14.

Reactoare cu enzime imobilizate factorii intern

si extern de eficacitate; deducerea expresiilor,
particularitati fata de procesele chimice

Factori de eficacitate
Reactiile catalizate enzimatic sunt influentate de o serie de factori ce nu tin de structurile enzimei sau ale substratului. Cei mai
importanti sunt: pH-ul si temperature de reactie.
Cand pH-ul mediului se modifica, viteza reactiei catalizate enzimatic trece printr-un pH optim. Orice enzima prezinta o activitate
optima la un anumit pH relativ mic in jurul celui optim, pentru care forma activa a enzimei nu este distrusa.
E EH EH2
(forma activa)

Cand temperatura creste, viteza de reactie trece printr-un maxim, aceasta se numeste temperatura
optima. La temperaturi in jurul valorii de 35 C sau mai mari, de obicei enzima sufera o dezactivare
rapida in timpul determinarilor cinetice. Procesul inactivarii enzimei se datoreaza denaturarii
proteinei. Denaturarea se produce de cele mai multe ori ireversibil, astfel constanta de viteza creste
mai putin sau chiar scade.

 Substratul enzimei adesea duce la desorbtia enzimei de

pe suportul adsorbant.
Marirea suprafetei specifice prin maruntirea foarte fina a
suporturilor duce la obtinerea de preparate enzimatice
cu proprietati hidrodinamice slabe, care se colmateaza
rapid si nu permit prelucrarea solutiilor concentrate de
substrat, cu vscozitate ridicata
Daca materialul suport este incarcat electrostatic,
vecinatatea electrica a enzimei se modifica, ducnd la
modificarea pH-ului optim de actiune. De cele mai multe
ori duce la sporirea stabilitatii termice, a stabilitatii la
depozitare si la actiunea enzimelor proteolitice

 Afinitatea enzimei fata de substrat este

influentata de:
=> durata lor de contact -> determinata de:
a) viteza fluxului sau viteza de agitare a
substratului in contact cu sistemul suportenzima
b) viteza de difuzie a substratului la enzima
imobilizata; se modifica caracterul catalizei
prin trecere de la cataliza omogena la cea
eterogena.

Ecuatii de viteza in cataliza

enzimatica
Conform cu observaiile experimentale, consideram ca obinerea
produsului este un proces de ordinul unu
V0 k2 ES

In conditii de pseudo-stationaritate
d ES
0 k1 E
S k1 k2 ES
dt

k1 E S

k1

k 2 ES

Dup rearanjare

E S k1 k2
k1
ES

KM

k1 k2
k1

KM (constanta de afinitate) - o caracteristica importanta a interaciei

enzima-substrat, fiind independenta de concentraiile ambilor
parteneri de reacie.

Concentraia complexului activ poate fi calculata din condiia de pseudo

staionaritate
Astfel:
E T E ES

ES

ES

E S
KM

(1)

E ES S

KM

V0 k2 E T

S
KM S

ES E T
Vmax k2 E T

S
KM S

(2)

Viteza specifica maxima, Vmax, - cnd centrii activi ai enzimei sunt

saturai cu substrat:
S

V0 Vmax

KM S

Din (1) si (2)

Ecuatia Michaelis-Menten

[S] << KM, V0 = (Vmax/KM)[S] - caracteristica a proceselor

liniare.
[S] >> KM, V0= Vmax - caracteristica a proceselor de ordinul
zero.
[S] = KM, => V0 = Vmax/2 - viteza de reacie este jumtate din
viteza maxima.

Ecuatia de viteza in cinetica enzimatica in prezenta

unui inhibitor

Reactiile enzimatice - inhibate prin mecanisme: competitive si necompetitive.

Inhibitia competitiva - inhibitorul se combina cu enzima la centrul activ la

care actioneaza substratul, blocandu-l:

K S
E S

I
c Ki
EI

ES
kcat E

Astfel:

Vmax S

K S* S

Unde: K
*
S

K S
K i

constanta aparenta de
disociere enzimasubstrat in prezenta
unui inhibitor

Inhibitia necompetitiva inhibatorul se combina cu enzima in alta parte decat centrul

activ, ramas liber pentru substrat, dar complexul triomolecular care se formeaza ESI este
nereactiv.
K S
E S

ES
kcat E

I
c Ki
ESI

Astfel
:
Vmax S
V
K S S
Unde
:

I
Ki

Unele reactii enzimatice prezinta o crestere a vitezei initiale cu cresterea concentratiei

substratului, dar dupa ce atinge valoarea maxima incepe sa scada datorita fenomenului de
autoinhibitie, care este o inhibitie necompetitiva prin substrat.

Exemple de enzime
imobilizate
izomerizarea glucozei, producerea de acid 6aminopenicilanic, hidroliza lactozei, sinteza
unor aminoacizi (lizina, alanina), separarea
formelor D i L ale aminoacizilor, hidroliza
proteinelor i poliglucidelor, producerea de
acrilamid.
Pn acum nu exist nc procedee i condiii
standard care s poat fi aplicate tuturor
enzimelor. Modul n care trebuie s se
realizeze imobilizarea pentru o enzim dat se
stabilete n mare msur empiric.