Sunteți pe pagina 1din 69

CLASE DE OTELURI

Prof.Dr.Ing. Ionelia VOICULESCU

OTELURI

Oelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul, cu un coninut


maximum de carbon de 2,11 % C.
In afara de carbon, otelurile pot conine i alte elemente de aliere
precum Si, Mn, Cr, Ni, Ti, Mo, Co, V, B, W, Nb, etc., sau elemente
nsoitoare, precum P, S, As, Sb, Pb, etc.
Otelurile se deosebesc de fonte prin coninutul mult mai scazut de
carbon si prin faptul ca prezint transformare eutectoid n stare
solid. Datorit acestei reacii de transformare fazic, oelurile se
caracterizeaz printr-o buna capacitate de prelucrare prin deformare
plastic, sudabilitate i tratament termic.
Oelurile pot fi clasificate conform diferitelor criterii, dintre care cele
mai importante sunt:
compoziia chimic;
destinaia;
diagrama de transformare (stabila, metastabila);
agregatul de elaborare.

Istoric
Originile utilizrii aliajelor din fier
Prima construcie metalica structurala din aliaje de fier a

fost construita de Abraham Darby in 1779 peste rul


Severn, numit Ironbridge, in Shropshire Anglia. In zona
respectiva, bunicul lui Darby a avut, in 1709, prima fabrica
de componente metalice la costuri rezonabile.
Podul era alctuit din bare de fonta mbinate prin bride, si
a fost utilizat pana in 1847, cnd a cedat la trecerea unui
tren, omornd 5 persoane.
Podul a fost reconstruit, adugnd cinci picioare de piatra
de 45 m, evitnd tensiunile interne mecanice de rupere.
Lucrrile au durat 3 ani.
Otelul descoperit cu 100 de ani mai trziu a permis
realizarea a numeroase alte aplicaii utile, de la scule si
cutite la structuri metalice portante.

Istoric
Fonta bruta este obinuta in furnal, prin topirea minereului de fier

mpreuna cu fondani si cocs. Datorita coninutului sau foarte mare


de carbon, fonta este fragila si are aplicaii limitate, pentru piese
turnate.
In prezent, din fonta, prin amestec cu fier vechi si fondani, se
elaboreaz otelurile, reducnd coninutul de carbon prin ardere in
oxigen (convertizoare cu oxigen), cu sau fr injectare de gaze
inerte de protecie.
Primul procedeu de reducere a coninutului de carbon in
convertizoare a fost cel inventat de Henry Bessemer, pe baza unui
brevet depus in cadrul British Association in 1856. Datorita
consumurilor energetice foarte mari, procedeul este acum
abandonat in favoarea convertizoarelor cu oxigen.
Convertizoarele cu oxigen utilizeaz energia rezultata din reacia
de ardere a carbonului (exoterma) si sunt rentabile deoarece o
arja dureaz mult mai puin (30 50 minute) comparativ cu
metoda Bessemer sau Siemens-Martin (3-4 ore).

Elaborarea fontelor in furnal

CIRCUITUL MATERIALULUI LICHID LA


ELABORAREA OTELURILOR

Procedee de prelucrare prin


turnare a otelurilor

Structuri de turnare

SOLIDIFICAREA DENDRITICA

Structuri de turnare

Deformarea plastica prin laminare

Structura sub forma de benzi la


deformarea plastica a unui otel feritoperlitic

Produse obinute prin deformare plastica

Tragere
4
So

5
P di
o

do

4
d di

5
P

1
2

2
3

Schema de principiu la tragere:


1 semifabricatul iniial; 2 matri; 3 suport port scul; 4 produsul tras;
5 dispozitiv de tragere; 6 dorn; 7 tij suport.

Produse obinute prin tragere

EXTRUDAREA

Produse extrudate

Forjarea/Matritarea

Schema de principiu a matririi.


1 semifabricat iniial ; 2- locaul inferior de matriare ; 3 semi-matria inferioar ; 4 abot sau nicoval ; 5 ;10 ghidaje
coad de rndunic ; 6 ;11 pene de reglare ; 7 semi-matria superioar; 8 locaul superior de matriare; 9 berbecul
ciocanului sau culisoul presei ; 12 piesa brut; matriat ; 13 plus de material ; 14- canal bavur ; 15 bavur ; 16 piesa
matriat; 17 puntiele gurilor.

