta.Cici cele
115.Efes.4,13.
I 16.Ps.56;I Regi2?, l.
l 1 7 . P s . 5 6l,- 2 . '
I 18.Ps.56,2.

l5 - Sfantul Arigode de Nyssa,

srAvrul

194

cRrcoRIEDEN[ssA

ce existi provin din cele existente $i se mentin ca atare Pentru totdeauna,


dar daci ceva iqi primeqte fiinta din ce n-a existat, e ca 9i cum am avea o
gridini pe o casi: firi rldicind, frrd insim6npre, frri ingrijire qi plivire
chiar daci pentru moment ea ar reuqi sd tulbure cel mult vreun
vllstar inexistent, dar in vederea restabilirii spre bine a lucrurilor, de buni
seami ci vine clipa hotirdti c6nd o astfel de metodi se dovedegte greqiti
si nimicitoare incit nici o urmi din riutatea cu care ne obisnuisem
nu mai rimine, pentru reshi vietii, nici o nidejde, dupd cum se sPune
"$i
inci putin qi nu va mai fi picitosul qi vei ciuta locul lui qi
intr-un loc:
nu-l vei afla"lle.
Drept vcee in tidurile psalmilor invitinrra cre$tini mediteazi in
termeni aleqi ciutind si explice dupi principiile naturii ce este in fond
riul din lume. Ea ne invati ci, pini si ajungem la mila lui Dumnezeu,
noi avem nevoie mai intii de ajutorul Lui, de aceea atita vreme cit
it
dureazd via[a, petrecerea noastri in nelegiuiri este o firideleg..
si
avem
Domnului
trebuie
schimb, ca si ne inwednicim de ajutorul
incredere in puterea Celui care ne ajuti si sd ne inu-armim sub aripile lui
Dumnezeu, cici cel ce recunoaqte umbra aripilor celor dumnezeieSti ca
acoperimdnt transformat in virtuti, unul ca acela nu va picltui. Cici acest
acoperimlnt este cel dumnezeiesc a$e2atde Dumnezeu in fiinta noastri,
ceva ce rimdne neapropiat $i ne$ters in fiinta noastrd, ceva care, potrivit
cugetirii celei neintrelese, intrece cu mult puterea de judecati v
oamenilor. Iar semnul caracteristic al firii celei negriite devine vizibil
pentru cei care qtiu sd-l vadi prin vietuire virtuoasi, care are la bazd'
ingelepciunea, cunoa$terea, cuminfenia, $tiinta, Precum qi intreg cortegiul
intrelegerii logice, desigur nu in intelesul ci acestea ar fi inseqi aripile
"umbrafi
lor.
dumnezeiesti ci doar
' in .."usti privintri $i facerea de bine e lucru mare, chiar daci si ea
"Striga-voi citre
"umbri".
Cd.ci zice:
Dumnezeu Cel prea
este un fel de
inalt, Dumnezeu care mi-a ficut bine"tto, prin umbra aceasta,pe care din
iniltime a trimis-o Domnul vietii celei de pe pdm6.nt, cici m-a minnrit
prin Cel care m-a adumbrit cu norul Duhului qi pe cei presir4li in primele
stihuri ale aceshri psalm i-a indrept"t impreuni cu cei Pe care mai inain4
"Trimis-a Dumnezeu mila Sa adevilul Siu
ii ocirau:
li a izbdit suflenrl
si
din mllocul puilor de lei"r2r. $i intr-adevir, primele greqeli mi-au fost ca
"pui de lei", adicd niste lei mai tineri, care printr-un ciscat infioritor
niqte
l 1 9 .P s . 3 6 , 1 0 .
1 2 0P
. s.56,2.
l2l. Ps.56,3.

8er{r

195

SCRIERI EXEGETICE

qi prin labe puternice stiteau gata si spintece pra<Ia. Dar au venit


"mila
ajutoarele,
Ei adevirul", ar:easti fiumoasi pere<:he,cici nici mila nu
se di firi juclecati si nici adeviml nu-i firi mili. Iati de ce prin mijlocirea
"pui
acestorvirtuti mi simt degajat chiar qi cind mi distrez cu nigte
de lei".
"fii
gi
de
Fiarele
felul acesta sunt
ele, vorba psalmisnrlui, ca un fel de
ai
oamenilor'", ai ciror rlinqi sunt arme Ei sigcli gi limba lol sabie ascutiti"r2z
Nu se stie dacl in stluctura organismului aceste sigeqi ale simturilor sunt
anume a$ezate ca si [ini loc dintilor din gurile oamenilor, in schimb,
cdnd s-ar face cornparafia tindnd seama dc furia unora qi a altora Ei s-ar
aprecia pini unde ar aiunge schimbarea in riu a inclinirilor lor, atunci
pierzdnd starea fir'easci, animalul respectiv devine fiari. De ^ceea,
"fiare,
aducdndu-ne aminte de lei am numit pe fii ai oamenilor',
ale ciror
dinti si limbi sunt midulare de lupti.
Dupi ce am clutat si facem o apropiere intle realititi contradictorii;
ca unii care triim sub cerrl liber al naturii la umbra aripilor dumnezeieqti,
si ne intoarcem de pe pimint la soarta noastri cereasci ("Trimisa din cer
qi m-a mAntuit"), si nu mai privim de acum inainte spre cele pimdnteqti, ci
sd ne legim fiinta de mil'irea celor mai presus de ceruri. Cd.ci zice
"Inalgi-Te
psalmisnrl:
peste cer-uri, Dumnezeule qi peste tot pdmdntul slava
Ta"tt'. $i dupn ce a descds atacudle vrdjmaEilor ne cere ca intorcdndu-ne
cu tohrl de la riutitrile proprii sd nu cidem in gropi, cd,ciiatA ce zice mai
"Cursd
departe:
au gitit picioarelor mele qi au impilat sulletul meu.
Sipat-au inaintea fetei mele groapi qi au cizut intr.insa. Gata este inima
mea, Dumnezeule, gata este inima mea. Cinta-voi si Te voi liuda intru
slava mea" t'n, care si cuprindi in ea pe cel necuplins. Declari de mai
multe ori ci e gata si nu sti Ia indoiald si inceapi cintarea, ci inviti toate
mXdularele lui si fie sprintene, chemind pe nume pe fiecare ca si-i ajute
"Desteapti-te
mirirea mea, deqteapti-te psaltire qi aliuti"rzs.
Ia cdntare:
Aminteste de doui ori, ca qi cum omul ar' fi de doui feluri, cel vizut si cel
ascuns, pe amindoi ii cheamd la cdntare armonioasi spre preamiril'e
dumnezeiasci indrept6nd urechea spre cel care le inviti. Iar timpul cdnd
se executi aceste cdntiri e diminea[a, cici mirarea lui Dumnezeu se
treze$te numai spre cei cal'e s-au lepidat cu tonrl de faptele innrnericului.
"Deqtepta-mi-voi dimineaga", se spune celui care ne cheami si liudim pe
Domnul din psaltire si alduti.
122.Ps.56,4.
123.Ps.56,5.
124.Ps.56,G7.
125.Ps.56,8.

ti

srArcrul

196

GRTGORIEDE NY;SA

$i iatn a$a ni se ce1e si aducem lugiciune de multumire, cireia i se


"miltur-isire": "llucla-Te-voi, Drlamne, c6'nta-voi
Jie inu'e
mai zice $i
se
credingci
neamuri"t2t;, cdci cu toate ci-i deopotlivi pentlu totri, har1l
imparte in doui, dupd nurlele cclor doui grupuri de oameni, cel citre
"popor'" qi cel ciU'e "nealnuti", dar Dumnezeu nu estenumai al iudeilor, ci
"Durnnczeu unul este, Cel care indrepteazd atit tiierea
gi al neamurilor.
imprejur cu credingi, cAt qi netiierea imprejur cu credintittt; p"ntt'u aceea
dintrun curent dublu al binecuvintirii dumnezeie$ti se toar-ni plintro
"peste neamut'i", tot a$a
"popor",
cit si
$i
singuri revirsare atit peste
procrrocia imblitiqeazd. atAt pe unii, c6t qi pe ceilalti aducind in acest chip
multumire lui Dumnezeu, pen6l cI cu toati inmultirea la nesfhrEit a
rnilei dumnezeiei;ti este totu$i covir'$itoa1e,
mirimea
picitoSeniei
qi iniltimile cetului, dupi cum ne spune
pdni
ajungdnd si increaci
"Ci
s-a mirit pdni la ceruri rnila fa 9i pini la nori adevirul
psalmistulr?':
Tiu", iar cuvintele mir-irii celei peste toate cred ci le exprimi ultimul stih
"Inalti-Te
peste ceruri, Dumnezeule oi peste
al acestui psaltn, care sPune:
slava lui
tot pdmintul slava Ta"rt'. Cici cu c6t sporeqte Pe pimint
de
mult se
atit
tot
celor
mintuiti,
credinta
prin
inrnulgiti
Dumnezeu fiind
bucuri puterile cere$ti de mdntuirea noasu'i, c6ntAnd Domnului cuvinte
rle laudi gi de preamirire dupi cum s-a spus despre pistori qi despre
"pe
pimint_Pace Si intre oameni
multirne de oaste cereasci, eaI'e cintau
"Mirire
intru cei de sus lui Dumnezeu"t'0.
bunivoire", qi

126.Ps.56,9.
127.Ronr.3,30.
128.Ps.56, 13.
129.Ps.56,14;l$7,5.
l3O.Luca2. lYl4.

OMILII I-A ECCLESIAST*

OMII.IAI
Fiinrl vorba rJea tilmici acurn carrca Ecclesiastului e bine si stim ci
oboseala tilcuirii acestei cirqi este la fel de mar-e pe cdt ii este qi folosul.
Cici dcprinzdn<lu-ne rnai inainte mintea qi gdndurile cu citiri din cartea
Pildelor, in carc gisirn destule cuvinte nelirnurite, expresii infelepte,
ghicituri, qi diferite incorsituri de fi'aze, plecum r. rp,ur" chiarl la
inceputul acelei cdrlir prin ascfel de cercetiri ajungem ii sporim spre
invitituri qi mai desivdrqite, incdt si ne putem riclica qi la aceasti scr1er.e
din Scripturi, care este de fapc foarte inalti qi de Durnnezeu insuflati2.
l)eci, daci citirea Pil<lelor care ne pr:egiteqte pentru aceste invzi6nrri
din Ecclesiasteste at6t de obositoare qi greu rle cercetat, citi osteneali ne
va cere cercctal'ea sublirnelor gindul'i din Ecclesiarsc,
czrr.eacurn ni se
prezinti spre tilcuire? cici precum cei care, in arenele sportive, fac
exerciqii fizice si se dezbraci penou luptcle girnnastice, car.ecer. sudori
asprc 5i multe osteneli, tot asa ni se pare ci citirea qi rneditar.ea la
inviqitura rlin carcea Pildelor este o indeletnicire care instruiegte gi
* 'fitlul acestei scrieri este Biplic'zrre corecti
Ia <:ar-teaEcclesiaswlui.Celc "8 exegeze" sunt
ropriu-zis
iu-zis
8 onrilii
rostite de Stiniul
rostire
Sliniul Gr-ieoric, cluua curr ne putenl convlrge din expresii ca
ProPJlu-i:
'auilit<lii"
"din
"
,
1
i
.
,
,',;i" -...,
. . . . 1 - -. . - . ^ - . . - - : . - . ^
.,- !'
audltol.1r
xru
cele
ce anr invitat -pini
acr-rin".
Scopul exegezelor a fbst forrnulat de autorul lor in cuvintele urrniroare:
"finta
celo-r sp.usein aceasti carte este ca rnintea sd intreaci sinrfirea gi si convingi
pe cei care au.pirtsit tot ce pare nrirel gi strilucit pe pinrint sa-5iinalle sufierul .p.. ..:i"
nepricepute de siltlturi, precunt 5i si-si fbrnruleze dorinta clupi accle lucruri.'la care
sinrqurile nu pot.aiungg"
Jglegeza prirni). Cu alte cuvinr.e, in afari de faptul ci insugi
continutul Ecclcsiastuh.riobligi pe ".,r9r rA se exprinre in chip nuantat qi pr.intr_un linrbaj
filosollc, aceasti "lucrat'c inspirati de Dunrnezeu e chenrati si inalte pe'onl ,p." ,.o1r,ri
sublinr al pi.cii 5i al in<luhovnicirii".
_ - Se pare ci Sf. Grigorie va fi inritat pe Dionisie <le Alexandria, care corlelrase (larrea
Ecclesiastului, dar rtici el n-a trccut tliricolo cle capitolul III al cirlii, inrocrnai ca
si Sf.
Grig;orie.
. . ,^-9dltl ci^Pentru tmduccre arrt folosit ca $i pentru Titlurile Psalnrilor - aceeagiedilie
critici tipiriti in_ 1962, in Leidcn: Gregorii Nyssini opera (prescurtat GNO), uoi. v. rn
|lscriptinnes psalnorutn. Irt scxtrrrrt pxthnurn. In Ecciesiastetnhorniliae, ecliclerunt lac.
McDonaugh, I'aulrrs Alexancler, t-eideh, I962.
l. Pilde l. 6.
2- Urlu5ul spre Dutltnezeu (crvoSoc) e o idee centrali in cugetarea duhovniccasci a
Sfintului Cligorie 5i, cltrpi cl. u ltttrllora dintlc:rscclii lusr-rliteni.'Maipe lirrg a yor.lrirSf.
Grigcrric <lcspre acest "Lu'cus"in ltata lui ll[oisc si in Orlilii la Cinttirea diintirik>r. De
altlcl irrr:i Sf. Irincu o reconrarr<la(IIaer. III, lg).

srAwrul cxtcoRle DEf.nSSA

198

inmoaie sufletul nosuu penuu o lupti Ei mai intetiti. Deci, dacd cicirea
din cartea Pilclelor se face cu at6tea sudod 5i osteneli, ce si creclem despre
luptele in sine? Poate ci cineva crezdncl ci eu exagerez nu va da
importanga cuveniti tilcuirii cuvXntului, zicdnd, ce osteneall ne va
prezenta gretrtatea acestei scrieri Pentru cei care se lupti si clarifice
notiunile cu ajutorul experiengei atletice?
Tdlcuirea trebuie ficuti aSafel ca si nu explice doar contrinutul brut,
ci sd pdsU'eze intelesul adevirat in intregul context al notiunii. Dar,
deoarece una dintle poruncile Domnului este $i aceea care spune cd
"si cercetim Scripturile" l, va trebui si fim aten(i cu toati grija la
trebuie
fapnrl ci, intradevir, mintea noastli nu Poate si ajungi totdeauna la
iniltimea ideilor din Scripnrri, de aceea, ca si nu pirem ci neglijlm
pomnca Domnului, sI ne silim si tilmicim cuvinnrl cu toati rivna. Drept
vceea si tilmicim Scriptura cum vom putea mai bine. Ci Cel ce a dat
porunca de-a cerceta Scripturile he va da qi puterea trebuitoare, prectlm
"Domnul va da cuvdnt celor ce binevestesccu putere multi" 4.
este scris ci:
$i mai int6i, sd luim spre cercetare tidul cirtii.
in toate Bisericile se citesc c[r$le lui Moisi qi Legea, Proorocii,
Psaltirea, toate cirtile istorice gi tot ce [ine de Testamenhrl Vechi qi de cel
Nou, se propoviduieqte in bisedci. Cum se face insi ci numai aceasti
"Ecclesiasd' sau carte
carte este impodobiti prin excelenti cu tidul de
bisericeasci?
Ce am inteles noi in fond din toate acestea?
Ci toace celelalte cirgi (ale Bibliei) , atilt cele profetice cnt Si cele
istorice, au qi un scop care nu-i neapirat folositor Bisericii. Cici ce interes
are Biserica si afle cu de-aminuntul int6mplfuile din rizboaie, care au fost
conducitorii popoarelor $i locuitorii ceti"tilor, cine 5i pe cine a izgonit din
[ari, sau care impiragi vor stliluci in viitor'5 precum Si cisitoriile qi
na$terile cite au fost pomenite cu sirguinqi (in cirqile istorice) Ei toate
cele de acest fel? Care lucru de felul acesta ar Putea si ajute Biserica in
lupta ei pentru viati cucemici? in schimb, invitihrra din Ecclesiast
priveqte direct viata bisericeascd aritind acele fapte prin care omul Poate
si-Si duci traiul in virnrte. C5:ci tinta celor spuse in aceasti carte este ca
mintea sd inU.eacd sim(irea Ei sd convingd pe cei ce au pdrdsit tot ce e
mdret,li strilrrcit pe pd.mAnt, si-si inalte suflenl spre cele nepricepute de
simfuri ti si-gi foymeze dorul, dupd acele lucruri, Ia care simgurile nu
ajung.
3. Ioan 5, 39.
4 . P s . 6 71, 2 .
5 . D a n i c l7 , l 7

scRtERt F.xt_(:liTtcE

t99

Situ poate tidul cirtii arc in vc<lere pc povirquitorul bisericesc. (lici


a<lcrtitt'nttrl<:ott<lttc::itor
l>iscriccst:(:zllc a a<lunilt lacllalti intr-un singur tot,
pe <:clelisipite qi :r reutri[ itttr.o sin.qul'i Biscricir pe toti cei cnre rdticeau
in multe locuri, <luqi<le difcritc anrirgiri, t:ine poate fi, da<:i.nu adcviratul
impirat al lui Isracl, Fiul lui Dumnezcu, c:itre (larc s-a arlresat apostolul
'I'u
Naurnail z.icitr<l:"Tu esti l"iul lui l)urnnezcu,
csti irnpiratul lui Israel"'i.
Dec:i,<laci accste cuvinte sunt alc irnpirratului lui Israel qi <laci aceeaqi
persoani este $i Fiu al lui Durnnczcu, prccum zice Evanghelia, atunci
desisur tot lll cstc numit qi llc:r:lcsi;rst(<:ipctcnia Bisericii). Poate ci pe
drept cuvint scoatem ingelcsul tidului clin accst concept, ca si facem
cunos(:ut ci puterea a(:estor cuvinte cons&i chiar in Acela care prin
Evanghclie a intirit Biserica. Pen[r'u cd, zice: "Cuvintele licclesiastului, fiul
lui David" 7. Asa il nurne$tc Macci la inceputul Evangheliei zicind ci
"Dornnul
*.
este Fiul lui David"
"DcqerEiciune
a deserticiunilor', zice Ecclesiastul, toate sunt
deqeltirciune"''. Prin cuvdntul "<lei;crt" se ingelcgc un lucru firi
consistcn[i, carc-qi are fiinqa doar in pronunprea <:uvintului; iar realitatea
cale ar tlebui si existe sub inqelesul numelui nu cxisti, <:i este numai un
sunc:t nearticulat, za<larnic gi gol la rniiloc. Acest.cuvint pt'onuntat ca
oricat'e altul, pc silabe,lovin<l din intimplare auzul nu are nici un inqcles.
Accsta cstc un fcl dc rleqcrEiciune. Alti dcqerticiune este lipsa cle folos a
celor ficute firi scop, rlar cu rdvni. A$a sunt palatcle rle nisip ale copiilor,
sau sigcgilc arun(:ate irnpouiva stelelor sau g()ana dupi r,'dnt qi lupta
adecului cu propria sa ulnbri, cdn<l se silc;te si intleaci viirful umbrei, qi
orice alt luctu <lc acest fel care in rnod obisnuit se face. Toate a(:estease
cuprind in ctrvintul desertdciunc.
Dc obicci escc nurnit degcrt 9i acel lucru pe care l-a intreprins cineva
cu un scop arlurnit, ca pe o acqiune folositoare, ficind diferitc acgiuni la
rdnrl; apoi cdn<l intervinc u'co conh'arielatc, toati ostcneala i se schirnbi
in prostie, iar faptul ci rivna lui n-a ajuns la nici un rezultat se numc$te
deserticiune. In aceste imprejuriri se zice rle obicei: in deqert ne-am
ostenit qi in deEert arn nidijduit qi in <leqertllc-an'r supus la multe munci.
care se poatc
$i, ca sd nu mai aritim unul cAtc unul toate lucrurilc <trespre
zicc in qenet'al ci sunt deqarte,vorn dcfini pe scurt inqclesul acestui cuvdnt:
"dcscrti<:iune
cste sau un cuvAnt nesocofit, sztuo ac[iune prosteascd,sau
6. Ioan l, 49.
7. I'-ccl.l, l.
8. N{atei l, 7.
9. l'.cr:!.l. l-2.

srArrul cn:coRtr:lrf, r',nssA

ztxJ

sau, fn general, tot ce nu


un plan ncsclios, sau o r|rmi ncintpliniti,
to.
folose.tte Ia nintic"
'<lup5 ce am cladficat' notiunile de "tle$ert" li
Deci aculn,
"rle$e1ticiune", si cercetim ce 1ra si zicd, citatul "rleEerticiunea
de$erticiunilor". Poate ci explicagia pe care o ciutirn ne-ar dcveni tnai
clari daci am cel'ccta fclul in carc Scriptuta vorbeste de obicei despre
superioritate (supcrlativ). in Scripturi, pregitirea celor necesare $i de
cele cu
inieres irnediat se nulne$te luct'are. Dat' cele ce sun[ mai presus,
"cea rnai
adevlrat serioase, care pdvesc cultul lui Durnnezeu' constituie
"luct'area lucrililor'', pr-ecum arati istoria.
aleasi dintle lucrid", sau
Fiindci cuvintul, crecl eu, ne arati pdn analogie cu lucml lucr-ului, ce este
de rnai rnal'e valoare Penuu lucririle ser-ioase.Or, cuvdntul pe care-l
cind
fclloseqteScriptula pend'u graba unei actiuni, tot pe acela il foloseqte
"SfinC'
$i
este vorba <le incctarea oricirei lucriri. La fel Scripnrra zice
"Sfhnt al SfintiloI''. Sfhnt este ceva ce infi'ece in sfintenie odce necuritie,
iar Sfhnt al Sfintilor este superlatirul sfinteniei.
Cele ce le-am aflat acum despre superlatirml cuvintelor in Scripturi,
dau acelaqiinCelessuperlatil'ului notiunii c:rre nc Pl'c:ocuPi.ASaci nu vom
"deqerticiunii de1erticiunilor". Adici toate
greqi dAncl acelaqi inteles Si
"ci sunt deqarte la
din fire nu sunt pur qi simplu de$arte,
iritirile
superlativ". Ca Si cum ar zice cineva: mai mort decat mortul sau mai
neinsufletit decit un lucru neinsufletit, deqi nu are loc aici superlativul
relativ. Dar pentru limurirea ideii aritate ea este exprimati printr'un
"lucrul lucrurilor",
superlativ ."Ltirr. Precum trebuie ingelese expresiile:
"sfinnrl sfintilort' prin care este exprimati tendintra sPre exagerarea
"de$erticiunea deSerticiunilor" arati gradul cel mai inalt"
notiunii, tot a$a
dincolo de care nu Poate si treaci nici un lucru deqerL
adusi
$i si nu binuiasci nimeni ci cele sPuse aici sunt o ponegrire
cre
t
universul
creaturii, cici atunci, ar pune-o Pe seama Celui ce a
aducind toate din nefiinti la fiinti, care desigur ci nu e o zidirnicie. Dar,
fiindci alcituirea omului este dubli, suflenrl fiind unit cu trupul, ahrnci Si
felul de viati a fost impirtit, ddndu-se ceva deosebit fiecireia din cele
doul pirXi ale noastre. Cici viata sufletului este una, a trupului este alta.
Viaga U'upului este muritoare qi pieritoare; cea a suflenrlui, nepitimitoare
Oi 6ri piihani; viaga trupului are in vedere numai Prezenhrl, pe cind
scopul vie(ii suflenrlui se intinde pdni in ve$nicie. A$adar, deoarece este
deosebire mare intle mulitor $i nemuritor-, in6e provizoriu 9i veqnic,
glasul Ecclesiastultri ne indeamni si nu avem in vedere numai viata
o comparSm cu cea reald, esteireali $i inconsistenti.
1...a 3.1ja.i
I 0. Sublinierea traducitorului.

SCNf,RI EXEGETICf,

201

Dar, at' putea zice cineva ci nici acest arElulnent nu este mai putin
lipsit dc invinuiri acluseZiditorului, deoarece oi sufletul pi uupul sunt de la
El. A,ra c5, daci ponegrim viata uupeasci, iar ficitorul tlupului este
Dumnezeu, anrnci in chip necesar referim si la El acesteponegriri. Asfel
de obier:giuni ar putea face numai cel car-en-a ieqit din viata cea dupi trup
si nici n-a privit spre o viati mai inalti. Cici cel fonnat qi instruit in tainele
dumnczcicsti stic prea bine ci oarncnilor le este proprie gi fir'easci
viaga,care si fic clupi ascminarea celei dumnezeiesti. Iar viata senzoriali
condusl de activitatea organelor de simt i-a fost dati firii omene$ti, cu
scopul ca, prin luarea la cuno$tinfi a fenomenelor, si cilitrzeasci suflenrl
spre cunoa$terea celor nevi"zute. Asa zice Ei Cartea ingelepciuniirr ci. din
mirimea qi frumusegea fipnrrilor putem si cunoa$tem pdn analogie pe
Zidicoml lumii. insi nesocotinta omeneasci n-a vizut ce ar fi trebuit si.
admire prin mljlocirea fenomenelor universului ci a admirat numai ce se
vede. Asadar, deoarece activitatea organelor de simt este provizorie si
pieritoare, prin glasul sublim al Ecclesiasnrlui aflim ci cel ce priveqte spre
iimturi nu, vede nimic. insi, cel ce prin mljlocirea lor este adus la
firea cev
din cele trecitoare
perceperea realiti.tii
si intelege
neschimbicioasi 9i a ajuns si ingeleagi pe Cel ce este totdeauna la fel,
acela a aflat binele cel adevirat si a si ciqtigat ceea ce a aflat. C6,ci aflarea
acestui bine inseamni si ti-l si cdstigi.
"Ce
folos are omul din toati truda lui cu care se trude$te sub
C5,cizice:
"'ntdd"
rt?
viata in trup, cici prin ea piminteanul nu-si di
A numit
soare"
"ce folos
are omul" tt wea
silinta si cigtige nici o fapti buni. Prin vorbele
si spund: Ce rimnne sufletului din truda pennu existen[ira a celor care
triiesc pentru cele vizute? $i in ce consti viata oi ce rimdne neschimbat
"Soarele
r5,
zore$te citre locul lui ca si risari iarigi"
din cele aparente?
srilucind
9i apoi innrnecindu-se pe r6nd qi lumineazi vi.zduhul de
deasupra noastli, anrnci cdnd este deasupra pimdnnrlui iar prin apusul
siu aduce innrnericultu. Pimanhrl este statomic qi rimine neschimbat in
temelii; ceea ce este fix nu se miqci iar ceea ce se miEci nu este fix. Toate
apar in tot intervalul de timp firi si intervini nici o schimbare in mersul
lor. Marea este ca un vas, care primeqte intr-insa apele adunate din toate
pirgile. $i nici curgerea apelor nu inceteazi, nici marea nu-si ridici
nivelul. Ce tinti pot avea apele, care curg intr-un va.scare nu se umple
nicicind? De ce primegte marea apele curgdtoare, rimdnind torusi la
I I . Intel. Sol. 13, 5.
1 2 .E c c l .1 . 3 .
1 3 .E c c l . . l , 3 .
14. I<lee sinrilari $i in lucrarea De horrt. r>pif.,Xill,
1 5 .E c c l .1 , 5 .
1 6 .E c c l .l . 4 .

srAxrul crucoRIEDENissA

202

acelagi nivel, fXri si creasci prin acest adaos?Ecclesiasnrl zice asfel Pentru
ca, tocmai din aceste stihii in care triieqte omul, si explice nestatornicia
lucrurilor dupi care alergim noi. Cici daci inconjurul larg al soarelui
n-are sffir$it qi nici schimbarea pe rind a lumii Oi a intunericului nu se
opreste, daci pimintul rimine ceea ce este in tirie, daci rAurile se
ostenesc zadarnic si umple marea cea neumpluti din fire, daci marea
primeqte zadarnic in ea curgerea apelor, neprimind in s6.nul ei zurplusul
care se varsi mereu in ea, daci aqa se intimpli cu stihiile acestea din care
este alcinriti firea pimdnteasci, ahrnci se Pare ci viata consti. tocmai din
"un neam se duce alnrl
Si
aceste elemente. Deci, de ce si ne mirim daci
r7, iar drumul acesta se desfi$oari mereu in nahrri si face si se
vine"
succeadi generaqiile de oameni, aga incdt pe cea precedenti o izgoneqte
cea care-i urmeazi si o inlocuieste?
A$adar, ce-i strigi Bisericii, prin acestea, cuvdntul Ecclesiasnrlui? Cd,
oamenilor, cind veti privi spre univers veti cunoa$te firea voastri. Cele ce
le observi tu, omule, cu privire la cer 9i la pimint, ceea ce vezi la soare,
ceea ce ingelegi despre mare, si-gi explice propria ta fire. Cici are Si firea
noastri, ca qi soarele, un risirit si-un apus. Are un singur drum pentru tot,
una singuri este rotirea cilitoriei acestei vietri. Dupi ce am risirit prin
na$tere, iarigi suntem atraqi in joc spre locul de unde ne tfagem. Cici vine
apusul vietii noastre si lumina noastri ajunge sub pimint, cind organul
de simt, cu care percePem lumina, devine piminc Iar pimdnnrl desigur
se descompune in pimdnt. $i acesta este un cerc care se invirte$te
neincetat in acelea$i elemente. Precum vorbeqte cuvintul despre soare ci
risidnd deasupra pimdnnrlui inainteazi spre regiunile sudice, iar pe sub
pimint coboari in partea opusi spre nord qi astfel inainteazi mereu gi-qi
"vinnrl
rotindu-se se rote$te
parcurge drumul fic6ndu-Si circuihrl, tot asdel
mereu"l8.
Deci tot a$a va porni si duhul tiu [cici cuv6ncul, referindu-se la o
parte (adici la vint), nume$te intregul duh omenesc]. Duhul va face
lceasti. miqcare de jur-imprejur, in cerc, dupl aseminarea nnrlui. Cici
"Vinhrl sufli qi se intoarce prin cercurile sale" ln. Cel care ingelege
zice:
toate acestea, si scoati mult folos Pentru viata sa. Ce este mai strilucitor
decit lumina? Ce este mai luminos decit razele? $i tonrqi, daci soarele
apune sub pimint,strilucirea se ascunde giraza piere.
Cel ce va lua aceas1ain considerale si-$i petreacd viaga cu mai multi
ingelepciune, disprequind sinratia in$elicoare de pe pimdnt, si invitind
1 7 .E c c l .l , 4 .
1 8 .E c c l .l , 6 .
1 9 .E c c l .l , 6 .

SCRIIRI EXEGETICE

203

din cele vizute ci rangul inalt nu dureazi totdeauna, in schimb si seriile


potrivnice sunt schimbitoare. Nimic nu rimnne ve$nic in
de intimpliri
starea in care este acum. Nici tineretea, nici frumusefea, nici fala politici.
$i acestea sunt partea acelora, cdrora le merge bine in viati. Cei cdrota
viata in virtute li se pare anevoioasi, si-$i invete suflehrl sI fie tare, cum
este piminnrl. Piminhrl este stabil in veac. Ce poate fi mai trudnic, decit
dureazi in
nemiEcarea acestei fixititi? $i tonrqi, stabilitatea piminnrlui
veac. Tu insi, care ai numai putin timp de luptat, si nu fii mai neinsufletit
decdt pimdntul, si nu fii mai neingelept decit lucrurile lipsite de sim[ire.
Tu cel ce iconomisesti ra[iunea cu socoteali qi rinduiali pentru iala tz,
"rlm6i
in cele ce ai invdtat si de care eqti
dupi cum zice Apostolul,
20,cu statornicie de neclintit
incredin[at"
"Fiti
statornici
Fiindci qi aceasta este una din poruncile dumnezeieqti:
2r.
credin[a
tare,
rimini
neschimbati,
si-ti
Cumpitarea
neclintili"
si
ca
cdnd
dragostea statornici, stiruinta in tot binele mereu aceea$i,
si
tirdna din tine ar dura in veci. Iar daci cineva, intinzindu-gi spre llcomie
pofta lui nemisurati, ar fr. nesinrl ca marea de ciqtigurile care-i curg de
prenrtindeni, el se va vindeca de boala sa privind spre marea propriu-zisi.
Cici marea nu-gi iese din hotarele ei, oricdti multime de ape ar curge in
ea. Ea rimXne la acelaqi nivel, ca gi cum nici n-ar fi primit un surplus de
api. Tot a$a $i firea omului este opriti in propriile-i misuri in desfitarea
cu bunurile de tot felul. Ea nu poate si-Ei mireasci pofta de a profita de
bunurile sale, pe misura bunurilor. $i cind afluenga de bunuri nu
inceteazd, facultatea de a se folosi de ele rimdne in limitele ei. A"Eadar
daci desfltarea nu poate fi miriti dincolo de limitele fireqti, atunci de ce
am tari dupi noi afluenti de bunuri qi nu luim niciodati din ele sau
prisosul lor spre a face weun bine altora? Deoarece, cuvinhrl
"de$erticiune", aga cum l-am explicat, fie vorbi firi noimi sau fapti firi
rost, tot deSerticiune este ; ahrnci invifirura noastri incepe foarte bine cu
acest adevir. Nu cumva si socotim ci weo fapti sau cuvint nu este
important, fiindci are in vedere weo [inti piminteasci. Cici toati rivna
oamenilor care se ocupi cu ce\ra potrivnic vietii este de-a drepnrl un joc de
copii in nisiptt, joc in care desfitarea provocati de cele obtinute se
sfhr$esteodati cu rivna pentru ob$nerea lor. Cici ele vor inceta odati cu
obosealajocului, qi nisipul, curgind la loc, nu va lisa nici o urmi a celor
ficute de copii.
20.II Tim.3. 14.
2 1 .I C o r .1 5 , 5 3 .
22. Imagine folositi ri in Iliada lui Homer, XV, 363 (tracl.Murnu, pag. 340).

srAwrtrl cnrc,oRrEDf, NrssA

204

A$a este qi viata omeneascl: ambitia este nisip, putrina politici este
nisip, bogiqia este nisip; nisip este orice lucru de care ne bucuri.m cu
trupul, in misura in care il rdvnim. R.6wrindu-le, sufletele neiscusite se
leagi de aceste lucruri inconsistente in chip uquratic, ribdind pentru ele
multe osteneli. Numai daci vor pirisi locul nisipos, adici viaga cea dupi
trup, vor recunoaste z'addryicia vietii de aici. Cici desfitarea dureazi
numai cit viata trupului si oamenii nu duc cu ei nimic firi numai
con$tiinta. Precum ni se pare, qi marele Ecclesiast,era de mult in afari de
materie si cu sufletul dezbricat de trup, iniltat pdni la via[a imateriali,
atr,rnci cind a spus ceea ce s-ar cuveni si zicem qi noi, cdnd ieEim din locul
acesta de pe malul mirii, inconjuragi de nisipul depus de viata din miri.
Abia atunci ne vom indepirta de valurile, care ne izbesc de jur-imprejur gi
mugesc, cnnd vom retine din marea cea ingelegitoare doar amintirea
celor pentru care ne-am striduit aici qi cind vom repeta qi noi acele
"de$erticiunea de$erticiunilor
23, la
cuvinte:
Ei toate sunt deqerticiune"
"Ce ciqtig are omul din toati truda lui de sub soare" 24.
care mai adiugim:
Cici de fapt, dupi pirerea mea, acest cuv6nt cuprinde in el soarta
fiecirui suflec anrnci cdnd, dupi. ce s-a dezbricat de cele de aicin se va
Cici suflenrl, fie ci a ficut in viata
muta la viafa spre care a nidijduir
aceasta o fapti dintre cele mai bune si anrnci ponegreqte viata in care era,
nemaipundnd pref pe trecut in comparafie cu ceea ce a aflat acum, fie ci
fiind impitimit de materie, suflehrl vede cele pe care nu le-a previzut 9i
afli din experienfi ci. sunt firi rost lucmrile spre care s-a str;duit in
timpul vietii. Atunci jelindu-se, va scoate acel strigit, pe care-l scoatem noi
oamenii cdnd ne ciim, redind prin vaiete necontenitele noastre srigite:
"de$erticiune deserticiunilor" 25 celelalte.
a
O!
9i
"Toate lucrurile
se
iatl
ce
ne spune $i Ecclesiasnrl mai dep_arte:
$i apoi,
o
Totugi
nimic
nu-i
mai
zbuciumi mai mult dec6.tpoate omul sd spuni""'o.
u$or decdt a vorbi. Cici ce osteneali induri omul cind vorbeqte, zic6.nd
fiecare ce wea? Limba este umedi qi flexibili qi se preteazi la orice fel de
vorbe ar wea omul si zici. Liberi este gi respiralia aer-ului, de care
profitind, formim sunetele. Nu ne oboseqte nici colaborarea muqchilor
"zbucium"
vede
fetei $i a buzelor in pronuntarea cuvintelor'. Deci ce
de
clin
cuvint,
cle
vrctne
ce
enritclea
sunetului
punct
Ec.t:lcsiastulin
nu
cuvintele
ca
pronunqim
ve<ler-cfizic, nu produce oboseali? CIci noi
Ei
cllm am sipa pimintul, sau am rostosoli stinci, sau am duce pe umir
greutigi, sau aln face altceva obositor'. $i g-6ndul, care era inliuntrul
nostru, c6nd il dim pe fatri prin grai dcvinc vorbire. Dar', deoarece acest
2 3 .F c c Ll , 2 .
2 4 .E c c l .1 , 3 .
2 5 . E c c L1., 2 .
2 6 .E c c I .1 , 8 .

SCRIERIEXEGETICE

fel de cuvinte nu produce oboseali ar trebui si pricepem care sunt


cuvintele obositoare, pe care omul nu poate si le spuni. Scriptura zice:
"Preotii bitlini
sd se inwedniceasci de indoiti cinste, mai cu seaml cei ce
se ostenesc cu cuvintul" 27.Vorbeqte despre bitrin in ingelesul obiqnuit ca
despre omul care a ajuns la o virsti neobiqnuit de inaintati, la bitrinetre.
Dupi intelesul Scripturii, daci. cineva este nestatornic in gdndire si-si duce
viata in neor6nduiali, nu este inci nicidecum bdtrin,oricdt ar fi el de
cdlunt, ci este un bi.rbat in putere. fuadar cuvintele, cele care in adevir
sunt cuvinte, cele care se spun spre folosul suJletesc qi spre binele
oamenilor, sunt pline de sudori $i osteneli qi produc multi oboseali, ca si
"se
cuvine ca plugarul c?Lre se ostene$te, si se
poati fi cuvinte. Cici,
impirtigeasci el mai intii din roade" tt, pr"cum zice maestrul acestui fel
de cuvinte. Dar nu orice vorbi se cuvine si fie conceputi ca un cuvdnt, ci
omul prefernnd celor vizute virtutea impliniti in fapti, ea si se faci
cuvint spre invi.linrra vietii acesteia,un cuvint despre cele invigate. Toate
cuvintele de felul acesta sunt obositoare pentru cei care dupi ce au fost
ciliuziti spre virtute au pus apoi in practici cele invitate in ei insisi. Iati
ce inseamni ci se cuvine si ne impirtiqim noi mai int6i din roadele
penFu care muncim prin virtute, mai mult decit ceilalqi.
Sau poate cuvdnnrl wea si explice 9i neputinqa firii cuvintitoare. Cici
mintea, trecind dincolo de simluri, care au fost numite degerticiune, 9i
strecurnndu-se cumva spre contemplarea celor nevizute, di cuvi.ntului
posibilitatea de a prezenta cele inteligibile. in cazul acesta cuvinhrl este
foarte obositor fiindci sunetul interprebriv nu aili nici un me$te$ug
pentru redarea celor de nespus. Noi vedem cerul, simtim razele corpurilor
luminoase, piqim pe pimint, tragem aerul pe guri, intrebuingim apa in
misura in care o cere firea noastri, focul il primim in pirtiqia vietii. Dar
daci vom u'ea si pricepem ceva despre ele, ciruia dintre aceste lucruri i se
"substanfd"?
"nu
aplici cuvdntul
Sau ce fel de materie are:
va putea omul si
spuni" 2e,oricdt ar fi el de.superior altora. Toati stiinta mintii omenegti
este slabd in enuntrarea celor neajunse. Iar daci vorbind despre acestea
este osteneali, care covi.rqeqteputinta omeneasci de a vorbi, ce si zicem
ci vor suferi cei ce vorbesc despre insusi CuvAntul prin excelenti sau
despre PXrintele Siu? Intr.un fel, toati lauda si toati vorba mare nu este
decit gingiveali qi ticere in comparafie cu adevirata importangi a acestei
probleme. Ca si spunem mai cu seami despre aceasta,ci oricit qi-ar pune
cineva toate gindurile in migcare $i n-ar omite nici o idee dumnezeiasci, pi
dacd ar asemdna vorbirea, oricit de fi'umoasi ar fi ea, cu importanta
27.lTim.5,17.
2 8 . I IT i m . 2 , 6 "
2 9 .E c e l .l , 8 .

206

SFANTUL

GRIGORII,

DE I.N6SA

"Cici nu
va putea omul si
subiecnrlui, cuvinnrl nici nu existi.
vorbeascd..."'0. V'azul nu fixeazi imaginea care se formeazd,in suflet despre
obiect, ci privind mereu ca $i cdnd inci nu am vedea ceea ce PercePem cu
simtul, ci.ci vdzul nu poate trece dincolo de culoare pi activitatea lui se
reduce la ceea ce se vede din suprafala obiectelor existente. De aceea zice:
"ochiul nu se saturi si vadi qi urechea nu se umple de c6te aude" u'. Nu-i
in firea simtului auditiv, ca, dupi ce a receptat sunehrl, si-l implineascl
prin cuvdntul respectiv. Cici nu se va afla nici un cuvint care si reproduci
in sine cu de-aminunnrl obiecnrl discuqiei. $i daci nu Poate si-l umple,
cum si fie umplut auzul cu antzireacuvintelor despre obiecte.
Apoi, dupi aceste cuvinte, Ecclesiastul se intreabl singur pe sine qi tot
"ce mai fost?" rispunde: "aceea va
a
el rispunde. Cici dupi ce intreabi:
"Ce
qi zice: "ceea ce se va mai
intimplat?"
s-a
mai fi". $i intreabi iarisi:
int6mpla"3?. Deci ce urmireqte intebarea? Ca noi, in consecinti, si ne
comparim cu dinsul prin mijlocirea celor ce am aflat si si zicem: daci
totul este deserticiune, e limpede cd nimic din toate acestea nu s-au fi.cut,
pentru ci nu au consistenti. Cici ceea ce este degert, este cu tohrl ireal. Iar
despre ceva ireal, nimeni n-ar socoti ci s-a intimplaL Daci deci, toate
acestea nu existi, spune-mi ce va rimine in fiinti dupi ce ra intimplat?
Inqelege ce se va intimpla qi vei pricepe ce s-aintdmplac In cazul acesta$i
eu trebuie si ingeleg prin acest luiru, o, omule! cum vei fi, cind te vei
ridica prin virhrte: daci vei da suflenrlui cele mai bune risiruri si daci vei
fi in toate privinlele firi nici o pati. Daci vei sterge toati necuritia
intinirilor din firea ta, wei si stii cum vei fi atunci c6nd vei fi infrumusetat
cu aceste fapte bune? $i cu ce podoabi te vei imbrica? Daci ai inteles
acest lucru cu ratriunea ta, vei afla ce s-aintimplat qi ce trebuie cu adevirat
"dupi chipul
si se intimple, adici si fii
$i aseminarea lui Dumnezeu"$. $i
unde este acum aceasti aseminare, voi intreba pe Cel ce ne invati aceste
cuvinte? Asefninarea a fost odati; 9i este nidejde si fie iarisi in viitor, dar
acum nu existi.
insi cel ce ne invati lucruri sublime, ne rispunde totugi cu acelagi
"de$erticiune", fiindci in trecut
cuvXnt; ci de aceea trecutul se'numeqte
"ceea ce mai fost", aceea se
a
nu exista aceasti aseminare. $i ce este?zice
va mai petrece?ta. Nici unul'din ascultitori si nu socoteasci vorbiriess $i
"s-a nlscut" qi "a fost
petlecere zadanticd de cuvinte, distincgia dintle
creat". Cici pentru fiecare din cele doud expresii, cuvintul aratl
3 0 .E c c l .1 , 8 .
3l.Idem.
3 2 .E c c l .l , 2 6 .

55Fii. r.'za

3 4 .E c c l .i , 9 .
"vorbirie"
35. A se vedea in legituri cu aceast.i
5i cele spusecle Sf. Grigorie in
Omilia
I, in trzct.ronr., P.S.B.29, p. 406.
tratatul De.qprerugiciunea-donrneascd,

scRlERl EXF-Gli'It(iE

3
*

207

deosebirea dintrc suflet qi u'up. Sufletul s-a niscut, iar trupul a fost creaL
Nu fiinrlci r:cle rloui cuvinte ;ru fiecare alt ingelcs, s-a folosit cuvlnnrl de
aceasti <lcosebirc, sprc lirnurilea fieciruia, ci penuu ca si-ti dea fie
avantajul de a gindi <Icspre fiecare din cele doui cuvinte. Suflecul s-a
ndscut Ia inceput Si a fost aSafel inzestl'at ca qi in viitor si se poati prezenta
curigit. Iar u'upul a fnst ficut, alcltuit de mdinile lui Dumnezeu, in a$afel
incit sd invieze la lremea cuveniti. Cici u'ripul a fost ficut la inceput
intocmai in starea in care il vei vetlea la inviere. Fiindci invierea nu-i
nirnic altccv:r, rlccit revenir-eala starea cea de la inceput.
Apoi la acestea, adaugi gi urmitorul adevdr, zicind ci" nu existi
nimic, care si nu fi fost de la inceput. Cici zice: "Nimic nou nu-i sub
soare"tti. Dar qi cum ar zice: Dacd. ceva nu existi de la inceput, nici nu
existi de fel, ci este numai pirere. Cici zice: "Nu este nimic nou sub
soare". Asa incit si poati zice qi ardta cineva weunul din evenimentele
intimplate dupi aceea, ci este nou qi ci in adevir are consistenti. Acesta
este infelesul vcrsetelor amintite. Iar citatul este astfel: "Nu este nimic nou
sub soare, despre care ."si poti vorbi qi si zici: iati ceva nou" ". $i iardqi
repeti cele spuse prin urmitoarele cuvinte: "Daci in adevir a fost ceva,
accl luctr.r a fost in veacurile stlivechi dinaintea noastrd" 3*.Acest inteles il
arati qi cuvintele Scriptulii, care sunt aga: 'A fost in u'emuri vechi,
dinaintea nozrstri"'0. Si nu te miri daci intimplirile acesteaau fostuitate;
cici si prezentul va fi odati acoper-it de uitarc fiindci ori de cdte ori firea
noasu'i se pleacd spre riu, noi uitim bincle; iar cind dimpotrivi, ne
hotirim penu'u bine, atunci riul este cufundat in uitare. Socotesc ci
acestaeste ingelesul cuvintelor care suni asdel: "Nu exisd nici o pomenire
despr-ecele ce au fost mai inainte qi nici despre cele ce vorfi pe urmi nu
va fi pomenire" n0.Ca gi cum at' zice ci pomenirea evenimentelor de dupi
fericirea de Ia inceput, prin care int6mpldri firea omeneasci a ajuns la
rele, va $terge amintirea celor care vor urma. Cici dupi int6mplirile din
ziua cea de pe urmi (a lumii) nu va mai exista amintirea acelora; adici
starea cea de pe urmi va aduce in firea omului $tergerea amintiti despre
riu, in Iisus Domnul nostnr, a cdruia este slavain vecii vecilor'.Amin.
OMILIAAII-A
"Eu
Zice:
Ecclesiastul" at. Iar cine este Ecclesiasnrl $tim: este Cel ce
aduni laolalti cele riti.cite qi risipite $i care face din toate o singuri
36. Eccl.1,9.
3 7 .E c c l .1 , 9 .
38. Eccl.I, 10.
39. Eccl.l, 10.
4 0 .E c c l .I , l l .
4 1 .E c c l .I , 1 2 .

208

sr'.4vrut. cRr(;orut t)l: N\risA

Biscrici qi o singur:i turmiaz, penb'u ca toatc si nu qini dcciit tle glzrsttl


"(lul'intcle
pc carc liu
iubitor r;i {Trcritolrle viat;i al Pistotltlui. Cic:i El zir:c:
r'.
le sptrn sunt <luh si viatul" A<:csutsc nullre$te pe sinc Ecclesiastprecutu se
nrur-lc$te: doctoraa, rii ti;rf;iat, i;i inract'ca';.qi lurrtirr;ia?,si <:alc, $i u.{to*, $i
adcvirr. El qi-a tlart nurnililc iubirii rlc oanrc:ni. $i precum cuvintul do<:tctr
estc ftrrniliar bolnavilor Ei ctn'intul viaf;i sc va face lucrltor asupra celor
mrlrqi, cind ei vor' ;ruzi glasul lriului Onrului q;i nu vor mai merge in
pilgunea nortii ca la inccput; precurn r:ci (:e sunt in monninte cauti
cuviniul invierii, iar'<:clor'<linintuncric li se potriveqtccuvintul /unrin.i si
cclrrr riticiti cuvintul calc; prectu)t up:i li sc potliveEte celot'care trcbuie si
intre, tot a$a nurnirca de Ecclcsiasf (Bisericesc) este aleasi penuu cei ce
fonncazi Biserica. Aqadar cu noi vorbeqte Ecclcsiastul si cleci si ascultim
cuvintele Lui, noi, cei ce formim Biscrica. Pcntru ci precum corul privcqte
ginti spre dirijor, madnarii spt'e ciinnaci, iar tJupa spre t:omandantul ei,
tot a$a qi cei ce fonncazi tourlitatea Biscricii privesc sprc conclucitonrl
Bisericii. Ce zice deci Ecclesiastul? -"Eu au.r fost impirat peste Israel in
"A
fost pus impirat
Iel'usalim"'tt. Can<l a fcrstaccasta?l)esigur atunci cdnd:
o0.Citre
peste Sion, muntclc cel sfint al Lui, vcstind porunca l)otnnului"
'I\r"
"Eu
"Fiul
ot. (l;ci
Mcu csti
astizi f'e-am ll:lscut"
El a zis Durnnezeu:
$i
"astizi",
pe Cel cc a fictrt t()atc, I'ifintclc veacurilor zi<:e cd, L-a niscut
pcntru ci prin acest cuvdnt a ;l$ez:rt ntutrelc lletnelnic lingi nulnele
naqtcrii. (luvintul a aritat zrir:inu existen[a r:ea mai iuainte <le veci, ci
existen(a cea in trarp, na$tcl'ca cea de sub ll'cme, sPI'e mintuirea
oarnenilor.
I)eci acestea le expune Ecclesiasnrl cel nemincinos invitinrlu-ne, a$a
cred eu, taina cea mare a mdntuirii, in vctlerea cireia Dumnezeu $a arltat
"A:n
pus in inimi ca si cel'cetez $i si socot t:u
in uup. Cici zice:
"t. Iati pricina
<lespre
cdte
toate
se fac sub ceI''
inqelepeiune
Penou care
Domnul a locuit printre oameni in tlup, ca si-qi puni inirna Sa, si
cerceteze cu inqelepcitrne cele ce se pctrec sub cer. Fiindci celor de
clcasupra cetur-ilor nu le u'cbuie cercetitor, prccum nici celor sinitosi nu
Ie trebuie timiduitor5t. Deci relele inconjoari pirnAnnrl. Cici qarpele este
42. Aceeasi idee in Onilia I GNO, V, 28C).l.r f'el in Epist. XMI, GNO VIII, 53
43. Ioan 6,63.
44. Matei I, 12.
45. loan 14,6.
46. Ioan l(),25.
47 . loan ll, 25.
48.Ioan 12.46.
4 9 . E c c l .l , 1 2 .
5(). Ps.2, 6.
5 1 .P s . 2 ; 7 .
5 2 . E c c l .l . 1 3 .
5 3 . ( } . L u c a5 , 3 1 .

209

SCRIERIEXECETICE

(reptill) t6rindu-se pe piept 9i pe p6"ntece, qi se


un animal tiritor
hrineqte cu pimint frra- si mindnce nimic ceresc, ci a$a inainteazi
qi privind mereu spre mincare. $i pindeqte din mers
mnncind tirini
"cIlca
qi
iqi v6.ri. otrava.in cei care au pierdut puterea de a
ci.lcdiul omuluis{
"ca
uu.De aceea Ecclesiascul
si
peste gerpi qi peste balauri"
si-a dat inima sa:
uu.Cici in cele de
cerceteze $i si socoati toate cdte se int6mpli sub cer"
deasupra cerului proorocul vede marea cuviinti (miregia) dumnezeiasci
"$a
iniltat mirirea Ta mai presus de ceruri" 5?.
cea neplecati, cdnd zice:
Ci"ci partea cea de sub cer a fost umiliti din pricina riutitii, precum zice
"Pentru
firidelegile lor au fost umiliti" 58.Ecclesiashrl a venit
Psalmisnrl ci:
si cerceteze ce anume $a petrecut sub cer din cele care n-au fost de la
inceput qi cum a intrat de$erticiunea in lume? Ce putere poate avea ceva
inexistent?- Qiq! riul 4u a{e existe4ti prgprie, ci igi are fiinta din nefiinti.
Iar ceva care este din nefiinti, nici nu existi defel, dupi nanrra lui
proprie, dar tohrgi de$erticiunea este stipind peste cele aseminitoare cu

ot*Ktii:"X.nit

p..tesiasrursi cercerezecu interepciunealui ce s-a

intimplat sub soare: ce fel de confirzie s"afXcut inre lucrurile de aici de pe


pimdnt" cum ceea ce existi a fost robit de ceea ce nu existi; cum s-aintirit
"a
dat Dumnezeu
ceva inconsistent asupra existentei reale. $i a v5.zut c6;
fiilor oamenilor un chin rdu, ca si se chinuiascl intre ei" 5e.Nu denoti
respect fati de Dumnezeu, precum poate ingelege uqor oricine, si credem
ci Dumnezeu insu$i a dat oamenilor chinul cel riu. Sau anrnci admitem
ci" pricina riului este Dumnezeu. Pentru cd,, dacd,cineva este bun din fire,
"tot
pomul bun f,ace roadi
ahrnci este $i pricinuitor de bunititi, fiindci.
"nici
buni" 609i
strugurii nu cresc in spini, nici din vita de vie nu cresc
spini" 6r.
Asadar cel din fire bun n-ar putea si. scoati ceva riu din vistieriile sale,
cici nici omul bun nu griieqte vorbe rele din prisosul inimii sale bune, ci
nu
vorba ii corespunde firii. Deci, cu cnt mai mult izvorul bunititilor
poate revirsa din propria sa fire nimic riu? O gindire mai evlavioasi ne
di de inteles ci darul cel bun al lui Dumnezeu, adici. libertatea voinfei
omenegti, prin intrebuintrarea ei picitoasi din parta omului a devenit
unealti spre pical Cici liberul arbitru si neinrobirea este ceva bun din
fire, iar pe cel supusjugului necesitiqilor nimeni n-ar putea si.-l socoteasci
54.Fac.3,1415.
55. Luca 13, 10.
5 6 .E c c l .I , 1 3 .
57. Ps.8, 8.
58. Ps.106,17.
59. Eccl.l, 13.
60. Matei 7, 17.
61. Luca 6, 45.

14 - S6ntul Grigorie de Njnsa

SF,A.NI'LIL GRIGoRIE DE NYSSA

2t0

un bun, chiar daci ar face bine. Ci insisi pornirea indepcndenti a minqii,


alunecdncl din lipsi de invititurd spre alegerea rdutitii, a devenit penffu
suflet un chi1"', irtunci clnd din miscirile cele sublilne $i cinstice s-arisipit
"a
dat", nu
in cele pitimaqe ale frrii lui. Acesta este intelesul cuvintului
omul in
ci
fiindci
oamenilor,
riul
in
viata
fi
intlodus
ar
Durnnezeu
fiin{cd
ca
Dumnezeu,
si
slujeasci
ddruite
de
de
bunititile
neghiobia lui s-af<rlosit
relelor. Scripnrra obi$nuie$te sd exprime astfbl de idei prin asemenea
"o gi "i-a
"i-a dat
pe ei Dumnezeu la patimi de ocari"
cuvinte, precum sunt
uo "a uscat inima lui Faraon" 65
5i
dat pe ei la mintea lor cea firi judecati"
$i
"panttlr ei Doamne ne-ai rlticit pe noi" 66qi "i-a flcut sa riticeasci in loc
67 "m-ai inEelat gi am fost in$elat" uu.Sunt alte
si
neumblar si firi de cale" qi
ci
nu
va
sustine
cea
limpede
citate aseminitoal'e cu acestea. Mintea
Dumnezeu a unit cu firea omeneasci ceva nepotrivit. Ci pune vina pe
libertatea voingei omeneqti,^oricdt ar' fi ea u1 bun, oricit ar fi ea un dar al
lui Dumnezeu, dir-uit firii. InsI prin prostia omului a devenit o forti care
ne mdnd in partea pouivnici..
"toate cite
s-au fbcut in viata cea de sub
Aqadar, Ecclesiastul a vizut ci:
"Nu
6s.Cici
era cel ce inlelege sau cel ce cauti pe
soare erau de$erticiune"
?0.De aceea
Dumnezeu, loti s-au abitut, impreuni netrebnici s-au fdcut"
"$i iati toate sunt dcqerticiune" 7r, a adiugat
5i
zicdnd L,cclesiastulci:
cauza
ci
nu
Dumnezeu
este
stau
astfel:
care
lucrurile
pricina pentru
acestora, ci libera alegere a inclinirii omene$ti, pe care Ecclesiashrl a
"duh". El aatzd acest,"duh" nu fiindci ar fi existat de la inceput,
numit-o
cd.ci dzcd.ar fi existat de la inceput, n-ar fi Puhrt si fie invinuit. Dar fiind
pervertit, acest duh a iesit din ordinea prestabiliti.
"Ceea ce este strimb nll se poate indrepta" ". Cdci
Cici zice:
perversitatea nu este proprie zidirii rinduite de Dumnezeu, inEucit aoa
cum un me$ter care lucreazd, in meseria sa dupi propriul lui plan,
potr ive$te cu dreptaml Si cu sfoara pirgile care prin pozilia lor artistici,
una fatl de alta, ii deslvirsesc lucrarea; iar daci lreo parte n-a fost
indreptati cu sfori, dreapta armonie nu primeSte acea Parte su'ambi
nicidecum, ci trebuie si fie potrivitd dupi directia sforii ca si aibi o linie
dreapti, tot a$ase exprimi gi Ecclesiasnrlci firea cea strimbati de riutate
62. Eccl.l, 13.
6 3 .R o m . 1 , 2 6 .
6 4 .R o m .1 , 2 8 .
6 5 .I e s . 9 ,1 2 .
66. Isaia63, 17.
6 7 . P s .1 0 6 , 4 0 .
68. Ier. 20, 7.
69.Eccl.1, 14.
7 0 .P s .1 3 , 2 - 3 .
7 1 .E c c l .I , 1 4 .
72.F-ccI.l, 15.

SCRIERI EXEGE,TICE

2ll

nu l)()a[e si existe intr.o fiingi impodobiti cu rafiune dreapti. $i mai zice:


"( rrlil
ce lipseEtenu se poate numira" 73.Obiceiul scripnrrisric ne invaqi. si
irrqerlegemcd a lipsi inseamni a nu fi de ajuns. $i pucem si ne incredintdm
'li
de acest lucru din multe citate. Cici Pavel qtie si fie in coate Ei in totul
tu.
in tipsd gi in priso^r"
$i cel care in dezbinare qi-a chelcuit averea
"a inceput
si ducl lipsi" t5. $i Pavel
pirinteasci strimtorat de foamete
vor-bind despre sfinti, spune ci au suferit cu tr-upul multe alte rele qi
"au
fost lipsiqi$i su'6mtorati"tn.
adaugd cd:
Asadar qi aici cdnd zice lipsl cuvinnrl a aritat fupt rl de a lipsi; iar ceea
lipseqte
nu poate fi in numlrrl celor ce srlnt. Cici Ei ucenicii c6t timp
ce
"fiul
erau in nlrmir deplin, erau 12 la numir. Dar dupi ce a pierit
pierzirii", numirul a r-5mastrunchiat, pentm ci cel ce lipsea n-a mai fost
pus in numirul celor rima$i. Cici, dupd ce Iuda a pierit, ucenicii erau qi se
"ceea
"cei unsprezece"TT.
Deci
ce lipseEtenlr poate fi numirat"?8;
numeau
ce
inseamni
cuvdnt?
wei
acest
Ci odati, fiecare din noi eram
si
stii
$i
intr'-un
intreg;
cici
noi
numiragi
alcinrim acea suti sfinti" de oi
si
cuv6ntitoarett'. [)e c6nd acea singuri oaie s-a riticit de la viata cea
cereasci, adici dupi ce fir'ea noastri a fostsflqiati qi dusi spre locul acesta
amar qi intinat, nu se mai pomeneqte acela$i numir de oi ner-iticite,
rimase in turmi, ci sunt socotite numai 99. Cdci ceea ce este desert nu se
"Ceea
ce lipsegte nu va putea fi
poate pune in numdrtrl oilor existente,
"u.
(Domnul)
gi
Deci
venit
caute
numirat"
a
si
si mintuiasci oaia cea
"ludnd-o
pe umeri" s-o aduci iarisi la cele care sunt in realitate
pierduti $i
oi, pe cea care a pierit din pricina deqerticiunii lucrurilol'firi consistenti.
Pentru ca numirul zidirilor lui Dumnezeu si fie iarioi reinu'egit prin
aducerea inapoi a oii celei pierdute la cele care nu fuseseri pierdute.
A.Eadar',in cuvintele urrn;toare aflim cum se poate intoarce oaia cea
r'aticitA qi care este modul trecerii de la cele rele spre bine. Cici cel ispitic
"dupd
aseminarea noastri afari. de pi.cat" tt, Sd de vorbi cu
intru toate
"a
luat asupra sa neputintele noastre" 8?,
noi despre ale noastre. Cel care
chiar prin neputintrele acestea ale firii arzti calea care ne scoate din
riutate. Acum ingeleg ci inqelepciunea ne-a vorbit prin,insuqi Solomon cel
in trup qi ne-a vorbit despre acele subiecte, plin care mai cu seami pu[em
fi indernnafi si dispretuim acele lucruri, dupd care se su'Aduiescoamenii.

