Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
diferita de mitologiile vechi sau de poezia eminesciana, care imagineaza nasterea lumii din
intunericul primordial. Forta primara a lumii, adusa in atentia stiintei de la inceputul secolului XX prin
teoria relativitatii a lui Einstein, pe care Blaga se pare ca a cunoscut-o, "lumina creata in ziua dintai"
edifica arhitectura enorma a universului, structurata pe niveluri corespondente, pulsand de energie:
"Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de vieata?".
Lumina este un liant al sufletului uman cu natura prima, cu inceputurile. Prima zi a cosmosului pe
cale de a se naste se afla intr-o ascendenta divina, intr-o perfecta conexiune cu sacrul si cu intregul.
Cosmogonia lui Blaga se opune celei eminesciene, universul izbucnind intr-o imensa revarsare de
lumina si de energie, care pune in miscare imensa masinarie a timpului si a spatiului:
"Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Napatrunsul:
Sa fie lumina!
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare."
Forta germinativa a universului, desprinsa din Cuvantul primordial, identificata de Blaga in lumina,
genereaza o imensa sete de viata, "de pacate, de doruri, de avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare."