Uneori nu este nevoie de explicatii.

Viata este ceea ce

este.
Data trecuta vorbeam despre oamenii care fac presupuneri crezand ca sunt "simple
comentarii" ce nu afecteaza pe nimeni.
Ce se intampla cand tocmai tu esti tinta acestor comentarii? Care este modul tau
obisnuit de a reactiona? Cat de mare este nevoia ta de a da explicatii atunci cand
oamenii par sa presupuna un neadevar despre tine?
Despre asta este vorba in povestea noastra de azi:
O broasca testoasa si o gasca imparteau de foarte mult timp un lac si devenisera
prietene bune. La un moment dat a venit insa o seceta si lacul a secat.
O alta gasca a venit sa-i spuna gastii noastre: "Este nevoie sa cautam repede o alta
casa pentru ca nu putem supravietui fara apa. Asa ca ia-ti ramas bun de la broasca
testoasa si hai sa plecam de indata!"
Cand broasca testoasa a auzit ca gastele vor sa plece, a inceput sa tremure de frica si
sa le roage sa nu o paraseasca.
Una dintre gaste i-a raspuns: "Daca ramanem aici vom muri toate trei si nici nu
putem sa te luam cu noi pentru ca nu poti sa zbori".
Cu toate acestea, broasca testoasa a implorat sa nu fie lasata in urma.
Dupa ce s-a gandit o perioada, una dintre gaste i-a spus:
"Draga prietena, daca promiti sa nu scoti niciun cuvant pentru tot restul calatoriei, te
vom lua cu noi. Daca deschizi gura sa spui un singur cuvant esti in pericol de a-ti
pierde viata".
"Nu va fie frica", a raspuns broasca, "Voi fi tacuta pana cand imi veti spune ca pot sa
vorbesc din nou. As prefera sa nu mai vorbesc niciodata decat sa raman singura in
acest lac secat".
Asa ca gastele au adus un bat rezistent si au rugat broasca testoasa sa se tina cu gura
de el pana ajung la destinatie. Fiecare dintre gaste a apucat de cate un capat al batului
si impreuna au inceput sa zboare in sincron.
Au mers in siguranta cativa kilometri, pana cand au trecut pe deasupra unui sat. Pentru
ca zburau la inaltime relativ mica, satenii au putut vedea curiozitatea: o broasca
testoasa carata de doua gaste. Acestia au inceput sa rada si sa strige:
"Ati mai vazut cumva o priveliste asa amunzanta in viata voastra? Ce haioasa este
broasca aia testoasa! Zici ca este la circ!", radeau satenii din ce in ce mai tare si din
ce in ce mai amuzati.
Broasca testoasa devenea astfel din ce in ce mai indignata de presupunerile oamenilor
care pur si simplu nu stiau adevarul.
Intr-un final, n-a mai suportat batjocurile satenilor si a deschis gura sa le explice
cum sta situatia. Cu toate astea, inainte de a putea spune ceva, a cazut la pamant si
si-a pierdut viata.
***

Ca fiinte umane suntem conditionati sa dam explicatii pentru ca acesta este felul in care
am crescut si care a devenit un obicei. Avem obiceiul de a da prea multe informatii chiar
si la o intrebare banala despre cum mai e viata noastra.
Explicatiile vin din frica de a nu fi potriviti, perfecti, demni de a fi iubiti si acceptati
asa cum suntem. Daca cineva presupune ca noi suntem altfel atunci ne vedem nevoiti
sa demontam acele "false perceptii".
Poate ca cea mai mare nevoie pe care o avem este nevoia de control, iar aici intra si
nevoia de a controla ceea ce cred si spun ceilalti despre noi.
Viata nu este o inchisoare unde trebuie sa iesim la raport! Nu este nevoie ca lumea
sa fie asigurata si reasigurata ca ceea ce facem este bine, ca locurile in care mergem
sunt sigure, ca oamenii din viata noastra sunt perfecti si imaculati ca noi. Nu facem
altceva decat sa intretinem o imagine ireala a lumii perfecte.
Ironia este ca de fapt nimeni nu traieste viata pe care o avem in locul nostru. Tragic este
atunci cand presupunerile celorlalti despre viata noastra sunt pozitive, iar sufletul plange
fara ca nimeni din exterior sa stie acest lucru.
Asadar, ce este mai important pentru tine? Ceea ce cred ceilalti sau felul in care te simti tu cu
tine atunci cand nimeni nu este prin preajma?