Indoirea

Pi

rp
Pi

1
s

rm

rm

Lm

Ambutisarea

Curbarea
1
3

Utilaje pentru deformare plastica

Efectul elementelor de aliere


Element si
simbol

Solubilitate in solutia
solida
Fe gama

Fe alfa

1.1%
( carbon)

36%

Crom (Cr)

12.8% (in
oteluri cu
0.5%C atinge
20%)

Nelimitata

Molibden (Mo)

3% (in oteluri
cu 0.5% C
poate fi de
8%)

37.5% (scade cu
scaderea
temperaturii)

Aluminiu (Al)

Efectul
asupra
feritei

Efectul
asupra
austenitei
(calibilitate)

Influenta asupra
carburilor

Rol
principal

Tendinta
de formare
a carburilor

Actiune prin
mentinere la
temperatura

Durifica
considerabil in
solutie solida

Daca este
dizolvat in
austenita
creste
calibilitatea
la nivel
mediu

Grafitizare

Durifica putin,
creste rezistenta
la coroziune

Mareste moderat
calibilitatea, similar
cu manganul

Mai mare
decat
Mn dar mai
mica decat
W

Rezistenta la
inmuiere medie

a. Creste rezistenta la
coroziune si oxidare.
b. Mareste calibilitatea.
c. Creste rezistenta la
temperature ridicate.
d. Pentru procente mari de C
creste rezistenta la uzura si
abraziune.

Durificarea prin
imbatranire in
aliaje Mo-Fe cu
continut ridicat.

Creste puternic
calibilitatea

Mai puternic
decat Cr

Mareste
rezistenta la
inmuiere prin
precipitare
secundara

a. Mareste temperatura de
crestere a grauntelui
austenitic.
b. Mareste adancimea de
calire.
c. Creste rezistenta la cald si
la fluaj promoveaza fragilitate
la rosu.
d. Intensifica rezistenta la
coroziune in oteluri
inoxidabile.
e. Formeaza precipitate
rezistente la abraziune.

a.Dezoxidant
b.Limiteaza cresterea

granulatiei
c.Element de aliere in
oteluri nitrurate

Efectul elementelor de aliere


Element si
simbol

Mangan (Mn)

Siliciu (Si)

Solubilitate in solutia solida

Efectul
asupra
feritei

Efectul
asupra
austenitei
calibilitate

Fe gama

Fe alfa

Nelimitata

3%

Durificator,
la anumite
proportii
reduce
ductilitatea

Aprox. 2%
(pentru oteluri cu 0.35%
C poate fi de
aprox 9%)

18.5%
(carbon
poate avea un
efect redus)

Durifica si
determina
scaderea
ductilitatii.

Influenta asupra
carburilor

Rol
principal

Tendinta
de
formare a
carburilor

Actiune
prin
mentinere la
temperatura

Similar cu Ni

Mai mare
decat Fe, mai
mica decat Cr

Foarte redusa
pentru procente
uzuale

a. Contracareaza efectul
fragilizant al sulfului.
b. Creste calibilitatea .
c. Continuturi ridicate
combinate cu procente
mari de C produc
cresterea rezistentei la
uzura si abrasiune.

Mareste
calibilitatea mai
mult decat Ni

Grafitizare
negativa

Mentine
durificarea
solutiei solide

a. Utilizat ca dezoxant.
b. Element de aliere in
oteluri pentru
electrotehnica.
c. Creste rezistenta la
oxidare .
d. Creste rezistenta
otlurilor slab aliate.

Efectul elementelor de aliere


Element si
simbol

Solubilitate in solutia solida

Efectul
asupra feritei

Fe gama

Fe alfa

Nichel (Ni)

Nelimitata

10% , independent
fata de continutul
de C

Creste rezistenta si
tenacitatea solutiei
solide

Vanadiu (V)

Aprox. 1%
(in oteluri cu 0.2%
C poate fi de 4%)

Nelimitata

Cobalt (Co)

Nelimitata

75%

Efectul
asupra
austenitei
(calibilitate)

Influenta asupra
carburilor

Rol
principal

Tendinta de
formare a
carburilor

Actiune prin
mentinere la
temperatura

Creste putin
calibilitatea,
stabilizeaza
austenita prin
cresterea
continutului de C

Grafitizeaza mai
putin decat Fe

Foarte putin in
concentratii
reduse

a. Creste rezistenta
otelurilor necalite sau
revenite .
b. Mareste tenacitatea
otelurilor ferito-perlitice
mai ales la temperature
scazute.
c. Stabilizeaza structura
austenitica in aliaje inalt
aliate cu Cr/Fe.

Durificare
moderata in solutia
solida.

Creste calibilitatea
foarte mult prin
dizolvare in solutia
solida.

Foarte puternic

Valoare maxima
pentru
durificarea prin
precipitare
secundara

a. Promoveaza marirea
temperaturii de crestere a
granulatiei fine
austenitice.
b. Mareste calibilitatea in
stare dizolvata.
c. Creste rezistenta la
recoacere si determina
efecte majore de
durificare secundara.

Durifica
considerabil solutia
solida

Scade calibilitatea
ca element dizolvat

Similar cu Fe

Mareste duritatea
prin solutie
solida

a. Contribuie la cresterea
fragilitatii la rosu prin
durificarea feritei.
b. Element de aliere in
anumite oteluri rapide
pentru scule.