"
'

73. Eccl. l, 15.


74. Filipeni 4, 12.
75. Luea 15,14.
7 6 . E c c l .1 1 , 3 7 .
7 7 . I o a n 1 7 , 1 2 ,s i M a t e i 2 8 , 6 .
7 8 . E c c l .l , 1 5 .
79. Matei 18, ll.
8 0 . E c c l .l , 1 5 .
8 1 .E w . 4 , 1 5 .
82. Matei 8, 17.

srA}qrul cruconlE DE\IrssA

212

CIci nici el nu face cuvinnrl pe mesura mulqimii, cireia nu-i sti in putere
lucrul dorit Acest lucru dorit devine de necrezut din pricina cuvtnnrlui
care ponegre$te ni$te realititi a ciror experiengi ii scapi multimii. Cici
nu pe toate le aflim prin experiengi, ci numai prin g6.nduri putem noi
cunoa$te acele pliceri, a ciror experiere desfltitoare siricia ne impiedici
s-o f,acem.
Oricit s"ar adiuga de partea noastri sfanrl ci trebuie sI socotim
nimicuri cele ce sunt in cinste la oameni, cel ce aude acest sfat are la
obiectia ci noi dispreguim acele lucruri cinstite numai Pentru
indemini
ci nu cunoa$tem din experienti plicerea Pe care o produc ele. Iar
impotriva acestei obiectii nu putem sta nicicum. Cici Solomon este cel ce
zice acestea. $i Solomon este d treilea impirat aI lui Israel dupi" Saul si
dupd alesul Domnului David. El, preluind domnia de la tatil siu si
sporindu-i puterea a apirut ca rege al israelitilor. El nu i-a sldbit pe supuqii
sii prin rdzboi qi lupti, ci in deplini independenti, inviorindu-si prin
pace regahrl, qi-a flcut lucrul siu nu ca si cdEtige cele striine, ci si se
desfiteze de cele pe care le avea in jurul siu. Deci, zice el, nimic nu-i
poate fi piedici de la cele plicute. Cici chiar daci averea sar miri pe
misura poftei qi n-am avea alti indeletnicire deciC si ne desfitim Si nimic
nu ne-ar impiedica si ne ducem via(a in pliceri, Solomon fiind inlelept a
zis ci este in stare si afle qi alte pliceri in cunoa$tere. $i cd a cugetat la
plicerile rdvnite qi a ficut toate acele fapte, Pe care apoi le-a enumerat in
cuvdnnrl siu. El a aflat chiar din experienfi ci sfirSinrl tuturor celor
rnvnite este unul ti.go.t deserticiunea. In exPunerea sa el pistreazi
ordinea urmdtoare: Ir primele timpuri ale vietii sale el ra indele0ricit cu
felurite deprinderi ca si nu se moleqeasci in vederea rivnei Pentru
ostenelile de acest fel. Dar s.a folosit de libera alegere a duhului, adici de
pornirea cea fireasci spre sporirea cunoaEterii chiar daci a dobdndit
obiecnrl dupi care a rivnit" $i asfel, crescut prin ingelepciune, a ajuns si
nu cerceteze cu ratiunea inqeliciunile pitimaqe qi nelogice ale omenirii cu
privire la desfltirile trupegti, ci prin experien(i si cunoasci deserticiunea
fiecirui lucru rivnit indeobste de oameni.
Deci scopul textului care urmeazi dupi cel pe care l-am cercetat mai
inainte, acesta este. Iar acum ar fi momenhrl si adaug ca urmare qi
"Am griit
eu in inima mea
intelesul scos din ordinea insi.qi a textului:
ut.
jurul
in
meu
miretia puterii qi
zice,
Am
vizut,
mirit"
zicind: iati sunt
m-am
oprit la Prezent,
alta
nu
adunindu-se una peste
faga impiriliei,
si
binele
vietii acesteia, ceez ce am
nici n-am socotit ci este suficient pentru
obginut firi osteneali. Ci mai presus de acestea, am Pus dobindirea
inqelepciunii despre univers. Acest lucru nu este posibil decdt numai cu
83. Eccl.l, lGl8.

SCRIERIEXEGETICE

2t3

ostenealr qi sudori. De aceea, dupi. ce a zis Ecclesiashrl: "Am gri.it eu in


inima mea zicind "iati sunt mirit", a adiugat indati: "9i am str6.ns
ingelepciune" 84.caci fala puterii care mi-a revenit automat eu am sporit-o
cu adaosul infelepciunii. Zic6"nd acestea dupi pi.rerea mea, ci mai cu
seami prin asta trebuie si ne aritim superioritatea fati de impiragii
dinainte qi sd avem mai multi inqelepciune. cici "am strdns, zice, mai
multi inlelepciune decit tofi care au fost inaintea mea in Ierusalim". $i
am ingeles acestea din cele ce se intimplaseri inaintea mea. in adevir,
cine nu gtie ci inlelepciunea iubitorilor de osteneali este alcinriti din
cunoa$terea ciptigati din ostenelile fLcute mai inainte de altii? De aceea
"Inima
zice:
mea a avut din belgug inlelepciune gi cunoagtere"85.
ctrnoaqterea acestor lucruri nu s-a ficut, zice, de la sine, nici {i.ri de
osteneali, deoarece "mi-am dat inima ca si cunosc intrelepciunea gi
cunogtinfa", ca qi cum nu le-ar fi puhrt afla, dacd. osteneala si meditatia
altora n-ar fi premers cunoagterii. Dar mai zice: "cunosc pilde 9i qtiingi",
adici priceperea unui obiect prin comparare cu alte obiecte cunoscute, gi
pe aceasta,zice, a aflat-o8s".
"Cunosc
Zice:
pilde si qtiinti". Tot aga qi in Evanghelie, Domnul
invitind pe ascultitorii sii, pune sub ochii lor cuvdntur despre impirigie
in{itisind fie un mirgiritar, fie o comoari, fie o nunti, fie un griunte, fie
un aluat36,fie altceva de acest fel. Domnul nu zice ci impirigia ar consta
in acestea, ci prin aseminare cu cele ce se ingeleg prin acestea arati.
ascultitorilor o pildi, un indemn qi o ghicinrri a realitlgilor, in vederea
perceperii lor. $i Ecclesiasnrlmai zice: "in acesteami s-a intimplat ci am
ales cu duhul si am belgug de intelepciune devenind ingelept" 8?.Eu n-ag
putea si riticesc de la cunoa$terea universului nici si mi depirtez de la
aflarea lucrurilor folositoare. cici cunoa$terea consti din ingelepciune.
Iar cunoaqterea u$ureazi ingelegerea celor de deasupra noastri. Daracest
lucru foarte putin ajuti la dobandirea celor rdvnite de oameni, in schimb
cel ce i$i sporeqte cunoqtinga impreuni cu invitinrra, acela isi mireqte si
oboseala. De aceea se zice ci: "unde este multi intrelepciune este 9i multi
amiriciune" tt. $i un asfel de om care a devenit plicut, este os6ndit ca
deqerL
cici zice mai departe Ecclesiashrl: "Am zis in inima mea: vino si
te ispitesc cu veselie 9i si te fac si guqti plicerea, dar $i aceasta este
ql dL il6 (dupi ed.lel4).
85.Eccl.I, 16.
85a. Iclee intilniti 14Platon, Republ. 508 e, dar ea revine adeseain scrisul Sfrntului
Grigorie: Vita Moys. 404; De hont. opif. lZ0.
86. Matei 15, 45; 44;22,2; 13, 3l; 33.
87. Eccl. l, l7 (citare liberi).
88. Eccl. l, 18.

2t4

sF,{NfUL

GPJGORIE DE I.IISSA

*e. Solomon nu s-a suPus imediat acestui fel de ispitire, nici


degerticiune"
n-a alunecat si participe la plicere, FardsI fi gustat mai intii dintr-o viati
aspri qi serioasi. Ci deprinzindu-se mai int6i in acelea, qi dob6nclind
seiiozitate Ei t'eginere in purtarea rea, prin care cel rilrritor invati
intrelepciunea, mai mult decit prin alte mijloace, s-a lisat apoi in seama
plicerilor simturilor'. El n-a fost atras spre ele prin patimi, ci ca si
Lerceteze cu c6t confi'ibuie la cunoa$ter-eaadevirahrlui bine, prin har,
fapnrl ci simtirile zibovesc in plicere. Deoarece de la inceput el .se
"rdticire". Poate ci qi este o
declarase du$man al veseliei $i a numit patima
rlticire, in raport cu mintea sinitoasi, prin Culburarea$i nebunia Pe care
le pricinuiesc.
Cici cum am putea numi mai cu seami risul, cate nu-i nici cuvint,
nici fapti cu w'eun scop, ci este o revir-sare necuviincioasd a Uupului, o
tulburare 9i agitagie a cugetului, neliniqte a trupului intreg qi strdmbare a
obrajilor, dezvelire a dintilor qi a gingiilor, dezgolire a gidejului qi a
cerului gurii qi fringere firi rost a glasului cal'e este intrerupt de oprirea
lespiratriei? Ce alccevaPoate si fie asta, zice, dac:anu nebunie? De aceea
zice:"8 nebunie! am zis despre rds"e0.Ci ce este el qi cum i-ar zice risului:
te agiti Si ti-ai iesit din fire Si nu rimii in limitele ratiunii, purtfndu-te
necuviincios de bundvoie Si strimb6ndu-ti obrazul in chip riuticios, fbri
"$i
am zis veseliei: la ce poate
si ai weun folos din aceasti strdmbitur;?
er
si-ti foloseasci su'6mbitur-a aceasta?" Este ca 9i cum ai zice, md
impotrivesc plicerii temindu-mi de apropierea ei ca de un hol cale se
stlecoari inliuntrul visteriilor sufleteqti; n-am lisat-o niciodati si puni
stipdnire pe mintea mea. Cici daci a9 qti ci numai plicerea ca o fiari se
tiriste imprejurll simturilor mele, indati m-ag lupta cll ea Ei i-aq sta
"La ce
poate si-ti foloseasci?" zice Ecclesiashrlcitre veselia cea
impotrivi.
irationali de robi. De ce faci si slibeasci ceea ce este bdrbltesc in fir'ea
noasu'i? De ce faci si se moleqeasci puterea mintrii? Pentru ce faci sd se
micaoreze tida sufletului? De ce il sUici cu gindurile? Pentru ce intinezi
limpezimea seninului din glndurile mele cu negura ta?
"am
cugetat apoi in inima
Spunind acestea si altele aseminitoare,
n',
gdndindu-ml anume in felul acesta,daci
m"u si desfitez trupul cu vin"
grija penU'u cele ingelegitoare este mai puternici decit imboldirile
trarpului, grijind insi ca firea sI nu se rizwlteasci impou'iva uupului. $i
luindu-o mintea in alte plrtri, fiindci trupul o atrage in alti directrie, ca si
facd gdndul tlupului nostl'u supus Si robit pirlii celei intelegitoare a
sufletului, trupul este au-asqi inghi$t de lipsi in ceea ce prisose$te, ctlm se
8 9 . E c c l . 2 ,l .
90. Eccl. 2,4. tdee similari in Despre facerea ornului XlI.
9 1 . E c c l .2 , 2 .
92. Eccl. 2. 3.

SCRIERI Exlr(;!.'l I(;E

2r5

intirnpli cu cel inseLrt. (lir:i vinul nu rirnine in pahar nurnai, r:i se


amesteca<:ul>iiutorul qi rlispare <legr-:rbi,fiincl absor.bitinliiuntr.ul lui.
Dupi cc s-aficut zrccstlucru, calca spre stiintir ne-;r rlcvcnit ncr.itit:iti
"Inirna
si slobo<li. (lici zice:
mea rn-a poviquit spr.einqclcp<;iune,prin care
arn binrit lizr,r'iitilea pliccrilor; iar.invititur.a mi s-:rfi<:ut pr.icind si rni fac
stipdn pe veselie"t'0.IJrmarea cuvdntirii este ayr: "Spre zricstlucn mzricu
searnirsi-mi rlau silinga,in mirsura cunoaEtedi,si nu fac in viagamea nimic
grabnic, ci sd aflu acel bine pc care il <lobindcqte omul friri si ereqeasci
in aprccierca folosului .siu". Binelc acesta cstc continuu qi nu prcx,izor.iuqi
se intjn<lc pc tor timpul vietii. Ilste tot binc atit in virsta fi-agedi, cit si in
cca rnijlocic qi in cca de la sffir.sit,in tot nulnir.ul de zile pc (:ar.eil avem de
u'iit. cici zice: "pini ce voi fi vizut care csrc binele p",ri,r fiii oamenilor.
pe care sil faci sub soare in zilele vietii lor" t't. ci,ri rirma pcntru u.up;
intrucitrnorne$te simqireasprc prczent, isi are bu<:trrizr
in clipiprezcnti.Nimic <lin cele ce sc petrec in trup nu poate <lur.anecontenit. cit:i
pliccrca de a trea inccteazd o dati cu indestular.ea.T'ot a$a 9i pofta de
rninc:rre <lisp;rle in clipa in c:rre esti situl. La fcl odce alti poit" pi.r."
<lupi ce ornul a ajuns si aibi lucrul poftit. cici nir;i o <lcsfi&rr.ca
sirngru'ilornu este firi sfhrgic,nici nu are acceaqiuiric. $i pe lingi accstca,
altul cstc bincle (tmpesc) penuar Lln praln(:, altul peiruu o pcrsoani
maturi, altul penu'u <;elce imbitr-incqte qi altul penu.u cel trer:utin vir.sti,
care abia se nrai tliriste pe pinrint. Eu insi, zice E<;clcsiasnrl,
am ciutat
acel bine, care cste binc penu'u orice l'iirsti 9i pentru orjce vr.emc a vietii
in egal:l rnisuri, carc llu ne producc <lczgustnicio<lati Ei nu nc satur-i,
cici impiruiqirca (:u acca bunihtc alungzi curdnd dorinla, inuucit pofta
cuhnineazi orlati cu plicet'ea, iar rlobdn<lirealucrului <lorit nu-i ingriditi
in spagiuqi tirnp. Dinrpotlivi, cu cit omul sc cornplace mai rnult in acea
bunitate, cu atit dorinqa se inflic:ircazi mai &rr.c,impr.euni cu plicer.ea,
iar plicerea spore$re prin rlorinti. $i pentru cei ce il posedi aiest bine
t'imine un trun in tot timpul vietii lor intmcit accst bine nu se schirnbi
dupi nesurtorniciavdt'stclor'qia vremurilor. El estein aceeaqirnisuri bine,
at6t pcntr-u ccl orb cit qi pentru cel vizitor., pclltm cel fericit r:a pentru cel
ner:ijit, pentru cel ce rnunce$tccit 9i pcntru cel fdr-i de griji, penuu cel ce
doar:nc noaptea ca pcn[u ccl ce urnbli ziua, pentru cilitor c6t $i penu'u
navigator',penou conrlucitor.r;dt qi pcntru ns<:ulL-rtnr.
orjce intor.situfi ale
vietii ar veni, acel binc nu se fat:enici mai bun nici mai r.iu, nici nu st:arlc,
nici nu crc$te. A<:cstacstc, dupir pirerea mea, binele a<levirat pe care
ciuta szl-lcunoasczi si pc carc oamenii siJ irnplineasci in roare
,H:r1ry1
93. l,ccl. 2, 3 (citare lilrcra).
9 4 . l r r ' r : 12., 3 ; 5 . 7 ( r . i r : r r .l icl r c r . a ) .

SfArvrUl

216

CnrCoRtE DE l.rlSSA

zilele vietii lor. Ni se Pare ci acest bine nu-i altceva decit roada credintrei,
a cirei lucrare este comuni tuturor, inu'ucit sti cu o cinste egali in faqa
celor ce vor s-o facd. Ea dureazi la nesfhrqit atita weme cdt dureazi si
viata. Aceasta este lucrarea cea buni care, o, de rar silislui $i in noi, intru
Iisus Hristos Domnul nosELl, a ciruia este slava in veci. Amin.
OMILTAAIII-A
Ar fi wemea acum si explicim gi ce ne spune dupi acestea glasul
Ecclesiastului. Mai intii am aflat cd cel ce di inteles duhovnicesc sau
imbisericeste toati fiphrra, care cauti pe cel pierdut Si aduni laolalti pe
cele risipite, Acela cerceteazdqi di preq vietii de pe pimdnc Cici pimint
"cele de sub cer" e5,
este tot ce se afld sub cer, tot ceea ce cuvnntul nume5te
unde este stipini amigirea, deEerticiunea qi inconsisten[a. in cea de a
doua exegezd am aflat ctr Persoana lui Solomon osinde$te inclinarea spre
patimi Si desfitiri. Face acest lucru, cu scopul ca noi si credem pe deplin
.A "1, avdnd posibilitatea deplini si se desfiteze cu ele, le leapidi 5i le
scuipi ca gi cum ar fi nigte nimicuri toate cele care PaI rdvnite de
oamenis.
A.$adar, ce aflim acum ca urmare logici in cea de a treia exegezi?
Aflim o invitinrrd, care cred ci este potriviti, mai mult decit oricare alta,
penuar oamenii Bisericii, intrucdt aflim mirnrrisirea celor sivirSite
contrar ragiuniieT. Mdrturisirea aceasta produce suflenrlui sentimenhrl
rusinii prin dezviluirea faptelor liri rost. Cici de obicei sfiala care se afli
picanrl.
in firea omului este o armi mare 9i puternici cu care inlinrrim
ca
aceasti
de
Dumnezeu
in
fire
siditi
fost
anume
a
Cred ci ea
Pentru
sfielii
este
Sentimentul
la
rele.
de
ne
intoarci
dispozilie sufleteasci si
ele
prin
gi
comune.
Cici
au anumite trlsifuri
inrudit cu cel al ruSinii
amindoud se pune stavili picatului, chiar daci cineva ar wea si se
foloseasci de dispozilia aceasta a suflehrlui, pentru a picinri. Cici sfiala
mai mult decdt ffica a dus adesea la fuga de necuviinte. insi $i ru$inea,
care urmeazi dupd mustririle ficute in urma greqelii, este in stare ea
singuri, si intoarci pe cel ce a picituit, ca si nu ajungi iariSi in sifuada
de a fi mustraL Deosebirea dintre ru$ine Si sfiali se Poate defini qi descrie
a5a:ru$inea este o sfiald mai tare, iar sfiala este o ru$ine mai slabi. Aceste
sen'timent iSi arati qi deosebirea $i asemdrtarev, in culoarea fetei celui
care le simtee". Sfiala se videqte printr-o mici rogeati, cici qi trupul este
:
95. Aceea$i nurlire

v,3(n)-3()l).

"cele

de sub cer" pentru viala de pe pinrint

si in onrilia lI (GNO'

96. A se vedea cele spuse titai sus.


97. Eccl. 2,4 etc.
gg. lclee iinrilari atit la Aristotel, Etic. Nicotn.4, 15, 1128, cit Si la Clem. Alex.
(Pedag.I, \'lII, PSB 4, 20) dar ntai ales la Gr. Nyssa,In Ps. l, IV'

SCRIERI EXEGETICE

217

afectat impreuni cu sufletul, printr-o predispoziqie naturali, comuni at6t


su{lenrlui clt qi trupului.
Cnnd cineva simte sfiali, cildura din jurul inimii i se ridici in obraji 9i
devine vizibih. Dar cel ce se ru$ineazi pentru vidirea gregelii sale devine
palid cu pufind roseati. Cici paloarea fricii se amesteci cu roqeafa. Deci
de acest fel poate s.o ia inaintea greqelilor, ca si nu mai
un simtimint
fapte,
cadi in acele
a ciror mustrare ar produce omului rusine. Daci
lucrurile stau asdel si daci cunnrl exprimi adevirul, patima ruqinii a fost
a
pusi in fire ca si ne pizeasci de gregeli. Este bine ca propria inviFnrri
Bisericii si duci la virtute prin mdrturisirea greqelilor. Cici prin
mirhrrisire ne putem pune in sigurantri propriul suflet utiliznnd arma
ruqinii. Daci cineva, din nemisurati lenevie, face o indigestie gi, ajungind
la inflamalii, trebuie si fie vindecat prin operatie sau cauterizare, cel
vindecatva considera boala ca pe un inve$toicare sil instruiasci in buna
rinduiali,
pentru tot resnrl vietii cind vede urma operatiei sau a
czutenzdt'ri pe trupul siu. Tot a$a cel care igi descoperi piopriul eu prin
mirturisirea faptelor sale ascunse, este ingeleptit pentru tot resnrl vietii
prin amintirea ruqinii pitrite in cursul mirnrrisirii ficute.
Deci acestea le invati Biserica din citirea de acum a celor scrise in
Ecclesiasl Cici zice: Cu glas slobod vidindule in public scriam faptele
oamenilor parci pe un stilp al infamiei adiugind la urmi mirhrrisirea
celor ficute. Iar faptele sunt de a$a fel, incdt este mai bine si nu le cunoqti
si si le treci sub ticere, decdt si le spui. infebarea insi este daci Solomon
in adevir a flcut aceste lucruri, sau numai le-a inventat spre folosul nostru.
intrucit in urmare cuvdnnrl iqi ajunge scopul, nu trebuie sI spun actun cu
de-aminunhrl, daci el a ficut sau nu faptele. Ecclesiasnrl tonrsi spune nigte
cuvinte cu care nu s-ar putea uni de bunivoie cel ce are in vedere virfirtea.
Una din doui: sau pentru iconomia minnririi descrie, ca qi cum ar fi reale,
nigte fapte care nu s-au intimplat qi se invinuie$te peqgu ele, ca qi cum
le-ar fi sivirEit, cu scopul ca noi si indepirtim dorinta de acele lucruri
pentru care el se invinuie$te, mai inainte de a cidea in ele, sau ci
Solomon s-agi cobordt de bunivqie la desfitarea cu aceqtepldceri, pentru
ca si deprindi simturile cu de-aminunnrl qi la gustarea celor potrivnice.
Fiecare si se hotirasci cum crede, pentru una din aceste doui alternative.
Daci cineva zice cd Ecclesiashrl de fapt a armt experienta tuturor
pldcerilor, ahrnci inlelegem lucrurile asdel: cei ce se cufundi in ad6.ncul
mirii si cerceteze fundul apei, ca si alle weun mirgiritar
sau altceva
aseminitor din cele produse in adincul mirii, nu au nici o plicere in
timpul cind se ostenesc pe sub api, dar nddejdea de cdqtig ii face si se
cufunde in mare. Tot aqa daci Solomon a ajuns si se cufunde in plicere

218

srAvrul cruc()RIL DENrssA

ca un pescuitor de scoici cu purpuri in mare qi va dat pe sine si se


scufunde in moliciune, a ficut acest lucru nu atit ca sd stea cufundat in
apa cea sirati a mirii - gi numesc api sdrati plicerea - cdt penu'Lr a
cerceta ce folos are mintea omului in cufundarea intr-o astfel de pld"pastie.
Pentlu cel a{lat intr.o astfel de sinraqiearfi de folos, clupi pd.rereamea, si
slibeasci pornirile trupului, pun6ndu-i inainte fird opreliqte obiectul
dorit. Cici firea omului se inverqun eazd $i mai tare cnnd este opriti de la
vreun lucru plicut. Sau atunci si petreaci, cel ce wea si nu invege, in
mijlocul plicerilor, ca si fie wednic de crezare, pentru ca oamenilor si" nu
li se mai pari plicut un lucru care a fost cunoscut ptin experiengX.Cici se
spune ci si medicii igi intrebuin[eazi stiinta lor cu mai mult succesc6nd
cunosc din proprie experieng boala pe care o au de tratat. Ei devin
mai siguri in aceste boli pe care le cunosc din
sfituitori si timiduitori
tratamentele anterioare, instruili fiind de propria lor suferinti.
Asadar si vedem ce zice ci a suferit Acela care, prin viatra dupi
asemdnarea Sa, nu vindeci viaganoastri. El zice: "Am inceput lucri.ri mari,
am zidit case"ee.Cuvdntul incepe de-a dreptul cu o invinuire. Penfi'u ci. nu
zice: Am mi.rit lucririle lui Dumnezetl, a Cirui lucrare sunt eu, ci zice:
"lucririle
mele". Iar lucrarea mea nu-i altceva decit ceea ce produce
plicere oamenilor. Pli.cerea, dupi inlelesul ei general, este una singuri,
itr zrminuntc:,se irnpaltc in rnulte feluli rle plirccri. Oici
dar <leosel>in<lu-sc
pe ccl o dati inu'at in prXpastianrateriei, il stipinegte nevoia tlc a-si roti
ochii in toate pir'$le de unde poatc si-i vini, si-i riszrri 'urcoplir;cre. Ciici
precum adesea dintr.un singur izvor apa este adusi pe levi in toate pirlile,
dar este aceeagi api din acelasi izvor, chiar daci ar curge din mii de
fintini; tot asa 9i pldcerea, fiind din fire una singuri curge, fiind intoarsi
pe toate fe[ele, de diferitele irnprejuriri ale vietii, amesrccnndu-se cu toate
nevoile noastre. Chiar viagaa fZcut necesari venir-eaplicerii. Cici plicerea
a 6cut firea omeneasci mai slabi decit ar'fi fXcut-o suportarea gerului 5i a
fierbintelii soarelui. in apirarea de fierbinqeali gi d" g.r casa esre
folositoare qi necesari pentlu viati. Dar l-a {icut pe om si treaci dincolo
de limitele necesititii. Pllcerea nu-i procuri trupului cele de trebuinti, ci
pricinuind desfitiri qi pliced ochilor, ajunge aproape si-i pari ri"u ci nu
gi-a bigat cerul in casi, ci nu are razele soarelui intr.o colibi qi nu poate
si se bage iniuntru. De aceea omul isi lirgeqte in toate chipurile casa lui,
ficindu-si din hotar-elesale o alti lume, iniltind zidurile casei cdt mai sus,
cumpirindu-qi mobile variate, speciale pentnr fiecale cameli...
- Omul dedat plicerilor procurlndu-si mobile variate in interiorul
casei,potriveqte piatra din Lachaina, din Thessalia qi Carist, cu ajutorul
9 9 . E c c l .2 , 4

-scRtERl t_xt_(:t. nct.i,

F
3,
3

219

ficrului, tiin<l-o in lespezi;r:auti nratcrialc <lin Euipt qi din Numidia. Prin


acceaqi rirmi adzrugi piau'i lii (le Frigia. Arncstc<:i in chip almonios
albeapr marrnurii cu culoarea purpul'ic, iqi pro<:uri o plicere vafiati
pentru o<:hii lacorni, deserrtnin<lpc zrlb o revirsare de culorir0". O! Cati
rirni si cdte maEini sc intrcbuin[eaz:i pcr]u'u acestcclidiri! Unele masini
<lespici natcda prin forga apei qi a ficrului, altelc Erie folosind braqele
otncneqti, care munccsc rlin greu ziua $i noaptea. Dar nici aceastanu le-a
fost rle-ajuns, celor care se ostenesc pcntlu lumea cea <legarti. Ei spurci cu
difcrite culod pini qi lirnpezimea cris[rlului, dindu-i culod variate pentru
ca gi prin zrccas&lsi se aclausc inc:i o dcsfitat'e pentru ochi. Ce si mai
ziccrl clespre lucrinrra atit <le inciircati a tavanelor pe suprafata cirora
letnrtul, care a fost un copac viu, este prelucrat iarir;i prin ingeniozitatea
me$te$ugztrrlui, ca si reprczinte pomi cu ramuri, fi'unze Si roade sculptate.
Nu urai vorbesc desplc aurul in foite subtiri qi aeriene, care
impodobcqte pcste tot aceste sculpturi, ca sd atragi privirile lacome Ei tot
a$anu mai vorbim aici nici <lesprearsintul bituc in cuie 5i alte podoabe de
accst fclr0l. Cc-am rnai putea zi<:e despre pardoseala casclor, care
su'irluceEtcin diferite culori dupi pietlelc ce-i forrneazd mozaicul, ca gi
picioarcle stipdnilor casei si se desfiteze de stlilucirea pietlelor? Apoi
dcspre arnbiqiamultimii pentru acestecase,care nu sunt zidite in vcdcrea
ncvoilor vieqii, ci le scornescnurnai pofte cle lucruri nefolositoare! Casele
u'elruie sir aibi o inu'are, dar dc cc si aibi alei la inu'are, anb'eud, tindc si
culuare? Oarncnii crcd ci pcntr-r,rfala lor nu ajung portile Ei intririle si un
spa[iu larg inliuntrul porqilor', ci vor neapirat ca acesteasiJ intimpine pe
vizitator asa ca sil uirneasci prin miretia spectacolului, chiar de la
intrarea in casi.
Pe ldngi acestea,biile inu'ec din ambitie, necesitatea.Ele sunt udate
de ruri intregi, prin canale abundente cu sili rle gimnastici lingi ele. $i
acesteasunt udate cu podoabe cdt mai mire[c <lin marmuri colorati. Dar
apoi porticudle care inconjoari locuinga din toate pirlile, sustinute de
r:oloane numidiene, tesaliene sau soenitice! $i statuete de arami.
Iucratc in rnii de felud <lupi curn pofta cea rafinati a turnat mateda $i
chipurile <lin rnar-rnuri si tablourile, prin care oamenii se desfrdneazi cu
ochii, fiin<lci arta dezviluie prin irnitatie scene goale qi luginoase, cale
nici nu fi'ebuie si fic vizute! Ce si mai zicem despre toate celelalte
invengii, care au fost.ficuce pcntru a stdrni admiratia chiar'qi numai pentru
un singur r:eas!
Cum ar putc;l si spuni cineva unul c6te unLtl, acele lucruri la care,
<l:rcdrziyninr, putem fi acuzagigi nrustragici suntcrn tlindavi penuu lucrud
lO(). Sf. Vasile: .Ilotrr. in dir'. Il, Mienc l).C. 31, 285; Seneca, Epist. 86, 6.
l()1. Sf. \'fasilc,ibirl.; Eusebiu. Ist. bis. X. 43.

srArsrul cp.tcoRtE DEl{lssA

cu mult mai de prel! Pentru ci daci cineva se complace in urmirirea


lucrurilor create in numir mare gi in ambitia de cdqtig material, acela este
wednic de mustrare pentru lipsi de frumusefe sufleteasci. Cici cei care se
ingriiesc de sine qigi impodobesc cu adevirat propria casi, aga incit si
primeasci in ea ca oaspe 9i pe Dumn ezerr, are alte materiale din care si-qi
alcinriasci frumusetea aceshri fel de casi. Am vizut si eu strdlucind in
foite subtiri aurul extras din tilcuirea Scripnrrii. Am vizut si arginq
cuvintele dumnezeiesti cele ca de foc, a ciror strllucire luminati de
adevir striluceqte ca firlgerul. Iar sclipirile diferitelor pietre pre[ioase cu
care sunt impodobite zidurile unei astfel de Biserici qi pardoseala ei, si
intrelegi ci sunt dispozi$ile sulletesti spre diferite virnrd. Daci vei tilcui
asdel lucrurile, desigur ci nu vei greqi in privinta frumusetii cuvenite
acestei case. Si se aqtearni pe jos infrdnarea, pentru ca pulberea gindirii
pimintegti si nu nrlbure pe locuitorul unei asdel de case. Nidejdea celor
ceresti si infi:umuseteze acoperiqul a$a fel ca privind in sus, spre cer, cu
ochii suflenrlui, si nu mai ai sub ochi chipurile cioplite, a ciror frumusege
este numai in sculpnrri, ci si vezi insuqi modelul frumusegii, care nu-i
inflorit cu aur qi argint, ci cu ceva mult mai presus de aur qi de pietre
scumpe. Daci mai trebuie si vorbim gi despre ornamenta[ia cu plici de
si imbrace casa pe
atunci nestriciciunea qi nepitimirea
marmuri,
diniuntru cu plici: dreptatea qi bl2ndegea si impodobeasci locuinta. De o
parte $i de alta si striluceasci smerenia si mirinimia si iarioi in alti parte a
casei evlavia fa(d de Dumnezeu.lar toate acesteasd le armonbeze intre ele
dragostea, ca un ..excelent me$ter; iar daci doreqti baie li inci baie
particulari, cu conducte speciale in care se pot spila necuritiile suflehrlui,
e bine si ai baie de care s"a folosit qi marele David. El in fiecare noapte se
deslXta-cuo astfel de baier02.Iar coloancle casei,care si sprijine porticul
sufletesc, si nu le lucrezi din marmuri fiigiani, nici din porfiri, ci si dai
mai mult pret pe statornicia nestrimutati in bine decdt pe podoabe.
Cdt despre feluritele chipud, fie pictate, fie sculptate, pe cal'e le fac
oamenii amigindu-se pdn simularea adevirului, ele nu au loc intro asfel
de locuinti. Cdci ea este plini de stahrile adevirului. Daci wei drrmuri si
"in cXile
alei, ai viata cea conforrni cu poruncile cici ingelepciun ea zice:
dreptigii umblu qi in mijlocul ciririlor adevirului petrec" r0'. Cat de bine
este ca sufletul si se mi$te qi si se deprindi firi incetare in acesteaqi, in
miqcarea lui, o'ecind prin porunci si se intoarci iarisi in acelasi loc!
Adici dupi ce a implinit poralnca, pentlu care al'e rdrmi, si nu renunte la
deprinderea cucerniciei, ci si intl'e in intrecere a doua qi a treia oari, ba $i
1 0 2 .P s .6 , 7 .
103.Int. lui Sol.8,20 (dupi ed. l914).

