PIATA FINANCIARA

Este de fapt o realitate mai mult sau mai putin compozita ce rezulta din
interactiunile mai multor feluri de operatiuni cu produse asemanatoare dar nu
neaparat identice. Uneori deosebirile dintre ele au o anumita relevanta si de aceea
formeaza obiectul unor particularitati in reglementarile modului de a functiona.
Aceasta confera o relativa autonomie fiecarui gen de operatii cu produsele
respective si in acest sens vorbim de existenta mai multor piete care, impreuna,
constituie piata financiara. Toate asigura, impreuna, resursele banesti necesare
agentilor economici, iar in miscarea lor capitalurile se intrepatrund si trec relativ
usor de pe o piata pe alta.
Spre deosebire de piata monetara, piata financiara are ca obiect

indeosebi tranzactionarea plasamentelor banesti pe termen mediu (2

5 ani) si lung (5 ani si peste).
In general uitlizarea resurselor disponibile pe destinatii cu termen mediu
si/sau lung este considerata investitie. Exista investitii:
a) reale folosirea resurselor disponibile pentru formarea capitalului
tehnic, constructii de locuinte, achizitionarea de terenuri, stocarea de
bunuri etc;
b) financiare folosirea resurselor pentru plasamente sau dobandirea de
instrumente financiare.
In prezent, in limbajul curent, investitia este tot mai des interpretata ca fiind
utilizarea resurselor in scopul obtinerii unor venituri indiferent de termenul avut in
vedere.
1. Cererea, oferta si instrumentele financiare
2.
o Purtatorii cererii sunt societatile comerciale de orice natura (industriale,
agricole, de transporturi, bancare, de asigurari etc.) private sau publice,
administratiile publice centrale sau locale etc.
o Purtatorii ofertei sunt toti acei care au venituri mai mari decat cheltuielile.
Deci toti cei ce reusesc sa faca economii: societatile de asigurare, bancile,
societatile comerciale din orice alt domeniu si populatia sau menajele.
In cele mai multe tari, pe piata financiara, sectorul institutional denumit
gospodarii sau menaje, luat in ansamblul sau, este permanent excedentar si deci
ofertant in timp ce sectoarele denumite generic bussines adica unitatile
economice comerciale, considerate in ansamblul lor, sunt permanent deficitare,
adica in cautare de bani sau purtatori ai cererii.

Atat ofertantii cat si cei in cautare de resurse banesti opereaza cu instrumente

financiare. In situatia unei gospodarii care a realizat economii si le depune
intr-un cont la o banca (de unde va primi dobanda) depozitul este un
instrument financiar. Pentru banca respectiva, suma depusa reprezinta de fapt,
un credit care, la randul sau, este alt instrument financiar si care poate servi
pentru a fi dat cu imprumut altui agent economic in cautare de fonduri.
Instrumentele financiare includ mijloacele de plata in general banii
propriu-zisi, celelalte componente ale masei monetare (M), titlurile de credit,
participatiile la capitalul social al firmelor, ipotecile, optiunile bursiere etc.
Evident, gradul de lichiditate difera de la o categorie la alta a instrumentelor
financiare.
Instrumentele financiare se vand si se cumpara. In acest sens, se vorbeste
despre investitii financiare atunci cand sunt cumparate.
o Piata valorilor mobiliare este principala componenta a pietei financiare.
Valorile mobiliare sunt instrumente financiare negociabile care atesta
drepturi de proprietate sau de creante asupra emitentilor. Sunt emise de
purtatori ai cererii si in special de societati comerciale, administratii publice si
de stat - locale sau centrale sub forma de hartii de valoare sau nemateriala, si
sunt cunoscute sub denumirea de actiuni, obligatiuni sau instrumente
financiare derivate (produse derivate). Valorile mobiliare sunt purtatoare de
venituri pentru cei ce le detin.
o Actiunea este un titlu de valoare care atesta ca detinatorul sau detine o parte
din capitalul social al unitatii institutionale care l-a emis. Contine: numele
emitentului, data de emitere, numarul de identificare, valoarea nominala,
semnaturile celor autorizati sa le emita, elemente de securizare.
o Obligatiunea este un titlu de imprumut pe termen lung sau mediu si atesta
angajamentul emitentului de a restitui intr-un timp stabilit, in diferite formule,
celui ce o detine suma imprumutata si dobanda corespunzatoare indiferent de
situatia economica a firmei. Detinatorul sau se numeste obligatar.
o Biletele si bonurile de tezaur,obligatiunile de stat sau municipale reprezinta
valori mobiliare emise de stat si sunt aducatoare de venituri cu diferite
denumiri pentru detinatorii lor.
o

