Cuvânt înainte

În felul în care este conceput, acest material este destinat

sa serveasca studentilor de la specializarea “Administratie
publica”, pentru disciplina “Bazele contabilitatii”.
Mare parte din continutul propriu-zis al temelor de studiu
rep rezinta rezultatul efortului propriu de sistematizare, conform
programei analitice.
Am lucrat cu studentii si lucrez nemijlocit, cu speranta ca,
împreuna, vom reusi sa parcurgem traseul unic de efort,
consecventa, perseverenta si dialog catre “desecretizarea”
edificatoare a actului de învatare – de ce nu, pentru a învata cum
se învata.
Deosebit de captivanta si complexa prin problematica,
contabilitatea este o perpetua provocare – stiinta – arta, profesie,
ideal – ce a dezvoltat în timp eminente doctrine – bazate pe
adevaruri incontestabile, deslusiri sau inovatii – dar spatiul
cunoasterii contabilitatii este deschis pentru orice încercare onesta
de punere în lumina a adevarurilor desavârsite si de continuare –
orice lucru sfârsit fiind un nou si perpetuu început.
La origine, manuscrisul acestui curs universitar a fost
elaborat pentru uzul studentilor seriei 1998/1999.
Dincolo de paradigma proprie a teoriei cunoasterii pe care
se construieste macheta unui curs universitar, problemele centrale
din matricea administratiei aduc o nota particulara: originea
cunoasterii este dreptul; experienta, ratiunea, vointa si atitudinea
genereaza cunoastere prin convingeri; cunoasterea autentica
presupune certitudine; nivelul de instructie si educatie implica
posibilitatea de control al erorilor, dar din pacate gradul de
instabilitate induce invariabil posibilita tea scepticismului universal.
Orice student cauta într-un curs universitar cel putin trei
aspecte esentiale: natura adevarului, consolidarea experientei prin
certitudini, întelegerea rostului si a semnificatiei activitatii prin
finalitatea institutiilor pe care se construieste lumea.
 Mesajul unui curs universitar poate fi explicat pornind de la
doua imagini metaforice.
Ä Încercarea de a construi o piramida, ridicata pas cu pas,
având certitudini pe soliditatea unei fundatii. În acest caz sarcina
cursului este sa prezinte modelul unei fundatii cu un grad foarte
ridicat de siguranta, sa îl ajute pe student sa-si caute si sa
identifice prin mijloace proprii metode sigure de constructie, astfel
încât edificiul care va rezulta sa fie rezistent, solid, functional.
Studentul trebuie sa accepte adevarurile formale ca un dat
preexistent, verificat si anticipat cu scopul de a confirma sau
infirma ceea ce este bine si necesa r.
Ä Conditia adevarului problema – este aceea a unei
barci/fuselaj – totul curge, este instabil si modificabil, dar cu atât
mai mult forta unitatii si a stabilitatii sta invariabil în întelegerea
modului de compunere a partilor, modul în care se combina unele
cu altele conceptele/ideile fundamentale.
Studentul trebuie sa aiba calitatea de a întelege si judeca
cu spirit de finete, în mod analitic, prin coerenta sistemica a
elementelor definitorii.
Un curs universitar trebuie sa defineasca în mod clar si just
orice cunoastere prin opinii adevarate, dar mai ales relatia speciala
dintre opinii, fapte si idei – cât mai diverse – din care studentul sa
poata descifra cu usurinta atributele gândirii rationale, efortul
propriu de sistematizare care precede contactul cu experienta.
Un curs universitar trebuie sa defineasca precis si clar linia
de demarcatie dintre experienta binelui necesar si experienta
raului – gresit înteles sau prost aplicat – ceea ce contrazice
sistema tizarile rationale.
Cu credinta sincera ca efortul propriu de sistematizare si
sinteza ne poate face sa cunoastem binele, sa modelam corect o
reflectie sincera asupra adevarului, lansez studentilor provocarea
de a parcurge împreuna traseul unic de staruinta care sa unifice,
sa simplifice, sa dea sens si semnificatie, realizând ca
administratie se face pentru oameni, cu oameni, daca exista:
1 prevedere: scrutati viitorul si construiti programe si
scenarii de actiune umana eficienta, faceti totul cu anticipare
constienta, planificati si modelati strategii adaptate bunastarii
comunitatii;
2 organizare : orice întreprindere umana este masura
competentei, a atitudinii si responsabilitatii care pune în lucru o
structura ce permite functionarea coerenta a sistemului – masura
organizarii fiind de fapt relatia dintre gradul de satisfacere cu
resurse materiale si gradul de eficacitate a utilizarii competentelor;
3 comanda : respectati relatiile de autoritate si tutela,
puneti orice program în lucru prin obiective, fixati standarde,
repartizati sarcini, motiva ti competente, sanctionati abaterile,
asigurati-va ca exista echilibru între toleranta si fermitate, între
libertatea individuala si contingenta structurala a obligatiilor
asumate;
4 coordonare: legati, uniti, puneti în raporturi de optimizare
toate actele si eforturile, cercetati, analizati si decideti în cunostinta
de cauza – masurati si interpretati coerenta dintre obiective,
scopuri, mijloace în functie de standardele ce pun în lucru o
structura optima;
5 control: supravegheati ca tot ceea ce se întâ mpla este în
conformitate cu regulile, procedurile si dispozitiile date, comparati
rezultatele obtinute cu standardele prestabilite, detectati erorile si
abaterile, fixati masuri corective adecvate.
Multumesc tuturor acelora care vor avea ragazul sa
parcurga acest material si sa formuleze opiniile lor, dialogul fiind o
cale sigura de progres, pentru îmbunatatirea muncii si a
rezultatului ei.
Deplina recunostinta tuturor acelora de la care am învatat
contabilitate, dar mai ales acelora care m-au facut sa înteleg ca
merit cu adevarat ceea ce am primit, în masura în care stiu sa
daruiesc celorlalti un plus de cunoastere si sa duc mai departe,
dezinteresat, idealul de a forma la studenti un mod de gândire si
actiune – o cale de dialog necesar despre rostul, semnificatia si
finalitatea contabilitatii – careia îi apartin prin tot ceea ce pot sa
fac.
Autorul
Septembrie 2002
 În Noul Testament, Apostolul Matei relateaza pilda
talantilor, pilda care justifica cu argumente necesitatea
contabilitatii.
“Un om plecând departe si-a chemat slugile si le -a dat pe
mâna avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia
unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat. Primii doi au muncit
si au câstigat toti atâtia bani cât primisera, dar al treilea s-a dus,
a sapat o groapa în pamânt si a ascuns argintul stapânului sau.
Dupa multa vreme stapânul s-a întors si a încheiat socoteli
cu slugile sale.
Cei ce au câstigat peste putine au fost credinciosi, peste
multe au avut privilegiul câstigului, iar cel de -al treilea, aspru
criticat – a primit pilda: banul putin trebuie masurat cu multa
chibzuinta, la contabil-zaraf, ca sa poti lua ce este al tau, macar
cu dobânda.
Fara ordine rationala, calcule si cifre , sluga netrebnica se
arunca întru întuneric, acolo unde este plângerea si scrâsnirea
dintilor!
Cu ordine, ratiune, calcule si cifre, celui ce are i se va da si
îi va prisosi, iar de la cel ce nu are si ce are i se va lua.”

(Biblia, - Evanghelia dupa Matei,

cap.25 [14 – 30] pg.1130, editia 1982, pg.37, editia 1925)