Efectul elementelor de aliere


Element
si simbol

Solubilitate in solutia solida

Efectul
asupra
feritei

Efectul
Asupra
austenitei
(calibilitate)

Fe gama

Fe alfa

Titan (Ti)

0.75%
(in oteluri cu
0.2% C poate fi de
aprox 1%)

Aprox. 0.6%
(scade cu
scaderea temperaturii)

Determina
efecte
de durificare
prin
imbatranire in
aliaje Fe-Ti cu
continut
ridicat.

Wolfram
(W)

6%
(in oteluri cu
0.25% C poate fi
11%)

33%
(descreste cu
scaderea temperaturii)

Determina
durificarea
prin
imbatranire in
sistemele de
aliere W-Fe.

Influenta asupra
carburilor

Rol
principal

Tendinta
de
formare a
carburilor

Actiune prin
mentinere la
temperatura

Creste foarte mult


calibilitatea
dizolvat in solutia
solida;
Carburile pe care
le formeaza reduc
calibilitatea

Cel mai mare


efect cunoscut
(2% Ti in
oteluri
cu 0.5% C le
face necalibile)

Promoveaza
durificarea prin
precipitarea
secundara

a Fixeaza carbonul sub


forma de precipitate
stabile.
b Reduce duritatea
martensitei si calibilitatea
otelurilor mediu aliate cu
Cr.
c. Previne formarea de
austenita in otelurile
inalt aliate cu Cr.
d. Previne saracirea in Cr
pe limitele de graunte in
otelurile inoxidabile
mentinute la temperaturi
ridicate timp indelungat.

Creste foarte mult


calibilitatea chiar
pentru procente
reduse de aliere

Puternic

Reduce tendinta
de inmuiere prin
promovarea
fenomene
lor de durificare
secundara

a. Formeaza precipitate
dure, rezistente la
abraziune, in oteluri
pentru scule si oteluri
rapide.
b. Promoveaza
durificarea la rosu si
rezistenta la cald

Efectul elementelor de aliere


Element si
simbol

Fosfor (P)

Solubilitate in solutia solida

Fe gama

Fe alfa

0.5%

2.8% independent
de continutul de C

Efectul
asupra
feritei

Durifica puternic
solutia solida.
Scade
ductilitatea si
induce
fragilitatea.

Efectul
asupra
austenitei
(calibilitate)

Mareste
calibilitatea
similar cu Mn

Influenta asupra
carburilor

Tendinta de
formare a
carburilor

Actiune prin
mentinere
la
temperatura

Fara efect

Rol
principal

a. Durifica otelurile cu
putin C.
b. Creste rezistenta la
coroziune atmosferica.
c. Imbunatateste
prelucrabilitatea in
otelurile pentru
prelucrare pe masini
automate.

Clasificarea otelurilor dup destinaie


1. Oteluri pentru construcii
2. Oteluri pentru aparate sub presiune
3. Oteluri pentru evi de conducte
4. Oteluri pentru construcii mecanice
5. Oteluri pentru armarea betonului
6. Oteluri pentru beton precomprimat
7. Oteluri pentru sine
8. Oteluri pentru deformare plastica cu rezistenta sczuta
9. Oteluri pentru deformare plastica cu rezistenta ridicata
10. Oteluri pentru ambalare
11. Oteluri pentru electrotehnica

Clasificarea otelurilor dup compoziia chimica,


conform SR EN 10020:2003,
SR EN 10027-1:2005
1. Oteluri nealiate (cu excepia otelurilor pentru
automate) cu coninut mediu de Mn<1%
2. Oteluri nealiate cu coninut mediu de Mn1%,
oteluri nealiate pentru automate si oteluri aliate (cu
excepia otelurilor rapide) la care coninutul mediu al
fiecrui element de aliere este <5% masice
3. Oteluri inoxidabile si alte oteluri aliate (cu excepia
otelurilor rapide) la care coninutul mediu al fiecrui
element de aliere este 5% masice
4. Oteluri rapide (pentru scule achietoare)

1. Oteluri nealiate
Oelurile nealiate conin, pe lng fier i
carbon, cantiti limitate din elemente precum:
Mn 0,8 %, Si 0,5 %, P 0,05 %, S 005 %.
n funcie de coninutul de carbon aceste
oeluri sunt grupate n:
oeluri moi (C < 0,3 %),
oeluri semidure (C = 0,3 0,6 %)
oeluri dure (C > 0,6 %).

Oelul cu un coninut de C < 0,08 % poart


numele de fier tehnic sau fier ARMCO.

Oteluri nealiate speciale, conform


SR EN 10020:2003

Oteluri nealiate speciale, conform


SR EN 10020:2003
Cerine

Clasificarea otelurilor nealiate in


funcie de procedeele de prelucrare
Alungirea, %
Limita de curgere, MPa

BH durificare prin recoacere; CMn, oteluri aliate cu carbon si mangan; Mild, oteluri
slab aliate; CP, oteluri cu faze complexe; DP, oteluri bi-fazice; HSLA, oteluri de mare
rezistenta slab aliate; IF, oteluri fara incluziuni interstitiale; IS, oteluri cu caracteristici
izotropice; MART, oteluri martensitice; TRIP, oteluri cu plasticitate ridicata si
transformare de faza.

Oteluri nealiate speciale, conform


SR EN 10020:2003
Marci de oteluri:

Oteluri deformate plastic la cald cu


structura ferito-perlitica
Microstructura ferito-perlitica se obine prin rcirea in aer a
seciunilor tablelor sau profilelor masive in timpul prelucrrii prin
laminare.
In otelurile cu coninut redus de carbon, ferita reprezint
constituentul majoritar al microstructurii in timp ce cantitatea de
perlita este direct proporionala cu coninutul de carbon, atingnd
valori de maxim 0,25% C.
Pornind de la microstructurile de baza obinute in mod tradiional in
otelurile carbon si slab aliate dup procesarea prin deformare
plastica la cald, s-a trecut la cresterea caracteristicilor otelurilor prin
microaliere.

Efectul elementelor de microaliere si


nsoitoare
Manganul si siliciul contribuie la consolidarea feritei prin soluie solida
si au efecte favorabile asupra diametrului mediu al gruntelui in
conformitate cu ecuaia Hall Petch.
Se poate constata ca procente de perlita relativ reduse in otelurile carbon si
slab aliate nu afecteaz valorile limitei de curgere dar influeneaz tensiunea
uniforma de rupere si modul de rupere.
Azotul dizolvat interstiial in soluia solida prezint un potenial efect de
consolidare asupra microstructurii feritice si mrete semnificativ
temperatura de tranziie a rezilienei, promovnd ruperea fragila.
Sulful, care formeaz incluziuni grosolane de MnS, dei nu afecteaz
rezistenta de rupere si efectul de durificare, furnizeaz micro amorse de
rupere sau promoveaz iniierea micro-golurilor la ruperea ductila.

Prelucrarea prin deformare plastica

Diagrama de prelucrare temperatura-timp pentru deformarea


plastica la rece urmata de recoacere in cazul otelurilor carbon
slab aliate.

Oteluri deformate plastic la rece si


recoapte
Prelucrarea termo-mecanic la rece urmata de recoacere determina
formarea microstructurii cu ferita recristalizata deformabila, chiar la
valori inferioare temperaturii punctului Ac1, fra formare de
austenita.
Noile tipuri de oteluri bi-fazice si TRIP sunt astfel supuse unei
recoaceri intercritice, cu nclzire intre temperaturile Ac3 si Ac1,
determinnd formarea unor mici cantiti de austenita intre grunii
echiacsi de ferita.
La rcirea unei astfel de structuri, austenita se transforma in ferita
sau perlita, cu finisarea granulaiei si consolidarea matricei metalice.
Deformarea plastica la rece durifica microstructura de ferita si
determina reducerea ductilitii.
Recoacerea aplicata dup deformarea plastica determina refacerea
ductilitii feritei tensionate si promoveaz efecte de recristalizare .

Modificri microstructurale la
deformarea plastica

Evoluia structurii prin deformare si


recoacere

Efecte de recristalizare la recoacere;


(a) Microstructura unui otel cu 0,003% C deformat plastic la rece 60%.
(b) Microstructura aceluiai otel dup recoacere la 540 oC timp de 2 ore.
Dup aplicarea unei reduceri la deformarea plastica de 80%,
microstructura prezint gruni echiacsi de ferita fina. Microscopie optica,
atac cu Nital, 100x.

Evoluia structurii prin deformare si


recoacere

Microstructura unui otel cu 0,08% C ,1,45% Mn, 0,21% Si:


(a) Deformat plastic la rece cu reducere 50%.
(b) Recopt la 700oC timp de 20 min.
Microscopie optica, atac cu Nital.

Oteluri deformate plastic la rece recoapte


pentru cresterea deformabilitii
Pentru anumite aplicaii sunt necesare reduceri foarte mari ale grosimii in
procesul de laminare. In particular, anumite semifabricate sunt supuse unor
prelucrri de ndoire sau ambutisare adnca, ce pot determina ruperea
materialului.
Pentru astfel de aplicaii s-au elaborat mrci de oteluri cu deformabilitate
ridicate, dezoxidate cu aluminiu si coninut redus de carbon, laminate la
cald apoi laminate la rece si recoapte pentru obinerea unor caracteristici
excelente.
Astfel de oteluri, cu coninut redus de incluziuni (IF), recoapte in regim
continuu, sunt printre cele mai noi mrci produse pe plan mondial.
Coninuturile reduse de aluminiu de 0,03% si cele de azot situate in intervalul
20 40 ppm, temperaturile de laminare la cald sczute, in jur de 890 oC,
menin aluminiul si azotul dizolvate in soluia solida de austenita si previn
precipitrile de nitruri de aluminiu in ferita.

Efectul compoziiei chimice asupra


caracteristicilor mecanice
Curbele tensiune-deformaie exemplifica modul in care cresterea
coninutului de perlita, influenat de coninutul de carbon, afecteaz
comportarea la deformare si rupere a matricei metalice, datorita
reducerii tensiunilor de tip Luders si creterii efectului de consolidare.
Dei finisarea granulaiei determina cresterea limitei de curgere, acest
lucru nu afecteaz instabilitatea curgerii plastice si tensiunea uniforma
de deformare.

Diagrame schematice tensiunedeformaie care reliefeaz efectul


coninutului de carbon sau a finisrii
granulaiei asupra comportrii la
deformare si rupere: (a) coninutul
de carbon si (b) dimensiunea
granulaiei
asupra
deformaiei
uniforme * in oteluri carbon.

Efectele tratamentelor termice

Variante ale proceselor de tratare termica dup prelucrare prin


deformare plastica si recoacere continua a unor oteluri carbon si slab
aliate.

Efectele tratamentelor termice


combinate cu deformare plastica

Tratamente termo-mecanice

Diagrama de tratament termo-mecanic si laminare controlata pentru oteluri carbon slab aliate.
(a)Prelucrare normala; (b) Laminarea controlata pentru oteluri C-Mn;
(c) Laminarea controlata pentru oteluri cu Nb;
(d) Laminarea controlata pentru oteluri cu Nb si sfrit de prelucrare sub Ac3.

Direcii de dezvoltare
Valorile rezistentei mecanice sunt in prezent obinute prin finisarea

granulaiei feritice, prin adugarea unor elemente de microaliere


precum: aluminiu, vanadiu, niobiu, titan, in combinaie cu aplicarea
unor tratamente termice sau termo-mecanice.
In acest fel, este posibila cresterea rezistentei otelurilor fata de
fisurarea la rece, mbuntirea comportrii la coroziunea tensofisurant, cresterea rezistentei fata de ruperea fragila in zonele
ZIT-ului sudurilor, fr a afecta rezistenta globala a materialului de
baza, ductilitatea si tenacitatea acestuia.
Otelurile HSLA prelucrate prin deformare controlata prezint valori
curente ale limitei de curgere situate in domeniul 350-550 MPa.
Cresterea valorilor de rezistenta mecanica este posibila in
continuare prin aplicarea unor tratamente termice de clire urmata
de revenire.

Proprietile mecanice ale sudurilor


Progresul recent al procedeelor tehnologice de prelucrare a

permis dezvoltarea unor noi clase de oteluri cu caracteristici


superioare de utilizare.
Astfel, in ultimele decade, eforturile cercettorilor s-au materializat
cu precdere asupra realizrii unor materiale de adaos care sa
asigure un maxim de tenacitate si ductilitate posibil pentru
otelurile de mare rezistenta, caracteristici necesare pentru
asigurarea unui control riguros al structurii sudurii si comportrii in
exploatare a acestora.
Opinia unanim acceptata este aceea ca, structura cu ferita
aciculara permite obinerea unui optim al proprietilor mecanice,
att de rezistenta cat si de tenacitate sau ductilitate, datorita
nivelului ridicat al densitii de dislocaii si dimensiunii reduse a
grunilor.

Proprietile mecanice ale sudurilor


Fenomenele de formare a unor cantiti mari de bainita

superioara, ferita Widmanstatten sau ferita aciculara


precipitate pe limitele de grunte sunt considerate
duntoare pentru caracteristicile de tenacitate,
deoarece astfel de structuri permit propagarea
prefereniala a fisurilor, in special de-a lungul filmelor
continue de carburi prezente intre plachetele fine de
ferita.
Pentru asigurarea unui control benefic al coninutului
de ferita aciculara in suduri, s-a apelat la alierea
materialelor de adaos cu dezoxidani compleci de tipul
Si, Mn, Al, Ti, in combinaie cu adugarea unor
elemente de aliere precum Nb, V, Cu, Ni, Cr, Mo, B.

