Alecu Cantacuzino Serile de toamna la tara

Alexandru (Alecu) Cantacuzino prozator, fiul lui Alexandru Cantacuzino i al Elisabetei,

descendent dintr-o familie boiereasc atestat n Moldova pe timpul domnitorului Vasile Lupu.
Singura sa opera este inceputul de roman Serile de toamna la tara, aparuta in Romania
literara in 1855. Se crede ca tot lui Alecu Cantacuzino ii apartine si culegerea de versuri Erotikon
Hartafilakion, aparuta in Atena in 1877, sub semnatura Alexandru Cantacuzino.
Prozator inzestrat cu darul evocarii pitoresti, cu indemanarea construirii unei povestiri si stiinta
frazei poetice si invaluitoare, Alecu Cantacuzino a lasat unul dintre textele de referinta ale
inceputului romanului romanesc.
Serile de toamna la tara lasa sa se intrevada procesul de separare a romanului din matca mai
larga a povestirii, aratand inrudirea sa cu memorialistica si ilustrand cateva dintre temele
predilecte ale primilor nostri romancieri.
Romanul fixeaza pt generatiile viitoare cateva din trasaturile caracteristice ale imprejurarilor si
modul de viata din Moldova de la sfarsitul secolului XVIII, cu lupta razesilor pt apararea
pamanturilor, cu suferinte, oameni curajosi, muncitori, capabili sa suporte toate greutatile si sa ia
mereu viata de la capat.
*Eroul Serilor de toamna lauda intelepciunea oamenilor vechi, viata lor curata, echilibrata,
curajul, ratiunea si barbatia.
Momentele de tensiune epica favorizeaza trecerea spre registrul liric, deviind naratiunea spre
descriptie si reflectie. Spectacolul noptii cu luna in preajma Bahluiului il indeamna pe tanarul
taran la o profunda meditatie romantica.* (Prefata, Livia Gramada)
* Repetitia unor cuvinte precum toamna, melancolie, dulce tristeta, adevar, dreptate, cuget,
principii, armonie, societate, propasire sunt definitorii pt sensibilitatea personajelor lui
Cantacuzino, indicand o anumita atmosfera, mentalitate si stare de spirit.* (Prefata, Livia
Gramada)
Aciunea principal a romanului se desfoar n ara de Jos, mai precis ntr-o regiune aflat n
unghiul Prutului cu Dunrea, pe malurile lacului Brate; ea are drept eroi dou generaii de rzei
din familia Cri, muncitori aprigi, dar care nu dispreuiesc nici posibilitile de progres
economic oferite de schimbul de mrfuri.
Fiecare din istoriile celor dou personaje principale, Ion i Petre Cri, este povestea unei
iniieri n brbie, prin proba rzboinic i erotic, pentru cel mai n vrst, prin cea a
contactului cu forfota aiuritoare, luxul i corupia moral ale Capitalei pentru cel mai tnr.
Separate de un interval de aproximativ 20 de ani, cele dou istorii ilustreaz n acelai timp
procesul de prefacere prin care trecuse ara i raporturile de for care influenau destinele
oamenilor: dac la mijlocul veacului al XVIII-lea soarta individului era nrurit mai ales de
capriciile elementelor i periclitat de dumanii din afar, n ultimul sfert al lui ea depinde n
primul rnd de bunul plac al stpnirii i de uneltirile ciocoilor pui pe mbogire.
Virtuile datorit crora se supravieuiete sunt ns, n linii mari, aceleai: hrnicia, strnsa
unitate a clanului familial i a obtii steti, bazat pe respect i supunere fa de cei mai n
vrst, ntrajutorare i capacitate de sacrificiu, cinste i rectitudine moral, nencovoiat nici de

ispite, nici de primejdii. Trecutul apare deci ca trmul de manifestare a unei umaniti eroice,
depozitar a unor valori morale, capabil n acelai timp de a se bucura de via i cu un fond
indestructibil de buntate i gingie, dincolo de aparenele de asprime i nenduplecare. Ca
structur epic, romanul se desparte cu oarecare dificultate de cadrele povestirii, pe care o
transgreseaz ns prin mpletirea mai multor intrigi, prin introduce a dialogului i prin timide
ncercri de dislocare temporal.
n cuprinsul fiecrei povestiri ns, anumite fragmente sunt nscenate prin dialoguri de o mare
autenticitate, iar planurile narative care evolueaz ndeobte succesiv, printr-o micare circular,
cunosc i cteva puncte de intersecie, unde perspectiva auctorial se schimb pentru moment,
realiznd astfel sudura mai intim a prilor. ndemnarea construciei, ca i talentul creionrii
portretelor, frumuseea insinuant a unor descrieri, pitorescul i truculena scenelor de gloat i
ceremoniilor oficiale, ca i, pe de alt parte, savoarea arhaic i moderat dialectal a limbii fac
din nceputul de roman al lui Cantacuzino unul din cele mai interesante texte ale prozei noastre
de la mijlocul veacului trecut.