Felix Sima, definii chiar de Calinescu 'martor si actor', deschide romanul prin

descrierea casei, privita prin ochii sai si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii
vazuta din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune in centrul narativ al actiunii
formarea personalitatii lui Felix, de aceea poate II considerai un bildungsroman.
Felix este cel care introduce cititorul intr-o lume necunoscuta, de care ia act prin
imaginile refletate in constiinta acestui personaj. Felix Sima este fiul doctorului losif
Sima, de la lasi, care murise si-1 lasase in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu.
Tanarul vine la Bucuresti, la unchiul sau. ca sa urmeze cursurile facultatii de
medicina.
Portretul Trzk ilustreaza, prin detaliile descrierii, portretul moral al personajului: 'fata
ii era juvenila si prelunga, aproape feminina', cu 'suvite mari de par ce-i cadeau de
sub sapca', obrazul de 'culoare maslinie', iar nasul 'de o taietura elenica' ii dadea o
'nota voluntara'.
Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele, contureaza inca de la inceput o fire
rationala, lucid, cu o mare nevoie de certitdini, o fire analitica si un spirit de
observatie foarte dezvoltat. De la inceput simte pentru Otilia o simpatie spontana,
care se transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a
crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. 11
descumpaneste comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile
bruste de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris
cu Pascalopol il deznadajduieste, insa nu renunta la cariera, ba dimpotriva, esecul in
dragoste il maturizeaza, Felix pastrand in amintire o iubire romantica, inaltatoare,
care-i da putere, fiind un corolar al muncii sale. Lucid si rational, el intelege ca intr-o
societate degradata in esentele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment
pur, casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o implinire a iubirii.
Felix insusi 'se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intrun cerc de persoane influente'.
in relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, siluandu-se
deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, condueandu-se dupa un
cod superior de norme etice: 'sa-mi fac o educatie de om. Voi li ambitios, nu
orgolios.'
Ambitios, asadar, invata si face eforturi deosebite de a se remarca pe plan
profesional. Ferm si tenace, munceste cu seriozitate pentru a deveni un nume
cunoscut in medicina, publica un studiu de specialitate intr-o revista franceza si, cu
indarjire si preocupare pentru cariera sa,
devine profesor universitar, o autoritate medicala, casatorindu-se, potrivii ambitiei
sale, cu fata unei personalittai politice a vremii, carc-i asigura si un statut social
superior.
Stanica Ratiu este tipul arivistului, al parvenitului, inscris in galeria lui Dinu Paturica,
personajul lui Nicolae Filimon, fiind in acelasi limp si tipul demagogului, alaturi de

Nae Catavencu al lui I.L.Caragiale. 'Avocatul fara procese , Stanica provine dintr-o
familie numeroasa care-si impartise diferitele mosteniri, fiind produsul societatii in
care traieste, o societate in care banii reprezinta lotul, in care casatoriile se bazeaza
pe interese materiale, ca si cariera, succesul in viata politica, respectul si statutul
social, adica o lume unde 'Zeul la care se inchina toti este banul' (Balzac).

Otilia Marculescu este 'eroina mea lirica' proiectia autorului in afara, 'tipizarea mea in
ipostaza feminina'.} Este cel mai modern personaj al romanului atat prin tehnicile de
realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand drama feminitatii.
Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celelalte personaje feminine din
literatura romana (Sasa Comanesteanu din 'Viata la tara de Duiliu Zamilrescu si de Olguta
din 'La Medeleni' de Ionel Teodoreanu) prin aceea ca ea se alla permanent intr-un proces
dinamic, in continua devenire.
Portretul fizic sugereaza trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie,
distinctie, inocenta si maturitate: ' un cap prelung si tanar de lata, incarcat de bucle, cazand
pana la umeri. Fata, subtirica. imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare
la mijloc si cu o mare colerela de daniela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si
delicat'.
Definita prin felul de a fi, prin fapte, afiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj
complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecand
brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori dovedind in mod surprinzator
luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp:
alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan in Baragan, sta ca un copil
pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix
motivele pentru care ei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoaslere desavarsita a
propriei firi: 'Eu am un temperament nefericii: ma plictisesc repede, sufar cand sunt
contrariata'.
Camera Otiliei o defineste intru lotul prin detaliile cu semnificatii caracteriale; 'o masa de
toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare, . () un scaun rotativ pentru pian', ceea ce ar
putea fi interpretat ca sugestie pentru firea ei imprevizibila (motivul oglinzilor). Dezordinea
tinereasca a lucrurilor aruncate amestecat peste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda
frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit catre exuberanta juvenila, catre un univers
spiritual al 'ascunzisului feminin', cum spune autorul.
Fata de Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna pentru el.
Finalul romanului este deschis in privinta destinului Otiliei, modernismul personajului
constand si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tesuse in jurul ei, Felix insusi
conchizand ca dupa atatia ani, pentru el Otilia ramasese 'o enigma'. Fotografia pe care o
priveste Felix dezvaluie o 'femeie frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata
nebunatica', ci avea un aer de platitudine feminina, care nu mai semana cu imaginea din
constiinta lui.

Este cel mai controversat personaj al romanului, aparand in opinia personajelor in mod
diferii, starnind contradictii surprinzatoare.
Mos Costaohe o iubeste pe 'Otilica', 'pe fe-fetita mea', el fiind 'papa' care primeste de la ea
un strop de tinerete, lumina si vioiciune. Rationalul Felix vede in Otilia '6 fala admirabila,
superioara, pe care n-o inteleg'. Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, cu
care are rabdare, dar fata de care nu distinge insa 'ce e patern si ce e viril' in dragostea lui
pentru ea, o considera 'o artista', il incanta si il emotioneaza, 'e ca o randunica'. Pentru
Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu 'spirit practic', care stie ce vrea si cum sa se descurce
in viata: 'desteapta fata'. Aglae o considera 'o zanatica', 'o dezmatata', 'o stricata', care
suceste capul baietilor de familie, deoarece chiar si pe Titi reusise sa-l cucereasca, iar Aurica
o uraste si o invidiaza pentru ca are succes la barbati.

Otilia traieste drama singuratatii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata

fericire, deoarece orice fiinta umana se bucura.de viata adevarata doar cativa ani:
'noi nu traim decat cinci-sase ani'.
Costache Giurgiuveanu este pivotul romanului; psihologia sa de avar, urmarita de
autor, detine franele actiunii; ea explica si accidentul fatal, iar moartea personajului
stinge actiunea. Avaritia lui mos Costache este indulcita de sentimentul patern pe
care, il manifesta fata de Otilia, un sentiment insa care nu se realizeaza, fiind
anihilat de teama de a se rupe de averea lui. Mai mult, afectiunea fata de 'fe-fetita'
sa apare si ca o compensatie morala pentru averea mamei Otiliei, pe care si-a
insusit-o fara vreo forma legala, fapt ce a cauzat moartea acesteia si care
conditioneaza acum starea materiala a Otiliei. Propriu-zis, o buna parte din averea
lui mas Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care si-a insusit-o
prin drept familial. In schimbul acestei averi, el ii da Otiliei afectiunea sa paterna si
promisiunea ca-i va asigura viitorul. Sentimentul avaritiei ii terorizeaza viata si-i
rapeste libertatea de a se misca omeneste in societate. De la inceputul romanului,
personajul apare in aceasta postura. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, desi ii este
unchi si tutore - adica administrator al averii acestuia pana la majorat - il defineste
ca atare. Mai departe, 'ciupeste' in mod meschin din veniturile lui Felix, dupa cum il
'ciupeste' si pe Pascalopol la jocul de carti sau tarandu-se pe sub masa dupa o
moneda cazuta din buzunarul acestuia, fara sa simta ridicolul situatiei. Cumpara
material demolat, fiindca e mai ieftin, sau incearca la mai multe farmacii sa faca o
reteta ca sa vada la care e mai ieftin si sa castige astfel cateva centime. Mananca
cu lacomie respingatoare la masa oferita de restauratorul chirias caruia ii vanduse
cladirea restaurantului. Scena imbolnavirii subite, in care este dezbracat si imbracat
- citata mai sus - dezvaluie pana unde poate duce teroarea avaritiei care-i anuleaza
demnitatea de om.

Aurica Tulea este fata cea mica a Aglaei, in antiteza cu feminitatea si delicatetea
Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfarsit unui automatism psihologic.
La sosirea sa in casa Giurgiuveanu, Pclix vede 'o fata cam de treizeci de ani, cu ochii
proeminenti ca si ai Aglaei, fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample
mari incercuite de doua siruri de cozi impletite', aratand mult mai in varsta,
deoarece era fardata strident, are trupul slab si uscat, parul rarit. Avida dupa
barbati, este obsedata de maritis si vede in oricine un posibil pretendent.
Insistentele ci insinuoase, comportamentul ei de 'fata cuminte' pun pe fuga toti
barbatii. Este 'indragostita' din principiu, luand in calcul orice barbat aflat in
preajma, pe Felix care 'odata fugi pe poarta repede, in oras, cand simti ca se iveste
Aurica prin fund', pe Pascalopol, pe care nu-l intelege in dragostea lui pentru Otilia
('ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?'). Ura sa se indreapta lot asupra Otiliei, despre
care crede, ca si mama sa, ca stie sa se agate de gatul barbatilor. Ura ii intuneca
judecata in asemenea grad, incat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza
invective, devenind nesuferita si artagoasa
Plimbarile ei pe Calea Victoriei devin din ce in ce mai dese si mai rapide, adevarate
raiduri ce denota disperarea care este din ce in ce mai nestapanita, 'isi despleti
parul () se vopsi si mai violent si-si incepu turneele pe Calea Victoriei'.
Lipsita de farmec, de generozitate, de noblete, de delicatete si sensibilitate, ca
seamana cu Aglae, devenind acra, rea, artagoasa, nesuferita.