Cuvintele sunt sabii cu doua taisuri

Iata-ne din nou "fata in fata", Corina. De fiecare data astept cu nerabdare momentul
pentru a-ti scrie si pentru a ne "revedea".
Zilele acestea sunt pline de semnificatii: Rusaliile, Ziua Copilului, prima zi de vara.
Mai mult timp liber inseamna mai mult timp pentru activitatile care ne plac, pentru a ne
vedea cu cei dragi, pentru a iesi din casa. Activitatile de socializare implica comunicare
si cum altfel putem comunica daca nu prin intermediul cuvintelor?
Cuvintele insa sunt ca niste sabii cu doua taisuri. Pe de o parte putem controla
vorbele pe care le spunem sau pe de alta parte putem fi sclavii lor (pur si simplu nu
realizam cand facem anumite comentarii). Putem face bine sau putem distruge doar
prin intermediul unor cuvinte.
Astazi am pentru tine o poveste despre aceste "simple comentarii".

**
Acum ceva timp un batran a inceput sa raspandeasca zvonuri conform carora vecinul
sau era un hot.
Ca rezultat, dupa o perioada, tanarul sau vecin a fost arestat. Peste cateva zile s-a
dovedit ca tanarul era nevinovat. Dupa ce a fost eliberat, acesta si-a dat in judecata
vecinul mai in varsta pentru ca l-a acuzat pe nedrept.
In fata instantei, batranul i-a spus judecatorului: "Domnule judecator, nu au fost altceva
decat niste comentarii. Cuvintele mele n-au facut rau nimanui".
Judecatorul, inainte sa pronunte sentinta, i-a spus batranului:
"Scrie toate lucrurile pe care le-ai spus despre el pe o foaie de hartie, rupe foaia in
bucati si in drumul tau spre casa arunca una cate fiecare bucata de hartie. Intoarcete maine sa auzi sentinta".
A doua zi, judecatorul i-a spus batranului:"Inainte sa pronunt sentinta vreau sa mergi
afara si sa aduni toate bucatile de hartie pe care le-ai aruncat ieri".
"Nu pot sa fac acest lucru!", a raspuns batranul, "vantul le-a imprastiat in toate
directiile si n-am unde sa le gasesc".
Judecatorul a concluzionat atunci:
"Exact in acelasi fel, simplele comentarii pot distruge onoarea unui om in asa fel incat
aceasta se repara cu greu. Daca nu ai cuvinte de apreciere la adresa unei persoane
mai bine abtine-te de la comentarii".
***
Ce sunt de fapt "simplele comentarii"? Sunt niste presupuneri. Daca toata existenta
noastra este construita pe baza convingerilor si credintelor despre viata (fiecare dintre
noi are prorpia harta mentala dupa care traieste), aproximativ 90% dintre convingeri
sunt niste presupuneri.
Avem presupuneri legate de oamenii din jur, de domeniile vietii, ba chiar legate de
lucruri pe care nu le cunoastem. Bineinteles ca exista presupuneri care ne ajuta (de

exemplu, bazat pe actiunile noastre presupunem ca o sa reusim ceea ce ne propunem),

dar cele mai multe presupuneri sunt folosite pentru a intari sentimente negative:
- presupunem pentru a justifica ceea ce noi catalogam esecuri (cautam motive,
scuze sau vinovati)
- presupunem si etichetam oameni fie pentru a atrage atentia, pentru a ne simti
superiori unora sau inferiori altora
- presupunem ca altii presupun despre noi pentru a nu fi nevoiti sa ne asumam
responsabilitatea pentru propriile vieti.
Observa-ti cuvintele. Cate dintre "comentariile" tale sunt bazate pe dovezi si cate dintre
ele sunt simple presupuneri? Care sunt motivatiile din spatele fiecarei presupuneri?
Lumea noastra se va schimba abia atunci cand fiecare dintre noi se va schimba...