Proprietile mecanice ale sudurilor


In acest context, microstructura finala a custurii sudate
depinde de interaciunile complexe dintre respectivele
elemente de aliere si matricea metalica de nglobare,
exemplificate prin:

Coninutul total al elementelor de aliere;


Concentraia, compoziia chimica, dimensiunea
distribuia incluziunilor nemetalice;
Microstructura de solidificare;
Dimensiunea gruntelui ereditar de austenita;
Ciclul termic la sudare.

si

Proprietile mecanice ale sudurilor


Dei modificrile microstructurale care au loc in metalul

sudat la rcirea in domeniul critic de transformare sunt


practic asemntoare celor care apar la procesele de
laminare sau la tratamentul termic al otelurilor,
condiiile particulare de rcire ale sudurilor fac sa apra
diferene structurale majore, datorate comportrii
puternic anizoterme a materialului supus proceselor de
nclzire/rcire din zona sudata.
De exemplu, in custura sudata a unui otel, fracia
volumic a incluziunilor nemetalice este considerabil
mai mare comparativ cu cea ntlnita la produsele
turnate, ca urmare a limitrii timpului de cretere si
separare a particulelor de faza secundara.

Proprietile mecanice ale sudurilor


Oxigenul joaca un rol determinant in procesul de contaminare a

custurii, deoarece numeroase elemente de aliere formeaz rapid


oxizi in timpul sudarii care se regsesc apoi sub forma de
incluziuni. Aceste incluziuni au si un efect favorabil de influenare
a germinrii fine a gruntelui austenitic prin asigurarea unor
multipli germeni de cristalizare, precum si prin finisarea granulaiei
in urma transformrii in ferita aciculara. In plus, in timpul
solidificrii sudurii, elementele de aliere si impuritile tind sa se
separe sub forma de segregaii interdendritice sau intergranulare
in condiiile rcirii rapide la sudare.
Existenta unui gradient masiv de segregare altereaz cinetica
reaciilor de transformare de faza. In consecina, comportarea
metalului sudat fata de transformrile de faza difer de cele care
se produc in materialul de baza, chiar daca nu exista diferene
notabile ale compoziiei chimice, ceea ce poate afecta
integritatea structurala si mecanica a custurii.

Oeluri normalizate

Deriv din oelurile C-Mn, sunt calmate special cu Al, rezultnd astfel o granulaie fin datorit
precipitrii nitrurii de Al.
Coninutul mediu de carbon se situeaz n jurul valorii de 0,2%, limita de curgere fiind de 355 MPa.
Micorarea coninutului de carbon mbuntete substanial sudabilitatea, mai ales sub aspectul
micorrii pericolului de fisurare la rece. Dei sunt oeluri de rezisten mare ele se pot suda fr
prenclzire pn la grosimea de 20mm.
Exemple: U47C: 0,07%C, 1,6%Mn, 0,006%S; 0,26%Si; 0,013%P, 0,030%Al, microaliat cu Ni, Cu, Nb.

Prin adugarea separat sau concomitent


a unor elemente de microaliere cum sunt
Nb, V, Ti, Ni, Cu, se promoveaz efecte de
consolidare prin precipitare dispers notate
cu (A) care, cumulate cu micorarea
granulaiei, notat cu (K), duce la obinerea
unei clase de oeluri superioare.
Scderea coninutului de C la 0,10% sau
chiar sub aceast valoare simbolizat prin
sgeata (C), determina apariia oelurilor din
clasa I, cu temperatur de tranziie mic i
limit de curgere acceptabil (n jur de 450
MPa).

Oeluri clite n ap i revenite (Q-T)


Clirea martensitic sau bainitic determin apariia unei

structuri foarte fine care i confer materialului o consolidare


puternic (pe de o parte prin densitatea mare de dislocaii) i,
uneori, o tenacitate mare.
Revenirea dup clire nu afecteaz granulaia dar modific
densitatea de dislocaii i dispersia precipitrilor, astfel nct, de
regul, determin o oarecare scdere a rezistenei i o cretere
substanial a tenacitii.
n acest fel este posibil o asociere foarte convenabil a unei
rezistene mecanice mari cu o tenacitate la nivel necesar
diferitelor construcii sudate.
Obinerea acestor nsuiri de rezisten este posibil n
condiiile unui coninut foarte mic de C, deci oelurile pot avea i
o sudabilitate bun.

Apariia martensitei la clire


Daca austenita poate fi rcita foarte rapid,

transformarea cu difuzie controlata in ferita,


perlita si chiar bainit nu mai este posibila.
In schimb, austenita devine att de instabila
nct i modifica structura cristalina prin
micarea diferitelor blocuri de atomi simultan pe
distante mici.
Produsul transformat este martensita, o faza
metastabila, care, la fel ca bainita, nu apare in
diagrama de echilibru deoarece nu exista in
condiii de echilibru.

