Diviziunea lucrurilor

Diviziunea fundamentala pentru romani era aceea in functie de criteriul

patrimonial (summa divisio). Potrivit acestui criteriu, exista lucruri in patrimonio,
adica lucruri care fac, ori pot face parte din patrimoniul nostru si lucruri extra
patrimonium adica lucrurile care nu pot fi insusite, nu sun 959h71j t susceptibile de
apropriere privata.
Res in patrimonio sunt lucrurile care pot fi insusite de particulari. Ele se impart in
res privatae, adica cele care se gasesc in prezent in averea cuiva si res nullius, adica
lucrurile care, desi sunt susceptibile de apropriere privata nu se afla in stapanirea
nimanui (sunt pierdute sau abandonate).
Res extra patrimonium sunt lucrurile nimanui. Aceste res nullius se impart in doua
mari categorii: res nullius divini juris (lucrurile nimanui indicate de dreptul divin) si
res nullius humani juris,( lucrurile nimanui, indicate de dreptul laic).
Res nullius divini juris se impart in 3 categorii:
1. res sacrae sunt lucrurile consacrate zeilor, adica templele,
altarele, statuile.
2. res sanctae sunt lucrurile considerate sacrosante, cum ar fi
portile, zidurile cetatii si pietrele de hotar.
3. res religiosae sunt bunurile consacrate cultului mortilor, cum ar
fi mormintele sau stelele funerare.
Res nullius humani juris cuprind tot 3 categorii:
1. res communes sunt lucruri care apartin tuturor prin natura
lor ( aerul sau apa marii)
2. res publicae sunt lucrurile care apartin statului roman
(sclavii publici sau cladirile publice).
3. res universitatum- sunt lucrurile care apartin cetatii si sunt
destinate uzului public (teatrele, stadioanele, arenele,
circul)
Dincolo de aceasta clasificare generala, de cea mai mare importanta pentru
dreptul privat sunt asa numitele res privatae, adica lucrurile care se afla in patrimoniul
unei persoane. Lucrurile patrimoniale- res privatae- se impart la randul lor dupa mai
multe criterii:
1.criteriul importantei lucrurilor in cadrul patrimoniului.

In functie de acest criteriu, bunurile se impart in mancipi si nec mancipi.

Bunurile mancipi sunt cele mai importante bunuri pentru cetateanul roman. Din
ele fac parte: suprafetele de teren, casa de locuit, sclavii, animalele domestice. Aceste
bunuri se puteau dobandi doar prin mijloace formaliste, cum ar fi: mancipatiunea si
cesiunea in fata magistratului.
Res nec manicipi erau la epoca veche bunurile mai putin importante pentru
romani :banii, animalele salbatice si toate bunurile incorporale, cu exceptia servitutilor
prediale rustice.
2.criteriul naturii bunurilor asociat intentiei partilor dintr-un raport juridic.
Dupa acest criteriu, bunurile se impart in lucruri de specie si lucruri de gen.
Bunurile de specie sunt individualizate prin natura, substanta sau forma lor, fiind
realitati unice, pe cand bunurile de gen sunt neindividualizate prin trasaturi particulare.
3.criteriul corporalitatii bunurilor.
Dupa acest criteriu lucrurile erau divizate in res corporales (bunuri corporale,
tangibile, palpabile) si incorporales (incorporale, abstracte), cum ar fi drepturile de
creanta.
4.criteriul muvabilitatii.
In functie de acest criteriu, bunurile se impart in res moventes (bunuri mobile ,
apte de a se deplasa prin propria lor energie sau printr-o energie exterioara) si bunurile
imobile, nemiscatoarele, care cuprind terenurile, constructiile si accesoriile lor.
5.criteriul consumptibilitatii.
Dupa acest criteriu, res privatae au fost divizate in bunuri consumptibile, care se
consuma la prima intrebuintare si bunuri neconsumptibile, care presupun o existenta
indelungata.

6.criteriul fungibilitatii bunurilor.

Raportat la acest criteriu, bunurile au fost divizate in bunuri fungibile si
nefungibile. Bunurile din prima categorie se pot schimba intre ele, pe cand cele
nefungibile nu sunt intersanjabile, fiind unicate, perfect individualizate.
7.criteriul accesorialitatii bunurilor.

Dupa acest criteriu, avem bunuri principale, ce au o existenta de sine statatoare si

bunuri accesorii, care servesc doar la punerea in valoare a lucrurilor principale, a caror
soarta juridica o urmeaza.