Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONTABILITATE INTERNATIONALA
TEMA DE CONTROL 2
POLITICI SI OPIUNI CONTABIE REFERITOARE LA CONTABILITATEA
INSTRUMENTELOR FINANCIARE
Profesor:
Conf. Univ. Dr. Victoria Bogdan
Student:
Spng Ramona Monica
C.I.G., An III
Cuprins
IAS 39 ..3
Tratament contabil conform IAS 39 .............9
Bibliografie ..14
A. Obiectiv
Standardul International de Contabilitate IAS 39 Instrumente Financiare: Recunoastere
si Evaluare stabileste principiile pentru recunoasterea si evaluarea activelor financiare si
datoriilor financiare si a unor contracte de a cumparare si vnzare a unor elemente nefinanciare.
Cerintele de prezentare si de descriere a informatiilor n legatura cu instrumentele financiare sunt
stabilite n IAS 32, Instrumente financiare, prezentare si descriere.
Principalul obiectiv al IAS 39 este de a oferi ndrumarii suplimentare asupra unor aspecte
cum ar fi:
B. Aria de aplicabilitate:
Acest Standard trebuie aplicat de catre toate ntreprinderile pentru toate instrumentele
financiare, exceptnd:
a)
b) drepturile si obligatiile rezultate din contractele de leasing, pentru care se aplica IAS 17,
Leasing;
c)
e)
drepturile si obligatiile asumate prin contractele de asigurare asa cum sunt definite n
paragraful IFRS 4 Contracte de Asigurare sau dintr-un contract care se afla sub incidenta
ariei de aplicabilitate a IFRS 4, deoarece contine o trasatura discretionara de participare;
f)
g)
h)
C. Definitii
Instrumentele financiare sunt contracte care genereaza simultan
Valoarea se modifica drept raspuns la schimbarile unei rate specificate a dobnzii, ale
cursului de schimb valutar, pretului unor marfuri, pretului unui titlu sau ale unei clasificari de
credit si asa mai departe;
Nu necesita nici o investitie neta initiala sau o investitie neta initiala de valoare mica;
Un instrument derivat care este atasat unui instrument financiar, dar care, n temeiul unui
contract, poate fi transferat independent de acel instrument sau care are un co-contractant diferit de
cel al respectivului instrument, nu este un instrument derivat ncorporat, ci un instrument
financiar separat.
Valoarea justa este suma pentru care poate fi tranzactional un activ sau decontata
o datorie, ntre parti aflate n cunostinta de cauza, n cadrul unei tranzactii desfasurate, prin
vointa partilor, n conditii obiective.
Marcarea la piata este un proces prin care valorile celor mai tranzactionate active (de
exemplu, cele detinute n scopul tranzactionarii si cele disponibile pentru vnzare) si datorii sunt
ajustate pentru a reflecta valoarea justa curenta. Astfel de ajustari sunt efectuate deseori zilnic, iar
soldurile cumulate sunt reluate n ziua urmatoare, nainte de recalcularea unei noi ajustari cumulate,
aferente marcarii la piata.
Costul amortizat reprezinta valoarea ia care activul financiar sau datoria financiara
este evaluat(a) la momentul recunoasterii initiale:
Calculul amortizarii trebuie sa utilizeze rata efectiva a dobnzii (si nu rata nominala a
dobnzii).
Contabilitatea la data tranzactionarii sau la data decontarii apare atunci cnd o
entitate opteaza pentru recunoasterea, n situatiile financiare, a achizitiei unui instrument financiar la
data la care apare angajamentul din tranzactie sau numai la data la care datoria este decontata.
Rentabilitatea totala este rentabilitatea reala atinsa de activele financiare si valoarea
folosita pentru a evalua performanta unui portofoliu; o valoare care include veniturile si
cheltuielile nregistrate n contul de profit si pierdere (de exemplu, ncasari de dobnda
si angajamente) si cstigurile si pierderile nerealizate, nregistrate fie n profit sau pierdere, fie
n capitalul propriu (de exemplu, ajustarile valorilor juste ale titlurilor disponibile pentru vnzare).
O acoperire mpotriva riscului asociat valorii juste acopera expunerea la riscurile
asociate cu modificari ale valorii juste a unui activ sau unei datorii recunoscute (de exemplu,
modificari ale valorii juste a unor obligatiuni cu rata fixa, ca rezultat a! modificarii ratelor de piata
ale dobnzii).
O acoperire
mpotriva
riscului
asociat
fluxurilor
de
numerar acopera
expunerea fluxurilor de numerar asociate cu un activ sau datorie recunoscut(a) (de exemplu, plati
viitoare de dobnda, aferente unei obligatiuni cu rata variabila), cu o tranzactie foarte probabila
(de exemplu, o cumparare sau o vnzare anticipata de stocuri) sau cu efectul riscului valutar
aferent unui angajament ferm (de exemplu, un contract ncheiat pentru a cumpara sau a vinde un
activ la un pret fix, n moneda de raportare a entitatii).