Definitie

ACTIUNEA
Titlul de valoare care atesta ca detinatorul sau
detine o parte din capitalul social al unitatii
institutionale care le-a emis

OBLIGATIUNEA
este un titlu de
imprumut pe termen
lung sau mediu si
atesta angajamentul

Calitatea si
rolul
detinatorului
in gestiunea
emitentului
Veniturile
pentru
titularul
titlului

Coproprietar; drept de vot in Adunarea

generala (o actiune=un vot)

Dividende a caror marime depinde de

marimea profitului firmei si de cota de
participare a actionarului la capitalul social al
firmei
Venit variabil

Riscurile
asumate de
detinatorul
titlului

Riscuri mai mari: nu primeste dividende in

cazul in care firma nu realizeaza profit; pierde
sumele investite, in cazul lichidarii firmei

Drepturi

a)sociale - de a fi informati asupra situatiei

economice a emitentului, de participare la
adunarea generala a actionarilor si la
alegerea consiliului de administratie, de a
participa la controlul gestiunii firmei etc;
b)patrimoniale de a primi o parte din
profitul firmei denumita dividend, de a
primi o parte corespunzatoare din capitalul
firmei daca aceasta este lichidata si numai
dupa ce s-au achitat toate celelalte obligatii.

emitentului de a
restitui intr-un timp
stabilit, in diferite
formule, celui ce o
detine suma
imprumutata si
dobanda
corespunzatoare
indiferent de situatia
economica a firmei
Creditor; in principiu,
nici un rol

Dobanzi a caror
marime este fixa si
platita in mod
obligatoriu de care
emitent
Venit fix
Riscuri mai mici:
riscul de
nerambursare (nu
exista in cazul unei
garantii de stat); in
cazul lichidarii firmei,
creditorii au prioritate
in fata actionarilor
Detinatorul nu are
nici un drept

Durata

Nelimitata

Forma

Nominative sau la purtator

Date de
identificare

Numele formei emitente; data emiterii;

numarul de identificare a titlului; valoarea
nominala suma inscrisa pe titlu,
reprezentand o fractiune din capitalul social al
firmei; semnatura persoanei autorizate din
parte firmei emitente; un desen greu de
reprodus, care are menirea de a impiedica
falsificarea documentului

Limitata, pana la
scadenta
Nominative sau la
purtator
Numele firmei
emitente; rata
cuponului; data
scadenta; valoarea
nominala- suma
inscrisa pe titul, pe
care detinatorul o
acorda sub forma de
imprumut emitentului
si pe care o va incasa
la scadenta;
semnatura persoanei
autorizate de emitent;
imprimari speciale

2. Formele pietei financiare

Exista multe criterii de clasificare a formelor pietei financiare. Noi avem in
vedere aici piata valorilor mobiliare actiunilor si obligatiunilor, instrumente
financiare carora le sunt specifice piata primara si piata schimburilor de titluri deja
emise (aflate in circulatie) sau piata secundara, considerate impreuna.
Piata primara denumita si piata emisiunilor are rolul de a mobiliza
resursele banesti disponibile ale oricaror categorii de agenti economici pentru a le
pune la dispozitia altora care le transforma in capital productiv. Unitatile
economice pentru a-si asigura finantarea activitatilor, emit, potrivit reglementarilor
legale, actiuni si/sau obligatiuni de valori diferite pe care posesorii de
disponibilitati le cumpara, de regula, prin intermediari financiari.
Pretul platit denumit pret de emisiune poate fi egal cu valoarea nominala
(inscrisa) in instrumentul financiar respectiv (al pari) sau mai mic (sub pari) pentru
a spori atractivitatea tranzactiei. Diferenta dintre pretul al pari si sub pari este
prima de emisiune. Pretul de emisiune este ferm (nu se modifica pana la
inchiderea emisiunii).
Piata secundara are ca obiect tranzactionarea instrumentelor financiare
deja emise. Vanzarea-cumpararea acestora nu constituie un proces de finantare a

activitatii economice, ci doar o trecere a lor de la un detinator la altul. In felul

