Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate s cade s cinsteti i s lauzi nencetat pre

Dumnezeu cel mare i bun i ziditorul nostru cel nelept, i zioa i noaptea i n
tot ceasul i n tot locul. i s foarte cuvine s-l slveti i s-l mreti nencetat,
cu glas necurmat i cu cntri neprsite, ca pre cela ce ne-au facut i ne-au
scos din-tuneric la lumin i den nefiin n fiin.
Neagoe Basarab a fost domnul rii Romneti ncepand din 1512 pana in 1521.
Tradusa din slavon n romnete in jurul anului 1650, Scrisoarea lui Neagoe
Basarab ctre fiul su Teodosie este o scriere din perioada evului mediu in care
sunt surprinse principiile de motalitate, filosofia de viata si particularitati ale
limbajului domnitorului.
In opinia mea, citatul prezinta indicii clare despre codul moral, codul filosofic si
codul lingvistic, prezente chiar de pe prima pagina a scrisorii.
In primul rand, codul moral consta in principiile de viata pe care Theodosie le
primeste prin intermediul acestei scrisori de la tatal sau. Aceste invataturi sunt
tin mai ales de credinta : mai nainte de toate s cade s cinsteti i s lauzi
nencetat pre Dumnezeu cel mare i bun .
In al doilea rand, elementele de filosofie gasite in text se refera la persoana lui
Dumnezeu. Ele denota puterea credintei pe care domnitorul Neagoe Basarab o
detinea si pe care dorea sa o impartaseasca si fiului sau : Dumnezeu cel mare
i bun , s foarte cuvine s-l slveti i s-l mreti nencetat , cela ce neau facut i ne-au scos din-tuneric la lumin i den nefiin n fiin .
In al treilea rand, codul lingvistic este alcatuit din componente arhaice si
elemente de poeticitate. Sunt prezente enumeratii: si zioa si noaptea si in tot
ceasul si in tot locul, pluralul ca formula de reverenta cela ce ne-au facut,
litera protetica r : ca pre cela , metafora ziditorul nostru etc.
In concluzie, in citatul extras din Scrisoarea lui Neagoe Basarab ctre fiul su
Teodosie se gaseste fiecare dintre codurile mai sus mentionate, evidentiand
diferentele dintre limbajul arhaic si limbajul din zilele noastre.