P. 1
UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

|Views: 1,234|Likes:
Published by HCarmenS

More info:

Published by: HCarmenS on Feb 13, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/14/2013

pdf

text

original

UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

DOMNITORUL UNIRII (1859-1866)

Alexandru Ioan Cuza (Alexandru Ioan I) - n. 20 martie 1820 în Bârlad -România - d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania fondatorul României moderne, domnul Unirii, primul domn al României (1859 - 1866).

 

Nãscut la 20 martie 1820, la Bârlad, Alexandru Ioan Cuza si-a petrecut o parte din copilãrie pe mosia tatãlui sãu, la Barbosi. A crescut astfel aproape de tãrani si printre ei. Poate cã si aceasta explicã, în parte, dragostea sa pentru oamenii satelor. Trimis la Iasi, în pensionul deschis de francezul Victor Cuenim, îi avu colegi de învãtãturã, printre altii, pe Vasile Alecsandri si Mihail Kogãlniceanu, care, îi vor deveni, mai târziu, în epoca Unirii si a înfãptuirii statului national român, sfetnici apropiati si colaboratori directi. Matei Milo, viitorul mare actor, i-a fost, de asemenea, coleg. În vara lui 1834, prin august, tânãrul Alexandru Cuza pleacã la Paris sã-si completeze învãtãtura. Împreunã cu el plecau si alti fii de boieri, cam de aceeasi vârstã, printre care vãrul sãu Nicolae Docan si Vasile Alecsandri. Alexandru Ioan Cuza îsi trecu în decembrie 1835 examenul de bacalaureat în litere. Ca si Vasile Alecsandri, vru apoi sã învete medicina, înscriindu-se la facultatea respectivã, dar pãrãsi repede gândul acesta, “neputând suferi disectiile” si trecu la drept. A participat la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor.

În timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul "Petersburg" din Iasi, cerând înfãptuirea unor reforme democratice. Printre fruntasii adunãrii arestati din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat si Cuza; a reusit apoi sã scape de sub paza si sã fugã în Transilvania. Cuza are ocazia sã participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, dupã care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în tarã si în perioada pregãtirii unirii îndeplinea functia de pârcãlab de Galati. Ca formã de protest fatã de falsificarea alegerilor pentru adunãrile ad-hoc din Moldova, Cuza si-a dat demisia din functia de pârcãlab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însã, Cuza a fost acceptat chiar si de partizanii celor doi Sturza care candidau sustinuti de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputatilor prezenti în Moldova. În drum spre Constantinopol, delegatia Moldovei s-a oprit si la Bucuresti influentând pe reprezentantii Partidei Nationale din adunarea electivã. În ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales si domn al Tarii Romanesti. Alegerea sa a produs în întreaga tarã o puternicã explozie de entuziasm. Mihail Kogãlniceanu avea sã declare, în 1862, cã "Unirea natiunea a fãcut-o".

Miscarea unionista dupa 1848

 

Fruntasii pasoptisti aflati in exil sau in tara au realizat o intensa propaganda in favoarea unirii principatelor: Editarea unor publicatii cu titluri sugestive : “Romania viitoare” (1850), lucrarea lui N. Balcescu “romanii sub Mihai Voievod Viteazul”. Memorii trimise imparatului Napoleon III si ministrului de externe al Frantei, contele Walewsky, reginei Victoria a Angliei si premierului lord Palerstone, cerand sprijin pentru unire; Obtinerea sprijinului unor personalitati culturale ca J. Michelet, E. Quinet, J.A.Vaillant; Domnitorii Gr. Al. Ghica si Barbu Stirbei au adresat memorii guvernului francez si Congresului de pace de la Paris, cerand unirea Principatelor Romane sub un principe apusean; Reintoarcerea exilatilor moldoveni care primesc chiar functii de la domnitorul Gr. Al. Ghica(1856-1857); Infiintarea “ Societatii unirii”si de comitete ale unirii in Moldova; Tiparirea de foi volante si brosuri unioniste.

Contextul extern favorabil unirii

  

   

Rãzboiul Crimeei( 1853-1854) a fost un rezultat al contradictiilor dintre Marile puteri si a avut importante consecinte pe plan european; a fost o noua etapa a “Crizei orientale”; înfrângerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent; problema româneascã a fost tratatã ca o problemã europeanã. Prin Tratatul de pace încheiat la Paris la 18 / 30 martie 1856, Principatele Române erau situate sub garantia colectivã a Puterilor semnatare ale actului international. Franta sustinea înfãptuirea Unirii sub un principe strãin; pentru Unire s-au pronuntat Rusia, Prusia si Sardinia; Anglia nu s-a pronuntat, problema rãmânând deschisã. Împotriva Unirii au fost de la început, Turcia si Austria, pentru cã fiecare avea sub stãpânire teritorii românesti. Ele au motivat impotrivirea prin existenta gruparii separatiste a marilor boieri conservatori.

Trupe ruseşti au înaintat prin Moldova şi Ţara Românească spre Turcia 1853 – 1854 având pretext eliberarea Locurilor Sfinte (Ierusalim şi Bethleem)
Teatrul de luptă dunărean

Teatrul de luptă caucazian

Imperiul Rus
Imperiul Austriac
Contraatac în Marea Baltică

Imperiul Otoman

Armatele Turciei, Angliei, Franţei şi Sardiniei au contraatacat, declanşând războiul numit “Războiul Crimeii” 1853 - 1855

Prevederile Congresului de pace de la Paris
Mentinerea autonomiei Principatelor , sub suzeranitate otomana si garantia colectiva a celor 7 mari puteri; Consultarea romanilor in privinta unirii prin intermediul unor adunari reprezentative, Divanuri ad-hoc; Trimiterea unei comisii europene care sa puna bazele viitoarei lor organizari si sa propuna o noua constitutie; Libertatea de navigatie pe Dunare si neutralitatea Marii Negre; Revenirea la Moldova a 3 judete din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad, Ismail;

RUSIA
FRANŢA
IMPERIUL OTOMAN

ANGLIA AUSTRIA PRUSIA SARDINIA

MARILE PUTERI AU HOTĂRÂT CONSULTAREA POPULAŢIEI ÎN PROBLEMA UNIRII PRIN ADUNARILE AD-HOC

Adunarile ad – hoc (1857)

   

 

Programul unionistilor a fost sprijinit de publicatiile:”Romania literara”, si “Steaua Dunarii” in Moldova, “Timpul” si “Patria” in Tara Romaneasca; De organizarea alegerilor pentru Divanurile ad-hoc s-au ocupat caimacamii T. Bals si N. Vogoride in Moldova si Al. Ghica in Tara Romaneasca. N. Vogoride a falsificat alegerile din Moldova la indemnul turcilor si austriecilor, iesind o adunare majoritar separatista. Sub presiunea internationala si datorita compromisului de la Osborne dintre Napoleon III si regina Victoria (unire formala a Principatelor) , se refac alegerile si adunarea devine majoritar unionista ca si in Tara Romaneasca; Rezolutiile celor doua Adunari din oct.1857, sunt aproape identice, solicitand Respectarea autonomiei Principatelor; Unirea Principatelor sub numele Romania; Print strain dintr-o dinastie europeana al carui mostenitori sa fie crescuti in religia ortodoxa; Adunare legislativa reprezentativa; Neutralitatea pamantului tarii.

Conferinta si Conventia de la Paris(1858)

  

     

August 1858- marile puteri europene (Franta, Anglia, Prusia, Austria, Imperiul Otoman, Sardinia, Rusia) s-au reunit la Paris pentru a analiza cererile romanilor si au hotarat sa accepte o unire formala a Tarilor Romane, sub numele de “Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei”; Au elaborat o Conventie cu rol de constitutie care stabilea : Puterea executiva: doi domnitori si doua guverne ; Puterea legislativa: doua adunari legislative si cei doi domni, iar Comisia Centrala de la Focsani elabora proiectele de legi; Puterea judecatoreasca ; Inalta Curte de Justitie si Casatie de la Focsani Domnii erau alesi pe viata prin vot cenzitar (cens foarte ridicat); Desfiintarea privilegiilor de clasa; Egalitatea in fata legilor; Drepturi politice pentru crestini; Libertate individuala; Armatele puteau fi reunite in caz de primejdie.

Infaptuirea unirii – ianuarie 1859

In 1859, Adunările Elective ale Moldovei şi Valahiei, profitând de o lacună a actelor redactate de Marile Puteri cu privire la ţarile române, au ales acelaşi domnitor - Alexandru Ioan Cuza, în ciuda opoziţiei acestor Mari Puteri. Prin această dublă alegere (la 5 ian. şi 24 ian. 1859) a fost creat Principatul România. România da, dar o Românie fără Transilvania,Banatul si Bucovina care din 1867 au fost încorporate regatului ungar de catre Imperiul Habsburgic, transformat pentru 51 de ani (până în 1918) în Imperiul AustroUngar. Basarabia era provincie a Rusiei iar Dobrogea sub ocupatie otomana. De aceea, vorbim la 1859 de unire cea mica .

Semnificatia unirii Principatelor

Votul de la 24 ianuarie 1859 a insemnat incununarea victorioasa a atator secole de lupte, a insemnat exprimarea nazuintei intregii natiuni, biruinta progresului asupra regimului feudal, invechit, semnul emanciparii sociale si politice, actul energic de nastere a Romaniei moderne. Unirea din 1859 inseamna acel pas inainte, care deschidea tarii largi perspective in progresul social, economic, politic, cultural. Reformele ce au urmat unificarii nationale au contribuit la restrangerea relatiilor feudale, la dezvoltarea mai larga a fortelor de productie, au insemnat un efort hotaritor in mersul ascendent al societatii romanesti.

Cuza. Masurile de unificare administrativa

 

       

Poarta si Austria au denuntat ca ilegala dubla alegere a lui Cuza. La Conferinta de la Paris au recunoscut dubla alegere in aprilie 1859, Franta, Anglia, Rusia, Prusia si Sardinia; Turcia si Austria au recunoscut dubla alegere abia in septembrie 1859. Intre 1859-1862 Al.I. Cuza a realizat: Unificarea serviciilor de vama; Stabilirea cursului monetar unic; Decretarea zilei de 24 ianuarie ca zi nationala; Realizarea unei steme comune(zimbrul si vulturul) Unificarea armatei; Stabilirea capitalei la Bucuresti; Introducerea denumirii de Romania in actele oficiale interne.

Recunoasterea internationala a unirii depline

La 20 noiembrie (pe stil vechi) 1861 Înalta Poartă a adoptat "Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei" prin care a admis unirea politică şi administrativă a Principatelor Moldova şi Ţara Românească, teritorii autonome aflate în componenţa Imperiului Otoman,doar pe timpul domniei lui Al. I. Cuza. Pe 11 decembrie 1861 Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei şi totodată domn al Ţării Româneşti (cu guverne şi adunări separate până la acea dată), a dat publicităţii proclamaţia prin care a adus oficial la cunoştinţă că "naţionalitatea română este întemeiată". La 22 ianuarie (pe stil vechi) 1862 s-a format primul guvern unitar al României, condus de conservatorul Barbu Catargiu. Două zile mai târziu, pe 24 ianuarie 1862, adunările Moldovei şi Ţării Româneşti, reunite în şedinţă comună, au proclamat oraşul Bucureşti drept capitală a întregii ţări. De la acea dată Principatul Moldova şi-a încetat existenţa.

Barbu Catargiu(1807-1862) rimul prim-ministru al Romaniei

Mihail Kogalniceanu(1817-1891) prim- ministru(1863-1865), ministru de externe(1876,18771878)

Marile reforme

  

In 1863 Alexandru Ioan Cuza formează un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu. Noul guvern realizează proiectul legii privind secularizarea averilor mânăstireşti, lege prin care s-a trecut in proprietetea statului 25% din terenul arabil al tarii (dec. 1863). La 2 mai 1864 dizolva Adunarea Legislativa conservatoare si se supune poporului, spre aprobare prin plebiscit, o nouă constituţie “Statutul lui Cuza”si o nouă lege electorală cu cens scazut si alegatori directi si primari (care votau prin delegati). Statutul lui Cuza instaura regimul autoritar: Se extindeau atributiile domnitorului ; Parlament bicameral : Senatul cu senatori de drept si numiti de domn; Consiliul de Stat elabora proiectele de legi ce erau aprobate de parlament.