acesta cei ce vand isi elibereaza capitalul investit si daca reusesc sa vanda la un
curs (pret) mai mare decat cel la care a cumparat actiunile sau obligatiunile
respective va castiga. Desigur, poate sa si piarda daca vinde la un pret mai mic.
Pretul pe aceasta piata este tranzactionat si deci este variabil. Se numeste, de
regula, curs sau pret de piata.
Motivul tranzactiilor pe aceasta piata poate fi diferit: eliberarea
capitalului investit pentru a-i da alte destinatii, intrarea intr-o activitate dintr-un
domeniu al economiei in altul, realizarea de investitii in alte tari, specula (sa
cumpere ieftin si apoi sa vanda mai scump) etc.
De regula, operatiunile pe oricare din cele doua forme a pietei financiare
se realizeaza prin intermediari specializati. Principala instituite din cadrul acestei
piete este bursa de valori care este controlata public si reglementata strict insa cu
prevederi mai mult sau mai putin diferite de la tara la tara. Reglementarile vizeaza:
conditiile admiterii titlurilor la bursa; conditiile de admitere a intermediarilor de
tranzactii si operatorilor; modul de regularizare a operatiunilor, organismele de
conducere etc.
Cursul, pretul de piata sau cotatia titlurilor la bursa este deosebit de
importanta pentru consecintele pe care le induce si modul in care poate fi
influentat. Factori de influenta:
- situatia economica financiara a firmei emitente;
- evolutia veniturilor aduse de instrumentele financiare
tranzactionate;
- situatia economica si politica interna si internationala;
- tendintele economiei din diferite tari.
La bursa se realizeaza doua genuri mari de operatii despre care se spune ca
formeaza doua piete diferite:
- operatiuni la vedere pentru care transmiterea titlurilor vanzatorcumparator si a banilor cumparator-vanzator are loc la momentul tranzactionarii
sau intr-un interval de timp scurt reglementat de autoritatile bursiere;
- operatiuni la termen care au loc in doi timpi:
a) se tranzactioneaza titlurile, numarul lor, cursurile si data la care va avea
loc executarea propriu-zisa a operatiei (transmiterea titlurilor si respectiv, a banilor:
b) executarea tranzactiei incheiate.
Operatiile la termen au caracter evident specualtiv. Pornind de la faptul ca
intre momentul incheierii tranzactiei si realizarii sale efective exista o perioada mai
lunga sau mai scurta dupa cum convin vanzatorul si cumparatorul, primul se
angajeaza sa vanda titluri sau instrumente pe care nu le are. El vinde acum,la

momentul tranzactiei, pentru ca apreciaza ca pretul (cursul) este mare si va evolua

in scadere, astfel incat pana la data executarii tranzactiei le va cumpara la un pret
mai mic si le va preda asa cum s-a angajat. El este un jucator la baisse sau
bear.
Cumparatorul, nici el, la momentul realizarii tranzactiei, nu are banii
necesari dar mizeaza pe cresterea cursului pana la scadenta si va castiga diferenta
dintre cursul mai mare existent la scadenta si cursul mai mic de la tranzactionare.
Acesta este un jucator la hausse sau bull. Cel care se va plasa pe sensul
in care evolueaza piata castiga, iar celalalt pierde.
Paralel cu aceste tranzactii care au loc la bursa cu cele mai reprezentative
instrumente financiare, in foarte multe tari, inclusiv in Romania, exista o alta piata
financiara secundara unde sunt tranzactionate acelasi gen de instrumente sau titluri
dar mai putin reprezentative (importante).
Comensurarea si evolutia tranzactiilor sunt urmarite cu ajutorul unor indici
mai mult sau mai putin diferiti de la tara, de la o bursa la alta si de la o piata la alta.
Volumul si dinamica tranzactiilor financiare si modul deosebit ale celor
bursiere sunt extrem de relevante pentru mersul afacerilor si economiilor din tarile
respective.
3.Rolul Bursei de Valori
Bursa este o instituie specifica economiei de piata, unde se
tranzactioneaza titluri de valoare desfasurate in mod organizat, in conditii de
libera concurenta si transparenta, si supravegheate de autoritatile publice
BV joaca un rol important in a colecta economiile si de a le orienta
catre solicitantii de capitaluri pentru investitii.
BV asigura transformarea operativa, intr-un termen scurt, a
capitalului real in capital banesc si invers, mobilizarea rapida a unor
importante resurse pentru activitatea de investitii
BV este o piata indispensabila pentru transformarea unor capitaluri
individuale dintr-o intreprindere in alta sau dintr-o tara in alta
BV favorizeaza procesul de concentrare a puterii economice, controlul
asupra unor societati pe actiuni asigurandu-se prin detinerea pachetului
actiunilor de control
BV este un barometru extrem de sensibil al starii economiei