Apariia martensitei la clire


Structura martensitic este rezultatul faptului ca otelul nu are

suficient timp pentru a se transforma din austenita in ferita,


datorita cantitii mari de carbon din austenita, mult superioara
solubilitii carbonului in ferita.
Acesta suprasaturare de carbon mpiedica formarea structurii
feritice, martensita fiind o structura de compromis. Poate fi
considerata ca o ferita puternic deformata datorita coninutului
mare de carbon care este plasat in spatiile interstiiale din
martensita.
Ca urmare, martensita are o structura tetragonala cu volum
centrat, derivata din cubic cu volum centrat.
Rearanjarea atomilor in structura cristalului si tensiunile asociate
prezentei carbonului in exces determina cresterea duritii si
reducerii ductilitii martensitei.

Transformarea structurii
cristaline la formarea martensitei

Structura c.v.c. a feritei.

Structura tetragonal cu volum centrat a


martensitei.

Durificarea martensitei
Nivelul de distorsionare a reelei cristaline depinde de coninutul de

carbon (cu cat este mai mult carbon dizolvat in martensita cu att
duritatea creste).

Dimensiunea parametrului
reelei cristaline,

Martensita de clire

Efectul vitezei de rcire asupra


tipului de structura

Oeluri clite n ap i revenite


Compoziia chimica necesara se stabilete si in funcie de

grosimea maxima a semifabricatelor. In general chiar si la oteluri


normalizate de grosime mare caracteristicile de rezistenta si
tenacitate sunt mai slabe cu cit grosimea este mai mare datorita
neomogenitilor de natura chimica si metalurgica precum si
datorita gradului mai mic de prelucrare prin deformare
plastica(efect de coroiaj).
La otelurile Q-T, in plus mai intervine si problema adncimii de
clire care trebuie sa fie cel puin egala cu grosimea produsului.
Aceste probleme apar pentru ca la clire viteza de rcire variaz
pe grosime(in sensul ca scade de la periferie ctre centru).
Pentru mrirea adncimii de clire este necesara micorarea
vitezei critice de clire martensitic sau bainitic. In acest fel este
necesara adugarea unor elemente de aliere cum sunt: Cr, Ni,
Mo, B, Zr.

Oeluri clite n ap i revenite


Pentru obinerea granulaiei fine prin micorarea gruntelui de austenita
existenta nainte de clire, se recurge la microaliere cu V si Ti urmrindu-se si
efectul creterii tenacitii.
In plus Ti si Zr au ca efect secundar favorabil si aducerea la o form
convenabil a sulfurilor din oteluri.
a) oteluri NiMo si CrMoTi la care se
obin caracteristici de rezistenta in
jurul si peste nivelul maxim
corespunztor otelurilor
normalizate.
b) b)oteluri CrMoZr si NiCrMoB cu
limita de curgere ~700MPa si cu
tenacitate egala cu cele ale
otelurilor normalizate cu limita de
curgere de numai 450 500 MPa.
c) oteluri NiCrMoV care au >880MPa

Oteluri tratate termo-mecanic


In funcie de coninutul in carbon exista

urmtoarea clasificare:
1.oteluri ferito-perlitice, cu 0,1%C, microaliate
cu Nb, V, Ti individual sau asociat.
2.oteluri bainitice, cu C<0,06%, microaliate cu
Nb,V si 0,3%Mo. Aceste oteluri sunt importante
si utilizate pentru conducte de gaz si produse
petroliere (Ex: X75, X80, conform API, cu
Re=520 si Rp=550MPa).

Oteluri cu rezistenta mrita la


coroziunea atmosferica
Agresivitatea

relativ mica a mediului atmosferic si alte


considerente economice fac, de regula, neconvenabila utilizarea
otelurilor inoxidabile (excepie fac operele de arta). Soluia
intermediara se bazeaz pe utilizarea otelurilor patinabile care
sunt oteluri slab aliate C-Mn, cu Cr, Cu, V, in cantitate totala mai
mica de 1%.
Agresiunea chimica a agenilor naturali determina formarea,
datorita prezentei acestor elemente de aliere, a unui strat de oxizi
compact si aderent care realizeaz urmtoarele efecte:
protecie mecanica fata de contactul direct mediu-metal;
protecie electrochimica, ce duce la ncetinirea vitezei de
coroziune;
oxidarea superficiala, cu precdere a fierului, ducnd la
cresterea locala a concentraiei elementelor de aliere pe
suprafaa, micornd astfel viteza de coroziune.

Oteluri cu rezistenta mrita la


coroziunea atmosferica
RCA37 este un otel slab aliat cu Cr,
Cu, P si si face parte din clasa de
rezistenta =370MPa.
Este calmat si prezint urmtoarea
compoziie chimica:
C<0,1%,Mn<0,4%, Si(0,15:0,30)%,
Cr(0,5;0,8)%,Cu(0,3;0,6)%,
P=0,06%; Al=0,025%; N=0,015%.
RCB52 este un otel slab aliat cu Cr,
Cu, V si face parte din clasa de
rezistenta =520MPa.
Prezint urmtoarea compoziie
chimica:C<0,18%,Mn<1,15%,
Si<0,6%, Cr(0,5;0,8)%, V<0,12%,
Cu(0,3;0,6)%,Al>0,025%,
N<0,015%.

Oteluri cu rezistenta mrita la


coroziunea atmosferica
Se observ c deosebirea ntre vitezele de coroziune n

atmosfera urban este relativ mic la oelurile patinabile


fa de cele obinuite dar devine foarte important n
cazul atmosferelor puternic poluate cnd cel mai bine
se comport oelul RCB 52.
Asemenea oeluri nu prezint particulariti deosebite la
sudare. Factorii decisivi care determin alegerea unei
anumite mrci de oel sunt coninutul de CO2 din
atmosfer i durata n care umiditatea relativ
depete 60% la temperaturi peste 00C (de exemplu
stlpi pentru linii de nalt tensiune, material rulant,
construcii metalice).

Oteluri cu plasticitate garantata pe


direcia grosimii
Odat cu cresterea grosimii produselor sudate se

manifesta tensiuni proprii permanente (datorate


sudarii) si pe direcia grosimii.
Unele soluii constructive determina apariia unor
solicitri mecanice datorate sarcinilor si pe direcia
grosimii. In aceste condiii se manifesta pericolul
destrmrii lamelare, mai ales in zona sudurilor.
Fenomenul este condiionat de urmtorii factori:

nivelul tensiunilor totale (permanente si din sarcini)


care solicita materialul pe direcia grosimii;
coninutul de hidrogen difuzibil din custura de sudura
care migreaz spre materialul de baza;
coninutul de sulf.

Masuri tehnologice pentru asigurarea


plasticitii garantate pe direcia
grosimii
innd cont de faptul c destrmarea lamelar e cauzat de

existena incluziunilor aliniate n iruri, msurile tehnologice


suplimentare la elaborarea primar a acestor oeluri vizeaz mai
ales minimizarea cantitii unor asemenea incluziuni i garantarea
dispunerilor celor rmase ntr-o topografie favorabil.
Msurile tehnologice suplimentare pentru reducerea anizotropiei
caracteristicilor mecanice sunt, n esen, urmtoarele:
a) realizarea unor coninuturi sczute sau foarte sczute de sulf
- la un oel cu destinaie special, S=0,045-0,06%;
- la un oel cu granulaie fin, S=0,03-0,04%;
- la un oel cu plasticitate garantata, S=0,01-0,025%;
b) modificarea sulfurilor prin utilizarea calciului sau ceriului
c) intervenii asupra practicilor de dezoxidare i turnare.

Masuri tehnologice pentru asigurarea


plasticitii garantate pe direcia grosimii
Caracteristic pentru aceste oteluri este prescrierea valorii minime a gtuirii

la rupere determinat pe epruvete extrase pe direcia grosimii.


Pentru acest parametru se prescrie valori, in funcie de clasa de calitate,
ntre 10 i 25%, cteodat i peste 25%.
Aceasta pentru c s-a constatat o corelaie ntre gtuirea la rupere i
tensiunea de rupere pe direcia grosimii.
Se evideniaz c dac Z(10-20)%, capacitatea
de ncrcare pe direcia grosimii, deci i rezistena
fat de destrmarea lamelar, crete substanial.
Pentru z=20% i pentru aceast valoare se tinde
spre valorile minime garantate pentru rezistena la
rupere.
La sudare, n comparaie cu oelurile cu aceeai
compoziie chimic principal, oelurile Z au o
tendin de durificare n ZIT, ceva mai mare,
rezultnd i pericolul fisurrii la rece mai mare.

Oteluri aliate
Oelurile aliate conin unul sau mai multe elemente de
aliere uzuale, n concentraii mai mari dect n oelurile
carbon, precum i alte elemente de aliere: Cr, Ni, Ti, W,
V, Mo, Co, B,N, etc.
n funcie de coninutul de total al acestor elemente,
oelurile se clasific n:

oeluri slab aliate ( elementelor de aliere < 5 %)


oeluri mediu aliate ( elementelor de aliere = 5 ... 10 %)
oeluri nalt aliate ( elementelor de aliere > 10 %)

Oteluri slab aliate


Dezvoltarea cu precdere a otelurilor slab aliate de

mare rezistenta (cunoscute in literatura de specialitate


internaionala sub simbolizarea HSLA) a fost dictata de
cerinele pieei, cum ar fi: rezistenta mecanica din ce in
ce mai mare, mbuntirea tenacitii, ductilitii si
deformabilitii, cresterea sudabilitii.
Pentru a reuni aceste cerine contradictorii, procentul
de carbon a fost progresiv sczut ctre 0,10%C,
urmnd ca efectul de cretere a rezistentei mecanice
sa se obin prin alierea cu alte elemente chimice,
neprohibitive din punctul de vedere al asigurrii
caracteristicilor de tenacitate si plasticitate.