Reforma agrara

  

La 14 august 1864, Cuza decretează Legea Rurală, prin care se desfiinţează clacasia prin despagubire si se face improprietarirea cu pamant in functie de puterea economica a taranilor impartiti in fruntasi, mijlocasi si palmasi. Loturile nu puteau fi vandute timp de 30 ani. Rascumpararea clacii putea fi platita in 15 ani. 463000/500000 de familii au primit aprox. 1800000/2000000 ha de teren arabil din mosiile expropiate de la mosieri. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte setea de pământ a ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Limite: faramitarea loturilor, nu au fost improprietariti toti taranii(insurateii).

Alte reforme
Legea sistemului de unitati metrice; Legea organizarii armatei; Codul civil inspirat de Codul napoleonian; Codul penal; Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane; crearea Camerelor de Comert Legea comunală;Legea consiliilor judeţene Legi in domeniul educatiei.

       

Modernizarea invatamantului

In principalele centre ale tarii s-au creat institutii de invatamant mediu, de cultura generala si s-au infiintat primele universitati, la Iasi (Universitatea Al.I.Cuza, 1860) si la Bucuresti (1864). Printr-un decret, domnitorul Cuza dispune reorganizarea Muzeului national de antichitati si a Arhivelor Statului. Tot la Iasi, in 1860, se infiinteaza Conservatorul de muzica, iar 4 ani mai tarziu, la Bucuresti, se creeaza Scoala de arte frumoase, la conducerea careia se afla Theodor Aman, si o Scoala de medicina veterinara. Se intocmeste un Proiect de lege organica pentru instructia publica in Principatele Unite, in care se prevede obligativitatea invatamantului primar la sate si orase, iar in bugetul anului 1860, se prevede o reala crestere a numarului scolilor satesti.

Politica externa

In acesti ani s-au incheiat conventii si relatii diplomatice cu diferite state: in 1860 se infiinteaza la Paris o agentie diplomatica a Principatelor Unite condusa de V. Alecsandri; se incheie o conventie telegrafica cu Rusia, "cea dintii conventie internationala a Principatelor"; in 1862 se stabilesc intelegeri telegrafice cu Austria .

“Monstruoasa coalitie” si abdicarea lui Cuza
Nu exista domeniu de activitate economica, social-politica, culturala, administrativa, militara din tara, in care Cuza sa nu fi adus imbunatatiri si innoiri organizatorice pe baza noilor cerinte ale epocii moderne. Valul, revolutionar pentru acea vreme, al reformelor a apropiat burghezia de mosierime, nemultumite de realizarile sale, intr-o coalitie care l-a silit pe Cuza sa abdice la 11 februarie 1866. Dar Al.I.Cuza niciodata n-a abdicat de la ideile sale patriotice.

Sfarsitul Domnului Unirii
Plecat in lungul sau exil prin Europa, Alexandru loan Cuza se stinge din viata la Heidelberg, in Germania, la 15 mai 1873, departe de patria si poporul sau, caruia isi inchinase viata. Trupul sau este adus in tara si inmormantat la mosia de la Ruginoasa de catre Elena Doamna. In timpul celui de al doilea razboi mondial, osemintele sale au fost asezate in biserica Trei Ierarhi din Iasi. Luptator neobosit pentru infaptuirea Romaniei moderne, Alexandru loan Cuza se inscrie in randul marilor figuri istorice cinstite si respectate de poporul nostru.

Biserica “Trei Ierarhi” din Iasi.

“Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România!”

Referat realizat de: Eleva: Hada Carmen Clasa: a VIII-a C Profesor: Nicolae Andron

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->