Acoperirea unei investitii nete ntr-o entitate externa presupune acoperirea expunerii aferente
modificarii cursurilor de schimb valutar.
D. Aspecte principale
Regula generala de recunoastere initiala impusa de IAS 32 si IAS 39, este aceea ca, o
ntreprindere trebuie sa recunoasca un activ financiar sau o datorie financiara n bilant atunci si
numai atunci cnd aceasta devine parte la prevederile contractuale ale unui instrument finnciar.
Ca o consecinta a acestui principiu o ntreprindere recunoaste n bilantul sau ca active sau datorii
toate drepturile si obligatiile contractuale rezultnd din instrumente derivate.
Dupa recunoasterea initiala, o ntreprindere trebuie sa evalueze activele financiare,
inclusiv instrumentele derivate ce constituie active, la valoarea lor justa, fara nici o deducere a
costurilor de tranzactionare ce ar putea sa apara din vnzare sau alta iesire, exceptie facnd
urmatoarele categorii de active financiare, ce ar trebui evaluat diferit:
Aceste acte financiare care sunt excluse de la evaluarea pe baza valorii juste si care au o
scadenta, trebuie evaluate la costul amortizat, utiliznd metoda ratei efective a dobnzii. Acelea
care nu au o scadenta fixa trebuie cuantificate la cost. Toate actiunile financiare trebuie supuse
unui test de depreciere.
Exista prezumtia ca valoarea justa poate fi determinata credibil pentru cele mai multe
dintre activele financiare clasificate ca disponibile pentru vnzarea sau pastrarea pentru
tranzactionare. Cu toate acestea, aceasta prezumtie poate fi gresita pentru un plasament ntr-un
instrument de capitaluri proprii ce nu are un pret cotat pe o piata activa si pentru care alte metode
de estimare a valorii juste sunt n mod evident, inadecvate sau inoperabile. Prezumtia poate fi, de
asemenea, gresita pentru un instrument derivat atasat acestui instrument de capitaluri proprii si
care trebuie decontat prin remiterea acestuia. n cazul n care un activ financiar trebuie evaluat la
valoarea justa, iar valoarea lui justa este negativa, acesta este contabilizat ca fiind o datorie
financiara.
Activele financiare ce sunt desemnate ca elemente de acoperire mpotriva riscurilor sunt
subiect al evaluarii conform prevederilor contabilitatii operatiunilor de acoperire mpotriva
riscurilor.
Un activ financiar sau o parte din acesta este derecunoscut atunci cnd entitatea pierde
controlul drepturilor contractuale asupra fluxurilor de numerar care alcatuiesc activul financiar prin realizarea, expirarea sau cedarea acelor drepturi.
Atunci cnd un activ financiar este derecunoscut, diferenta dintre ncasari si
valoarea contabila este inclusa n profitul sau pierderea perioadei. Orice surplus sau deficit
cumulat din reevaluari anterioare care a fost recunoscut n capitalurile proprii este, de asemenea,
inclus n profitul sau pierderea perioadei. Atunci cnd o parte a unui activ financiar este
derecunoscuta, valoarea contabila este alocata proportional partii vndute, utiliznd valoarea justa la
data vnzarii, iar cstigul sau pierderea rezultata este inclusa n profitul sau pierderea perioadei.
O datorie financiara este derecunoscuta atunci cnd este stinsa, adica atunci cnd
obligatia este executata, reziliata sau expirata.
Activele financiare si datoriile financiare sunt recunoscute initial la cost - adica valoarea justa
a platii date sau primite. Costurile asociate tranzactiei, precum si anumite cstiguri sau pierderi
rezultate din operatiuni de acoperire mpotriva riscurilor sunt, de asemenea, incluse.
Cstigurile sau pierderile din reevaluarea la valoarea justa a activelor si datoriilor
financiare sunt incluse n profitul sau pierderea neta a perioadei. Totusi, exista doua exceptii
de la aceasta regula:
sau depreciat, moment n care valoarea cumulata este transferata n profitul sau pierderea
neta a perioadei.
Toate pierderile din depreciere sunt incluse n profitul sau pierderea neta a perioadei,
indiferent de categoria de active financiare. Totusi, atunci cnd pierderile din depreciere apar la activele
financiare disponibile pentru vnzare (pentru care reevaluarile la valoarea justa sunt recunoscute n
capitalul propriu), suma trebuie transferata de la capitalul propriu la profitul sau pierderea neta a
perioadei.
O pierdere din depreciere poate fi reluata n perioadele viitoare, dar reluarea nu poate
depasi costul amortizat pentru acele active care nu sunt reevaluate la valoarea justa (de exemplu,
activele pastrate pna la scadenta).
Acoperirea riscului difera de contabilitatea de acoperire n felul urmator:
Acoperirea riscului valorii juste - se acopera riscul unui activ sau al unei datorii
recunoscute (de exemplu, variatia valorii juste a obligatiunilor cu rata fixa, ca rezultat al variatiei
ratei dobnzii pe piata).
un activ sau o datorie recunoscuta (de exemplu, platile viitoare de dobnda aferente unei
obligatiuni).
un angajament ferm (de exemplu, un contract ncheiat pentru a cumpara sau vinde un
activ la un pret fix, n moneda de raportare a entitatii).
Acoperirea riscului unei investitii nete ntr-o entitate externa - se acopera riscul
variatiei cursurilor valutare.
Pentru acoperirea riscului fluxurilor de numerar care nu dau nastere unui activ sau unei
datorii, cstigul sau pierderea din capitalul propriu trebuie trecute la profit sau pierdere
atunci cnd are loc tranzactia.
Portiunea de profituri sau pierderi generate de acoperirea riscului unei investitii nete
ntr-o entitate externa, pentru instrumentul de acoperire considerat a fi o acoperire
eficienta, este recunoscuta direct n capitalul propriu, n situatia modificarii capitalurilor proprii.
Partea ineficienta este raportata n profitul sau pierderea neta.
Tratament contabil conform IAS 39
Varianta revizuit a IAS 39 stabilete, pentru situaiile n care derecunoaterea unui activ
financiar nu este evident, un set de etape, sub forma unui arbore decizional, pe care entitile
trebuie s le aplice. Acest demers ierarhizat este prezentat n figura nr. 1.
Etapa 1: Entitatea stabilete dac principiile derecunoaterii se aplic unui activ n ntregime
sau unei pri a acestuia. IAS 39 permite aplicarea acestor criterii nu doar pentru active n
ntregimea lor, ci i pentru prile componente ale acestora. Norma acceptderecunoaterea
parial a unui activ dac fluxurile de numerar pot fi identificate n mod separat, pe componente.
n cazul derecunoaterii pariale a unui activ financiar, valoarea sa contabil trebuie s fie alocat
ntre partea reinut i cea transferat, pe baza valorilor juste relative ale acestora,la data vnzrii.
Urmtorul exemplu este edificator n acest sens: Compania A deine mprumuturi generate de
ea, la valoarea contabil de 850.000 , cu un principal de 950.000 i o dobnd de 10%. Ea
decide vnzarea a 90% din principal plus dreptul de a primi dobnd de 8%, pentru suma de
10
Etapa 2: Au expirat drepturile asupra fluxurilor de numerar? Dac entitatea nu mai primete
fluxurile de numerar aferente activului transferat, acesta nu mai are valoare i trebuie de
recunoscut. O asemenea situaie apare atunci cnd drepturile entitii asupra cashflow-urilor
expir sau sunt pierdute. Este cazul achitrii datoriilor de ctre debitor sau ncetrii obligaiilor
acestuia fa de creditor (de exemplu, expirarea unei opiuni).
Etapele 3 i 4: A transferat entitatea n mod substanial toate beneficiile i riscurile aferente sau
le-a reinut? Dac entitatea a transferat n mod substanial toate beneficiile i riscurile aferente
dreptului de proprietate asupra activului, atunci acesta trebuie de recunoscut. IAS 39 nu explic
ce se nelege prin sintagma n mod substanial, ceea ce nseamn c este necesar
raionamentul profesional pentru soluionarea acestei probleme.
US GAAP interpreteaz respectiva expresie prin dreptul la cel puin 90% din fluxurile de
numerar (sau din alte beneficii economice) [Deloitte Touche Tohmatsu, 2001, 80].
11
12
Etapa 5: A transferat entitatea controlul asupra activului? Dac entitatea nici nu a transferat, nici nu a
reinut, n mod substanial, toate riscurile i beneficiile aferente, pentru a stabili dac este necesar
derecunoaterea, se aplic testul controlului. n acest context, controlul se bazeaz pe abilitatea practic
a beneficiarului transferului de a vinde activul unui ter, fr a impune restricii la vnzare, sau de a
pune drept garanie aproximativ ntreaga valoare just a activului transferat, i nu se axeaz pe
drepturile contractuale pe care el le are. Acest lucru este posibil ca urmare a faptului c se aplic
principiul prevalenei economicului asupra juridicului.
Dac transferatorul pierde controlul, el trebuie s derecunoasc activul. n caz contrar, acesta continu s
fie recunoscut, iar transferul este nregistrat drept un mprumut garantat.
n general, se consider c transferatorul nu a pierdut controlul atunci cnd beneficiarul transferului nu
are capacitatea de a obine beneficiile generate de activul respectiv, pentru c exist anumite constrngeri
care l impiedic s vnd sau s l folosesc drept garanie.
3.000
Bibliografie:
1. Deloitte Touche Tohmatsu, Financial Instruments Applying IAS 32 and IAS 39:
summaries, guidance, examples and US GAAP comparisons, IAS Plus, Hong Kong, 2001, la
www.iasplus.com.
2. IASB, Standardele Internaionale de Raportare Financiar 2005, Editura CECCAR,
Bucureti, 2005.
3. IAS 32 and IAS 39 revised: an Overview, Ernst&Young Publications, Feb, 2004, la
www.ey.com
14