Jsus

- IISUS HRISTOS (Iisus reprezint forma gr. a numelui ebraic Ioshua

Mntuitorul, iar Hristos, forma gr. a numelui ebraic Messiah, unsul lui
Dumnezeu), ntemeietorul cretinismului. Potrivit Evangheliei, s-a nscut n
Bethlehem, n anul 4, nainte de era cretin.

Disciples

- ucenc m. (vsl. uenik, d. uiti, a nva, a instrui. V. nuc, ocenie).

Vech. Discipul, apostol: ucenici lu Hristos. Az. Elev la meserie: ucenicu a ajuns
calf. Fem ucenic sa (vech, d. vsl. ucenica), uceni. Cp. cu muceni.

Royaume des cieux

- mpre, mprii s. f. 1. ar condus de un

mprat; imperiu. mpria cerului (sau cerurilor) = rai. mpria lui Dumnezeu
= stpnirea lui Dumnezeu n cer i pe pmnt, peste ngeri, oameni i ntregul
univers. mpria de mii de ani = mpria lui Dumnezeu i a celor credincioi,
care vor mpri pe pmnt mii de ani, adic pn la a doua venire a lui Hristos, i
apoi n ceruri, greit neleas ca fiind de o mie de ani (gr. ...ta hilia eti). 2. (nv.)
mprat, sultan. Din mprat + suf. -ie.

Misricordieux

- MILOSTV, -, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, ndurtor;

binevoitor, ngduitor, ierttor; p. ext. bun, blnd. (Substantivat, m.) Epitet dat lui
Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninari. Din sl. milostiv.

Dieu - DUMNEZU,

dumnezei, Divinitate, zeu. Lat. dom(i)ne deus. s. m. 1. N. pr.

(n religiile monoteiste) Fiin suprem personal, cauz transcendent primordial,
principiu fundamental al existenei i ordinii universale, creator i judector al lumii,
binele absolut i principiu al mntuirii care acioneaz n istorie. (n religia
cretin) Dumnezeu (1) care este unic, dar n acelai timp ntreit n: Tatl, Fiul i
Duhul Sfnt. Loc. adj. Btut de Dumnezeu = npstuit, nenorocit

Persecute - PRIGON, prigoane, s. f. Urmrire aprig, pornire mpotriva cuiva;

msuri represive luate de o autoritate mpotriva cuiva; asuprire, persecuie,
prigonire. Din prigoni (derivat regresiv).

Prophte - prooroc (prooroci), s. m. Profet. Var. proroc i der. Mr. pruuroc. Sl.
prorok (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 295). Rezultatul oo o a fost explicat

de Graur, BL, III, 50, drept brisure a vocalei ntre doi r; dar situaiile invocate nu
snt convingtoare, cf. creer, greer, proor. Pentru ca brisure s fie efectiv, ca n
cazul de fa, ar trebui s se adauge condiia unui o posterior; astfel ar fi vorba mai
curnd de o disimilare vocalic, cf. prolog, care se pronun vulgar proolog. Der.
prooroci, vb. (a profetiza, a prezice); proorocie, s. f. (profeire); prooroci, s. f.
(profetes), din sl. proroica; proorocesc, adj. (profetic); proorocea, s. f. (Olt., ultima
recitare pe care o fac colindtorii de la Crciun dup ce au colindat); prorocestvui,
vb. (nv., a prezice), din sl. proroistovovati.