SCRIERI EXEGETICE

22r

de mai multe ori. Iar frumusetile de la intrarea casei $i de dinaintea


intririi, si le sporeascd indreptarea moravurilor qi seriozitatea vietii.
Cel care iqi impodobeEte casa cu astfel de frumuseti, nu mai tine
seama de materia cea piminteasci, nu se mai sinchise$te de metale, nu
mai cutreieri mirile Indiei ca si cumpere filde$, nu mai angajeazd,cu plata
meqtequgari grijulii a ciror miiestrie nu consti deci.t in materie. El scoate
din casa sa bogi"tria care poate procura materialele pentru asdel de lucri.ri.
Adevi.rata bogigie consti in alegerea cea buni. Potrivit ei, creptinul se va
ingriji de propriul siu trup, cit timp va trai cu trupul, dar atAtcnt si aibi o
ciscioari, ca si se incS.lzeasci. la nevoie, si iari si stea la umbri cAnd
soarele arde prea cu putere. Cdt despre veqmintele cu care si se imbrace,
le va face numai in scopul de a-si acoperi goliciunea trupului, 6ri si
doreasci nici vopsitori cu purpuriro4, nici pe cei ce trag aurul in foite
subtiri. El nu se sinchiseste nici de mitasea din Siriaro5,nici de ve$minte
tesute artistic qi impodobite cu fire de aur qi cu purpuri. Iar de hrana pe
care o are la indemnni, gusti mai putrn decdt ii trebuie, firi si se bucure
de retete culinare complicate. El slujeqte trupului in cumpitare, cu
mljloacele la indemini. Pentru un asfel de om cel mai de pret lucru in
viati este grija de sufletr06,preamirind lucrarea lui Dumnezeu, nu pe a sa
proprie, ca sI nu fie nevoit weodati si mirruriseasci $i el in fata lumii, ci.
rdvna i-a fost zadarrticd,,precum am aflat de la acel care a zis: "Am inceput
lucriri mari" - Nu zice lucrurile lui Dumnezet, cd.cidoar si el era lucru al
lui Dumnezeu. Ci zice lucrul siu, adici viata in trup, care niciodad nu se
mi.rgineqte la necesar, ci se intinde spre dorintele cele deEarte
Dupi acestea, cunnrl ne pune inainte qi prezen[a unui alt fapt pe
care am putea si-l numim originea gindurilor dezordonate $i a nebuniei
furioase. Acest fapt este pnngS.rirea mintii prin vin. Cici dup5. ce a zis
"Am
inceput lucriri mari. Am clidit case", adaugi ci: "Am
Ecclesiasnrl:
tot.
Adice: dupi cuvinhrl cu inteles general lucrurile, le enumeri
sidit vii"
mai departe pe rnnd. Ne di de ingeles prin aranjarea cuvintelor ci. gi
"Am
sd.direaviilor a intrecut cantitatea necesari:
sidit vii". Parci ar zice am
pregitit combustibil pentru focul prin care arn sporit flacdra plicerilor; sau
mi-am ingropat mintea in adi"nc punind peste gindire betie ca pe o
"Am
lespede de mormdnl
sldit vii" - zice Ecclesiastul. Nu m-am ingelepgit
din istorisirea nebuniei lui Noe" rot. Pe Noe aceasti planti dezgolindu-lde
podoaba bunei cuviinte, l-a prezentat in ochii celor ce-l vedeau wednic de
104. Vopsitul in culoarea rogu-roz obtinuti dinu-o materie coloranti -provenind
dinu-o scoici hnumiti era un monopol al casei imperiale, deci un articol de lux.
105. Dupi ce au fost aclusi djn China vierirrii de mitase, si s-au infiint,at primele
ateliere in Siria, nrai ales in Tir, Beirut si in Antiohia, nritasea era 5i ea nronopol im-perial.
106. Platon: Apdr. lui Socrate,29 d - 30 h (Ed. P. Cretia si C. Noica, I, 30).
1 0 7 .E c c l . 1 . 4 .
108. Fac. 9,-20, etc.

222

sFANruL GRIGOR|EDE NlrssA

mili, dar si de ridicol. Insi celor mai intelepti dintre fiii sii nectwiinga
tatilui li s-aplrut vrednici de mili, pe cdnd omului obraznic si riu crescut
priveliqtea betiei ii dI numai prilej de rds.
Cultura vitei de vie congine o lungd ingiruire de pacirni. Cici toate
patimile care sunt urmarea bduturii, cuvdntul le conqine in concizia lui.
Care dintle voi nu stie ci vinul, cdnd intrece nevoia, prin lipsn de misuri,
aprinde licomia, duce pe om la pliceri, este intinare pentru tineret,
necuviinti pentru bitrini, necinste pencru femei, otravi aducitoare de
nebunie, hrani pentru turbare, otrav; pentru suflet, amortire pentru
cuget, wajbi fati de vircuce. Din vin vine: rlsul fird rost, pl6.nsul fdri.
motiv, lacrima firi voie, infumurar-ea nestipiniti, minciuna neruqinati,,
dorinqa dupi lucruri inchipuite, nidejdi czu'e nu se pot implini,
frrd
mi.suri,
fiica
iragionali,
impietrirea
amenintiri
in
fata
infricositoarelor- adeviruri, binuiala zadarnici, si fdrd temei, iubirea de
oameni irationali. qi por-unci cu neputing de implinit. Ca si le spunem pe
toate, tot urmiri ale vinului sunc motliala necuviincioasi, clicinarea
molatici
a capului, umflarea clr lichid a mldularelor,
slibirea
gine
articulatiilor, strimbarea gdhrlui, care nu se mai poate
pe umefi
fiindci moliciunea pricinuiti de vin a slibit articulatiile gitului. Cine a
sivdrsit impreunare nelegiuiti? Cine a furat mintea lui Lot de la cele
prezente, incit a indriznit si comiti nelegiuirear0{'Ei nu si-a dat seama de
indrizneala lui? Cine a scornit nnmele copiilor niscufi dintr-o
impreunare nelegiuiti ca pe o enigmi?tr0. In ce fel mamele, dupi nagterea
."i bl.rt"-ati,
au devenii surori ale propriilor lor fii? in ce fel copiii au
avut un tati Si un bunic in aceOa$ipersoani? Cine a nrlburat natura cu
nelegiuirea? Oare nu vinul fdri misuri a provocat aceasti tragedie de
necrezut? Oare nu begia a scornit acest fel de mit, care intrece cu mult
"Si.
orice exagerare qi orice mit adevirat cu bazi reali? Cd,cizice Scriptura:
imbitim
pe tatil nostru". $i astfel sco[indu-l din minti, sub puterea
vinului, a implinit o necuviingi, simqirea fiindu-i inecati de be$e. O! Ce
riu au fdcut femeile care au luat cu ele vinul din cimdrile Sodomei! Ele au
inchinat tatilui lor un pahar cu otravi! Cu c6c ar fi fost mai bine si piari
in Sodoma gi acel vin, impreuni cu toate celelalte lucruri, inainte de a
:
deveni inceputul unei asfel de tragediittt.
Acestea sunt citeva exemple, dar in fiecare zi risar noi nenorociri ale
vietii din vin. De aceea cel ce poate si-5i mustre propria purtare printr-o
mirnrrisire, firi si albd,a roqi, zice nu numai ci a bdut vinul pe care-l avea,
"Am
ci s-a $i ingrljit de chelnriali. ca si aibd vin din belsug. Cdci zice:
si.dit
109.Fac.19,30-38.
I 10.Aluzie la tragecliaOedip.
l l l . F a c .1 9 . 3 2 - 5 8 .

SCRIL,RI T],XEGETICE

223

vii". El nll avea tlcbuinti de acest vin. Doar el insugi s-aficut vie roditoare,
vie duhovniceasci, frumos infloriti 5i stufoasd, cu rarnurile vietii si cu
cdrceii dragostei irnpliniqi cu rarnuri Ei c6.rceide acelaqi soi. Aceasti vie se
acoperi, in loc de fiunze, cu bune purtiri EihrineSte ciorchinii cei dulci si
copti ai virtutii. Cel ce sidegceacest soi de viqi in sufletul siu si cultivi viga
"veseleEte
inima omului" rr2, lucrindu-qi pi.m6.ntul dupi
acelui vin care
spusa din Cartea Pildelor, a$a cum pretinde rinduiala unei asfel de
pldngerirtt, plivindu-Ei viata de ginduri Ei smulgind buruienile crescute
ldngi ridicinile virtutilor, udAndu-si sufleul cu invieinrri bune gi cu cuget
treaz, tiind pornirea spre exagerare Ei deqerticiune, va fi fericit de aceasti
plugirie daci isi va stoarce ciorchinii in vasul ingelepciunii.
Insi cel ce privegte spre pi.m6.nt qi cauti cele pim6.ntesci, nu cunoa$te
acest f'el de plugdrie cici el preferi. acestora podoabele gridinilor qi ale
parcurilor care apar[in oamenilor bogati. Ce nevoie are de gridini cel ce
privegte numai spre gridina raiului? Ce avantaj pot si am eu dintr-o
gridini in care cresc legumele, hrana celor bolnavi? Daci aq fi in acea
mici griclini a raiului n-aq mai dori alte gridini. Daci a$ petrece in
deplini. sinitate sufleteasci.a$a incit si pot minca o hrani mai tare, nu
mi-a5 pierde wemea cu legumele ca si-mi cultiv o hranl potriviti. cu
slibiciunea mea. In cazul cdnd as fi in rai, aqa ar fi. Dar, deoarece nevoia
de lumini este odati indesnrlati, dar pofta ffece dincolo de marginile
trebuintei dupi mire[ia caselor qi dupi cheltuiala ficuti cu lucruri
deqarte, apoi oamenii au grijl de hrana produsi pe cdmp si intrebuinteazi
si vizduhul in slujba plicerii. Prin culnrri, ei au crear varietigi de pomi
ve$nic infloriti si stufooi, care s5"fie ca nigte acoperisuri in aer liber, ca sub
acoperiqul acestaei si se desfZtezeca in casalor, qi cu fel de fel de ierburi
prin miiestria gridinarilor si imbrace suprafaqa pim6nnrlui. Asa inc6.t in
toate pirqile ochiul si dea peste lucmri pldcutc,-oriincotro qi-ar intoarce
privirea, 9i si pefi'eaci mereu in pldceri, vdzS"nd in fiecare anotimp
trufandale, verdeafi in timpul iernii qi flori inainte de r,r.emealor. $i vita
cagdritoare care igi impleceqte ramurile ei cu cele ale copacului pe care se
suie, qi impletinrrile gingaqe ale iederei in jurul pomilor si iari.si multe
soiuri de fructe rezultate din incruci$area unor soiuri diferite intre ele, atit
la formi cAt si la gust, prin violarea nahrrii, toate acestea,nu necesitatea
vietii le-a cerut, ci le-a pretins pofta cea nesti.pdniti.
Cel ce se mustri pentlu faptele sale zice ci toate acestea s-au
inti.mplat fiinclci ii pliceau gri.dinile gi parcurile frumoase. Zicdnd
Ecclesiastulci: "Am {icuc gridini Eiparcuri qi am sidirin ele totsoiul de
ll2. Ps.127,8.
l l 3 . S i r a h4 0 , 2 0

224

sri,vrul

cmcoRIE DEl.ryssA

rr'r, aaritat prin aceasti expresie cuprinzitoare cd n-a ficut


pomi roditorltt
nici o exceptie in privinga pomilor, ci a sidit toate soiurile de pomi. Apoi,
dupi frumusetea cea in aerul liber gi cea de sub acoperiqul casei, nici apa
nu este lisati de o parte, 6ri si-si dea contribugia la procurarea plicerilor,
ca gi cum ar fi absolut necesar ca omul din toate stihiile si-si faci desfi.tare.
Din pimdnt iqi zideste casele, in vizduh iqi sideste pomii, din api isi f,aceo
mare artificiali. Cici uscahrl se preface in lac pentru ca priveliqtea apei si
indulceasci ochii, amigindu-i. Apu este inconjurati din toate pirtile de
ziduri, aqa incit si inonrl si produci o pli.cere si mai mare celor ce se
scaldi. Scurgerea apei si f,aci parcurile si infloreasci qi mai fiumos, cici
peste tot pe cit o cer terenurile irigate. Ci,ci zice:
apa este impirgiti
"Mi-am
6cut iazuri cu api ca si pot uda din ele o dumbravi unde cre$teau
copacii" ttu. insi daci alavea izvorul raiului, adici invitihrra despre virnrd
prin care se roureazi seceta suflenrlui, a$ trece cu vederea apele
pim6.ntului, care ne oferi o plS.cere de o clipi qi a ciror nahrri este
fugitivn. Asadar ar fi mai bine si ne aducem, printr-o conducti, o mici
puviti de api, din inorul dumnezeiesc, prin care odrislesc in suflet
virtutile, ca si infloreasci in inimile no:rstre dumbrava obiceiurilor celor
bune prin Iisus Hristos, Domnul nostru, Ciruia I se cuvine slava in veci.
Amin.
OMILIAAIV-A
SI ne mai oprim-putin la mirnrrisirea Ecclesiastului. Cici cel ce-si
poveste$te faptele, le istorise$te aminuntit aproape pe toate acelea, prin
care se descoperi degerticiunea lucrurilor din viata aceastz. Iar acum a
ajuns si vorbeasci mai ales sub formi de invinuire de acele fapte ale sale,
prin care se treze$te in om patima trufiei. Cici dintre faptele pe care le-a
enumerat adici: o casi luxoasi., o vie mare, gridini frumoase, api
stititoare in bazine 9i curgi.toare in parcuri, ce poate fi, atit de riu ca
f"pnrl de a se socoti cineva stipdnul semenilor si.i, fiind 9i el tot om? Ci
"Am
cumpirat robi $ roabe si arn avut feciori niscuti fii in casirr6.
ziie:
Yezi ce liudirosenie umflati? O asdel de vorbi se ridici de-a drepnrl
"Toate
impotriva lui Dumnezeu, cdti weme am auzit profegia care zice:
ll?
ale puterii celei mai presus de fire, de toate.
cite sunt, sunt slujito-.'
Ficdnd, agadar, din proprietatea lui Dumnezeu averea sa personali qi
atribuind puterea dupi neam, socotindu-se pe sine stipdn al unor bi.rbati
oi femei, oare, care alt lucru hce pe om si treaci hotarele firii qi si se
l 1 4 .E c . l . 2 , 5 .
I 15.EccI.2, 6.
116.Fncl.2,7.
l l 7 . P s .l l 8 , 9 l .

SCRIT,RIEXEGETICE

considere pe sinc <le altr esenli decdt cei pe care ii stipinegte? "Am
curnpirat robi 9i roal)e". Ce zici? osindesti la robie pc om, a cirui fir.e este
liberi qi independenti si f,rci legi inrpotriva lui Dumnezeu, risturnAntl
legea lui privitoare la naturr? Pe omul care a fost pus peste naturi,
rinduit, de Ziditor si fie stipdn gi domnr18, rocmai p" .f it aiuci sub jugul
robiei, impotrivindu-te qi nesocotjnd ponrnca dumnezeiasci? Ai uitat de
granilele puterii tale, inrrucit ti-a fost ingriditi
domnia la stipnnirea
fiintelor necuvintitoare. cici a zis Dumnezeu: "si stipdneasci pesie pegtii
qi pisirile ce.rului, peste toate vietigile ce se miqci pe pimdnt 9i pesie tot
pimdntul" rle. Cum tu, trecdnd dincolo de sApanirea care gi-a fost
ingiduiti, te-ai ridicat mai presus decit natura cea slobodi socotind pe cei
de un fel cu tine in numirul vieticilor cu cdte patru picioare qi a celol firi
picioare?
Cuvinn:l saigi prin Prooroc: "Toate le-ai supus omului, boii qi oile,
inci qi dobitoacele cimpului" r?0.Spune pe nume ce fel de vietiti i-a supus
omului: nu cumva din dobitoacele cele supuse s-au ficut pentru tine
oamenii cei robigi? Nu cumva vacile $-au IXtat gie prunci omenegti, care
si-ti fie robi? o singuri supunere este ingiduiti oamenilor: aceea asupra
fiintelor necuvintitoare. oare pentru tine acesteasunt prea putine? zce
"cel
Psalmul:
ce risari iarbi dobitoacelor si verdeati spie trebuintra
oamenilor" t't.Tr, insi, sfhqiind natura prin inrobire 9i stipdnire ai ficut-o
si fie p.entru ea atAt roabi, c6t si stipini.
Zice: "Am cumpirat robi qi
ttt.
roabe"
Spune-mi, cu ce pret, ce lucru echivalent cu omul ai aflat in
lume? La citi binuti
ai pretuit minrea omului? Dar "Chipul lui
Dumnezeu"? cu citi lei ai negulitorit nahrra omeneasci cea ziditi de
"A
Dumnezeu?
zis Dumnezeu: "Si facem om dupi chipul gi aseminarea
r23.
noastri"
Pe cel ce este chipul lui Dumn"reu, domn al intregului
pimdnt, care a mogtenit de la Dumnezeu stipdnire asupra hrhrror celor
piminteqti, cine ar putea si-l cumpere? Singur Dumnezeu ar putea, ba
nici chiar Dumnezeu. "Cici darurile nu se pot lua inapoi" r2aA,pdar nici Dumnezeu nu poate reduce la robie firea, El, care gi pe
noi cei robili picanrlui, din propria noastri alegere, ne-a chemat la
libertate, nu poate si doreasci robia. Iar daci Dumnezeu nu robegte fiinta
liberi, cine poate si-qi ridice puterea sa mai presus de puterea lui
Dumnezeu? Cu ce pre[ ar putea fi plitit stip?nul intregului pimint 9i al
tunrror lucrurilor de pe pimdnt? Cici lucrurile celui vindut suntvindute
l l 8 . F a c .l , 2 6 .
l 1 9 . F a c .1 , 2 6 .
120.Ps.8, &7.
l 2 l . P s .1 0 3 ,1 5 .
122.Eccl.2,7.
123.Fac.l, ?6.
1 2 4 .R o m .1 1 , 2 9 .
i

il - SAntut arigori de Nyssa

226

srAvrttl

cP.lcoRlE DElllssA

impreuni cu persoana vindutir2s. A$adar', la cit vom evalua intregul


L.a cit toate cele de pe el? Acestea nu se pot Pretur'
pimdnt?
'
. Du,r.spune-mi la ce preg ie ridici cel ce este mai presus de pimnnt 9i
decnt toate cele de pe ei? Dad"-mi vei spune ci prequl omului este lumea
qtie si
toari, nici chiar. atunci prequl nu-i echivalent. clci iati, cel ce
este
nu
toati
lumea
nici
c;,:
zis
a
omeneascl
preguiascdin aminunt fiiea
la
scos
om
este
ori
un
cite
de
Ori
L pr.1 we<lnic de su{letul omuluir26.
in
pretul
Prin
urmare
altcineva.
nu
vdnzare, este scos stipdnul pdmdntului,
vinzdi]lr tr.ebuie .o.otiti qi opetu lui impreuni cu el. Iar opera lui este
sI
uscatul Si insulele $i marea .u tot ce se aJli in ele. Ce pref va tlebui
unei
schimbul
depuni cel ce cumpiri pe om? c9 va primi vinzitorul, in
care
averi at6t de mali? $i up"l caltea de vdnzare Si acnrl intocmit Ei banii
lui
au fosr numirali ie-au amlgit oare ci eSti stipdn 5i peste chipul
r27.O, ce nebuniel Daci invoiala at'fr cdlcati, daci zapisul ar fi
O.r*r"r.rr"
din
mdncat de carii, daci o broascl veniti dintr-o balti ar $tel'ge numele
de
stipinire
mljloacele
iti
sunt
Unde
robie?
act, unde iti sunt ztrloagelede
absoluti? Vid ci de li autoritatea t2', cale este numai pe hdrtie, nu ai
altora?
altceva decit numele. Cici ce !a adiugat firii tale Puterea asuPra
'Ni.i
trupeasci,
uiut; mai lungi, nici frumusete, nici sdnitate
li.i
l-ai
superioritate in virule. Eqti alcituit din aceleaqistihii ca 9i cel pe care
stipinesc
,otit, modul de viati vi este asemlnitor, in aceea$imisuri vd
patimile trupului si ale suflenrlui, pe tine care stipineqti ca Ei pe cel-supus
iteoarri.ii tale. Dureri qi bucurii, veselie qi neliniSte, necazuri 9i pliceri,
cuiaj Si teamd, boali Ei moarte, oare, este weo deosebire in acestea toate
nu
de ia rob la sti.p6.n? Oare, nu toti trag in piept,acela$i aer? Oare,
Oare,
hrani?
firea
prin
isi
amindoi
nu
Oa'e,
tin
privesc ei acelasisoare?
mddularelor liuntrice nu este la amindoi aceea5i, iar dupi
ll.i*ir"u
Nu au parte de aceea$i
moarte nu se prefac amdndoi tot in tirini?
obSte
si un iad comun?
judecati? Nu au dupi moarte o impiritrie de
Avind, aSadar, aceea$i mlsuid in toate ale vietii, spune-mi in ce
directie ai tu mai mult, incat sd crezi ci, om fiind, esti stipin al alnri om $i
"Mi-am cumpirat robi Si roabe" t"? Ti-ai cumpirat robi qi roabe ca
si zici:
"Mi-am cumpirat robi
pe o turmi de .apie sau de porci? Cici ziclnd:
-Si
$ de
ioabe", Ecclesiastil a adiugai numaidecdt bel5ugul de turme de oi r2e,
"$i am avut nrrme de vite qi oi feri de numir"
cv
cirezide boi. Cdci zice:
ei
fie
sale,
pune intr-o singuri categorie pe cei supusi stipdnirii
;i;;;
oameni, fie vite de jug.
-'-''---:
nu se vinde
125. Potrivit clreptului roman (Drg. l8' l,-29' 21,.e,,.3)-"Y9tS3.t""i rof:
deodati cu el, afari doarde cazurl anunle Prevazule' cr' ul\\J, v, cct'
126. Matei 16, 26; Marcu 8, 36.
l27.Fac.1,26.
l28.EccL2'7.
129. EccL2,7 .

;5i

i:tiif

F
I

SCR]ERI EXEGETICE

227

Apoi dupi acestea,mirnrrisirea trece la cel mai mare picat, cici strigd
impotriva sa insuEi; este vorba despre ridicina ttrruror relelorr3o, adici
despre iubirea de ar.utrii qi zice, cuvdnt cu cuvdnc "Am stldns aur 9i
argint" t'1. Cum de a ajuns si-i stea in cale aurul amestecatcu pimdnt, care
fusesepus acolo la inceput de Creator? Creatorul a fdcut, oare, piminnrl,
ca si-ti fie dator-qi cu alte bogiXii pe ldngi roadele lui? Oare, nu ti-a sortit
spre hrani numai fructele qi semingele care cresc pe pi.mint? Pentru ce
treci hotarele care au fost ffasate autoritigii tale? Sau, alati-mi ci gi-afost
ingiduit de Hristos si scogi 9i metalele din pim6nt, si scor-moneqtiqi sI
topegti materia qi sd aduni ce n-ai risipit, cici atunci nimeni nu va socoti ci.
este o vini si stringi bogilii din metalele pimincului. insi, fiindci
Ecclesiastul adaugi indati: "Am strins avugiile impiragilor qi ale firilor",
inlelesul cuvintului a adrrna, a strdnge, nu se mai potrive$te cu lipsa de
vini (arati o vinovilie). Intelegem ci ii este slobod puterii impiriteEti si
adune bani multi de prin tiri, si puni biruri, si pretindi plata dljmei, si
sileasci pe supuqi si dea tot felul de contributrii in bani! Ecclesiastul zice cd
tocmai in felul acesta qi-a adunat aunrl qi arginnrl. Ori aga, ori altfel, a9 fi
bucuros si allu ce ta cnqtiga'omul care aduni aurul 9i argintul? Si
presupunem ci iubitorilor de avutii le e dat si cdqtige,nu cite o drahmi,
cdte o mini., sau cdte un talantr32,ci toate de-a valma si li se prefaci in aur.
Piminnrl, desernrrile, muntrii, qesurile, viile, si presupunem ci toate se
prefac in aurltt.
Cu ce se va imbundtitri prin aceasta spre fericire viafa omeneasci.?
Dacd vezi peste tot locul, rispnndit un lucru, care acum este,foarte rar qi
nu se afli decdt in unele locuri, cu ce se va imbunitili prin aceasti a.nrlie,
suflenrl sau trupul tiu? Oare, este weo niclejde ca unul care a triit in
mljlocul unei asemenea grimezi de aur, si se faci, prin mijlocirea aurului,
ingelept, inteligent, contemplativ, savant, prieten al lui Dumnezeu,
cumpitat, nepitimaq qi nereceptiv fati de orice affactrie spre picat? Acest
lucru nu poate si fie. Dar, oare, este posibil, prin licomia dupi aur, si-qi
faci trupul plicerea Oisi-Si prelungeasci viata pe mai multe veacuri firi si
qi 6ri si sufere, avi.nd la
firi
imbitri.neasci,
si se irnbolniveasci
indemini tot ce-$idoresc oamenii penu'u viata lor in trup?
Nimeni nu-i at6t de uguratic, nici at6t de necunoscitor inc6.t si poati
crede cd. ar fi posibil acest lucru pentru neamul omenesc, chiar daci
cineva ar avea rduri de avere la dispozilia sa. Fiindci gi acum, in
'

130.I Tirn.6,'10.
franci;talantul=
l3l. R;:l'.i.tale grecilorantici.Drahma= 1,85franci;nrina:92,68

5560,9C1fi'anci (A. Baillf, Dictionnaire gr.-fr., ecl. XI, p. 2199).


133. Fala si wei'ginclul 1i se duce la regele-legendar Midas al Frigiei (EncicJgp.
civilb. grec., p.350).

228

srAvrul cpucoRtEDENItssA

imprejuririle date, vedem multe persoane exceptional de bogate, care


triiesc intr'-o stare trupeasci mizerabili. Ei n-ar fi capabili sd triiasci
singuri, daci n-ar avea pe cineva care s5-i ingrijeasci. Iar daci belSugul de
aur pe care l-am presupus, nu s-a dovedit un ciqtig, nici pentlu tr-up, nici
pentru suflet, cu cit mai mult se cuvine ca oamenii si respingi. acea pugini
avere, nefolositoare, lepidindu-se de frrdma lor de aur sPre binele lor!
Cici, ce cistig are din materie cel ce nu are nici gust, nici miros, nici sunet
firrmos Si nu-i nici plicut la pipi.it? Deoarece aurul nu afecteazd simturile
(sic!), el ar putea fi inlocuit cu orice alti materie contrari (sicl).
Si nu-mi rlea nimeni aur cdnd mi-e foame sau cdnd mi-e frig, in loc
de hrani sau haini! Cici daci dai pS.inea sau haina Pe un ban de aur,
schimbi un obiect folositor pentru unul absolut inutil. Fiindci omul se
hrine$te cu piine, nu cu aur. Iar cel ce-qi aduni aur prin tot felul de
pentru ce riscumpdrd averea? La sfanrl cui o face? Cine l-a
negutibrii,
faci
afaceri? Ce prevederi are Pentru viitor? Cu ce isi va domoli
invi.tat si
durerile trupului? Sn aibi bani, si-i socoteasci, si-i depuni si-i
pecetluiasci, si-i tigiduiasci ahrnci cdnd esteintrebat despre ei, ba si se $i
jure ci nu-i ar-e!Aceasta este fericirea, la aceastase rezumi desfitarea, cu
aceasta se sfhr$e$terivna, p6ni acolo este norocul, ci materia te face si
juri
li strdmb?
Insi cineva poate si-mi spuni: chipul aurului este strilucitor! Oare,
focul nu e $i mai stlilucitor? Nu-i mai frumos chipul stelelor? Nu-i mai
luminos chipul razelor solare? Cine te impiedici si te desfitezi cu aceste
stliluciri fir'e$fi, a$a incit si nu mai ai nevoie si-gi procuri plicere din
strilucirea aurului? Mi se obiecteazi insd ci focul se stinge, soarele aPune,
iar pllcerea produsi de stlilucil'ea lor nu dureazi mult. Spune-mi, cum se
va preface aurul in plumb? Mi se rispunde: nu din foc qi din fliciri, ci din
aur, sunt 6cute salbele si britdrile si bro$ele qi cingitodle si colierele qi
coroanele 9i toate celelalte podoabe. Pledoaria in f,avoareaaumlui duce la
culmea zidirniciei, la ri'*na de a-l c6soga. Cici aceasta$i weau si vX spun:
care este folosul unui om cdnd i$ impodobeqte pirul cu aur, sau igi pune
cercei la urechi, sau isi acoperi gitul cu salbe de aur, sau poarti aurul ca
podoabi pe u'eo alti parte a trupului? Da, aurul aPare pe toate pir$le
trupului siu, imbricnndu-l din cap pind in ficioare, el insd. (omul) nu se
schimbi la fald,, nu primeqte strilucirea aurului in trupul lui. Cici daci
cineva priveqte spre un om imbricat in aur', il vede a$a cum este el, iar
aulul il vede desprins de persoana omului aceluia, parci ar fi expus
intr'-un magazin, in fata lui. Oricdt de bine lucrat si de cizelat ar fi aurul,
chiar daci ar'fi incrustat cu pietle scumpe verzi sau rogii ca focul, cel de
fati n-ar simti nimic mai mult. Fie ci pe fata omului car'e poarti aurul este
un defect, fie ci-i lipseqte un midular, un ochi scurs, obrazul brizdat de o

cicatrice, urigenia rimine pe fa6 omului si nu-i acoperiti de strilucirea


aurului. Iar dacI" cineva este suferind cu trupul, aurul nu-i oferi nici o
u$urare in suferintele lui.
A$adar, pentru ce este rnvnit aurul daci el nu aduce celor ce-l rivnesc
nici un folos, nici pentru frumusefea si sindtatea trupului, nici pentru
atenuarea durerilor'? $i care este starea sufleteasci a celor care s-au lipit cu
inima de materie, c6nd au conqtiinfa posesiunii lor? Cu ce lucru, din cdte
le au, se mandresc ei? Oare, daci i-ar intreba cinela, de primesc si"-qi
schimbe fir'ea lor omeneasci., in firea aurului 9i si. devini ei insiri aur, pe
care ei at6t de mult il prefuiesc, ar primi ei schimbul prin care si se
prefaci din om in aur? Ar primi ei si nu mai fie cugetitori qi inteligengi qi
neavlnd midulare ale simturilor, pentru orientarea in viati, ci si fie
galbeni, greoi qi mu[i, neinsufletiti qi nesimqitori, precum este aurul? Cred
ci nici cel mai impitimit doritor de aur nu qi-ar alege asemenea soarti..
Deci, daci pentru cei sinitoqi la minte a primi in firea lor caracteristicile
materiei neinsufletite ar constitui un fel de blestem, ce este boala aceasta
nebuneasce pentru dobindirea unor lucruri care duc la degerticiune? Cei
ce se arunci asupra banilor par niqte nrrbati ce indrS.znesc si ucidi

si si fure.
Dar, nu numai dobdndirea banilor, ci qi planul viclean de a da bani cu
dob6.ndit3a, pe drept cuvint ar putea fi numit alti t6.hnrie sau ucidere
pingiritoare.
Ce deosebire este intre a lua in posesiune lucruri striine
obtinute ca pradi prin spargere pe ascuns sau a te face stipin pe averea
trecitorului dupi ce l-ai omorit qi a ciqtiga cele ce.nu [i se cuvin printr-o
camiti silnici.? O! Ce numire nepoo:iviti. Tilhiria se nume$re camiti! Ce
nunti amari, ce cisnicie vicleani! Nanrra n-a cunoscut camita, insi boala
iubitorilor de bani a inventat-o pentru cei f5"ri suflet! O, ce fit greu de
purtat pentru a se na$te un asemenealistar! Numai la fiingele insufletite se
poate observa deosebirea dintre partea bi.rbiteasci. qi cea femeiasci. Lor
le-a zis fi.cltorul Dumnezeu: i'Cre$teti qi vi inmulgigi" r35, pentr-u ca
niscindu-se unul din alnrl si se sporeasci numS.rul vietitilor. Dar din ce
fel de unire a fost conceput aurul Oi cum s-a niscut? Din ce sarcini a
rezultat? Am vizut durerile acestei naqteri, afldnd de la Prooroc: "Iati, a
poftit nedreptatea, a zimislit silnicia qi a niscut fdri.delegea" 136.Pe acest
listar l-a zimislit in dureri licomia, i-a dat viatri nelegiuirea 9i l-a moqit ura
de oameni. Cici cel ce-gi ascunde merelr avutia gi sejuri in fata tu[rror ci
nu are nimic, cind vede pe cineva incoltit de lipsuri, aflrnci se arati umflat
la pungi $i atunci ii oferi nefericinrlui listarul cel viclean, niscut in dureri
_-. ,!11 lrypgtri-va cindtarilor
434453),tradirsi de noi.
1 3 5 .F a c . 1 , 2 7 .
1 3 6 .P s . 7 , 1 4 .

a scris Sf. Grigorie o omilie speciali (Migne P.G. 46,

srArvrtrl crucoRIEDEr{rssA

230

ale setei de cAEtig,adici nidejdea unui impmmut. In felul acestaspore$te


9i mai mult mirimea nenorocirii, ca Ei cum ai turna ulei pe foc. Cici prin
imprumut cimdtarul nu vindecd paguba,ci o f,aceqi mai mare.
Precum in timpul secetelor, ogoarele rodesc spini in chip automat, tot
in
asa timpul dezastrelor in care cad cei strimtoraqi, listarele celor lacorni
de bani cresc ca in codru. Cimitarul ii intinde celui aflat in nevoie mina
plini de bani, precum undita intinde peqtelui cirligul ascunsin momeali.
Nefericin-rl inghite bunistarea provizorie cu tot ce ascunde riutatea, c1nd
c6.rligul este tl'as afard, vomiti, 9i acea bunistare provizorie. Daci cineva
pradi resursele alnria pe ascuns sau le furi, este numit pur 9i simplu
borfaq, hog sau altceva asemindtor. Dar cel care sivir$e$te nedreptatea pe,
faqi, prin zapise false qi-$ vldeqte asprimea fati de martori oculari si-si
intireqte nelegiuirea prin invoieli scrise, este numit iubitor de oameni si
gi salvator sau in alte felurittt, cu numele Pe care i le di
bineficitor
recunogtinqa iar c6.qtigul din sustragerea averii altuia, se nume$te in mod
obisnuit jaf. Cel ce dezbraci pe datornicul siu igi prezinti cu ipocrizie
"iubire de oameni". Cici in felul acesta
asprimea si licomia lui ca pe o
numesc cei bogagi pagubele nefericitilor datornici.
"Am
r38.De acee cel ce conduce cu intrelepciune
scrins aur $i argint"
viata, le-a numirat qi pe acestea in rindul lucrurilor rele (reprobabile).
Pentru ca oamenii afldnd de la unul care cunoscuse din experiengi, ci
adunarea de argint gi aur este firi rost, si se fereasci de momeala riutitii
inainte de a muEca din ea, precum, Pentru a nu plli ceva, se ocolesc
locurile bflnnrite de t6.lhari gi de fiare, cilitorii fiind instiintati de cei ce
s-au expus mai inainte la primejdii in acele locuri.
Pe drept cuvSnt a definit slivinrl Apgqtol patima iubirii de bani,
"r'IdIcini
to'. Cici precum, daci intr-un
a tuturor riutitilor"
declardnd-o
loc oarecare se produce o infecgie qi se ridici la suprafagi un lichid infectat
ca un puroi, este absoluti nevoie ca lichidul adunat in abces si td$neasci
dupi ce puroiul a misnrit carnea pe diniuntru, tot a$ala cei care cu
afan'5',
boala iubirii de bani, cele mai adeseori aceasti patimi duce la
neinfrinare. De aceea, la averea de aur Ei de argint, Ecclesiasnrl adaugi
numaidecit necuviinla care urmeazi dupi boala iubirii de bani. Cici el
"[rn
pentru desEtare in wemea
adus cdntireti si cintirete
zice:
140.Pomenirea acestor nume este de
banchetelor, paharnici 9i paharni."rt
ajuns ca si se dezviluie nrhrror patima spre care l-a indrumat (P.
Solomon) boala banilor. O! Cit este de necuviincioasi aceasti
Cum se grimddesc plicerile una peste alta, care ineaci
nesibuinti!
137. Iclee aseminitoare
138. Eccl. 2, 8.
1 3 9 .I T i m . 6 , 1 0 .
1 4 0 .E c c l .2 . 8 .

$i in omilia impotriva

canitarilor.

SCRIERI EXEGETICE

'!' i

231

sufletele prin auz qi prin vd,z, ca prin dou5. suvoaie hrinite de fui'nrni,
pentru ca ri"ul si poati fi vizut si auzit! Cdntarea la chef pd.gubeqteauzul,
iar spectacolul banchetului biruieqte vizul. Vocea femeiasci prin armonia
ei dezlintuiti aduce in inima comesenilor, patimile apoi, ca unealti
wijmaqi, spectacolul desfr6ului ajung6.nd in ochii celui ce mai inainte era
slibit de cdnure, ii disur-rgesuflesul.
'este
Cipetenia acestei armate de nimicire sufleteasci
vinul, care
su'ipunge pe om cu sigeli indoite, ca un arcaqviclean, indreptAnd si.gegile
plicerii inspre viz qi auz. Cintecul se face si.geati pentru avz, iar
"paharnici"
priveliqtea pentru vi.z. Numele de
are un ingeles special. Orice
numire vine de la weun lucru. Cind li se toarni mesenilor vinul curat din
belqug qi aceasti slujbi o implineqte un tinerel frumos impodobic, sau robi
imbricati cu podoatre femeieqti sau roabe imbricate birbiteqte, ahrnci se
varsi necuviinga prin biunrri qi prin dragoste. Oare, cu ce rezultat bun be
pot sfhrgi astfel de griji? Cel ce-qiface din pli.cere finta hrnrror stridaniilor
qi se ingrijeqte de ea mai mult decit trebuie, cum si le impodobeasci pe
c6ntiregele sale Ei cu ce haini sI-si inveleasci paharnicele, mai bine si le
treacd pe acesteacu ticere Ei si nu le mai descrie, adincindu-se cu gindul
in ele, ca nu cum\a aducerea aminte a acestor pliceri si zgindireasci
rinile celor impitimiti, chiar daci vorbeqte de ele acuzdndu-se.Aurul si
mai cu seami arginnrl sunt bune pentru a pregiti asfel de momeli
plicerii.
Tocmai din pricina aceasta patima plicerii este numiti" in Scripturi.
"garpe",
fiindci fiica garpelui este de agafelrar,incit daci-si strecoari capul
printr-o cripituri,
acesta atlage dupi sine tohrl ca intr'-o pinzi de
paianjen. Dar ce zic? Nahrra a creat necesitatea locuingelor pentru
oameni. Dar prin aceasti necesitate s-a stlecurat in ungherele suflenrlui
plicerea. Ea a preficut necesitatea unei locuinge in fel qi fel de podoabe
de fali 5i a pervertit dorinta fireasci de adipost" Apoi balaunrl pli.cerii il
t6riste pe om spre vii gi bazine, spre parcuri qi gr:idini impodobite. Dupi
acestea, balaurul il inc6"nti cu trufia gi se invele$te clr fumul mdndriei,
ajungind si subjuge pe cei de acelagi neam. Mai mult, de acum omul se
acoperi cu iubil'ea de bani. Acesteia ii urmezrzi neinfrinarea, cea din
urmi si maijosnicd parte a prefacerii omului in fiari, prin pli"cere. insi,
precum qarpele nu poate fi tras afari de coadi, pentru ci solzii de pe gdt
se opun celor care vor si-l tragd afard,, tot a$a nu se poate incepe de la
sfhrsit alungarea plicerii din casa suflenrlui. Iati de ce invigitorul virtutii
"pdndim
capul sarpelui"'n'.Ian' capnume$te el inceputul
ne porunceste si
riutitii. Daci nu primim in suflet acestinceput, atunci Ei urmarea rimine
l 4 l . F a c . 3 ,l .
142. Fac. 3, 15.

232

SFANTUL GRIGORIE T)E NTSSA

nelucritoare. Cici cine este cu tohrl vrijmap al plicerii, nu va fi infrint


nici de momelile partiale ale patimii; dar dacX cineva a primit in suflet
inceputul patimii, odati cu aceasta a primit in sine si sllbiticiunea
intreagi.
De aceea, acela car-e a vrut si faci cunoscute nrhrror aceste patimi,
"Am
parcurgdndu-le pe toate, ia cuvinnrl zicdnd de la inceput ci:
inceput
t*t.
Iar dupi ce a expus fiecare lucrare in parte, adaugi acum:
lucriri mari"
"M-am mirit" t*. Prin
aceasta el arati ci numai sivirsind lucrurile mari, a
primit cunoa$terea celor viitoare, ajungind la culmea experiengei, aga
inc6.t aducerea aminte a contemporanilor sii si nu vadi nici un lucru la
fel de mare la impiragii care au fost inaintea lui. Cici zice: "M-am mi.rit qi
am intrecut pe toti care au u'iit inaintea mea in Ierusalim" r4u.De a.eea,
fiind instruit mai inainte in toati inlelepciunea, Ecclesiastul zice ci s-a
cobornt si le qi incerce pe toate, iar acum dezviluie scopul cu care a wut
"Intrelepciunea
si le incerce personiil. Cici zice:
mea a rimas cu mine".
Aceste cuvinte arati cd prin intrelepciune a descoperit Solomon, dupi
multi cercetare, orice gind de voluptate $i minte a i-a ztrboit la cea mai
puternici dintre ele. Cici vizul conlucreazd cu pofta qi cu voia liberi care
din catrza plicerilor ableazd de cele dorite. "$i tot ce doreau ochii mei
nu am dat la o parte qi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, cici
inima ma s-a bucurat de toati osteneala mea gi aceasta a fost partea din
toati munca mea" ls.
Cunnrl parte nu inseamni ciqtig, asa mi se pare. Citanrl wea si zici:
"am cuprins
in mine tot g6"ndul luxos culegdnd veselia din avuqia mea.
"Nu
Cici mai departe zice:
mi-am oprit inima de la nici o veselie qi inima
s-a bucurat de toati osteneala mea qi aceasta mi-a fost partea din toati.
munca mea" 147.A;adar, dupi ce a trecut prin toati desfitarea care era in
acea parte, alergind spre tinti de la bun inceput gi trecindu-le prin
prisma ratiunii pe toate cele prin care oamenii se desfrteazi cu pliceri:
frumusefea clidirilor, viile, gridinile, bazinele, parcurile, regalitatea,
belqugul de bani, ospegelecu veselia lor, toate obiectele desflti.rii, cum le
numeste el, cu care s-aindeleoricit inqelepciunea lui ca si le afle intelesul
gi si reflecteze la ele gi in care qi-agisit plicerile, at6t ale ochilor cit ti ale
sufletului, explici apoi expresia pe care a intrebuingat-o la incepunrl
cunrului siu, declarind cI toate sunt deqerticiuni. fin6.nd seama de
toate acestea, el declari viata omeneasci si toate ale ei cd sunt
"deqerticiune" rs.
Toate c6te le percep simturile qi cite le fac oamenii, ca
143.Eccl.2, 4.
144.Eccl.2, 9.
145.Eccl.2, 9.
1 4 6 .E c c l . 2 ,1 0 .
147.Eccl-2, l0; Cf. si Epist.XVII (GNO,VIII, 2, 53).
1 4 8 .E c c l .2 . I l .

.scRtn8iExEcE-ftcu

233

si se trucure de cle, toate sunt cleqertir:iune". "Cici am privit spre toate


lu<:rurile pe carc lc-au fd<:utmiinile mele qi spr truda cu car.em-am uudit
<::rszilc fac ai iati, toate sunt. degerticiune gi alerqare dupi vint qi nu-i nici
un folos sub sozrrc" tntt.(l;ci forga Ei activicateasimgurilol. se sfhr.qesc
odati
cu via[a omului cea de sub soare. Natura sensibili nu poate si pitrundi la
celc <lc dincolo qi si ajungi la inqelegereabunitigilor celor.de sus. Deci,
examindnrlu-lc pe toate acestea qi pe altele ascmi.nitoare, Ecclesiastul
invati p oarneni si nu adnrire nirnic; nici bogigia, nici ambitia, nici
tlornnia asupra unor supu$i,nici mindria, nici desfXtarea,nici banchenrl si
nici un alc lucm care in mod greqit e socotit de oameni a fi valoros. Ci si
vadi ci sineurul sfirgit al tuhrror accstora este deqerticiunea, car.enu are
nici un folos,in viitor. Cici cci cc scriu pe api, deseneazi forma literelor
pe suprafagaapei, dar nu rimine nici o urmi, ci toati oboseala scrisului se
mirgineqte numai la gescurile scricrii, suprafagaapei lisincl mina sd faci
gcsctrrilc sclicrii, dar nepistrinrl nici o urmi a scdsului. Tot asfel orice
tru<li penuu voluprare piere, in fata realititii. cici dupi incerar.ea
activititii simgudlor s-a $ters qi voluptatea. De aici incolo nu le mai r.i.mine
trici cr rczenrd celor care sc bucurd cle plicerilc simgurilor., nu le rimine
nici o unni sau rirnisiti, dupi ce s-a sfhrEit activitacca simgurilor penu-u
plicere. Acesta esceinqelesul citatului car:ezice: "Nu este nici un folos sub
soarc"r!{'penu'u cci ce fac astfcl <lelucruri, care se sfhrqescin deger.ticiune.
o! De-am fi lipsiqi noi de acesr,efapre prin harul Domnului nostru Iisus
Hristos, Ciruia I se cuvine slavain veci. Amin.
OMILIAAV-A
$i acum marele conducitor al Bisericii ne introduce in chip tainic
intr'-o qtiinqi si mai clesivdrsiti. Cici dupi ce, prin inviginrrile de p6ni
acum, ne-a curigit rnai intii simgirile gi dupi ce ne-a indepirtat de orice
doringe degarte, care prind riclicini in oameni, acum ne duce gindirea
spre un adevir at6t de hotirit incit ne scuturi de pe umeri odce povar-i a
poftelor cleqarte.Drept aceea si u'agi buni invitiruri Biserica qi si puni
la inimi un adevir', anume, ci incepunrl vietii virfiroase consti in
instriinarea tle ri.utatet. (lici qi atunci c6nd a r,r'utsi ne dea in psalmii si.i
o pregitire penu"u o viefuire cit mai curati, marele David n-a inceput prin
a recomanda fericirea celor deslvdrqiti, asacurn le int6lnim in cele doui
1 4 9 .E c c l . 2 , l l .
l 5 Q .E c c l . 2 , l l .
l.lrrstriirrarea <le rele $i dc:leutate cste pentllr Sf. Grigorie inccputul oricirui urcug

i$:i."-i'ii:.:.(il'ri iriBi'ltlJ;lstule

tot o rcrir'e
derautsli(bepauperlatnandis,
ea.cNci

234

SFANTUL GRIGORIE DE \II5SA

feliciri. Pentru cd, n-a zis de la inceput ci fericit e doar cel ciruia toate-i
"Pomul Cel sidit l6ngi izvoarele
merg neted, adicd cel care s-aaseminat cu
a stiruit numai in
ape[r", cvre ca qi fi-unza acelui pom care nu cade",
2,
"rodul
siu il uj du la wemea sa" ci, drept inceput al
fapte bune qi care
t, cu alte cuvinte si nu
feii.irii, socoate indepirtarea sau ferirea de riutigi"
recnnoqti nicidecum .i *"o fapti ar fi buni, pnni ce n;ai spilat Si n-ai
$ters de pe ea orice pati a riutitii.
Iati, dar, de ce Si prin cuvinte, acest vestit Ecclesiast atrage atentia mai
intii asupra celor deSirte $i trecltoare' aqa cum face Ei doctorul cu trupul
mai intii pricina imbolni.virii midularului
bolnavuhri din care inlituri
respectiv, dupi care sinitatea revine de la sine. Iati de ce el osinde$te
apriat cele diEartea, cdci a spus ci simturile nu-s un judecitor sigur pentru
clea ce-i bun Si cinstit, intruc6.t ne aduce aminte cd' ceea ce doresc ele nu
sullenrlui trebuie despdrgite de
existi in realitate Si cd. inclinirile
desfitirile trupuluis. $i asdel, a ar5:tzt ci ceea ce, intr-adevir, trebuie
urmirit e ceea ce e cu adevirat de dorit, anume ci obiect al strldaniilor
noastre nu trebuie si fie decit ceea ce-i adevlrat, efrcace 9i care-i sidit in
fiinta noastri, un lucru veqnic netrecitor la cei care-l cauti qi care e cu
totul striin de orice de$erticiune.
"$i mi-am intors privirea, zice Ecclesiasnrl,ca si vid ingelepciunea" o.
"am vizut
Dar ca si vid mai limpede ceea ce doream, ne sPune el,
nebunia qi prostia". Cici, cind le pgn fati in fati Si Pe una qi pe cealalti,
devine mai limpede contemPlarea celor Pe care le ciutim. Pe aceasta o
"inqelepciune" "sfat" atunci cind zice: "cine este omul care va
Si
nume$te Ei
"A.tada1 ea ne di si intelegem qi
cite
a ficut ea?
toate
ur-ma sfituirea $i
cum este inqelepciunea omeneasci qi anume c5,ea vine in urma celei care
"sfaC'intrucit ea e intr-adevir
e cu adevirat intrelepciune. Dar o nume$te $
creatoare a celol ce existi cu adevirat 5i care, intr-adevir strnt reale iar nU
"inqelepciunea omeneasci"'
a celor vizute ca deqerticiune li care [in de
Cici, dupi cite imi pot de seama, adevirata inlelepciune Ei adeviranrl
sfat nu sunt nimic altceva decit intrelepciunea care trebuie priviti ca fiind
mai inalti decit oricare alta. Ea este cea in care a {icut Dumnezeu toate,
"toate intru intelepciune le-ai ficut", iar pe de
dupi cum zice prooroculT:
"Hiistos este puterea lui Dumnezeu qi ingelepciunea lui
alti. parte:
2 . P s .l , 3 .
3 . P s .3 3 , 1 3 .
4. Eccl.l, 12-18.
.
"preferat" "clorit" (rd cripctor, ro enrrytrpqrrxov)sunt tiptce petttru
5i
5. Notiunile
5i
nr"r"fil^"riitii.ii.eirvii"i,l. i; it;-i. dle seintalneic si la cleinientAlcx., subrrr' 7,4;la
Grig.
' - de Nyssa,Otrril.I Ia Cittt. Cittt., erc,
6 . E c c l .2 . 1 2 .
7 . P s .1 0 3 , 2 4 .

SCRIERI EXIGE'IICE

235

Dumnezeu" n, inu'u care au fost create Ei impodobite toate. $i daci aceasta


este intclepciunea omeneasci., de a se face prin ea cunoscu[e adevi.rata
ingelepciune qi adeviratul sfat, prin care au fost flcute toate, iar dupi
pirerea mea rezultatul acelui sfat si al acelei ingelepciuni sunt in acelaqi
timp si nestriciciune 9i fericirea suflenrlui gi b5.rbifle Ei dreptate qi
pricepere sau orice alt nume i-am fi dat nogiunii care ne duce la vieguirea
virtuoasi, in orice caz acevsta este ciilea prin care ne apropiem de
cunoa$terea binelui.
"intorcind
fata am privit qi am deosebit ca
$i, dupd cum ne spune,
printr-un cintar ce este de ceea ce nu este, cici m-am incredintrat cI
infelepciun ea are int6"ietate asupra nebuniei cam pe cdt are lumina asupra
innrnericului" s: tot a$a se poate aJla Ei deosebirea intre ingelepciune qi
nebunie daci punem fati. in fatd"lumina cu inhrnericul. Or, eu cred Ei pe
buni" dreptate se poate infelege, cd prin lumina de care am pomenit in
pilda aceasta tlebuie si ingelegem fiinta binelui qi a omenirii. $i aceasta
intrucit, in fiinta lui, innrnericul este inexistent (cici daci nu existi ceva
care sI anuleze puterea luminii soar-elui, atunci inseamni. cd nici
intunericul n-are fiingi proprie), pe clti. weme lumina existi si ioi are
fiinti proprie, iar pildele de care am pomenitaratl cd in sinea lui, riul nu
existl, ci se deduce ca o lipsi. a binelui. in acelagi timp, binele existi qi e
mereu acelaqi, tare gi neschimbabil, firi si se pomeneasci de weo lipsi.
anterioari in fiinga lui. Dimpotrivi", ceea ce e conceput ca fiind contrar
binelui, aceea nu existi. Iar ceea ce nu are fiinti. proprie aceea nu existi
din capul locului. Picanrl insuEi se caracterizeazi. printr-o lipsi de fiingi.,
iar nu prin existenl.a ei. Pe cit se deosebe$telumina de innrneric, tot pe
atita si ingelepciunea e altceva decdt nebunia. Cici pe cit se identifici
binele cu ingelepciunea, tot pe atAtz iztord,qte9i prostia din ri.utate, ceea
ce ne-o spune mai departe inqelepnrl Solomon.
In fond, ce ciqtig avem din admirarea binelui daci. Dascilul nu ne-ar
ardta care-i calea pe care s-o urmim pentru al dobdndi? S-ascultim deci
pe acest dascil ca si putem ajunge qi noi si ne impi.rti.qim din fiinta
binelui.
"inqelepnrl
to.
, zice el, iqi are ochii in cap"
$i, oare, ce wea si zicl,
acezrsta?Nu cumva existi r,r'eovietate din api, de pe pimint, ori din aer',
ca si nu-qi aitri bigagi ochii in cap? Doar, in general, fati de restll
trrrpului, la toate vietieile care au cap, ochiul anume e a$ezatin caprr. ln
cazul acesta, cum poate spune ci. numai la om, care e singurul vietuitor'
8. I Cor. 1.24.
I E c c l . 2 ,1 3 .
1 0 .E c c l . 2 , 1 3 .
prfutciltiis,cartea I, tracl. ronr. "P.S.B." 8,54; iderrr, Convorbire cu
Il. Origen, De "P.S.
rac
lir|c,
ront.
ll:", 8, 337-338.
He
lrad.

236

SFANTUL GRIGoRIE DE \nssA

inlelept, ochii ii stau in cap? Se poate ci aceasta inseamni din capul


locului cd la vietitile despre care se spune ci au suflet existi o potrivire 9i
o corespondenti speciald.intre suflet si mldularele trupegti? Cici dupi
cum in alciruirea trupeasci spunem despre cap ci are intiietate fati de tot
reshrl trupului, tot a$a trebuie si ingelegem, ci in locul capului rolul
conducitor qi de cirmaci a fost incredintat suflearluirt. $i aqa cum spunem
despre cilcii cd e baza piciorului, tot a$a intrelegem ci trebuie si existe o
baza"a suflehrlui, prin mljlocirea cireia se f,ace legitura cu trupul 9i de
unde se pun in mipcare atit puterea simturilor cit si a functiilor lor.
A"gadar, in timp ce puterea de pitrundere si de contemplare a
sufletului e ocupati cu activitatea simturilor, firea ochilor transmite aceste
impresii citre tilpile ei, din care pricini e indreptati mereu in jos, 6ri si
mai poati privi spre zin rnai inalte. Daci, insi, va fi cunoscut
degerticiunea celor din jur qi-qiva ridica privirile spre capul siu, care este
Hristosr3 - dupi cum ne-o spune apostolul Pavel -, ahrnci fericiti ar fi,, dacd
pentru ci ahrnci ar avea
s-ar invrednici, de o privire pitrunzitoare,
nu
nici o inhrnecare si nici o
inspre
ziri
unde
existi
indreptati
privirea
qi
riutate. Marele Pavel, poate tot a$a si altii, tot a$a de mari ca el, iEi aveau
"ochii in cap"l4, pentru ci "in Hristos triiau, se miqcau qi erau" tu. Cici,
dupi cum nu se poate ca cel ce sti in lumini si vadi intunericul, tot aga
nu-i cu putingi ca cel ce-$i are privirea atrintiti spre Hristos si se mai lase
atras spre weo de$erticiune oarecare. A$adar, cel ce are ochii in cap (si
prin cap am inteles incepunrl oriciror bunititi) , acela iqi are ochii atrasi
de virtute (or, Hristos este intruparea deplini a desivirqirii), care e in
acelagi timp si adevir qi dreptate $i nestriciciune si binele desivirsit.
"Intrelepnrl
intru
are ochii in c&p, pe cind nebunul umbli
intuneric"r6, cici cine nu pune 6clia in sfeqnic, ci o pune sub patr7, acela a
6cut din ficlia sa innrneric, intrucit s-a 6cut pe sine slujitor ^ ceva ce nu
existi. Or, de$erticiunea este tocmai cena ce n-are existenti. Doar, tot atit
de mare e valoarea deqerticiunii, pe cdt de mare este $i valoarea
inrunericului. Asadar, suflenrl unui asfel de nebun se inchini numai
plicerilor trupului, el s'a transformat doar intr-o grimadi de came qi in
timp ce priveqte spre ele, de fapt nu vede nimic, cici intr-adevir daci-ti
pironegti privirea numai asupra plicerilor simturilor, atunci nu ajungi la
nimic altceva decdt la innrneric. Nu vezi cit de inseli.toare $i schimbitoare
sunt toate in aceasti viati, incdt cei pe care-i numim priceputi in a judeca
"P.S.B."9,471.
12.Idee similari gi la Origen. Contra lui Celsus,M.I, 34,in trad. rom.
1 3 .E f e s . 4 ,l 5 ; C o l . I , 1 8 .
1 4 .E c c l . 2 ,1 4 .
1 5 .F a p t e1 7 , 2 8 .
1 6 .E c t l . 2 ,1 4 .
1 7 .M a t e i5 , 1 5 .

SCR}ERIEXEGETICE

2't7

pe om, ajung foarte u$or si scuze pe cei ce sivir.qesc filidelegea,


justificdndu-le chiar prin martori, prin avocagi,prin documente sdvir$irea
unor astfel ele fir'idelegi gi scipind in felul acesta de pedeapsi? Cine nu
rimine incremenit in fafa unol astfel de apucituri sucite 9i bine ticluite?
Dar unii ca aceqtiarimin totu$i orbi daci i-am pune alinrri de ochiul care
Prive$te la lucruri mai inalte qi eare e in capul celor care existi cu adevirat.
$i sunt cu adevirat orbi cei care iqi impodobesc ci.lcdiul incoltit de dintii
garpeluir*. cici din clipa in care privesc numai in jos, iqi intipiresc in fiin[a
lor trisiturile picatului. $i aceasta,pentru ci pe cel ce iubeqte riutatea il
urigte sufletul Siu" Ie qi ceea ce se prcami.r'eqtecle citre astfel de oameni e
mai <le plins decit orice alti nenorocir-e. Dar cdti altii sunt in schimb cei
care se lasi dusi cu privirea spre cele bune 9i cigi sunt qi din cei care se
ocupi cu contemplarea lucmrilor care existi cu adevi.mt, dar dintre care
unii se socot totusi orbi 9i nebuni in privinta lucrurilor materiale, a$a cum
se laudi qi Pavel atunci cdnd spunea despre sine ci este "nebun pentnr
Hristos" to. cdci socotinga qi ingelepciunia lui nu Ie intilneai deloc in
nevoingele celor de care vorbim aici. Pentru cd,zicea: "Noi suntem nebuni
pentru Hristos" ca qi cum ar' fi spus: "suntem orbi fati de viata care se
petlece aici, pe pimint, intrrcdt privim numai spr.e cele de sus gi avem
ochii in cap". De aceea zicea cd.a fost fZri adipost qi firi hr.ani, sirac,
riticind, gol, sugrumat de foame si cle sete. Dar bagi de seami ci cele pe
care el le suferise aici, pe pimdnt, le referea la cele de sus ahrnci c6nd a
fost rdpit pini la al treilea cer" 2r, unde se afla si capul spre care-Eiatintise
privirile, silt6nd de bucurie pentnr tainele nespuse ale raiului qi
atintindu-si privirile spre cele care nu se puteau rosti fiind fermecat de
lucmri care u'ec dincolo de orice putere de simtire si de intelegere. cici,
cine nu s-ar socoti nenorocit, cdnd s-ar vedea legat in lantruri, plin de dni,
corabia sfdr'6mati de valurile inspiimdntitoare ale mirii, ginnrit mereu
intle languri?22.
Dar cu toate ca aici pe pimint trecea prin lucruri atit de ingrozitoare,
totu$i nu qi-aindepiltat de loc privirea atintiti mereu spre cap, declarnd:
"cine
ne va despirgi pe noi de dragostea lui Dumnezerr, cea intru Hristos
Iisus? Necazul, sau stlimtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
imbricdminte, sau primejdia, sau sabia?" ". Ceea ce e tot una cu a zice:
cine mi-ar scoate ochii din cap $i si-i mute spre un tir6m dispreguit qi
pimintesc? Iati, a$a ceva ne ponrnce$te si facem qi noi, arunci cdnd ne
18.Fac.3, 15.
1 9 .P s .1 0 , 5 .
20. I Cor. 4, 10.
21. ll Cor. 12,2.
22. II Cor. 11,2Y26.
2 3 .R o n r . 8 , 3 5 .

238

SF,A.NI'I.IL GRIGORII, DE NITiSA

"si ciutim gi noi cele de sus" 24,care e cam tot atAtzca cum
porunce$te
Ei
"ochii
in cap" 25.
ne-ar spune ci avem
"ochii ingeleptului in capul lui", atunci
Dar daci stim in ce chip sunt
sd ne ferim de nebunia care devine intuneric Pentru cei care cauti doar
"Nebunul umbli in intuneric" 26.Iar dupi
viata aceasta. Cici scris este:
"nebun" cel cilre zice in inima lui: "nu este
cum ne arati proorocia, e
21
Dumnezeu, cdci rau stricat si uriti s-au ficut intru me$tequgurile lor" .
Urmarea fireasci dupi cele spuse e ci de acum inainte celor legaqi, in
chip slugarnic, doar de viata aceasta, li se potrivesc cele spuse, ca unora
care socot ci moartea e cea mai grea dintre nenorociri, iar despre weun
cdqtig care ar proveni dintr-o viati virtuoasi spun ci nici nu poate fi vorba,
cici si intr-un caz 5i intr-altul viata se sfhrgeqtein acelaqi fel, pentru ci de
moarte nu putem scipa chiar daci am duce o viati oricdt de imbunitititi.
Ficdnd asfel de observalii, ca gi cum ar fi vorba de persoana lui
proprie, autorul combate din nou ciuditenia celor care au adus vcrrze, ca
cele de mai inainte, ca unii care cugeti cu tohrl nesocotit qi nepotrivit cu
firea lucrurilor, iar prin aceasta el arati cu cdt e mai de pretr virhrtea decdt
picanrl ci adici egalitatea dintre ele nu se poate dobindi prin fapnrl ci pi
una qi cealalti au parte de moarte, ci adevirata deosebire dintre ele o
gdsim abia prin rezultatele bune sau rele care se vor vedea mai tirziu.
Cici, iati, cum e formulati, cuvint de cuvint, aceasti obiectrie: Dar am
cunoscut $i eu cd aceeagi soarti vor avea toti. Deci am zis in inima mea:
"Aceeagi
soarti ca qi cel nebun avea-voi si eu qi atunci, la ce-mi foloseqte
inqelepciunea? $i mi-am zis in inima mea ci qi aceasta este de$erticiune.
Cici pomenirea celui intrelept qi a celui nebun nu este vesnici, fiindci in
zilele ce vor veni,amdndoi vor fi uitati; anrnci qi inteleptul moare intocmai
ca $i nebunul"28. Dupd care adaugd cd a socotit wednic de dispref toate
cite le urmirise cu toati inima, inainte, cdnd a imbritisat de$erticiunea,
socotind-o drept bunitate. De aceea, spune ci a urit tot ce a privit cu
trudi gindindu-se la cele care l-au supirat in viata aceasta,nu numai pe el,
penqu cd n-a mai ajuns si aibi parte de ele cit a triit, ci qi pe cel care
urma si vie dupi el, cind qi pe mai putin folos se putea conta, din pricina
nesiguran[ei viitorului care nu se putea cunoa$te de mai inainte. Cdci, iztA,
"Drept
ateea, am urdt ia\a, cd vicleani este asupra
inseqi cuvintele lui:
mea fapta cea ficuti sub soare, ci toate sunt deEerticiune qi vdnare de
v6nt" $i am urit toati osteneala pe care am ostenit-o sub soare, pentru ci o
24. Qol.-Ll'25.8cc1.2,14.
26. Eccl.2, 14.
2 7 . P s .1 3 ,I ( e d .l 9 l 4 ) .
28. Eccl.2. l5-r6.

SCPJERI [,XH,GI]])CE

239

las pe ea omului cal'e s-a niscut dupi mine. $i cine qtie, oare, ingelept la fi
sau nebun? $i, oare, stipini-va toati osteneala cu care m-am ostenit si
2s.
m-arn sfi'iduit sub soare? Ci $i aceastaeste de$elticiune"
$i cdnd a griit acestea a vorbit cu arnil'iciune qi in acest scop $i'a
pus-o la inimi si vadi daci intradevir una gi aceeaqi dobdndi cdstigi si
cel care qi-a U'dit viata in virtute ca $i cel cal'e nu qi-a dat in aceasti privingi
nici cea mai mici su'iduinti. De altfel, ne-o sPune el insuqi, ci una este
tru<la pe care o depunem pentm dobdndirea inqelepciunii, a cunoaqCeriiSi
a birbitiei Si alta cca pe cal'e o gustim la mdnie gi la durerile provocate de
alergiturile pe cal'e le facem in viata aceasta.A pune pe una alituri de
cealalti nu-i numai un llrcru fXri rost, ci Si o dovad[ de nesocotinti. Cici,
"$i
am inceput si mi las
iati, cu ce cuvinte exprirni el acest adevir':
deznidijcluit pentlu toati munca cu cal'e m-am ostenit sub soare. Ci este
om care se ostene$te cu ingelepciune si cu stiintd oi cu birbitie 9i va da
partea sa omului, care nu s-a ostenit intru aceea, ci qi aceasta este
{eqerticiune $i rlutate mare. Cici ce are omul din toati osteneala sa si clin
alegerea inimii sale, cu cal'e s-a ostenit sub soare?Cici toate zilele lui sunt
ale <lurerilor Ei a mdniei mingAierea lui, cdt nici noaptea nu doarme
30.
inirna lui. Ci gi aceastaeste deserti.ciune"
$i iarisi iqi pune autorul, lui insuEi, o alti intlebare, $i anume, din
partea celor care socot ci mai curdnd si doreasci o viati de pliceri de9lt
una mai inalti si t'dstoarni ceea ce s-a obiectat, aplicdndu-5i lui
amin<loui rezolvidle, a<lici atAt I'ezolvarea cl't Ei obiecgiunea. $i
observatia nu era alta decdt ci iru trebuie si admitem cd ar exista alt bine
decdt ceea ce-i place fiecitttia, cu alte cuvinte am reduce totul la mdncare
Si la biuturitr. Dar la aceasta s-a rispuns ci nu mincarea Si biutura
hrlnesc qi veselescpe om, ci intrelepciunea $i cunoa$terea qi ca atare binele
a ingelepciunii si a
aclevirat consti tocmai in ciutar-ea cu rivni
cuno$tiniei, cdti vl'eme pl'omoval'ea poftelor trupeqti duce la zdr-uncinar-ea
vietii sufleteStiSi la de$erticiune. Iati, prin ce cuvinte se exprimi aceasti
"Binele din om nu-l folmeazd, ceea ce mininci qi ceea
inalti invitituri:
ce bea el, ci va arita sufletului lui ci binele vine din munca lui. Pentru ci
si aceasta am vizut-o, ci din mina lui Dumnezeu vin 5i una si alta. Cici,
cine poate oare sd mindnce Si si bea firi sI mulgumeasci Lui". Pentru ci
omului care este bun inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ii di
inlelepciune, Stiinti qi bucurie, iar pfcitosului ii di sarcina si aclune $i si
29. Eccl. 2,17-19 (ed. 1914).
30. Eccl. 2,20-23 (ed. 1914).
31. Se uare ci Sf. Grieorie se referi aici la invititura filosofului Epicur (nrort in anul
este inceputul si telul uneivieti f'cijcite, bunul nostru
270 i.llr.) cire declara ci'plicerea
cel <tintii 5i propriu" (Di6gqne !aer1i,gs, Despre vielile Si docvinele filosofilor, vad.
B a l r n u s - F r e n k i a n , B u c u r e s t i , l 9 6 3X,, 1 2 9 ) .

240

srAvnrl crucoRrEDENlssA

sEnngd pentru a da celui ce este bun in fata lui Dumnezeu. $i aceastaeste


deqerticiune 9i vinare de vint32.
De acum inainte, acesta este intrelesul celor scrise, prin urmare
contemplarea logici a lor este cea pe care am schigat-o rnai inainte. E
cazwl, asadar, si repetim din nou cele spuse qi si potrivim cu griji
tilmicirea cu textul cuvintelor. "Cici am cunoscut gi eu ci aceeaqi soarti
vor avea totr. Deci am zis in inima mea: "aceeaqi soarti ca qi nebunul
avea-voi qi eu: atunci la ce imi foloseqte ingelepciunea?" 33 Aceasta e
observagiape care Ecclesiastul qi-o pune siegi.
Iar daci moartea decide 9i de unul si de altul, iar virrutea nu poate
scdpa de moarte pe cel care s-a licut inlelept, atunci zadarnici mi-a
devenit si rdvna dupi ingelepciune. $i ahrnci, care-i rispunsul la cele
"Eu,
obiectate?
zice, in zadar am mai spus acesteain inima mea: cel nebun
din prisosul lui griiegte, ci gi aceastaeste deqerti.ciune" tn. CAci amintirea
celui intelept nicicnnd nu vzrfi pusi aldturi de cea a celui nebun. De aceea
osindeqte o asemenea observagieca frri rost qi lipsiti de legituri logici,
socotind-o nebuni, pentru ci nu face parte din invititurile
sinitoase qi
nici nu-i luati din comoara adeviratei ingelepciuni, ci e un fel de
stdrpinrri ieqiti ca o spumi dintr.o minte bolnavi. Cici scris este, "cel
nebun din prisosinti griiegte" tu. Iar a te folosi de asfel de vorbe e un
lucru firi rost qi care nu aduce niminui nici un folos, mai ales ci in
aceasti carte autorul gi-a pus in gdnd si convingi pe oameni si nu se ia
numai dupi ceea ce vid.
In fond, cel ce lupti imponiva invitihrrii noastre, pleacd de la cele ce
se vid. $i moartea inci este una din acestea. $i anrnci ce zice? Ci judecata
nu se face intre viata virtuoasi Si cea desfi'dnati ca gi cum numai
nelegiuinrl ar fi osindit si moari trupe$te, pe cind cel bun ar rimine
neatins de moartea trupului, ca gi cum nu am gti in ce consti nemurirea
pentru cei virtuoqi Si nici ce inseamni moartea pentru cei ce vieguiesc in
Idridelege. Or, dupi cum am spus 9i mai inainte, pomenirea celui drept
triieqte la nesfhrqit pi se prelunge$te pste veacuri, pe cind nebunului i se
stinge gi amintireatu. Cfci Ia asdel de oameni s-agdndit qi proorocul cind a
"pierit-a
spus:
pomenirea lor aievea gi pe fa$" t7, ceea ce vrea si spuni: "cu
"pomenirea
sunet mare", cd,ci zice:
celui intelept ca $i a celui nebun nu
*,
este veqnici"
ci pe clnd viafa celui ingelept se inveqnicegte prin
amintire, pe cel nebun il va acoperi uitarea. Cici in zilele ce vor veni,
32. EccL2,2+26.
3 3 .E c c l .2 , l + 1 5 .
34. Eccl.2, l5-16.
3 5 .I d . 2 . I 5 - l 6 .
56. f;.-;;i.;;ai
sus(GNo,v, 361, r0-ls).
37. Ps.9. 6.
38. Eccl.'2,16.

scRt!:Rt FtxtGulx:r

241

coate ale nebunrrlui vor fi uitate, dupi cum se spune in Scdpturi: "in zilele
cc vor veni toate vor fi uiurce" 3e.
A5arlar,<l;rt:ii<:elinlclcpt triieste datoriti ingelepciunii lui, pc cAnd cel
netrun va fi nirnir:it rle rnoartca uitirii, atunci spunc-rni, zir:e el, cum poli
"inteleptul
cre<le ci si
lnoarc deodati cu cel nebun?40.Aceasta-i pricina
pentrar care spune autor-ul ci nebunul moare de durere 9i de mgine
Pentlu toate cele inuu care s-a zbitrrt in a<:eastivia[i intocmai ca cel care,
incercind si sc lecuiascdcu rniere, a inghigit din ea cu licomie, dupi care
vorniti, clczin<l ci are gust riu odce leac dulce care-i de un gust.
aserrrzlnltornriclii, againcit c6.ndisi arluce aminte uriqte chiar qi rnierea,a
cirei sc6r'bi tretruie s-o inliture prin alti doctorie. De aceea, cine s-a
incir'<;at p;lni la dezgust <le desfltirile dupi care era ahtiat, a ajuns scirbit
qi infcctat <le nrqinea faptelor sale, a ajuns si-qi vomite mirnrdsirile ca qi
curn arfi elirninat <lin el ceva veninos strigand ci nu-i mai rrebuie o astfel
dc viati qi <leclarinrl astfcl: "<lrept aceea am urit viaga,clci rele sunt cele
(:e sc pcfi'cc sub soarc" tt. $i - zice nrai <lepartc- nu numai fatzl de altii, ci si
fati dc rninc insumi rn-am inriit prin ccle pe care le-am frcut sub soare.$i
nici o llcdnicic nu se alege din toaui ur.rdarnea, ci infumurare sunt toate
su:irlaniile rnele, porniri 9i poftc goale, penult cI toate sunt tle$er.ticiune
qi vinale de vdnt.
Dar si in alt chip spune r:i-i r,r'ednici de disprcg alergitur.a de pc
p;im:int qi anumc nu nuntai cec:r ce-[i ftrci gie, ci q;iceca cc ce chinuie
giin<linrlu-te czi ai implinit lucruri care vor rimine dupi tine gi pe care
tc-tri zbinrt si ai a\ut rrorocul si le faci aici, pe pimdnt, curn sunt
constnrit'ea coritriilor', a porturilor, a;czirninte strirlucite si mirete pen0u
zrpirr:rlc $i penu.u lo<:uit, prirlvoare, cul'[i $i tulnuli, clddili impundtoare
rle(:esarc nrunr:ilor agdcnlc, tot fclul tle pdduri, cele mai incantatoare
livczi si po<laorii intinsc cit rnirile pre(;um qi odce zrltfel tle lucrirri, de
<::rre-ipat'e t'iiu odcui rlin cci (:are s-zlustriduit si le ridice $i al ciror folos il
r? trage alft:incva care vine dupi el.
L):rr nu-i sigur ni<:i czi zrmqiava <luce Ia picat. CIci nu e reguli ca din
(:iluza cunoaStcrii sirngurilc fiecirui om si fic osan<litc, si faci cunoqtinld
cu astfel de r':iutiqi. Pcnuu ci - zice cl - cu am lucrat a$a m6nat de
inqelcp<:iunc. Sirntinclu-mi nevinovat i;i liber ca un pui faqi de pomirile
iosnicc alc firii, lc-rur supus i:rriqi prin frina raqiunii qi le-arn arlus sub
irs<:ulErrczr
ci. Cici cinc 5tic, zicc el, <lacr-t
i;i t:cl care vine clupl mine va qti
sa-5i stipineits<:ir pliir:crile qi nu sc va supune mai curind r:zr un rob
prrrnilil<lr putcnricc ale poftclor'? Dc a(:cc:?I,zicco', "am ur6t toati munca
39. Eccl.2, 16.
4(). [.-r;cl.
2, 16.
4 1 . 1 . - c r : 1 1. 27 ,.
4 2 . l ' - < : t :2I,. l 8 - 1 9 ( r : < 1l .9 l 4 ) .

16 - SfdrntulQrigorie de Nyssa

srAran ll cp.lcbRlE DE NrssA

242

pe care am muncit-o sub soare, fiindci voi lisa-o omului care va veni dupi
mine! $i cine Stie daci el va fi ingelept sau nebun $i care stipnni-va peste
toati osteneala, cu care m-am ostenit 5i m-am priceput sub soare?".$i iati,
care, cred ci este intelesul celor spuse adineaori: si nu-l laqi pe om si
lunece in viati, ci datoriti unei cugetiri ingelepte si ajungi acolo, incit
daci cineva vrwev si qil faci rob, si se vadi cd.are de-a face cu un stipdn,
i.
iar nu robit de acela.
"stipini-va, oare, cel care vine dupi mine toati
Cit despre cuvintele:
osteneala mla, la care nu prin patimi, ci prin ingelepciune m-am trudit?"43,
"farmecul
"tntdi"
wea si ingeleagi
acestea arati, cd,prin ceea ce a numit el
plicerilor" 9i aceasta pentru ci numai prin sforgiri, ca printr-o lupti grea,
qi-a dat consimXiminnrl si guste din pliceri, f,apt care trebuie numlrat zice el - tot in rdndul deserticiunilor'
in acelaSi timp, Ecclesiasnrl rispunde qi altora atunci cind e invinuit
ci Si-aretras sufle[ul fati de lumea de aici, ficindu-Si cunoscuti vointra qi
prin scris. CXci de fapt a Si fost invinuit de cineva cale gre$ea fati de
ireapta socotinti afirnci cind a u)Lzutctr existi o diferenti clari fati de
cele ?loui feluri de vietuire. Dintre ace$tia, unul obiectz, cdia\z virfuoasi
se indepline$te numai cu greutate, Pentru ci ea nu s-ar impica_deloc cu
dorintele firii omeneqti, iar celilalt susdnand dimpotrivi ci din Partea
celor virtuoqi n-ar trebui sA ne a$tePtim la nici o oboseali, singuri truda
trupeasci fiind cea care macini pe om. Cnnd, deci,cineva se promrnti
impouiva binelui, dispretuind pe unul czre a inaintat in intrelepciune,
a.6lu dovedeSte ci o asdel de socoteali este nu numai greqiti, ci 9i
"$i
m-am retl'as,zice, cu.inima pradi deznidejdii
riuticioasi qi nedreapti.
aa.
fad de orice trudi p" .at" am trudit-o sub soare"
"m-am retlas?" Nimic, decit ci existi oameni care se
Ce wea si spund
trudesc cu inqelepciunens, cu buni Stiinti Si cu birbitie, dar ci existi Si alti
oameni care n-au vnrt si Stie nici de cea mai mici osteneall spre bine.
Dar-, atunci, de ce se f,ac pirtaSi asfel de oameni la rispligi atit de mari?:
s (bineinteles
"$i
omului, zice, ise va da palte chiar Si din ce nu s-a tludit"
din ce nu s-a U'udit in bine, in loc si spuni: viata aceasta i se va rindui in
a7.
"Dar
aceastaeste deqerticigne qi un riu nesPus de mare"
loc de bine).
$i cum si nu fie mare riutatea, cind se Stie stridania 5i alegerea
liberi, pe care le pun oamenii in truda lor? Cici doar aceastz e ceea
"Ci
ce vor sd spuni cuvintele:
$tie omul ci n-a1e nimic din toati
nu. Ce
osteneala ru Si .litt alegerea inimii sale, cu care s-aostenit sub soare"
43. Eccl. 2, 19.
44. EccL 2,2Q.
4 5 . E c c l .2 , 2 1 .
46. Luca 16,25.
4 7 . F , c c l 2. , 2 1 .
4 8 . E c c l .2 , 2 2 ( e d . l 9 l 4 ) .

3l t; :):)Ilrt?tuq'l('!l{ l{irt(tq

.i, ':

rll .iit

aqn cb etrogh{)ls}n6le -al

SCRIERI EXEGETICE

r: I i / ; :ii'

243

"qtie"? Iati, ce: "Ci


wea si spuni cuvAnnrl
toate zilele lui sunt ale durerilor
4s.
si a miniei m6.ng6.ierealui, incit nici noaptea nu doarme inima lui"
9i,
intr-adevir, incurcinrrile in care ujung" suflenrl in viati ii aduc atiltea
nepliceri ca qi cum ar fi vorba de niqte porniri neostoite, care din dorinta
de a avea mai mult, biciuiesc neintrerupt inima omului: cici silinga de a
avea mereu mai mult mistuie nu numai bucurindu-te de cdte ai, ci mai
ales intristind-o pentru cate iti lipsesc, aga incit zi 9i noapte te sfhsie
aceasti durere, chinuindu-te fiecare din ele pe r6.nd, ziua mistuindu-te in'
osteneli, noaptea grijile alungindu-ti somnul. $i-atunci, pentru cel care
observi aceste lucruri, cine nu va recunoa$te ci o asfel de alerginrri nu-i
decdt o deqerticiune? De aceea 9i adaugi. la cele spuse inainte: "$i aceasta
este o deqerticiune!" s.
$i din nou atinge iari.si alti obiectiune.Iati., cum a fost formulati ea:
Dascile, in zadar insiri cele ce se afli in afara noastri, in schimb, daci
venim la cele pe care le-am primit iniuntrul nostru, atunci desigur ci nu
le-ai mai osdndi drept degerticiuni. Pentru f"ptrl cd, atit mancarea cat $i
biutura se petrec in noi, nu trebuie si le combatem, ci si le socotim o
binefacere dumnezeiasci. Iati cum se exprimi Scriptura5l: "Nimic nu-i mai
bun pentru om decit si min6.nce gi si bea 9i si.-qi desfiteze suflehrl cu
multumirea din munca sa. $i am vdzut ci gi aceastavine numai din mina
qi si bea 6ri si
lui Dumnezeu. Cici cine poate oare si minince
multumeasci Lui?".
l
Acesta e cuprinsul obiectiunii adusi dascilului de citre avocatul
oricirui
om bun acest "doctor al
stomacului. $i - ce rispunde
inlelepciunii?" intre allele gi aceea ci acest plus de bine produce
impotrivire, spre a evidentia ci el trebuie inqeles ca potrivnic bunititii
adevirate, dar nicidecum debitorului zimislit numai spre a sluji ceringelor
stomacului, in care scop, in loc de ratiune are doar guri de rontiit, pe,
cind omul cel adevirat tri.ieste dupi chipul Celui care e singur bun. Cici
Dumnezeu n-a consfin$t legea numai in vederea hranei cu care se
"i-a
infrrndi bonrl dobitoacelor ci, dupi cum sti scris, in loc de hrani,
dat
"spor
ingelepciune qi minte gi veselie" u'. Aldel, cum ar putea insemna un
de bunitate" cele cu care se indoapi fiarele? "Nu numai cu pdine va trii
omul" 53, acesta-i cuvinhrl invi$nrrii
celei adevirate. Virhrtea nu se
hrine$te cu pnine, nu prin cirnuri prinde putere qi se dezvold puterea
suflenrlui, ci viata cea desivirsiti are nevoie de alti hrani pentru a se
intrema qi a creqte.
l

7
F

49.EccL2.23.
50.E,ccl.2.23.
5 1 .E c c l .2 , 2 + 2 5 .
5 2 .E c c l . 2 , 2 6 .
5 3 .R o m . 1 4 .1 7 .

snAvtut.

cRtc()Rtt- DE flllis.\

l-Irana binelui vinc <liu inf ittare, piinca ci o f<rnneazdinqclep<:iunca,


adcvzirata ci bucituri cstc <h'cpLrtca,zrtlcr';lrau ei bauhrri e nepltimit'ca,
plirccrca ci nu izvorirqtc <lin pliccl'ile trupului, carc-ti <laudoar scnza[iir (lc
plirc:erc,ci a<levitaut pliccrc sc $i nutne$tc a$a,<lar $i pt'o<luceo bu<;ude
<:urati. (lzici <lc a(:eeai s-aSi clirta<:cstnunle pcntl'u ci fiinta ei inseatllnit o
<lispozigiesuflctczrscirbuni Si t:urzrui Penuu czi inu.adcvir cin<l ai o buni
cugeplle atunci tc qi sirnti irnbun:ititiC suflcte$te. De aceea trebuie sI
"cici
irnpdrigia
invigzlrn si <lin acesteaccca ce am invilat si rle la Apostol,
lui Dumnezcu nu este ntitrcat'c i;i lr:-ruturzl,r:i dt'eptatc q;ipace 5i bucurie in
t'''. Iar ccle pe carc oalnenii le urmit'cs(: cu pofte pltimase,
Duhul Sfdnt"
srrnt alergiri qi irnpt'i$tjeri sufletc$ti alc picitoqilol' <le la <:cle superioare
sprc r:elejosnicc, (:u cat'eumplu ilrtl'eg ristirrtpul cAtdurcazit viata, in care
"<:are <:rede ci e trun
scop iqi si macini itru'caga nizuinti. Asarlar, cel
n5,?l<:clanu-Si clii sealna ci se
[ine bun tocmai
inaintca fetci lui Duurnczcu"
gtlt'a mea,
(:e
chiat'cu
spus-o
zltn
estc o tlc$crti<:iune. Cici tl(:cast2t
prin ccea
"<:clui
picitos i-ir <lat griji s;r umblc $i si atlunc, czl si
pcntru ci se spunc:
<lca t:clui trun inaintca fctci lni Durnnezcu, <:isi at:castzrcste <le$clticiunc si
n".
r".inarc<lcvint"
Drcpt:lceca, citc irrn inviilat clin <:itircarlc az), exarnillan(l in paraleli
binclc $i l'irul, sit t'tc fie sprc :rjutnt', sPt'c a nc fcri tle osAn<lii,Ei t'czctvi
pcnbr.l in(h'cpuu'c s1>rc rnai binc, inUrr l-histos Iisus D()tnntll Il()stl'tl,
Ciruia nriril'c sc ctwinc in vc<:i.Atnin.
OI\{ILIAAVI.A
"Pcnou orice lucm cste o clipi priehricd
9i \l'crne pcntm otice
i'7,
inrlclc:Uricirc sub cf:t'" iati int:cpuftrl <-ttvitrtcl()I'cal'e au fost pusc in faga
noasu'ir, sprc: Inc<litarc.$i oboseala exatninirii nu-i tnicii, insi Si cir;tigul
dupi ace:rsti oboscali e vrc<luic <le ea. l)at' poate czi scopul t:clot'
contcnrplatc in celc de pini a(:trrn ni se tlczviluic parqial toctnai pdn
acccil ci urtncaz:i si ni lc <:onfit'mc Si inlintttirca logit:i a st:ricrii. In
ctwintele anterioalc coate au fi-rst osintlitc r:a <le$artc,t:a fiin<l (:u c()tul
lcfolosit<larc, toate cite lc urrnireqtc ornul in via[a sa. A fost ptinrit ca
binc doarr a(:cca <;i o'cbuic sf, plivirn cu atcutie <lupzi atcclc t:ugc:te alc
rnin(ii cirrc nc-au fost si<litc in t::rp, in schirtrtr sil nt: fic hrani suflctcztsci5i
inrp<ltrivirca l:r r:clc (:e sc tltill'gincsc tloar la pl:'it:cr-ilctrupcr;ti"*. Rintdne si
(:rul()il$tctn in t:c t:hip trelluic s:i triirn vit'ttrossi tla<:ilin s<:opuluuci nrai
5 4 . I { o r r r .1 4 , 1 7 .
55. l'ir:I. 2,2ti.
5(i. lic<:I.2. 2(i.
ii. l.
57. l'-<:r:1.
2, 24-26.
frt'. l'.r:<:1.

,c -,

!f .FI

scRtt:Rl F.xEGEl)cF.

245

ltune rcu$itc U'cbuie si folosirn o anumiti indemdna1e sau metodi. [,a


a(:es6cas-a gzindit aut()Iarl cinrl ne-a (:erut in prcfaqn citrgii sd <:crcetim t:ele
"pcntru otice lucru
(:c sc ascuncl tlincolo <le cuvintc atunci cind a spus ci:
t!'.
escc rl clipi priclnicl 9i vl'et)te penu'u <lt'ice itr<lcletnicit'e rlc sub ccr"
CIci daci s-ar aplcca <:inevamai spre adinc, ar gisi ci in at:estecuvinte e
<:uprinsi o adincd filosofie, irt6t spre contemPlat'e, cAt qi spre sfaturi
folositoare. Iat' daczi ar tlebui si vot{rim pe scurt de o anttmiti cale spre a
contcmpla <:uvitrtele respecfive, nc-aln exprima (lam a$a: o Parte din
crcaturilc cxistentc sunt (lc ordin lnatcl'ial 1;i scnzotial, altele sunt de
natul'ii spiritualzi $i netnatetialnicS"t'. Dintre acestcil, cele firi de Uupuri
<lcpigescputerca de inqclcgcre sau cle cunoa$tere Prin simquri, dar pe care
vorn in[elcgc-o nurnai cind nc vorn fi dezbricat cle simturi. In schirnb,
simtirca carc sesizcazit lumea materiali n-are Puterea cle a trece qi in
Iurnczr ttrpurilor cet'eqti,nici si trea<:i Peste grani[ele simCulilor. De aceea
nc qi vorbestc invltitur?r noastri in contra<lit:toriu atit tlespre lucrurile
pirnintcgti ciit qi <lcspreccle cel'e$ti,pengu cit si nu vietuim in riticire.
cste legati de call"Ic, <le aceea
Ac:castii viatii pirninteasci
contenrplarea binclui c intrrnecati oaI'ectltn de cele provcnite prin
siln[uri. Avcltr ncvoic tle o Stiintd oarccat'e Pentllr a .jutlcca ce-i bine,
pcnuu ca o anru)ritit rcguli si ajutc lir rlcsfiquralea u'etrutilor. lati pe scurt
cc lle propunc iuvitittut':r penU'u ca via[a si tlct:urg.i iu tno<l cuviincios.
Mai inuii sc sprutc ci. cloui sunt (:r'itc:l'iilecarc arati dacd ginta pe care
o uln"ririrn cste rur lut:r'u btrn gi cinstit qi antrtne: la timp qi t:u misurit'1. Ot',
a<lineaori, tocntai a(:estluclll l-a prccizat 9i inlclepnrl nostlu, cind a zis:
"pelltlu orice luclu este o clipii pl'iclnici
Ei vl'elne penuu orice
*i:r.in lo<: tle tirnp trebuic si intrelegem ci s-a gin<lit la
iirleletnicirc"
ptisuri, penttu ci ol'iunde are loc ceva, aceea se tlesfii;oirt'I inu-un anumit.
tintp. Acestea sunt tlcci critetiile binclui, <lzrrinci nu pot spune tlaci
cineva facc numai faptc bunc, pini (:e acest lucm sc va dovecli. Ci cea mai
se desfi$oari inu.adevir cinstit,
mare parte din viata bine orinduiti
odcine o va putea c()ntrola singur. Cici cine nu $tie ci vittutca esrc mesul'a
(:u care se n'lisoaral I'iaqa';:ra jumitate <lin cei vizati? Cici nu poate exista
\zirtute la cincla la carc czrori lipsegte ori intrcce rnisula, culn se intimplS
lir r:ci cu suflct ntare, ori ieriit <lin comun, la c:al'eccea ce lipsc$tc estc
tinrirlitatc, iar' <:eea t:c intrccc misum cste itr fon<l rl intlrizneali prea
nrale. De aceea, qi unii <lintre ingelcpgii profani, furind poate tlc la ai
59. llccl. 3, l.
6O. ldcc intilniti gi irr scricrca l)cs1lrc faccrea otttu/rri, cap. VIII, scrierc inserat.i in
:rccst voluttt.
(il . .|)csrlrc ftcerea orrrrrftri.ca;r. XIll.
rsol $6'ts ra'
.1.
6 2 . E r : r : I3. , l .
;5tr':
(i3. r\ristotcl. Jiti<:;r
N i < r l r t ; r l u ' < : ; i 1 1 , 6 , 8 . ' - ' . 0yIi

SFANTUL

GRIGORIE DE T.IISSA

no$tri intelesul aceshri text, au gisit de bine si-l formuleze sub formi de
"nimic
sentinti pentru amdndoui cazurile de minus qi de plus stabilind ci.
"misura
un.
Prin amindoui se arati, ci
e cea mai buni."
peste misuri" 9i
ceea ce nu-i destul, in raport cu misura care se cere la virhrte, aparfine
celor os6ndite, pe cind ceea ce intrece misura, se respinge.
"la
Dar Ei cnnd e vorba de ceva
timpul potrivit" rar aplica aceea.$i
reguli, cici nu-i bine nici daci. ceva apare inainte de timp qi nici daci.
intArzie de termen. Cici, ce ar folosi plugarul dacd ar secera griul inainte
de a se fi copt spicele sau dimpotrivi., daci l-ar secera dupi. ce boabele s-au
scunrrat de pe pai? Nici intr-unul din aceste caztxi stridania n-ar fi
inctrnunati de succes cici si intr-un caz si in celilalt nepotrivirea sorocului
de secerat ar duce la compromiterea recoltei. Iar ceea ce s-a spus in parte,
e valabil 9i pentru intreg. Se stie ci acelasi lucru se int6mpli. si in
navigafie, at6t in cazul cind se acgioneazd inainte de vreme ori dupi
sorocul ei. Dar ce si zicem despre tratamentele medicale, in care graba
sau intdrzierea pot deveni primejdioase sau lipsite de efect daci ele nu se
"cu
"la
misuri"?65. $i ci aga stau lucrurile reiese qi mai
aplici
timp" 9i
limpede din pildele prezentate de EcclesiasL
Dar de ce ne-:un ales si dezbatem asfel de probleme? Pentru ci nici
lucrul lipsit de misuri nu-i bun qi nici cel care nu-i sivdrsit la timpul siu;
bine gi de dorit este numai cel care indeplineqte amindoui conditiile
amintite. Daci se caud numai una din ele $ nu s-ar tine seami $ de
cealalti, sar dovedi nefolositor chiar qi ceea ce s-a realizat in cealalti
parte. Dupi cum, cind ne a$ezim la drum, actionim cu amindoui
picioarele, iar daci un picior nu ne mai ajuti din pricini de boali, ahrnci
devine nefolositor qi piciorul sinitos, tot a$a e cazd gi daci ar lipsi
"misura" din conditia "la timp", sau.acest "la timp" ar lipsi fati de "misura"
necesari, pentru cd, atAt partea care lipsegte, cit gi cea care e prezenti,
aclioneazd numai de comun acord. De dorit este ca misura si apari cind
"la
vreme"
trebuie, dar atunci $i ea rebuie si fie bine dozati.. $i conditia
"misuri",
trebuie s"o intrelegem ca
pentru ci in fiecare caz trupul este
unitatea cu care se valorifici misura lui66. Oricum, coate cdte se intimpli
au loc in timp si de durata fiecirui eveniment depinde si distanta de timp:
mici, daci durata a fost mici, mai mare, daci timpul este misuri pentru
zimislire, mi.suri pentru formarea spicelor, mi"suri pentru coacerea
roadelor, misuri pentru navigagie, misuri pentru plimbare, misuri
pentru fiecare rsti a prunciei, a copildriei, a adolescenfei, a tineretrii, a
birbitiei,
a celei dintre doui virste, a celei in puterea vdrstei, a virstei
q!.Diels-Kranz, Fragmentele presocraticilo.r,ed. S. 5i Const. Noica, Ia$i, 1974, p.
(Cleobul,So/onetc.).
' 10+105
65. Aceste doui expresii erau foarte frecvent citate gi aplicate de antici in toate
domeniile.
. rrror'r.r':
r;rii i .1.
66. Aristotel,De gener.anim.,lV,lO,777a, rl ,

SCRIERIEXEGETICE

2+7

inaintate, a biu'dnului qi, in sfir$it, a moEneaguluittt.Daci, a$adar,nu toate


(cdci, intruc6t apar pi alte
evenimentele se peu'ec in acela$i ti-p
imprejuriri, nu-i cu putingi ca aceste soroace si fie mai mult sau mai pugin
aceleagi pentnr oricare eveniment), penuu toate cite cad sub' mi.sura
timpului, timpul es[e misuri generald pentlu toate, dupd cum s-a spus,
intrucit el le cuprinde pe toate $i pentru ci misoari tot ce apare $i tot ce
se int6mpli. Cdci dupi cum in virsta omului ceea ce odati a trecut aduce
slibire, pe c6nd ceea ce incd nu s-a maturizat e supus dezordinii, cea mai
buni ecrpi o constituie rnijlocul dintre acesteaarndndoui, ca qi cum, prin
el, sclpim rle doui nepliceri: astfel pornirile tineregii nu mai amenintrd
dezordinea, iar calmul elimini sleirea bdu'inetii, aqa incdt prin unirea
fortei cu intrelepciunea se eviti deopotrivi gdrbovirea adusX de bitrdnete
"vreme
ca qi nechibzuinta tineretii; tot a$a rdnduind Cel ce r-6,nduieqte
penfiu orice lucru" 63,depirteazi qi de o parte qi de alta riutatea cea fr,rd
de misuri, osdndind ceea ce nu s-aficut cu socoteald qi inldnrrind ceea ce
lipsea.
Dar inlintuirea logici ne spune c-ar fi u'emea si purcedem acum
direct la tihnicirea unor astfel de cuvinte insullate de Dumnezeu cum este
qi acesta: 'Vreme este si te naEti qi lreme si mori" ttt'.Mai intAi trebuie si
observim ci foarte pouivit a ficut Domnul aceasti impelechere, punind
in legituri, in aceasti scriere, nasterea cu moartea. Cici, neapirat, dupi
na$tere urmeazi moartea qi fiecare na$tere iqi pierde urma prin moarte.
Pentru ca si se ararc cat de strfns unite sunt moartea Ei nagterea, pe cei
cufundati in a<l6ncul vietii desfrinate si care indrigiseri
viata
piminteasci, ii trezcate amintindule de moarte ca $i cum i-ar ingepa cu o
[epuqd, indemnindu-i si se ingrijeasci de viata viitoare. Despre aceste
"prietenul lui
lucruri fi'ateazd.in primele cdrgi ale scrierilor sale $i Moise,
"Facerea"
"naqterea",
Dumnezeu" 70,cate, deodati cu
care inseamni
a scris
"Exodul",
"iegirea",
qi
care inseamni
pentnr ca oamenii si citeasci cele
scrise acolo si si invete din ordinea in care se inqiruie aceste cirgi, cele
care se referi la ei. Cici nu se poate ca, auzind cineva despre Facere sau
na$tere, si nu ingeleagi indati ci acolo e vorba si de ieqire, adici despre
moarte. Intle cei care au inteles astfel lucmr-ile se qtie c-a fost si marele
Ecclesiast, care a.pus pe aceeabi linie atit na$terea cdt qi moartea ahrnci
"Vreme
cdnd a zis:
este a te na$te qi vreme si mori" 7r.IatA, zice, wemea a
venit si eu m-am niscut, dar va veni wemea qi voi muri. Daci privim la
67. Traditia medievali curroaste nunrai 7 virste ale omului; Grigorie enurneri l0
virste. (Cf. D. Cantenrir, Opere,I, Bucuregti, 1974, ed. V. Cdndea, p.275-294,5i notele 67,

8C88).
6 8 .E c c l . 3 ,l .
69. Eccl.3, 2.
70. Ies.33, l.
7 1 .E c c l . 3 , 2 .

248

srAmur- cRr@RrE DE N"tssA

acest lucru cu tofii, atunci in scurtul ristimp ce-l vom mai aii in viati, si
nu mai peu'ecem impreuni" cu cei necredincioqiTz,riticind voluntar cnt
trine viaga in asupreli, in ingdmfiri si in licomii, prin car.e lisindu-ne
pringi in multe incurcituri ale lumii acesteia nu vom mai gisi iesirea din
labirinnrl acestei vieti, deqi ne zbatem 9i suferim cumplit, pentru ci am
pierdut semnele dupi care se poate umbla firi riticir." pe .iri.ile vietii.
cdt de fericigi sunt aceia dintre oameni, care au pirisit inqelitoarele
drumuri ale vietii qi s-au pornit pe drumul drept a-l virnrdi! Iar aga ceva
inseamni si nu ne intoarcem cugehrl spre nimic din cele de aici, ci si
tindem cu mare stri"danie spre ceea ce ni s-a Egiduit prin credinti, intru
ni.dejde.
Dar si ne intoarcem din nou la cuvintele: 'vreme este si te naqti si
weme si mori" tt. cat m-ag bucura daci m-aq naqte la o dati pe care eu a$
alege-o si daci ag muri cind mi-dr cidea bine. Dar nimeni n-ar putea
spune ci aceste involuntare dureri ale facerii si aceasti moarte
imprevizibili s-ar putea dovedi acum de citre Ecclesiast ci. sunt prilejuri de
indreptare in virhrte. Doar nici femeia nu poate preciza exact cind ii
incep durerile facerii si nici moartea nu a.e loc dupi libera alegere a
muribunzilor. Iar ceea ce nu-i sivirsit. cu voia noasfi, aceea nu poate fi
categorisit nici ca virhrte, nici ca picaL Drept aceea uebuie sn
recunoa$tem ci naqterea are loc "la vremea ei", citi weme moar.tea se
petrece gi ea "la ti-p". cred ci na$terea are loc mai deweme fir.i si fie
provocatl prin avort atunci c6.nd - dupi cum zice pr.oorocul Isaia - femeia
care a luat in pintece cu frici de Dumnezeu se zvdrcoleste in durerile ei
mdnruindu-si asfel suflenrlTa. intr-un fel ajungem si devenim pirinqii
nogtri, ahrnci cdnd cu bun cuget pi din voia noastri liberi ne-am pidsmuit,
ne-am nrscut qi am venit pe lume (la o viagd in Dumnezlu si cu
Dumnezeu). Lucrul acesta il facem ca si primim in noi pe Dumnezeu,
devenind "fii ai lui Dumnezeu, fii ai putefii qi fii ai celui prea inalt" 75.I),ar,
tot a$a putem deveni avortoni, niscuti firi weme, iau si fim niite
nttrrateci, dacd.nu luim in noi "chipul lui Hristos" ?6,dupi cum zice
Apostolul. cici, dupi cum este scris, omul Iui Dumnezeu trlbuie si fie
bine pregitit penuu orice lucru bun" ?7.Iar om deplin si "bine pregitit"
numai acela poate fi in care rdnduiala firii s-aimplinit inu-u totr-rl.
A$adar, daci prin virtute cineva s-a ficut pe sine fiu al lui Dumnezeu,
primind indreptigire printr-o asfel de na$rere fericiti; unul ca acela
72. Ps.I l, 8.
73. Eccl.3.2.

i4'.r'.;jis:\i'.
7 5 . I o a n l , l 2 ; L * . 6 , 3 5 ;R o m .8 , 1 6 .
7 6 .G a l . 4 .1 9 .
7 7 .I ' f i n r . ' 3 . 1 7 .

SCRIERJ EXEGETICE

249

cunoa$te gi sorocul acelei naSted fericite qi pe buni <lreptate se va bucura


ci - potrivit Evangheliei - "s-a ni.scut.om in lume" t*. in schimb, insi, cel
care s-a ficut pe sine "fiu al m6niei", fiu al pierzirii, odrasli a
incunericului, pui de nip6.rci, soi riu qi toate celelalte'!,, prin care e
vegte-iiti o na$tere nenorociti, unul ca acela nll cunoa$ce soroacele care
aduc pe lume vietitile. cici wemea care zi"mislegtevia[a e numai una, nu
mai multe. Agadar, picitosul care, spre pierzania lui, nu a fost inwednicit
si-qi cunoasci sorocul zi"mislirii, unul ca acela qi-a 9i sortit suflenrl spre
moarte. cici daci e limpede in ce chip ne na$tem "la weme", ahrnci
limpede este ci qi moartea are loc tot "la timp", a$a cum qi snnrlui pavel
ii era bine venit sorocul unei morti fericite. Cici strigi in epistolele sale,
parci jurdndu-se 9i zicdnd: "Mor in fiecare zi. V-o spun, fragilor., pe lauda
pe care o am pentru voi" 80.$i "pentru Tine suntern omor6$ toad ziua" 8t
gi "noi, in noi ingine ne-am socotit ca osdndi$ la moarte" 82.Oricum, nu-i
greu de ingeles cum putea si moari Pavel in fiecare zi, el care nicicind n-a
triit in pi.cate, ca unul care in toati wemea iqi omora midularele trupului
gi purta in trup omor6.rea lui Hristostn, mereu ri.stignindu-se pentru
Hristos si netliind pentru sine, ci avdnd in sine in toati wemea pe Hristos
viu8a. DupI judecata mea, a$a era moartea cea prielnici, d.in car.e ne-a
izvorit viaqa cea adevirati. "cici - se zice in Scripturi - Eu omor si tot Eu
inviez85,ca si vd convingeqi ci inu-adevir e un clar al lui Dumnezeu si
mori picatului si si viezi in duh8o. cici cuvdnnrl sfint ne figiduieqte, ci
abia prin moarte dobdndim viagi..
Aseminitoare celor spuse sunt si cele ce urmeilzi: 'vreme este si
sidesti qi weme si smulgi ce ai sidit" tt. $ti* cine este lucritorul qi qtim qi a
cui arituri suntem: pe cea dintii am invitat-o de la Hristos, pe cealalti de
la Pavel, robul lui Dumnezeu. Cici Domnul a zis: "Tatil Meu este
lucritorul" tt, iar Apostolul a zis citre noi "a lui Dumnezeu arinrri
sllntem" 8e.De aceea marele Lucritor nu poate sidi decit o buni arituri
(dupI cum scrie: "apoi a sidit Dumnezelr o gr.idini in Eden, spr.e
R.isdrit)"e0,in schimb, pe cele ce se impotrivesc binelui le stirpeqc"r "o.i."
7 8 .I o a n1 6 , 2 1 .
7-9.E{ 2, 3; Ioan 17, l2;l Tes.5, 5; Matei 3, 7; Pilcle30, I l.
8 0 .I C o r .1 5 , 3 1 .
8 1 .R o m . 8 , 3 6 .
8 2 .I I C o r . l , 9 .
8 3 .I I C o r . 4 , 1 0 .
8 4 .G a l .2 , 1 9 - 2 0 .
8 5 .D e u t . 3 2 , 3 9 .
8 f i .I C o r . 1 5 , 3 6 .
87. Eccl.3, 2.
8 8 . I o a n 1 5 .l .

89. I (lor. 3,9 (ed. 19l4).


90. Fac. 2, 8.

{'lI

250

srArqrul crucrrRlE DEN)6sA

risad pe care nu l-a siclit Tatil Meu cel ceresc, va fi scos din ri.di.cini"" er.
De aceea, riutatea fariseilor qi necredinta, precum $i nerecunogtin[a
ardtzti, faei de minunile sivil'gite de Domnul sunt tocmai acest risad care
a fost stirpit. Ci"ci u'ebuie si se implineasci figiduinta mdntuirii, trebuie
Evanghelia in toatA lumea, trebuie si se
si se propoviduiasci
"Domn
mirnrriseasci de toate limbile ci.:
este Iisus Hristos, intru slava lui
e2.
inuucit toate acesteatrebuiau oricum si se intimple,
Dumnezeu-TatAl"
necredinta care domne$te peste unii din cei de azin', nu porneqte din
risadul Tatilui, ci din al celui care a seminat neghina qi care a sidit in via
Domnului si mlidiei sodomiti. A6adar, ceea ce am invigat din Evanghelie
prin gura Domnului, acelaEi lucru ni l-a spus acum sub formi de pildi 9i
Ecclesiastul,anume, ci qi'll'emea" ne aduce aminte de un risad mintuitor
al credinlei, dar 9i de neghina necredinfei, care tlebuie stArpiti. Iar ceea
ce s-aspus partial ci s-aimplinit pdn mijlocirea credinfei, aceea trebuie si
intrelegem, ci in chip logic e valabil si pentru oricare alti virhrte. Cici
vreme este si sidesti Ei infrinare, dar Ei si stirpeqti risadul neinfi'dnirii. $i
tot a$a,dupi ce odati fusesesiditi dreptatea, u'ebuie stArpiti clin ridicind
qi siminta nedreptigii, risadul smereniei si inlinrre fumul mdndriei, iar
vlistarul dragostei, buruiana rea a riutitii,
precum se intimpld ,qi
dimpouivi: deodati cu inmul$rea nedreptigii s-a ajuns la ricirea
dragostei" ea.5i nu vom greqi daci vom spune ci tot asa se int6mpli 9i cu
celelalte imprejurid.
' De aceea Ei cele ce le vorn spune acum se aseamini cu cele amintite
'Vreme
mai inainte. Cici zice:
este si rlnesti gi vreme si timiduie$ti" 0".
Acest lucru a fost tilmicit aidoma in legi.turi. cu proorocul cimia i s.a
"Eu
adresat Dumnezeu spunindu-i:
rinesc si Eu timiduiesc" e6.Cici daci
nu rinesc relele din noi ingine, atunci nu voi putea vindeca nici dispozigia
iubitoare otriviti Ei ea din pricina udi. $i tot a$a qi toate celelalte care
mocnesc in noi din pricina riutitii, mi gdndesc indeosebi la lupta rea a
patimilor qi la rizboiul cel crunt care se di intre oameni din pricina
plicerilor pitirnaEeeT gi care ne robesc^legii picatului, inc6t pe buni
"lTeme
dreptate s-a spus:
este si rineqti". Insi rana acestora se dovedegte a
fi leac penru cel sleit cu totul de pe urma picatelor. Cici spun doctorii
ci dinfi.un suc al stomacului. in mi.mntaiele noastre. se formeazi niste
91. Matei 15, 13.
92. Fil.2, I l.
93. Aluzie la arieni. Pasajul acesta dovedeste ci scrierea de fati a fbst redactati
i n a i n t e c l c S i r r o d u ll l e c u n r e n i c . ( 3 8 1 ) .
94. Matei 24, 12.
95. Flccl.3, 3.
96. Deut. 32.39.
. . 97._Platon_.Repybltga VIn, 56-0, e<1.Noica-C_re1ia,p.368; Gr. Nyss., Despre suflet si
invicre, Migne P.G. 46,92. Conu'a fornic.,lr4igne P.G. 46, 492.

SCRIERI EXEGETICE

251

limbrici si alti viermigori de acest fel, care se hri.nesc din noi si chiar daci-i
omori prin weun preparat f,armaceutic, ei ajung din nou si, ne
imbolniveasci organismuleE.
Aseminitor bolilor trupeqti e si cazul bolilor sufletepti, c6.nd m6.nia
fierbe in noi, sau cdnd amintirea unei vechi nedrepti.tri ne macini ti.ria
suflenrlui 9i nrlburl liniqtea cugehrlui, sau cind fiara invidiei sau orice alt
fel de a ne manifesta scorne$te un alt riu de felul acesta. Cel care a simtit
ci in suflenrl siu fiara ii roade linigtea, acela ar face bine si ia din doftoria
care inlinrri. patimile suflenrlui. $i aceasta e invitinrra
Evangheliei,
potrivit cdreia in cazul primejduirii siniti.tii se recomandi doftorii amare
qi grele, dar care aduc ugurarea.
"vreme
este si ddrimi qi weme si zideqti" s. Aceleagi
$i iarnsi
invi$nrri se desprind si din cele spuse de Dumnezeu proorocului Ieremia,
ciruia i ra diruit de la Dumnezeu putere mai intii s5.smulgi, si arunce gi
si piardi 9i si dirdme si abia dupi aceea si zideasci Ei si sideascd. Cici
trebuie si nimicim mai int6.i temeliile riutitii din noi qi abia dupi aceea si
gisim wemea qi locul ca si zidim templul lui Dumnezeut0o, care urmeazi
si se zideasci in inimile noastre cu ajutorul virtutii. "Iar de zideste cineva
pe aceasti temelie aur, argint sau pietre scumpe, prin care inqelegem
lemne, ffin, trestie" tot, prin ca-rese exprimi semnele riutitrii, intrucdt de
nimic alrceva nu sunt bune dec6.t ca si fie mistuite de foc. Daci, deci,
clidirile au fost ridicate pe fhn qi pe trestie, adici pe riutate qi pe mdndrie
ale vietii, Cuvinnrl ne ponrnceEte ci mai intii si le
9i pe alte riutiti
nimicim pe ele 9i abia dupi aceea si folosim aurul virtuqii la zidirea casei
noastre celei duhovnicesti. Cici nu se pot folosi laolalti argintul cu trestia
si nici nu se pot amesteca impreund aurul cu lemnul ori pietrele scumpe
cu 6nul, iar daci bnrsi ai de gind si folosegti pe cele dint6i atunci in
oice caz trebuie si inlituri mai indi pe celelalte. "Cici ce pirtigie are
lumina cu inttrnericul)" 102.De aceea, rebuie nimicite mai intii lucririle
intunericului si abia dupi aceea se pot ridica luminoasele clidiri ale vietii.
"Vreme
este si pldngi gi weme este si rdzl" 103.Acest cunt se
limure$te cu ajutorul citatului evanghelic, in care Domnul declari
"fericigi
cei ce pling cd,aceia se vor mingdia" r0'. Acum e weme
personal:
de plins, wemea rnsului rimine
in seama sperangei, cici tristetea
prezenti devine rana nidi.jduitei bucurii. Pentru ci cine nu gi-ar chelnri
98. Pasal neiclentificat din opera lui Galen, medicul (GNO, V, 384).
99. Eccl.'3. 3.
"P.S.B."
6,349,
100. Ier. l, i 0. Idee intAlniti gi la Origen, Ornilii la proor. Ieretnia, in
la fel in Gr. Nyssa, Despre facerea otnului, cap.25.
l0l. I C6r. 5. 16.'
'/
102. I_ICor'. 6, 14.
:ri
1 0 3 .E c c l .3 , 4 .
;
104. Matei 5, 4.
.i[! .t!r;:r.i.ri-ri
r.:l .tr,.12.:(1
i;.r.rri.;:xrri nr;liriri,r ,

252

srAvtuL crucoRtE DEN-trss,q

intreagi viata in pldnsete qi in intristare numai si poati fi incredinqat si sI


cunoasci ce se va alege de el, dupd ce qtie ce a amlt gi ce a pierdut, in ce
Anrnci nu exista moarte,
stare era fir'ea lui la inceptrt qi cum e acum?105.
"al
"al
bolile lipseau, primejdioasele cuvinte
meu" si
tiu" fuseseri
surghiunite din viala primilor oameni. A$a cum sunt comune soarele qi
aerul pentru toti oi mai intii de toate, a$a cum ne impirtiqim toti din
harul qi din binecuvdntarea lui Dumnezeu, tot a$a deopotrivi de liberi
este qi impirtiqirea binelui pentru toqi, cici boala zgdrceniei inc5, nu era
cunoscuti si nici din cei care aveau ceva in minus nu ajunsese nimeni si
urasci pe cei care aveau mai mult (de altrel dif-erenta dinu'e ei nu era prea
mare) $i nenumirate altele, care nici prin cuvinte nu s-ar putea explica qi
care in pdvinqa mirimii inu'ec cu mult pe cele pomenite. Mi gindesc la
cinstea tot at6t de mare ca qi a ingerilor', la increderea in Dumnezeu, la
contemplarea bunurilor celor mai presus de ceruri, la fnrmuse[ea de
nespus a firii celei fericite, care $i astizi formeazi adevirata noastri cinste,
aritind ci in oglinda suflenrlui luceqte qi acum chipul cel dumnezeiescroo.
In schimb, cele care au urmat in locul lor sunt parci o grimadi uriti de
patimi, $i ca un roi neryos de viespi.
$i despre care dintre nenorocirile vietii sd vorbim mai int6i? Nu-i una
mai buni decdt celelalte, toate fin loc de fiunte pe scara rdutigilor, toate
dau deopou'ivn prilej de pl6ns. Ce si clepllngi mai mult? poate mizeria. De
unde si incep tinguirea provocati de ciderea firiiro7:de la scurtimea vieqii,
de la durerile care incep $i se terminl cu lacrimile, de la mizeriile
copiliriei, od de la neputinqele bitri.nelii, si pomenesc doar nestatornicia
tineregii, suferintele copleqitoare ale vdrstei mature, poverile cisniciei,
familiei cu multi copii, dezolarea
singuritatea burliciei, supirlrile
familiilor firi copii, pismuirea celor cu bogipii multe, suferintele indurate
de pe urma siriciei? Nu mai vorbesc de rnulqimea $i varietatea bolilor, de
condamniri, de mutiliri, de putrefacgii, de atrofierea simturilor, de
nimicirea provocati de diavoli qi multe altele, prin care poate u'ece firea
omeneasci precum qi atitea si at6tea alte patimi in care pot cidea pdni qi
oameni care se bucurau cdndva de sinitatea cea mai viguroasi. I.as la o
parte nebuniile dragostei, duhoarea betiilor neslbuite la care pot duce
asfel de patimi turbate, dupi cum nu amin[esc nici de urmirile neplicute
9i jenante care vin din indoparea peste misuri cu mancare qi cu biuttrri,
ca si ntr se pari cI oclrlsc in toate chipurile viata, care in[-un fel pd,teazd
totuqi firea noastri.
"l'.S.B."
' ;:l
lO5. Gr'. ^\l'ssa,I)cspre t'ericiri,lll, in
29,348 qi urnr.
oglinzii jo:rci la Sf. Grisorie urr rol ccrrtral, plirr a<l6ncirea
I o6. Ilnaqirrea
-duh<xrrii:r'sti.
,\'sc vc<lcaJ. l)irnii'lorr: I'iatorrisrtr<'ct th6rilt>git'rriystigrrc.
irrtr-<r5p1.q1iu11ii
pag. 233 si ultu.
107. ltlcc sirnilarairt scriereal)cq;r'e I'ericiri,cap. III.

SCRIERI EXEGETTCE

i."12-

253

I-is6ncl la o parte toate acestea qi altele de felul lor', un fapt tonrsi il


mirttrrisesc qi-l spun si fie stiut de to[i, care au bun sim[, un fapt ca fiind
cu totul vrednic de pl6ns: ci atunci c6nd aceasti viaCi posomor6ti la fi
"o
infricosati a$teptare a judecigii qi iugimea
u'ecuq rS"mine pentru noi
focului care va misnri pe cei pou'ivnici" tot.Cel care se va g6ndi la acesteaqi
la altele de felul acescora oare nll \a u'5i tot timpul cu tristefe in suflet? Ar
fi wemea, deci, si ne aducem aminte de aceste lucruri, iar cdt privegte
viatraprezenti si punem Ia inimi mizena qi neplicerile din ea, pentru ca
si nu mai greqim si nici si ne facem c-am uitat de nigte lucruri atit de
firesti. I)aci s-ar implini acest lucru, aftrnci "nidejdea cea gititi voui, pe
care atri auzit-o mai inainte in cuvintul Evanghelieiroe vi aqteapti qi, dupi
"niclejdea
cum zice Apostolul,
nu ruqineazi" rr0.
Cele ce le mai adiugim acum sunt qi ele tot un fel de repetare 'a ceea
ce s-a spus inainte. Cici zicAnd, ci at6t lacrimile, clt qi rdsul iqi au prilejul
"vreme
lor', Ecclesiascul tine si mai spuni:
este si jeleqti qi weme si
rtr,
dintuiesti"
care nu e altceva decdt o intirire a celor amintite mai
inainte. Cici pldnsul simtit si pornit din inimd este numit in Scripturi
"cdntare
de jale" tt'. $i tot a$21dintuirea este o manifestare a bucudei,
dupi cum am desprins acest lucru din Evanghelie, unde se spune: "V-am
cdntat clin fluier qi n-agijucac v-am cintat de jale qi nu v-a[i tinguit" t13.A$a
ne splrne si istoria ci a fost plingere mare pe care au fdcut-o israelitii din
cau:Lamortii lui Moiserro, dar, in schimb, se spune qi ci a siltat David in
haine de in inaintea cortului mirturieirr5, cAnd l-au adus de la cei de alt
"dansa
neam. Cici
cat putea el $i cu tot poporul, cu stl'igite qi ctr sunete de
rru
gi, prin multele figuri ale jocului, iqi arita in fata mulgimii
trdmbiti"
marea lui bucurie.
Iar intruc6t doui sunt $i pir$le fiintei omene$ti, constind din suflet si
Eup, e firesc lucn-r ca qi viaqa omtrlui si se vadl ci e lucritoare pe
amdndoui tirimurile,
aga incit se exprimi qi jalea prin mijlocirea
trupului, mai ales cI numer-oasesllnt in viatrI qi prilejudle de pldns qi tot
aqagisegte suflenrl miiloacele pou'ivite gi pentru expdmarea buctuiei. Cici
r:u <:iI c tt'tztiin:rlrusiuiviaga<lin plir:ina Oistctii, r;traLit sunt nrl,riputcrrrir:c
prilcjrrrilc <lt:l>ttr:ulic(:zrI'csc :r<luniiin suflct. Asltra c infi';in:rlca, serioasi
r.inc sa plingi <::ictctotp:igubcsc alqii, c lucru
c srncrcrti:r,rtu-i ntilalc <:ir-qi
08. Evr. 10,27.
09. Col. l, 5.
10. Rorn. 5, 5.
I l . E c c l .3 , 4 .
12. Luca 7,32.
1 3 .M a t c i I l , 1 7 .
1 4 . F a c . 5 0 ,1 0 .
15.II Regi6. lF22.
lfi.II Rc['i 6. l4-15.

n
,.il
,.J

254

SFANTUL GRIGORIEDE NTSSA

intr-adevir de jale si te vezi mereu dispretuit de cei care se vid mai in


"oricine
putere, dar
se inalti. pe sine se va smeri" tt7, iar cel ce se lupti in
chip vrednic cu si"l'icia, acela se va incununa; cel plin de buberr8 qi care
duce o viaqi pe care tofi o cred wednici" dc jale, acela se va odihni in s6.nul
lui Avraam, in care si noi si ajungem prin mila Minnritorului nostru Iisus
Hristos, Ciruia slala se cuvine in veci. Amin.
OMILIAAVII.A
'Vreme

este si arunci pietre gi weme si le strdngi" lle. Prin cele pe


care ni le-a propoviduit pani acum, dregi.torul puterii bisericesti gi-a
sporit trecerea pe care o avea in fata asculti.torilor, incdt acum e in stare si
amnce chiar cu pietre impotriva wijmagilor, qi si faci in acest sens
pregitirile necesare in vederea acestui scop. Ci.ci din cele spuse mai
inainte am invitat si f,acem din misura timpului 9i din orice "clipi.
prielnici" criteriu de biner2osi asfel am dobnndit puterea qi incredingarea
de a ne inti.ri bratul suflenrlui qi si aruncim cu pietre nimicitoare asupra
duqmanului si si le stringem iarisi, si le avem la indemini,
ca si le
aruncim impotrila oricirui duqman nimicindu-I. Cei care se uiti numai la
ce spune slova $i rimdn numai la intelesul ei imediat poate ci aplici cele
spuse la legea lui Moise, care ponrncea si fie ucis cu pietre cel ce era gisit
cd a cdlcat legea, dupi cum am invitat pi noi at6t despre cei care nu
cinstesc ginerea sdmbetei cit Oi cei care furau obiecte sfinte sau care
sivirgeau alte nelegiuiri si pentru care legea poruncea si se aplice
pedeapsa uciderii cu pietrer2r. Eu insi., chiar daci Ecclesiashrl ar gisi
recomandati strdngerea pietrelor - despre care Legea n-a hotirdt nimic si
nici din istorie nu se cunoagte a se fi aplicat o asfel de lucrare - aq consimgi
cu cei care tilmicesc aceste cuvinte cu ajutorul Legii, in sensul ci, ahrnci
ar fi timpul de a arunca cu pietre: fie cind cineva calci s6.mbita, fie cnnd
ar fura ceva din obiectele sfinte ale altarului. Acuni insi, ad.aosulpe care-l
face, ci trebuie si stringi pietrele, despre care nu s-a precizat prin nici o
lege, am inteles ci pentru noi are alt sens gi anume si vedem ce fel de
pietre sunt acelea, care dupi. ce au fost aruncate odati, ujrng din nou in
proprietatea celui ce le-a aruncaL
Intruc6t am aruncat pietrele in timp, qi stringerea lor am inteles ci
trebuie ficuti iarisi in timp. Or, mie nu mi se pare ci Legea-i desrul de
l17. Luca 14,ll.
ll8. Luca 16.20-22.
I 19. Eccl. 3, 5.
120. Despre interpretarea duhovniceasci sau anagogici vorbegte Sl. Grigorie in
multe locuri. A se vecleacle pildl in T|lcuire la Cint. Cini Cur.int inainte, "P.98.", 29,
ll4ll5.
l2l. Lrv. 24, 10-23.

SCRIERIEXEGETICE

r
t

255

!]J I

bine tilmdciti anrnci c6.ndii luim intelesul a$acum ne vine la mnni. Cici
ce lucm mare gi wednic de Dumnezeu se poate ascunde intr-o ti.lmicire
simplisti legati numai de ni$te slove? Dacd. cineva ar fi prins ci stringe
sdmbdta niqte vreascuri, pentru atita lucru ar rebui oare ucis omul, chiar
daci impotriva lui n-a fost dovediti. nici o alti invinuire? in ce a-r consta
vina daci cineva a adunat o mdni de fhn sau paie produse undeva intr-uq
deqert qi pe care acela le-ar lua ca si le ardi in foc? Cici pentru ca si se
pedepseasci nelegiuirea nu cel strdin e osindit si fie scos din comunitate,
ci vinovat de a fi ucis cu pietre e numai cel despre care s-a pronuntat
intreg poporul. Or, fiindci acest lucru sa intimplat inE-o zi de simbiti,
tocmai de aceea e osindit omul ca riuflcitort2z. Cine nu qtie cI fiecare din
faptele care se int6,mpli. suntjudecate dupi firea lor proprie, fie ci. avem
de a face cu o fapti rea, fie cu una bun[, in schimb, vremea cind se
sivirgeqte acea lucrare se socote$te a fi frrd. leglnrri cu ea? Cici ce
leginrri poate avea intervalul de timp in care se sivirEeqte o fapti ca aceea
ce se siv6rseste din voia noastri liberi? rzu.Dacd ne-ar intreba cineva ce
este o zi, ii vom rispunde ci soarele este oricum mai mare decit
piminnrl, iar mi.sura zilei cuprinde o dimineati si o seari. O astrel de
"z1"
nu se va potrivi numai la un singur interval de
unitate de misuri ca
ci aceeaqi socoteall se va repeta atiltla intiia,
acest fel dintr-o siptimini,
la a doua qi pind la a gaptea zi, againc6.t luati ca zi apzrte ziua simbetei nu
se deosebe$teintru nimic de celelalte zile.
Iar daci ar vrea cineva si examineze notiunea picahrlui noi ii vom
rispunde din capul locului ci pentm a$a ceva nu tlebuie si sivirsim nici o
"si
fapti urdti impotriva aproapelui, cum sunt de pildi poruncile:
nu fii
"si nu
"si nu
l2agi
celelalte care se cuprind intr-una
desfrinat",
ucizi",
fra.itr
"si
iubesti pe aproapele ca pe tine insugi" 125.Implinirea sau
singuri:
cilcarea zilnici a acestor porunci formeazi pe deoparte virtutea, pe de
alta picanrl si asa vor trebui socotite faptele, ca bune sau ca potrivnice
acestora. Cdci daci astizi s-a judecat ceva ca ri"u, fie ucidere, fie o
nelegiuire sau altcela din cele oprite, ahrnci despre asdel de fapte nimeni
nu va putea crede ctr ar fi fapte bune. $i daci a9a e privit riul, in orice
weme rar sivirgi el, atunci ceea ce nu-i incircat cu nici o vini, nu poate fi
osdndit, ca din pricina unei anumite wemi si poati fi socotit primejdios.
Daci, a$adar',nu-i interzis $i nu eqti pedepsit daci aduni weascuri si faci foc
in ajunul simbetei, anrnci cum poate constihri o nelegiuire daci faci
acela$i lucrr in ziua urmitoare? $tiu si eu de simbita odihnei, otiu de
legea care prevede ci nu se lucreazi in ziua sdmbetei Ei care porunce$te ca
i..

i.,

,1

'.1

1 2 2 .N u m . 1 5 , 3 2 .
123.Grig. Nyssa,Cur'6ntin cinsteaSf. Vasile.Migne P.G.46,789.
124.Ies.-20.l3-15.
i .i
125.Lev.19, 18;Matei22,39.

,ri) tlrJll
t r ' r t l ,t:: :

256

srAwtuL cpucoRrEDEt{}6sA

omul si nu sivirqeasci nici o lucrare legati de condigia fizicd,. Ni s-ar


porunci oare chiar si ltrcruri imposibile cAnd ni se cere si nu lucrim in
acea zi, oprin<lu-ne de a purta griji pini qi de celelalrc rr-ebuinfe zilnice
ale vietii? Cine nu stie ci privirea e o plrnere in lucrare a ochilor, auzul o
lucrale a firii urechilor, mirosul o lucrare a ni.rilor, gura ne ajuti" si
inghigim chiar qi aer', limba e pentru vorbit, dintii sunt pentlu mestecar.ea
hranei, stomacul pentru mistuire, iar mi.inile pentru tot ceea ce firea ne-a
ldsat si mai ajuti.m celorlalte trebuinte. cum ar fi oare cu putinli ca legea
sd portrnceasci. nelucrarea, cita vreme fir'ea nu admite nici o interpretare
a lucri.rii? Cum si conving ochiul si nu priveasci sdmbita c6.ti weme,
potrivit firii, toati activitatea lui este numai si priveasci? cum si opresc
simbita lucrarea auzului? cum si conving nirile si-qi inceteze frrncgia
mirosului numai in ziua s6.mbetei?cum ar' fi cu putinti ca stomacul si
nu-qi implineasci menirea pe care fir'ea i-a rinduit-o ca pe o lege inc6.t
alimentele si rimini" nemisnrite in organism gi aceasta numai ca si se
vadi ci legea i-a rinduit ca firea sr stea in repaus? or, daci nici celelalte
miduliri are trupului nu se pot supune legii de a nu face nimic (cici din
capul locului ele nu se pot opri din lucrare atita weme cdt omul e viu),
atunci nu se poate si nu cdlcdm legea sAmbetei, chiar daci in zi:uaaceeao
mini sall un picior ne-ar rimine nemiqcate in aceeaqipozigie qi in acelaEi
loc. Iar daci legea se aplici nu numai la o parte a trupului, ci la omul
intreg, atunci cu atit mai mult nu lasi si nu se aplice legea din pricina
unuia din midulare decdt si dispensim ceea ce fir'ea a au'ibuit si rim6,ni
in funcde toate celelalte simturi. Or, legea e dati de Dumnezeu qi nimic
din cele pomncite de Dumnezell nu sunt de a$a fel incdt si fie impotrirra
firii ori si nu promoveze virftrtea. $i dacd repausul lipsit de socoteald din
capul locului nu este virftrte, ahrnci se ctwine sI cercetlm ce infeles are
ponrnca repausului simbetei.
Pirerea mea este ci scopul fiecirei legi lisate de Dumnezeu este
numai unul: acela de a cur-iqape cei ce pdmesc Legea de faptele riutitii si
orice lege care opre$te cele inteuise porunce$te a priznui sdmbita prin
abginerea cle la fapte rele. Acestea sunt urblele Legii, aceasta-iprevederea
levitici, aceasta-ihotirdrea precisi cuprinsi in Deuteronom, ca si fim pe
pace gi si nu sivirsim nici o fapti din cele categorisite ca r.eler2n.
A6adar,
daci intelegem leeea ca pe un mijloc de a feri pe om de picat atunci qi eu
sunt de pirere ci ingelepnrl Ecclesiastpe buni dreprate stabileqtevremea
de a amnca pieu'e, prin care se opre$te so'6ngerealteascurilor picatelor
ctl cal'ese inffeqine arderea f<rcului.Iar'daci se rimdne numai la tilmicire
literala nu gtiu cum aici Legea intr.un chip vre<lnic de Dumnezeu s-ar
apli<:a.
l 2 t i . I e g .3 1 , 1 8 :r . - u r n .l , 4 7

SCRIERI EXEGETICE

941

Drept zceea trebuie si bi"gim bine de seami, ce fel de pietre sunr cele
aruncate impotriva unui asfel de om, pentru ca nu cumva din r6.vna
deqarti a sffangerii weascurilor sd ne prindi. pe nea$teptate moartea. cici
in definitiv ce sunt weascurile prin care se va mishri qi cel ce le-a adunat?
in orice caz ele sunt destul de ciare pentru cel car-ecugeti lucrurile intrun
chip mai tainic. ci.ci daci pe buni dreptate nume$te Apostolul lemnele qi
trestia si finul zidire rea, pentru ci astfel de zidiri se vor face scrum la
wemeajudeciqii, pe cind pleava, ne spune glasul Evangheliei, se va nimici
in focr27qi pomul care nu face roadi buni se va.amnca si el tot in focr28,
ah,rnci se va vedea limpede ci lemnele strinse pentru pregitirea focului
sunt deqartele indeletniciri ale vietii acesteia qi tot acelaqi lucru tlebuie
inleles Ei despre cel lovic, la timpul sdu, cu pietre, in care daci cineva ar
vedea cugetarea care inclini spre rele, acela n-ar fi departe de adevir. Ci"ci
trebuie sd inlelegem, ci aceste cugete nimicitoare ale riutitii sunt pietrele
aruncate de Ecclesiast pe buni dreptate qi pe care mereu trebuie si se
intoarci si si le str6.ngi; si Ie intoarci spre nimicirea celui care se ridici cu
dusminie contra vietii noastre qi si le strnngi pentru ca liunull suflenrlui
nostrar si. fie plin de astfel de pregitiri, penrru a putea sta la indem6ni.,
spre a fi amncate impotriva wi.jmagului, daci s-ar mai g6ndi weodati si se
nd pusteasci asupra noastri..
$i de unde si. stringem pietrele cu care s5.ucidem pe wijmag? Am
atrzit de ceea ce spunea o proorocie: "pietre sfinte se privi.lesc pe
pimdnml lui" ra. Iar acestea sunt cuvintele insuflate de Dumnereu ale
Scripnrrii, care coboari la noi Ei pe care trebuie si le adunirn in adincul
sufletului nostru pentru ca la timpul cuvenit si ne folosim de ele impotriva
celor care ne necijesc, ale ciror lovicuri poc qi nimici pe lryijrnaE, dar e
binc ca acesteasi ne fie mereu la indemini. Cici cu piatra infi.dnrrii se
infi'ing cugetele neruginate care prin pldceri spor.escqi rnai mult proviziile
weascurilor de pus pe foc, pe care le nimiceqte printr-o lovinrr.i a miinii
care assel mereu iqi are la indemini o armi siguri. $i asfel chiar Ei
dreptatea devine piatri de amncat impo[r'iva nedreptiqii, pe care o
nimiceqte qi se pi.streazdin inima celui care o cultivase. $i in acelagifel 9i
toate celelalte virnrgi care ne indreapti spre mai bine, biruiesc relele
respective ri.mdnind nedespir[ite de promovarea virtutii. pirer-ea mea
este ci tot in acest chip trebuie si aruncim, din cdnd in cind, cu pietre gi
iariqi si le stringem, pentr-u ca, oricind se cere, si otim da lovitui.i bune,
prin care si nimicim riutatea 9i niciodati si nu ne lisim firl de rezerui
de asfel de arme.
|$utr tt?.trr:ii.;zu-r9[l|,lrrr
127. Matei 3, 12.
128. Matei 3, l0; Luca 3,9.
1 2 9 . 2 a h . 9 , l 6 ( e c t .1 9 1 4 ) .

l7 - Sfantul Qrigorie de Nyssa

tiaol)
d l i

srANtuL cpucoRlE DEr.nasA

258

Urmirind legirura logici a propoziliilor', putem stabili atit timpul cit


qi nepotrivirea oricirei fraze. Iati, cum se exprimi aceasti leginrrd dintre
"Vreme ,estesi imbritisezi qi weme este si fugi de imbriti$are" r30.
lucruri:
lntelesul acestoi cuvinte nu-l vom putea pricepe declt daci inrudirea
dintre ele o punem in legifuri cu cele spuse in Sfhnta Scriphrri inclt si
devini limpede in ce misuri cuvintele respective sunt imbritisate si de
Scripnrra cea de Dumnezeu insuflati. Aoa, de pildi ce ne d5"marele David
r3r.
"inconjurati
Sionul gi-l cuprindeti pe .1"
si ingelegem ahrnci cdnd zice:
Dar qi Solomon insugi, cind s-areferit la legitura liuntrici intre cel minat
de dragostea de intelepciune Si cele prin care se face legifura cu virfiltea,
"Ea
te va ridica in slivi daci si nr o
a ginut si adauge despre ingelepciune:
r'2. Or, daci David ne-a poruncit si "cuprindem" Sionulrss,
vei imbrigisa"
iar Solomon a zis c5, dacd,vom imbri$ga ingelepciunea ea ne va ridica in
slivi, pentru ci nu suntem deParte de interpretarea cuveniti, vom sPune
ci inlelegera e corecti. Cici muntele Sion din Ierusalim este mai inalt
decit cetituia Akra. Aqadar, cel care te indeamnl si imbriti$ezi aceasti
cetate, acela iti porunceste $ si te une$ti sufleteste cu felul de a vietui mai
cinstit, pentrut ca asdel si ajungi chiar sus, la cetatea virnrtilor, care se .
ascunde in chip enigmatic sub numele muntelui Sion. Or, daci wei si
peu'eci cu ingelepciune, [i se vestestesi te lasi imbritisat de ea. Asa ci bine
arfi sI imbritisezi Sionul qi sI te lasi imbritisat de intrelepciune, de acel
Sion care dezviluie prin numele siu superioritatea vietii pe care trebuie
s-o duci, adici de acea intelepciune care qi prin sine inslsi insemneazi
toati ingelepciunea.
Dacd am cunoscut, agadar, din cele spuse pAni aici, oportunitatea
am invitat totodati qi prin ce anume desplrtrirea e mai
imbritiEirii,
"lTeme
este si fugi de
folositoare decit unirea. Cici scris este
imbritiriare"r3a. Cine-i familiarizat cu virnrtea, acela se indepirteazd' de
"ce impirtigire,are
lumina cu
orice sti in leginrri cu picanrl. Ci.ci
ar fi cu
Veliar?rEu
Cum
intre
Hristos
incunericul? $i ce invoire este
si
putinti si slqieqti la doi domniruu potrivnici si si fii binevoitor Pentru
amindoi, cind se Etie ci iubind pe unul provoci ura celuilaLlt?Cind,
a$adar,sentimenhrl iubirii se leagi de ceea ce-i bine (cici aEae si nimerit;
instliinarea aizxorit din capul locului din ceea ce ii este sieqi potrivnic),
dacl intr.adevir ai indrigit ingelepciunea, ahtnci cu sigurantd ai urdt
130.Eccl.3, 5.
l 3 l . P s .4 7 , 1 1 .
132.Pilrte4, 8.

rtq
I

133. Partea inferioali a orasului Ierusalinr se nunlea Alira, iar partea superioari Sion
(f<rsifF-faviu,BeIl. Iud., V, IV, l).
: I
1 3 4 . E c c l .3 . 5 .
'r I
i ri:
1 3 5 .I I C o r . ' 6 . 1 4 . 1 5 .
136. lr{atei 6, 24.

:lb ehshr)

lrdnAlt " T t

259

contrarul ei. Daci ochii ti.i privesc cu dragoste numai spre ceea ce-i curat,
aceasta inseamni ci ai urdt mirosul riu al mocirlei. Daci te-ai lipit dei:
bine, e semn ci ai fugit cu totul de legiturile cu riul. Daci. cineva ar wea
si ne dea o imagine despre ce este bogitria, folosindu-se de cuvinnrl
"imbr-d.tri5are",
ar fi destul chiar numai acest singur cuvint care si. ne
limureasci ce fel de averi si imbrigisim si de imaginile ciror fel de
bogigii si ne ferim. Am atrzit de o comoard cdutzti cu mare stridanie,,
ascunsi intr-o garini"rs?,a ci.rei valoare nu Etiu toti s"o prefuiasci. Cunosc
apoi qi alte averi, de asti dati wednice de dispre{, nu din cele spre care se
cade si ni.di.jduim, ci din cele spre care ne furi doar privirile u-upeqti,
dupi cum ne invati qi cuvd.nnrl Apostolului anrnci cind zice: "si nu ne
oprim privirile la cele ce se vid, ci la cele ce nu se vidr", fiindci" cele ce se
vid sunt recitoare, iar cele ce nu se vid sunt veqnice". Daci p6.ni" acum ,
a$a am intreles lucrurile, atunci tot a$a trebuie si. tilmi.cim qi pe cele ce vor
urma de acum inainte.
"Vr-eme
este sI cauti $i weme este si pierzT" l3e cici, cine a ingeles
odati, din cele care au fost examinate pini acurn, de care anume se cade
sI ce fereqti a le imbritiqa qi de care si te apropii, unul ca acela va sti si ce
se cade si. cau[i, dar si ce cigcig ai din altele daci le lagi la o parte, daci aga
"weme
se spnne:
este si cauti si weme este si pierzi". Dar ce este, in fond,
ceea ce rebuie si caut incic si mi int6lnesc cu vremea cea doriti? Ceea ce
se cade si ciutim ne-o spune profegia, care zice: "Ciutati pe Domnul Sivi
"Ciutatri
r'rc.
intiriti"
pe Domnul qi daci-L ve[i aIla, si-L
$i iarisi:
'Veseleasci.-se
chemagi"rar.$i
inima celor ce cauti pe Domnul" 102.
Agadar,
din cele spuse am inteles ce anume trebuie ciutat 9i rispunsul este acesta:
si caut firi oprire. Cici intre ci.utare Ei aflare nu-i nici o deosebire, ci
dobdnda pe care o ciqtig din ciutare este tocmai ciutarea insdoi. Vrei
cumva si Etii Ei folosul 9i in ce timp si cdutim pe Domnul? ltri spun: viaga
inu'eagi. Cdci intreaga viagi nu este altceva decdt timp de ciutare. Cici
nu-i bine si ciutim pe Domnul numai la o anumiti si hotiri.ti weme, ci
vremea cu adevi.rat potriviti de a ciuta pe Domnul consti in a nu ne opri
din aceasti cintare, dupi cum spune Psakirea: "ochii mei pururea spre
Domnul" 'o'. Nu vezi cu cnti" r'dvni se sileqte ochiul si caute, incit nu igi
ingi"duie nici un rigaz qi nu face nici o intrempere din a cugeta la
"pururea"
Domnul? Cici pdn adaosul
psalmistul a wut si arate qi mai mult
cI aceasti strddanie trebuie si fie continui qi firi intrerupere.
:
137.Matei 13,44.
1 3 8 I. I C o r . 4 ,1 8 .
139.Eccl.3, 6 (ect l 9 l 4 ) .
140P
. s .1 0 4 , 4 .
l 4 l . I s . 5 5 , 6( e < t1. 9 1
4).
1 4 2 .P s .1 0 4 , 3 .
143P
. s .2 4 , 1 6 .

.trc. . r:
(.\-t

{'9 .Q r:rts}l

.:iN', I r

,.'l.t'F-r
irlSI
' t

260

SFANTI]L

GRIGORIE DE IVYSSA

Tot a$a trebuie sI ingelegem Ei wemea pierderii, pierderea acelui


lucru a cirui existen[i aduce omului pagubi, de pildi" iubirea de argint,
care e o rea bogigie, pen[ru care pricini trebuie s-o qi nimicim. Este o
agonisiti rea gi faptul de a nu uita nedreptatea ce [i s-a ficut, de aceea
trebuie s-o uitim. Nenorociti. avere este pof'ta neostoiti dupi. cigtig. Mai
ales pe aceastatlebuie s-o deplingem pentru ci numai printr-o siricie de
"fericigi
sunt numai cei
felul acesta vom c65tiga impiriqia cerurilor, cici
raa,
cei
care
ni.zuiesc
dupi
o
de
bogi"gie qi care
adici
asdel
siraci cu duhul"
nujinduiesc nimic din toate celelalte bunuri otrivitoare ale diavolului. De
aceev, e mai mare fericire si. nu ne incircim cu nici o mirire pentru ca sA
nu ajungem posesori ai unor bunuri care pdteazi si nu mai putrini fericire
este si ne stri.duim si scipim de ele, diruindu-le altora, dzcd. ne-au
nipidit astfel de averi rele. Fi.ri indoiali ci. e mai bine si nu fim pirtagi la
altfel de averi decit s-ar putea inti.mpla firii omeneEti, in schimb dacl, am
wea si ne scipim de ele, atunci puterea intreagi sti in mdna oamenilor.
Numai despre Domnul se poate spune ci n-a amt pirtiqie la averile
wijrnaqului, ca unul care fusese pdrtaq la aceleagi slibiciuni ca gi noi in
"\4ne
stipdnitorul acestei lumi qi el nu
afard de picatra5. De aceea s-a zis:
roo.
Dar si te curige$ti temeinic prin pociinli e un
are nimic cu Mine"
lucru care se poate intAlni Ei la oamenii care strilucesc prin virtute.
Astfel, Pavel a nimicit a\,artulcel riu al necredintei prin harul proorociei
care lucra in ella7, de aceea s-a umplut cu tohrl din comoara pe care
o ciuta. A nimicit si Isaia prin curigirea cu ci"rbunele cel dumnezeiesc
toati necurdgiara8qi chiar Ei vorbele Ei gdndul, de aceea s-a umplut de Duh
Sfint. $i tot aga,oricare din cei care au pirti5ie la mai bine poate nimici si
el tot ce se stie cd, e potrivnic lui. Asa poate inlinrra ingelepnrl
neinfrinarea, dreptul nedreptatea, cel smerit m6.nclria,cel cu inima buni.
pisma, cel iubitor dusminia. Cici dupi cum orbul din Evanghelieraeqi-a
aJlat ceea ce n-arusese: prin inliturarea orbirii, locul acesteia l-a luat
strilucirea luminii qi prin inliftrrarea leprei de pe cel lepros, a revenit din
nou harul sinititii; Ei dupi cum la cei inviati din morgi, moartea s-aretras
tot a$asi in filosofia pe care o expunem nu se poate
cdnd a apirut viaqar50,
cigtiga binele mai inalt daci nu nimicim in noi dorul dupi pliceri
pimi"ntesti qi flri valoare. Daci stim si. le ciutim doar pe acestea,
pierclem pe cele care sunt mai de prel Ei dimpotrivi, lepidarea de ele ne
144. Matei 5, 4.
1 4 5 .E w . 4 , 1 5 .
1 4 6 .I o a n I 4 , 3 0 .
147. GaL 2, B-9.
1 4 8 .I s . 6 .
149. Marcu 8.22-26.
150. Matei 8, l-4; Marcu 1,40-45; Matei 9, 29-31.

: tsl

261

SCRIERI EXEGETICE

va adtrce aflarea bunititilor celor mai desdvdrsice.Acestea le-am desprins


"Cel
chiar de pe buzele Domnului:
ce qi-a aflat sufletul siu il va pierde pe
el qi cela ce $i-a pierdut sufletul siu pentru Mine, acela il vaafla pe el" r5r.
Cici tocmai fapnrl ci igi pui sufletul doar in cele legate numai de materie,
e pricina sd nu-l mai giseSti in bunurile adevirate $i, dimpotrivi,
renuntar-ea la acel fel de nidejdi formeazd, terneiul adeviratelor ni.dejdi.
"Ci.ci
ce va folosi omului daci ar dobdndi lumea toari., dar qi-ar pierde
"weme
este si cauti qi weme si pierzi" r53.
suflenrl?" tu' Sau, cum am zice:
A$adar, daci stim si c6gtigim din ceea ce cXutim si ci din acesteareiese ci
se nimicesc cele riu dobdndite 9i in acelaqi timp noi tocmai pe acelea le
ciutim gi pe acesteale pirisim, atunci si ciutim pe cele bune oi si lisi"m
pe cele rele.
Pe buni dreptate qi in deplini consonanfi cu cele cercetate pini
acum se insiruie in consecinti logici qi cele ce wrmeazd,mai departe in
"!r'eme
este si pisrezi qi weme si arunci" lun.Ce si
scris. Ci"ci se spune:
pistrezi? Desigur ceea ce am :rflat din ce am ciutat. $i ce si arunci?
Desigur', ceea ce s-a crezut ci-i folositor a pierde. Bun gdnd 1i-a venit si
zici, atunci c6nd te-a cuprins dorul de a vedea pe DumnezetJ, cd a insetat
suJletul tiu de Dumnezeutuu,Cel tare qi cel viu 9i ci" doreEti si se sfhr$easci
sufletul tiu in licasurile Domnuluil56. Dupi pirerea mea, acele lica$uri ale
Domnului sunt virtutile in care silisluieste cugehrl qi tot ceea ce asculti el.
De ele si ai grijd, si le pistrezi ca si nu [i se scurgd ca printre degete
bogigia buniti.tilor curate ale cugenrlui. Cici s-ar putea furiqa vreun cuget
wijmaE, care ca un fur ascuns ar putea spurca cugetele cele bune. Pe
acesta trebuie si-l arunci si si-l scofi din gind. Din clipa in care il vei fi
biruit pe acesta, comoara buni"titilor o vom putea plstra cu siguranqi.
Daci nu va fi inliturati primejdia, nu va mai fi nici o ni.dejde de averi,
cici prin uneltirea furilor se va scurge in pierdere orice nidejde de c6"qtig.
"tot
cel ce cauti
De aceea ni s-a vorbit despre weme de ci"utare, cici
se cade si asigurim
aJli"r5?. $i pentru ca ceea ce s-a allat si rimini,
"cu
comoara cu pazi sigurX dupi" cum este scris:
toati paza pdzegte-ti inima
o" r58,pentru ca, dupi ce odati vei fi allat, sI pizegti harul aIlat, a$a cum a
fi.cut, de pildd, cel care ajungdnd la credinti qi-a gdsit curiqenia prin
spilare. Cici mai mare tlucli este si pi.zeqti cea ce ai primit, decdt si
giseqti ceea ce n-aveai. Ci.ci dupi cum spuneam mai inainte, ci nu trebuie
1 5 1 .M a t e i 1 0 , 3 9 .
1 5 2 .M a t e i 1 6 , 2 6 .
153. Eccl. 3, 6.
154. Eccl. 3, 6.
1 5 5 . P s .6 2 .
1 5 6 .P s . 8 3 , 2 .
l57.Matei7,8.
158. Pilde 4, 23.

:(l

262

srAvrul,crucoRrE DENl6sA

si mirginim doar la o singurd. datJ. prilejul potrivit de a gi.si pe Domnul,


intrucit intreaga viati e weme neintrerupti pentru acea aflare fericiti, tot
aqa declarim ci si wemea pizirii trebuie si cuprindi intreaga viati, in
"Ochii
care scop repetim si aici acelagi cuvint al proorociei care zice:
mei
r5e.
ci
l)omnul,
El
va
scoate
din
lat
mele"
pumrea spre
picioarele
Cici numai a$a vom putea pistra buna noastri dob6.ndi daci vom
pune pe Dumnezeu si fie paznicul buni.ti.trilor noastre. A$adar, daci ochii
mei vor fi pururea indreptali spre Dornnul, ahrnci nelucritoare vor fi
uneltirile vrijmagului, prin care acesta urze$te laturi primejdioase pentru
"Sd
nu lasi si se clatine piciorul tiu" tuo,nici si dormiteze cel ce te
sufletpizegte. Agadar, e strinsi legitura intre cele spuse acum 9i cele spuse mai
inainte. Cici anrnci ni s-a poluncit si ciutim ca si aflim, acum ne
sfZtuieqte si pizim ca si nu pierdem. Chipul in care trebuie si pizim
bunurile consti in a ne descotorosi de cele pe care le vedem ci sunt
stricicioase. intocmai ca la asedierea unei cetiti, unde paza mai sigurd
consti mai int6i in a scipa de fi.ditori, pentru cd adta vreme c6.t ei se afli
in rdndurile noastre, cei ascunqi uneltesc mai u$or decit cei care lupti pe
fagi impotriva noastri. Pentru ci s"a zis: "weme este si pistrezi qi weme
este si arunci" 161.
lnlintuirea logici ne duce de acum inainte spre o filosofie mai inalti
a suflenrlui. Cici ni se arati ci in sinea ei lumea este o realitate
neintr'erupti $i armonia dintre creahrri n-are sfhrsit, cici intre toate
fipnrrile existi o ingelegere reciprocirot. Nu se vede nici o spirnrri in
unirea dintre lucruri, ci, in esenfa lor,toate par a fi conduse de aceeaqi
putere universali. Ceea ce cu adevirat existi e sau atotbuni.tate sau o
fiinti care si primeascl un nume mai presus decit acesta. Cici cum I s-ar
putea da nume Celui Care I-a diruit Lui nume, care este mai presus de
orice nume"?r63, se inn'eabi Ei glasul Apostolului, afard.doar daci nu s-ar
afla acel nume care exprimi puterea li fiinta cea negriiti care, in orice
caz, tebuie numiti Bunitate. Aqadar, ceea ce este prin sine bun sau mai
mult decit bun si care existi cu adevdrat a dat qi dd de la Sine putere
hpnrrilor si se nasci si si se mentinX in fiinp lor. Cici tot ce ar putea fi
conceput ca existind, in afari de acea Fiin[i., e inexistenti. Iar intrucdt
opus iubirii nu poate exista decit picatul, urmeazi. ci Dumnezeu este
puterea deplini si absolut buni. Cu alte cuvinte, in afari de Dumnezeu
care e numai bunitate, nu existi altceva decit picatul, a cirui fiinti nu se
159. Ps. 24.16.
1 6 0 .P s . 1 2 0 , 3 .
l 6 l . E c c l .3 , 6 .
162. Idee similari
canea de fati.
1 6 3 .F i l . 2 , 9 .

in Cuv. cateh., cap. VI 9i in Despre facerea omului. cap. I, din

SCRIERI EXEGETICE

263

cuprinde in ceva existent, ci in ceva inexistenL Cici ce e in afari. de


no[iunea de bine l-am numit riutate. De aceea socotim picarul ca pe ceva
opus binelui, dupi cum qi ceea ce nu existi e opus existen[ei, dupi cum
cidem din bine prin dorinla liber consimqiti a voingei noasffe, dupi cum
qi cei care nu sunt in luminl spun ci vid intunericul. Ci.ci, cdnd spui ci
vezi intunericul nu spui altceva decit ci priveqti ce nu edsti. Or, in cazul
acesta natura inexistenti a ri.ului e in fond o cidere fiintiali din bine,
care dureazd atAta weme c6.t noi ne aflim in afara binelui. Daci insi,
libera miqcare ne nrpe din nou din acea obisnuinti., care se carzctertzeazd,
prin inexistenti si se unegte iarisi cu ceea ce existi, ahrnci chiar gi ceea ce
pirea c-ar fi prins ridicini in mine, qi-a pierdut fiinta si nici nu va mai
rena$te. Daci eu nu-mi dau consimtS.mdntul de buni voie, riul nu poate
prinde riddcind in suflenrl meu, Daci insi mi lipesc de ce este biner6agi
mi obisnuiesc cu el, ahrnci intr-adevir voi rimine in i:eea ce am fost, in
care voi fi neintrerupt qi in care stau qi acum. Iati, acesta cred eu ci e
"vreme
intelesul vorbelor
este si rupi gi weme este si coqi" t65penffu ca
odati rupti de cel de care ne-am&