Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea lui Fred Vasilescu din Patul lui Procust de

Camil Petrescu
Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare
in 1933, la numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi" si constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul
novator, consolidand astfel romanul romanesc modern.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera
lui, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la
sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii
romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea,
substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si
analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o
duzina de eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa
ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un
mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata
manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta
traita a autorului si reflectata in propria constiinta. "Sa nu descriu decat ceea ce
vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu.,.
Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti... Din mine insumi, eu nu pot
iesi... Orice as face eu nu pot descrie decdt propriile mele senzatii, propriile mele
imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...". In romanul "Patul lui
Procust", perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana I si de
prezenta marcilor naratomlui, care deflnesc subiectivismul romanului.
Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil
Petrescu constituie tehnici specifice romanului modern psihologic, pe care le
imbina, cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei
si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia, care scot in evidenta
zbuciumul interior al personajelor, cauzat de aspiratia spre absolut.
Fred Vasilescu este fiul lui Tanase Lumanararu, industriasul multimilionar asociat
in diferite afaceri cu politicianul liberal Nae Gheorghidiu (personaje conturate in
romanul "Ultima noapte de . dragoste, intaia noapte de razboi") si definit de
Pompiliu Constantinescu ca fiind "un fel de intersectie a tuturor celorlalte
personaje".
Ca personaj realist-modern, Fred recompune - prin memorie afectiva - viata
celorlalte personaje, a Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum si
imaginea sociala, politica si economica a Romaniei interbelice, prin prezentarea
manifestarilor politicianului Nae Gheorghidiu si a omului de afaceri Tanase
Vasilescu, zis Lumanararu (porecla ce provine de la prima sa afacere, o pravalie
de lumanari).
Intamplarile relatate in jurnalul lui Fred Vasilescu incep intr-o dupa-amiaza
calduroasa de august (perspectiva temporala), iar spatiul real este patul Emiliei
Rachitaru, o semiprostituata cu pretentii de artista, careia tanarul ii face o vizita.
Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu o educatie aleasa, diplomat si aviator,
ceea ce-l motiveaza ca personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si
exact", E.M.Forster).
Fred insusi se caracterizeaza succint, prezentandu-se in primele pagini ale
manuscrisului: juca tenis si, cu nespusa truda, a devenit "campion regional",

facea box, avea cai de curse. A fost deseori in pragul mortii: ranit de doua ori in
luptele de la Casin, in timpul primului mare razboi mondial; a avut doua
accidente de automobil, "despre care a vorbit toata presa", un accident de avion.
Are o situatie profesionala superioara in Ministerul de Externe. "Toate le-am facut
in viata", se confeseaza tanarul - dar stie "ca numai scriitor n-ar putea deveni
niciodata". Cu toate acestea, traieste sentimentul a fi fost "ingrozitor nedreptatit"
de existenta, o judecata laconica si in acelasi timp enigmatica.
Emilia incearca sa-l impresioneze povestindu-i despre unul, Ladima, "care m-a
iubit ingrozitor, saracul" si care murise acum trei luni. Ea ii da sa citeasca
scrisorile de dragoste pe care ziaristul i le trimisese in ultimii doi ani. Fred
Vasilescu parcurge, pe rand si in ordine, fiecare scrisoare din teancul legat cu
funda roz. Autorul romanului insista, in notele de subsol, ca Fred sa-si exprime in
scris impresiile care 1-au marcat profund in urma citirii scrisorilor de dragoste ale
lui George Demetru Ladima adresate Emiliei, precum si propriile marturii in
legatura cu iubirea pentru doamna TV, acesta intuind in tanarul monden "un soi
de loialitate si delicatete, de sinceritate a vietii".
Portretul fizic este conturat in mod direct abia in epilogul al II-lea din finalul
romanului, cu prilejul mortii impresionante a pilotului, cand nu mai ramasese
nimic din "tanarul blond, cu obrazul limpede, cu trasaturi regulate si evidente ca
un cap de statuie greceasca, doar cu fruntea putin cam boltita deasupra ochilor
verzi adanci", al carui "corp vanjos" avusese "miscari mladioase de haiduc tanar,
afemeiat si ganditor".
Portretul moral se fundamenteaza, indirect, pe imbinarea subtila dintre esenta si
aparenta, dintre profunzimea spirituala si o mediocritate afisata, fiul milionarului
parand sa nu aiba alte preocupari decat sportul, moda, chefurile si femeile, dar
fund, in fondul sau, un tanar sensibil, inteligent si serios.
Sub aparenta unui tanar superficial, pe care "banda" il considera valoros
pentru ca era plin de bani, boem, snob si prost, Fred este un intelectual lucid,
introvertit, inteligent, ale carui sondari interioare dezvaluie "acea vibratie
melodioasa, calma, pe care o au toti oamenii, fruntasi adevarati in activitatea lor,
orisicare ar fi ea: arta, politica, militarie, acrobatie, dans modern, destin de Don
Juan sau box". Cu o bogata experienta de viata, lost diplomat, pilot ambitios,
sportiv talentat, cu succese rasunatoare la femei, Fred considera ca trebuie sa
traiasca in mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul propriu, experienta traita
constituind un adevarat "memoriu de cariera": "Toate le-am facut in viata si tot ce
mi-a starnit amorul-propriu e trecut in activitatea mea ca intr-un memoriu de
cariera". El isi ascunde adevarata natura spirituals, intrucat, in esenta,
contrasteaza flagrant cu mediul inconjurator, cu lumea superficiala al carei stil l-a
adoptat, prefacandu-se ca apartine societatii mondene, meschine si dominate de
parvenitism.
Incadrandu-se perfect in tipul personajului camilpetrescian si modern, Fred
Vasilescu este intelectualul lucid, autoanalitic, hipersensibil, asemenea lui Ladima
si Gheorghidiu. Cu toate ca este indragostit total si definitiv de doamna T., Fred o
evita, fiind capabil sa paraseasca o femeie care-i este superioara, probabil din
cauza aceluiasi orgoliu ce individualizeaza personajele lui Camil Petrescu:
"Sacrifica definitiv pasiunea pe altarul vanitapi: in loc sa se piarda pe sine,
prefera s-o piarda pe ea. [...] Fred n-a vrut sa devina sclavul erotic al doamnei T."
(Nicolae Manolescu, "Area lui Noe").
Dragostea pentru doamna T. ramane o enigma, iar moartea lui in accidentul de
avion poate fi si o sinucidere, motivul fiind ascuns cu grija, ca si in cazul lui
Ladima. Ambele destine, al lui Ladima si al lui Fred, sunt dramatice prin

intensitatea iubirii, desi una reprezinta imaginea rasturnata a celeilalte: Ladima


trebuie sa-si diminueze capacitatea spirituala, sa coboare la nivelul vulgaritalii
Emiliei, Fred, dimpotriva, simte ca este sub iubirea superioard a doamnei T.,
temandu-se ca n-ar putea da atat de multa dragoste cata i se cere. Legatura
celor doua destine este intamplatoare, prin scrisorile lui Ladima, pe care Fred le
citeste cutremurat, intelegand dincolo de cuvinte tragedia prietenului sau, cu
care, de altminteri, comunicase printr-tin flux spiritual, dincolo de ratiune: "Era
singurul pe lume caruia i-as fi incredintat taina, pe care n-o stiu nici parintii mei,
faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face sa fug de-o femeie iubita.
Posibilitatea de a povesti cuiva cat sufar m-ar fi usurat poate ca filtrarea
sangelui".
Personlitatea lui Fred Vasilescu ramane enigmatica, sfarsitul sau penduland intre
accident de avion si sinucidere. El moare brusc, a doua zi dupa predarea caietelor
in care confesiunile lui sunt o permanenta autointrospectie, ca si cand scrisul l-ar
fi ajutat sa se izbaveasca de suferinta prin analiza lucida a "cancerului" vietii lui,
iubirea. Taina iubirii lui reintra, prin moartea eroului, in circuitul marilor taine ale
Universului: Taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea universala, fara nici un
Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei Maria T.
Manescu, cititorul facand cunostinta cu acest detaliu din nota de subsol a
autorului, care explica initiala cu care este semnata prima scrisoare, din cele
patru, ce compun inceputul romanului: "Acest T. nu este o initiala cum s-ar parea,
caci a devenit un adevarat nume, si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa fie scris Te". O
alta mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere de Fred
Vasilescu, atunci cand isi scrie testamentul si, mai accentuat, in scrisoarea de
adio pe care George Demetru Ladima i-o adreseaza femeii inainte de sinucidere.
Reactia lui de a fura scrisorile lui Ladima, care, chiar dupa moartea acestuia,
l-ar fi putut compromite, este determinata de simtul onoarei de a pastra secretul
rusinos al omului pe care-l cunoscuse demn si incapabil de compromisuri,
inflexibil.
Personalitatea lui Fred Vasilescu se mentine enigmatica, sfarsitul sau penduland
intre accident de avion si sinucidere. El moare brusc, a doua zi dupa predarea
caietelor in care confesiunile lui sunt o permanenta autointrospectie, ca si cand
scrisul l-ar fi ajutat sa se izbaveasca de suferinta prin analiza lucida a
"cancerului" vietii lui, iubirea. Taina iubirii lui reintra, prin moartea eroului, in
circuitul marilor taine ale Universului: "Taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea
universala fara niciun moment de sprijin adevarat, asa cum, singur a spus-o
parca, un afluent urmeaza legea fluviului", fraza care incheie romanul, ca o
concluzie ideatica sugestiva pentru conceptia estetica a lui Camil Petrescu.
Modernismul romanului e definit de subtilitatea si profunzimea analitica a
constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate, de
identificarea deplinaa timpului subiectiv cu eel obiectiv, de faptul ca personajele
sunt in acelasi timp si naratori.
Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin modern, realizeaza o
literatura intelectuala, situandu-se pe linia ideii ca actul scrisului este, in primul
rand, "o experienta spirituala, o forma de confesiune destinata sa atinga suprema
sinceritate si sa duca la o revelatie existentiala" (Ov.S.Crohmalniceanu "Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale").