I.

Zadarnic fete mndre zmbind cutreier sala

Si muzica-i si visuri si farmec ndelung.

n ochii unui tnar sadita e raceala

Si note ct de blnde n inima-i n-ajung.

Amicul cel de-o vrsta paharul lui l mple

Si-l cheama si pe dnsul la masa unde beu;
Pe mnile-amndoua el tine a lui tmple,
Se uita pe fereasta cum ninge-ncet... mereu.

Se uita cum omatul copaci si case-ncarca,

Cum vntul farma ramuri zvrlindu-le-n feresti,
Atunci i se nazare un vis frumos... si parca
Revede tineretea-i cu ochii sufletesti.

Colo n departare e valea lui natala,

Cu codri plini de umbra, cu rpe fara fund,
Unde izvoara albe murmura cu sfiala
Si scapar-argintie lovindu-se de prund.

Ar vrea ca sa mai vada colibele de paie

Prin stnce ncuibate, ce mai ca se praval,
Cnd luna dintre nouri, craiasa cea balaie,
Se ridica prin codri din fruntea unui deal.

Sa aib-ar vrea coliba de trestii, mititica,

n ea un pat de scnduri, muschi verde de covor,
Din pragu-i sa se uite la munte cum s-ardica
Cu fruntea lui cea stearpa pierzndu-se n nor.