Curs 1

Pozitia geografica a Romaniei

Romania are o suprafata de 238.391 km2 fiind un stat de marime mijlocie in cadrul
continentului european. Romania este traversata de paralela de 45g lat N care trece prin
apropierea localitatilor Ciclova romana, baia de arama si Sulina. Ro este situata in zona
temperata cuprinsa intre 48g 15 16 (localitatea Horodistea) si 43g 37 o7 (localitatea
Zimnicea). Meridianul de 25g long E traverseaza prin centrul tarii in apropiere de localitatea
Fagaras iar la Pitesti se intersecteaza cu paralela de 45g lat N. Extremitatea E este la 29g 41
24 localitatea Sulina si 20g 15 44 Beba veche. Rezulta ca teritoriul se desfasoara pe 4g 37
59 lat adica 525 km de la N la S si pe 740 km E-V.
Datorita diferentelor de aproape 4g lat intre tinuturile nordice si cele sudice apare o
diferenta in ceea ce priveste durata sezonului de vegetatie, a tipurilor de culturi si a perioadei
de executie a lucrarilor agricole. Cele 5g lat influenteaza in principal regimul termic.
In cadrul continentului Ro se afla la o distanta de 2950 km de capul roca in partea de
sv a Eu, 2600 km fata de muntii ural in partea de e a Eu si 2800 km fata de capul nord din
Norvegia. La S distanta este mai mica de doar 1050 km fata de capul matapan din pen
Peloponez. Influentele care se resimt pe teritoriul tarii (nordice, estice, sudice si vestice) sunt
reflectate prin:
a. structura geologica: platformele vechi est europene ajung pana pe teritoriul tarii
noastre au fost fragmentate si au intrat in coleziune cu placile pontica si transilvana
conducand la aparitia unitatilor de orogen carpatici (muntii orientali).
b. Influenta de natura climatica: climatul teperat din Ro este influentat de masele de aer
umede si racoroase din V (circulatie predominanta) la care se adauga in functie de
activitatea ciclonilor si anti-ciclonilor masele de aer din S, N sau E. Rezulta ca in
partea sudica sud-estica climatul este mai arid cu viscole si geruri fata da partea
vestica unde este mai moderat. La N se resimte influenta baltica iar in SV cea submediteraneeana cu ierni mai calde si mai blande.
c. Influenta bio-pedo-geografica reflectata prin contactul dintre padurile nemorale din V
Eu cu stepa din E. Influentele locale climatice de tip mediteraneean conduc la aparitia
speciilor termofile (iasomia, liliacul salbatic, castanul comestibil, alunul turcesc) dar si
animale cum ar fi vipera cu corn, broasca testoasa, scorpionul.
d. Culturilor agricole: astfel in partea nordica este limita maxima a culturii vitei-de-vie,
in est di sud limita de cultura pt floarea-soarelui iar in NV si NE culturile de cartof si
secara.
Unitatile morfo-structurale ale Romaniei
Aspectul atual al teritoriului Ro a fost determinat de doua mari unitati morfostructurale:
A. unitatea morfo-structurala de platforma ce formeaza domeniul pericarpatic sau
vorlandul carpatic.
B. Unitatile morfo-structurale de orogen reprezentate de domeniul carpatic.
Limita dntre cele doua unitati este data de Falia Pericarpatica care apare la zi incepand de la
granita de nord a tarii la Valea Trotusului iar apoi coboara spre adancime pana la Valea Dunari
la Drobeta Turnu Severin.

A. unitatile de platforma: apartin unor forme consolidate cu fundament rigid care siau incheiat perioada de evolutie inainte de ciclul alpin. Spre Carpati acest
fundament se inclina iar la suprafata este acoperit cu o cuvertura sedimentara
necutata. Acest fundament rigid cat si compartimentarea tectonica conduce la un
grad ridicat de seismicitate mai ales in anumite zone din Romania. Unitatile de
platforma se desfasoara la exteriorul Carpatilor si au mare dezvoltare in Campia
Romana, Podisul Getic, Podisul Dobrogei cu patrunderi in sectorul subcarpatic si
carpatic.
1. platforma moldoveneasca. Este situata la est de falia Siret si la nord de falia
Bistritei. Reprezinta sectorul SV al platformei est Europene (platforma Rusa) al
carui fundament coboara in trepte sub orogenul carpatic. Limita acestei platforme
este usor neclara fiind trasata pe aliniamentul localitatilor Vicovul de sus,
Paltinoasa, Tg. Neamt, Buhusi pana la gura vaii Petrovis. Partea sudica a pod.
Moldovei nu se afla pe unitatea structurala a platformei Moldovei. Fundamentul
platformei Moldovei este alcatuit din roci mezometamorfice cutate in paleozoic.
Deasupra este prezenta o cuvertura sedimentara cu o grasime de 6000 m. In N apar
depozite badeniene acoperite la suprafata de gresii si calcare iar spre S roci mai
moi din pliocen (nisipuri si tufuri vulcanice).
2. depresiunea pre-dobrogeana: situata in S pod. Moldovei si face parte din platforma
scitica. In N rocile apartin platformei Moldovei iar in partea centrala si sudica sunt
similare cu cele din Dobrogea de N (roci cristaline, granite, deasupra o patura
sedimentara care inclina spre S si spre SE).
3. platforma valaha: parte a platformei Moesice alcatuita din sisturi cristaline cutate,
inclinata spre N sitauata pe aliniamentul localitatilor Craiova, Slatina, Bucuresti.
Coboara pana la adancimi de 900m iar deasupra se gasesc formatiuni sedimentare
cu o grasime mare (roci detritice, calcare, dolomite, marne, nisipuri, argila si
loess).
4. podisul dobrogei: este format din 2 compartimente structurale diferentiate:
a. masivul nord dobrogean delimiteaza in S Falia Peceneaga-Camena care se
prelungeste dincolo de Dunare spre Campia Romana. Aceasta zona a luat nastere
in urma cutarilor hercinice si a miscarilor kimerice vechi. Deci este considerata o
zona alpina veche in interiorul unei platforme.
b. Platforma sud dobrogeana: situata la S de Falia Ovidiu-Capidava avand un
fundament format din roci cristaline acoperit de o patura sedimentara veche.
B. unitatile de orogen: s-au format pe locul unor foste geo-sinclinale intre platforma
moldoveneasca, platforma valaha si o margine a depresiunii panonice (sub-placa
alpina). S-au format dealungul unor etape de evolutie diferite si au caracteristici
structurale distincte. Unitatile de orogen ocupa peste 60% din teritoriu si sunt
alcatuite predominant din sisturi cristaline cutate uneori sariate (incalecate) sau
chiar afectate de vulcanism.
1. carpatii orientali: prezinta 3 unitati structurale:
a. zona cristalino-mezozoica in partea centrala alcatuita din sisturi cristaline, granite,
acoperite de o patura de calcare de varsta triasica si jurasica. Cuprinde masivele
Maramures, Rodnei, Suhard, Rarau, Giumalau, Bistritei, Ciuc etc.
b. Zona flisului localizata la est de zona cristalina alcatuita din depozite detritice,
cretacice si paleogene. Au grasimi mari si strate cutate si deversate spre est. Flisul
este format din roci detritice de tip marne, argile, gresii, conglomerate. Putem
diferentia doua categorii de flis: flisul intern situat in estul zonei cristalino-

c.

d.

2.
-

3.

mezozoice, acesta a fost cutat si exondat (scos la suprafata) de miscarile laramice

rezultand unitati de tip panza (panza de Ceahlau) iar a doua categorie flisul extern
situat la exteriorul carpatilor orientali este alcatuit predominant din gresii si marne
(gresia de Tarcau si de Kliwa). Din aceasta zona fac parte masivele: Obcina mare
si obcina feredeu, muntii stanisoarei, muntii tarcau, masivul Ceahlau, masivul
Gosmanu, Nemira si intreaga grupa de curbura.
Zona vulcanica: formeaza un lant aproape continuu de vulcani si platouri vulcanice
dezvoltate in neogen dealungul unor fracturi profunde la marginea de est a
bazinului tectonic al Transilvaniei. Se disting doua sectoare importante: Oas-IgnisTibles-Bargau si Calimani-Harghita.
Unitatile depresionare intra-montane: cele mai multe depresiuni se afla in Carpatii
Orientali cele mai mari sunt de origine tectonica si de baraj vulcanic. Acestea se
desfasoara intre muntii vulcanici si cei cristalini: Depresiunea Maramures si Oas
(origine tectonica si de baraj vulcanic) inchise de lantul Oas-Bargau; Giurgeu;
Ciuc; Bilbor etc. Au reprezentat portiuni din extremitatea vestica a bazinului
tectonic transilvanean si care s-au separat de acestea in urma eruptilor vulcanice si
creearea lantului vulcanic. Depresiunea Comanesti si Depresiunea Brasov care
sunt depresiuni de origine tectonica.
Carpatii Meridionali: formeaza o unitate desfasurata de la E la V intre Valea
Dambovitei si Dunare. Sunt alcatuiti din 3 tipuri de unitati: autohtoni (Autohtonul
Danubian), panze (Panza Getica) si depresiuni tectonice.
autohtonul danubian a luat nastere intr-un sector al micro placii moesice in care sau acumulat materiale terigene si vulcanice. In urma fenomenului de subductie al
blocului danubian are loc o migrare a panzei getice peste autohtonul danubian.
Acesta este alcatuit din sisturi cristaline si granite peste care apare o patura
sedimentara veche. Este prezent in masivul Parang, muntii Valcan si muntii
Retezat.
Panza Getica s-a frmat intr-un bazin existent in NV la sf. Proterozoicului. In urma
miscarilor cretacice si laramice intreaga unitate este impinsa peste autohton luand
nastere astfel panza getica. Oupa cea mai mare parte a Carpatilor Meridionali si
anume: muntii Fagaras, Capatanii, Cindrel, Sureanu si petice in muntii Godeanu si
Mehedinti. In alcatuirea sa intra roci cristaline de tip gnaise, micasisturi, quartite
etc.
Depresiunile tectonice: depr. Lovistei, depr. Petrosani, depr. Hateg-Strei.
Carpatii Occidentali: dpdv structural sudul Carpatilor Occidentali reprezinta o
continuare a panzei getice din Carpatii Meridionali, panza getica se extinde in
muntii Poiana Rusca, Semenic (conglomerate si gresii), Aninei, Locvei (calcare),
Vanturaritei (blocuri vulcanice) si Docnecei si petice in muntii Poiana Rusca
(granite si grano-diorite). Muntii apuseni prezinta doua compartimente diferite:
a. Apuseni de N: s-au format prin separarea micro-placii transilvane de
micro-placa panonica urmata de expansiunea fundului bazinului prin
deplasarea micro-placii panonice ce preseaza depozitele rezultand doua
panze (codru si biharia) cat si o serie de eruptii vulcanice. Partea de N a
muntilor Apuseni este formata din muntii Gilau, Vladeasa, Bihor, Padurea
Craiului, Codru Moma si muntii Zarand alcatuiti predominant din roci
cristaline, strapunse pe alocuri de intruziuni magmatice. Peste aceste roci sa depus o patura sedimentara cu o grosime mai mare in muntii Codru
Moma si Zarand dar si unele magmatite in muntii Vladeasa.
b. Apusenii de S se afla in partea de SE si cuprind masivele Drocea,
Metaliferi si trascau. In cadrul lor predomina rocile cristaline la care se

adauga formatiunile sedimentare cretacice si jurasice, magmatitele si

formatiunile vulcanice cretacice si neogene.
4. Avanfosa Carpatica si Depresiunea Getica se afla pe o panza de contact intre
orogenul carpatic si zona de platforma. Aceasta zona corespunde subcarpatilor si
podisului getic. Subcarpatii sunt delimitati de falia Dambovitei care ii imparte in
subcarpatii la est de Dambovita (moldovei si de curbura) si subcarpatii la V de
Dambovita (subcarpatii si podisul getic).
a. subcarpatii moldovei si de curbura au un fundament ce apartine
platformelor care coboara sub carpati. Deasupra se gaseste un strat
sedimentar depus in miocen si pliocen. Ca urmare in alcatuirea lor intra
argile, marne, gresii, conglomerate, blocuri de sare, formatiuni nisipoargiloase s.a. subcarpatii moldovei sunt caracterizati de anticlinalele ples si
pietricica formate din flis paleogen in E si flis carpatic in V. Subcarpatii de
curbura au o structura mult mai complicata cu pinteni paleogeni ce patrund
din zona montana dar si samburi de sare care au condus la formarea
structurilor de tip anticlinal.
b. Subcarpatii getici s-au format la sfarsitul paleogenului. In partea de N au un
fundament carpatic iar in S unul de platforma separate de o falie pericarpatica. Peste aceasta zona s-a depus o patura sedimentara formata in ma
multe cicluri de evolutie (conglomerate, gresii, argile, marne, nisipuri, sare,
pietrisuri etc.). in cadrul subcarpatilor getici identificam doua sectoare:
sectorul muscelelor intre Dambovita si Olt alcatuit predominant din
formatiuni paleogene si miocene cu structura monoclinala si subcarpatii
Olteniei alcatuiti predominant din formatiuni mio-pliocene cu aspect de
cute simple.
c. Podisul getic are o structura monoclinala necutata alcatuita din formatiuni
sedimentare in care predomina pietrisurile de varsta villafranchiana.
5. depresiunea Transilvaniei are un fundament cristalin care apartine micro-placii
transilvane. Deasupra este prezenta o structura sedimentara cu grosimi mari.
Fundamentul cristalin este prezent in extremitatea NV spre muntii Mesesi, muntii
Preluca si Muntii Prisnel. Acest sector a fost compartimentat de un sistem de falii
oferindu-le muntilor aspecte de horsturi. Structural deosebim o zona de monoclin
in podisul Someselor si una de domuri care se afla in partea centrala a campiei
Transilvaniei, si structuri de cute diapire in extremitatea estica a campiei
Transilvaniei si podisului Tarnavelor.
6. depresiunea Panonica se desfasoara in V Romaniei si corespunde campiei si
dealurilor de V. Este situata pe marginea Estica a depresiunii pontice cu un
fundament cristalin fragmentat de falii in numeroase blocuri care coboara spre V.
Magurile apar la zi (Magura Simleu) sau la adancimi mai mari in Campia
Someselor, Crisurilor si Timisului. Contactul dintre cele doua unitati este pus in
evidenta de o fractura profunda pe aliniamentu localitatilor Carei, Oradea,
Timisoara. Stratele sedimentare au o pozitie orizontala si s-au depus dealungul mai
mutor etape. Depresiunile se prelungesc spre zona montana avand aspectul unor
bazine tectonice inguste care formeaza depresiuni de tip golf (Zarand, Beiusi, Vad
Borod s.a.).

Curs 2
Etapele evolutiei paleo-geografice a teritoriului romanesc
Actualul aspect fizico-geografic al teritoriului tarii se datoreaza succesiunii unor
evenimente care au inceput din pre-paleozoic si pana in prezent.
1. Evolutia in pre-paleozoic numit precambrian. Reconstituirea evolutiei in
perioada precambriana este dficil de realizat deoarece evenimentele
geologice care au urmat nu am permis pastrarea unor formatiuni geologice
indicatoare reconstructia reliefului din acea perioada s-a facut pe baza unor
analogii cu perioadele geologice petrecute in regiunile invecinate. In N
Europei exista un uscat cristalin numit scutul baltic care era legat spre SE
de platforma podolico-rusa. Forajele executate in cadrul platformei
moldovenesti arata ca platforma podolico rusa se intindea si la V de Prut si
cuprindea areale pana in apropierea Carpatilor de azi. Tot in acea perioada
au luat nastere o parte din sisturile cristaline din platforma valaha,
dobrogea de S si Carpati.
2. Evolutia paleo-geografica in paleozoic:
a. in cambrian conditiile paleo-geografice sunt in general asemanatoare cu
cele din pre-paleozoic, exceptie fac unele uscaturi aparute in N platformei
moldovenesti si a platformei valahe.
b. In silurian se mareste domeniul marin platforma moldoveneasca sufera
miscari de coborare si este invadata de apa marii care depune sedimente,
apoi apele se retrag si teritoriul ramane uscat pana in cretacic cand este din
nou acoperit de apa. In aceasta perioada se manifesta orogeneza caledonica
care determina extinderea suprafetei uscatului prin exondare. Se formeaza
astfel platforma moldoveneasca, se ivesc la suprafata sisturile verzi din
Podisul Dobrogei precum si catenele montane care contineau sisturi verzi si
se intindeau pana in Dobrogea de S.
c. In carbonifer incep miscarile orogenetice hercinice care genereaza un
sistem de catene montane in Dobrogea de N. Tot acum are loc
metamorfozarea sisturilor cristaline din Carpati si aparitia unor intruziuni
magmatice. Aceste cutari duc la formarea depresiunii pre-dobrogene situata
intre Dobrogea de N si platforma moldoveneasca. Climatul cald si umed
conduce la dezvoltarea unei vegetatii bogate in special din criptograme
vasculare de talie inalta care prin acumulare in cantitati mari a dus la
formarea carbunilor (huila si antracit) i zona Banatului. Suprafatele de
uscat existente au fost puternic erodate si transformate in peneplenele de
azi. In prezent acestea mai pot fi identificte doar in suprafata Macin la
nivelul de 400-450 m.
d. In permian climatul cald si arid determina o culoare rosiatica a rocilor si tot
acum se depun o serie de sedimente in muntii Banatului, Apuseni, Carpatii
Meridionali si in Dobrogea.

Evolutia paleo-geografica in mezozoic

Curs 3

Curs 4
Fragmentarea reliefului
Este impusa de un sistem de vai care formeaza in fiecare unitate mare de relief un
sistem de mai multe generatii. Valorile cele ma importante sunt in Carpati si dealurile inalte
unde oscileaza intre 0,7 si 1,4 km/km2 iar daca de iau in considerare si vaile secundare
torentiale fragmentarea atinge valori intre 3,5 si 4,5 km/km2. in zona dealurilor si zona de
podis zone cu scurgere permanenta fragmentarea reliefului oscileaza intre 0,5 si 0,8 km/km2
cu maxime in zona de confluenta si minime in zona de platou. Daca includem si torentii
fragmentarea creste de la 2,5 pana la 3 km/km2.
In regiunea de campie fragmentarea este mica si variaza intre 0,5 si 0,7 km/km2.
Energia de relief
Este influentata de frgmentare, de amplitudinile regionale ale ridicarilor din cuaternar
de alcatuirea geologica, structura reliefului etc. In Carpati aceasta este cuprinsa de la cateva
sute de metrii pana la 1000 m. In dealuri si podisuri cu platouri inter-flviale vorbim de 400800 m pe culoarele de vale principale 200-500 m si pana la 100 m pe vaile cele mai noi. Zona
de campie valorile sunt mici intre 5 si 20 m.
Pantele
In zonele carpatice si deluroase inalte intalnim cele mai complexe situatii. Exista pante
peste 60g (uneori la 90g) pe abrupturile structurale si petrografice din Bucegi, Piatra Craiului,
Ceahlau, pe fragmentele corpurilor vulcanice, in chei, defilee, pe crestele alpine supuse
modelarii glaciare si periglaciara.
Pante intre 25 si 40g. Stabilitatea acesora este data de paduri iar instabilitatea este
declansata de fenomene de siroire, alunecari de teren care produc degradari ce modifica panta.
Pante intre 15 si 25g. Le intalnim in zonele deluroase dar aceste valori pot creste in
zonele calcaroase cu conglomerate sau in zonele cu alunecari de teren.
In podis in zona platourilor pantele au valori de 0 pana la 10g la partea superioara a
versantilor pot atinge peste 40g sau la baza valori intre 5 si 15g.
In zona de campie podurile inter-fluviale netede determina pantele duse de pana la 3g
insa pot atinge si 20 sau 30g pe versantii vaiugilor, pe frunti de terasa dealungul unor rauri.

Suprafetele de nivelare

In urma cercetarilor din ultimul timp s-a incercat racordarea suprafetelor de nivelare
mai vechi urmarindu-se cu atentie procesele de pedimentatie si glaciare care au lasat mai
multe urme in relieful actual. In perimetrul carpatic au fost puse in evidenta 3 complexe de
modelare a reliefului care au lasat urme pana in etapa actuala:
1.
complexul borascu modelarea reliefului incepe dupa orogeneza
laramica si inceputul orogenezei savice. Au fost modelate structuri
carpatice de tip cristalino-mezozoic, flis intern precum si uscatul
platformelor Valaha, Moldoveneasca si Dobrogeana. Oscilatia
climatica de la tropical la subtropical cu doua anotimpuri determinat
producerea fenomenelor de alterare in sezonul umed si transportul
materialelor prin scurgere torentiala in anotimul uscat. Pe parcursul
cretacicului releful a fost nivelat pana la stadiul de peneplena si
pediplena cand au aparut poduri inter-fluviale netede, culmi tesite,
martori de eroziune, diverse structuri rezistente in zona cristalina.
Miscarile savice au compartimentat masa continentala in bazine
sedimentare scufundate si arii inaltate cu altitudini diferite. In prezent
suprafat borascu o intalnim intre doua si 4000 m in Carpatii
Meridionali, intre 1800 si 2000 m in muntii Rodnei si
Maramuresului, intre 1000 si 1500 m in muntii Apuseni, intre 750 si
1400 m in muntii Banatului cu denumiri diferite de la o regiune la
alta. Adica suprafata borascu din carpatii meridionali corespunde cu
suprafata semenic din muntii banatului si cu suprafata farcasacarligata din untii apuseni.
2.
unitatea rau-ses acest complex incepe in timpul orogenezei savice
si tine pana la sf miocenului. Modelarea se realizeaza pe fondul unui
climat mediteraneean cand se succedau anotimpuri calde si secetoase
care favorizau sculptarea unor pediplene mai putin intinse la
marginea platformei borascu cu anotimpuri racoroase si umede.
Acest complex se prezinta sub forma unor culmi prelungi, ondulate
cu doua sau trei nivele de relief de varste diferite racordabile in
cadrul zonei cristaino-mezozoice si flisului cretacic din carpatii
meridionali, orientali si apuseni. Acest nivel prezinta alt diferite in
carpatii orientali atinge 1700 m, in meridionali 1400-1600 m, in
lantul occidental de la 500-600 m pana la 1200 m, iar in zona de
podis inalt la 300-600 m. Si acest nivel are denumiri diferite de la un
sector montan la altul raul-ses in carpatii meridionali, marisel in
muntii banatului si tomnacica in muntii apuseni.
3.
complexul gornovita formarea platformei si definitivarea acesteia
s-a realizat in pliocen cand climatul oscila de la cel mediteraneean la
submediteraneean si pana la cel temperat. In urma modelarii formele
de relief rezultate au ascpect de suprafete de culme, pasuri, trepte
situate pe relieful mai vechi nivelat si partial fragmentat in ariile
cristaline, cristalino-mezozoice si de flis cretacic. Complexitatea
platformei rezulta atat din modul in care a luat nastere cat si datorita
procesului de intrerupere a eroziunii. Aceasta suprafata se intalneste
la 1300 m in zona de curbura a carpatilor, 1000-1200 m in muntii
flisului, 500-900 m in carpatii occidentali, 400 m in subcarpatii
olteniei si intre 180 si 300 m in dobrogea. Aceasta platforma este o
treapta marginala care patrunde prin intermediul vailor spre zna
montana. Ii corespunde platforma teregova sau carasului in muntii

banatului, fenes-deva in muntii apuseni, mestecanis in depresiune

borsec din grupa centrala a carpatilor orientali iar in meridionali
apare sub ma multe denumiri in functe de locul unde este intalnita
platforma branului, a predealului, a marginimii si a poienii marului.
Miscarile orogenetice de la inceputul cuaternarului au fragmentat
foarte mult relieful micsorand arealul platformei gornovita care in
prezent este relativ restrans.

Piemonturile
Sunt acumulari de pietrisuri, nisipuri si argile sub forma de panze suprapuse care au
grosimi variabile. Acestea se gasesc la exteriorul unor unitati de relief inalte cu versanti
accentuati si pante puternice. Un rol important il are climatul prin alternarea perioadelor cu pp
puternice si cu perioade de scurgere torentiala pe anumite rauri sub influenta averselor.
Relieful acumulat este alcatuit din forme cu dimensiuni variabile de tipul conurilor
piemontane, glacisurilor si campiilor piemontane. Dealungul timpului sub influenta climatica
unele forme s-au pastrat, altele au fost puternic fragmentate si indepartete prin eroziune iar
altele au suferit transformari datorita miscarilor tectonice.

Structurile piemontane
Relieful se desfasoara de regula la exteriorul carpatilor mai ales a meridionalilor dar
poate sa mai apara si la contactul cu depresiune transilvaniei sau pe marginea unor depresiuni
intra-montane.
1. podisul getic (piemontan) se desfasoara intre dunare la v si dambovita la e
si repr o campie piemontana in sudul carpatilor meridionali dezvoltata in a
doua parte a pliocenului. Materialele transportate de rauri s-au depus in
depresiuni corespunzatoare avanfosei astfel ca la sf pliocenului se formeaza
o campie de nisipuri si pietrisuri ce pornea de la baza muntelui si pana la s.
In pleistocen formatiunile sufera o usoara ridicare luand nastere astfel fie
structuri monoclinale fie structuri cutate de tip deal sau depresiune. Astfel
au luat nastere subcarpatii getici. A doua situatie o intalnim in sudul
campiei piemontane unde depozitele au fost ridicate si au devenit structuri
monoclinale. In acelasi timp s-au extins si zonele de campie prin
acumularea aluviunilor din lacul cuaternar. Reteaua hidrografica prin
adancire a condus la fragmentarea diferentiata mai accentuata in nord unde
apar si dealuri mai inclinate si mai putin in sud.
2. structurile piemontane si glacisurile de acumulare sunt caracteristice
subcarpatilor si campiei intre dambovita si trotusi. In pliocen in zona
avanfosei precum si intr-un bazin de scufundare sau de subsidenta s-au
acumulat depozite groase de nisipuri pietrisuri si argile. Si acestea au fost
ridicate si cutate in perioada pleistocen din cuaternar rezultand dealuri si
depresiuni. Formatiunile de pietrisuri si nisipuri au fost ridicate cu sute de
metrii, au caracter monoclinal iar pe alocuri pot sa apara strate la verticala
(depresiunea vrancea) iar uneori pot suferi bombari (dealul bucovel si
tinte). In holocen raurile care veneau din subcarpati au construit conuri
aluviale care prin imbinarea intre ele intre valea slanicului de buzau si

valea trotusului au condus la formarea campiilor de glacis de acumulare sau

glacis piemontan campia putnei si campia ramnic.
3. la nord de trotusi putem identifica martori piemontani care au aparut odata
cu inaltarea si definitivarea structurala a muntilor alcatuiti din flis paleogen.
Spre est la baza muntilor se intind conuri aluviale largi. Ulterior
piemonturile au fost inaltate si fragmentate iar in prezent apar ca petice de
pietrisuri in unele dealuri: ciungi, corn, runcu etc.
4. martori de eroziune pe rama depresiunii colinare a transilvaniei curs 5
curs 6
exista 3 masive importante cu o grasime de 500m a stratului de conglomerate in
Ceahlau, Ciucas-zagan si Bucegi. Acestia prezinta denivelari accentuate care depasesc 1000m
si care formeaza abrupturi (abruptul Prahovean al Bucegilor si cel situat pe valea Teleaja).
Masivele au frma unor suprafete structurale cu aspect de platou, vf semete (vf Toaca
1904m, Ocolasul Mare 1907m), versanti accentuati ce cad in trepte, pereti verticali (polite,
barne, jgeaburi, cuscuri, strungi, mise). Tot in zona de platou eroziunea diferentiala a creeat
micro-forme si nanorelief foarte diversificate de tipul sfinxilor, babelor, turnuri, caciuli,
suruburi, stalpi, palarii, ciuperci, forme alveolare, grote.
Vaile au forma de v sau u cu meandre incatusate.
In subcarpati relieful pe conglomerate este prezent in culile Plesu, Pietricica, Brebu,
Almas, depr. Lovistei si N Transilvaniei. Relieful prezinta versanti puternici cu inclinare
mare, turnuri, sectoare inguste de chei s.a.
Relieful pe gresii
Sunt roci cu o larga raspandire mai ales in regiunile de deal si podis dar apar si in zone
unde se combina cu flisuri. Relieful prezinta pe astfel de roci vf ascutite (vf Ousorul din n
depr Dornelor), culmi inguste cu prfil longitudinal zimtat (culmea Prisaca din Defileul
Moldovei), versanti cu acumulari de grahotisi la partea inferioara, vai inguste, versanti in
trepte, sectoare de defilee, rupturi de panta.
In Carpatii Orientali apar martori de modelare numiti batci (Batca Doamnei) dar si
maguri. In cadrul reliefului aceasta roca este cunoscuta sub diferite denumiri:
- gresia de kliwa determina un relief semet, bine reprezentat in muntii flisului sau
pe muntii cristalini cum ar fi in muntii Suharni.
- gresia de tarcau
- gresia de cotumba
- gresia de prisaca
- gresia de lucacesti
In carpatii de curbura deasupra acestei roci exista un substrat mai moale care
determina alunecari de teren complexe cu dimensiuni foarte mari.
Alte zone mai sunt in depr colinara a Transilvaniei -glimeeIn podisl Moldovei si pe versantii structurali apare un relief pe gresii ce corespunde
fruntilor de cuesta iar acolo unde intervine substratul argilos sunt prezente fenomenele de
siroire care condc la formarea unui relief specific de tip bad lands.

Exista cazuri particuare unde gresiile au fost erodate in mod deosebit astfel incat in
urma eroziunii diferentiale au aparut forme de relief deosebite de tip coloane, ziduri de cetate,
poduri naturale s.a. asa cum este cazul in rezervatia Gradina Uriasilor din pod Somesan.
Relieful dezvoltat pe roci vulcanice
Se intalneste in Carpati dar izolat si in regiunile exterioare si s-a dezvotat pe roci de
tipul magmatitelor si vulcanitelor.
Magmatitele sunt roci vechi care apartin unor corpuri intrusive in regiunile cristaline
carpatice precum si in NE pod Dobrogei. Ele apr la zi in urma fenomenului de eroziune.
Vulcanitele sunt roci neozoice si apartin unor aparate vulcanice aflate in proces de
fragmentare cum ar fi in vestul carpatilor Orientali in muntii metaliferi, prin muntii banatului
etc.
Reliefu pe roci magmatice este format din doua tipuri:
1. tipul dobrogean s-a format pe structuri hercinice in zona muntilor Macin,
relieful prezinta culmi rotunjite, versanti cu pante accentuate, un grad
accentuat de alterare in urma careia au rezultat blocuri rotunjite, coloane s.a.
apar si platouri bazaltice.
2. tipul carpatic apare in unele masive ca petice in masa cristalina dominanta.
Sunt alcatuiti din granite, granodiorite cu rezistenta mare si care au suferit
nivelari in neozoic. Pe ele s-au format interfluvii late sau rotunjite iar raurile au
determinat aparitia unor sectoare de chei si defilee (in muntii Banatului, Gilau,
Muntele Mare Vladeasa).
Relieful dezvoltat pe roci vulcanice prezinta si el la randul lui doua tipuri:
1. masivele vulcanice ce au o dezvoltare mare alcatuite din aparate vulcanice formate din
lava, platouri vulcanice, aglomerari vulcanice (muntii Gutai, Calimani, Harghita).
Aceste aparate vulcanice la partea superioara au conuri simple sau ingemanate si
resturi de cratere vulcanice. Vaile sunt inguste si formeaza defilee. (Mures si Tarnava).
Versantii in urma eroziunii si-au format pante abrupte dar si turnuri, ziduri, ace,
reprezentand corpuri de lava. Alterarea chimica a determinat aparitia a pseudocarstului cu micro-forme rezultate din cristalizare sau precipitare (muntii Calimani
cei 12 apostoli).
2. magurile vulcanice formate in urma erodarii aparatelor vulcanice cu dimensiuni reduse
(muntii Oas, Bargau, Tibles, Metaliferi) sau prin scoaterea la zi a unor corpuri de
genul neck-urilor sau dyk-urilor. Intersectarea lor de catre rauri conduce la formarea
defileelor epigenetice (Somesul Mare, Crisul Alb).
Relieful (carstic) format pe calcare si dolomite.
Relieful carstic cel mai reprezentativ se formeaza pe calcare si dolomite. Fenomenele
care conduce a formarea aspectelor carstice sunt:
- grosimea formatiunilor calcaroase care conditioneaza formarea carstului de
suprafata si adancime;
- gradul de acoperire cu o alta formatiune geologica;
- gradul de diaclazare (fracturi, rupturi, fisuri) al calcarelor unde diaclazele mai
profunde conduc apa spe adancime favorizand procesele de carstificare;
- gradul de inclinare al calcarelor pe suprafetele mai putin inclinate cum ar fi cele
din muntii Bucegi se formeaza dantele in piatra si campuri de lapiezuri;
- gradul de acoperre cu vegetatie pe langa radacinile arborilor pivotanti apa
patrunde cu usurinta si favorizeaza carstificarea.
In functie de roca pe care se dezvota relieful carstic se cunosc mai multe tipuri de
carstic :

1. carstul tipic sau propriu-zis format pe calcare, dolomite, gips si sare.

2. carstul fals sau pseudocarstul se dezvolta pe loess, conglomerate, stufuri si aglomerate
vulcanice.
3. carstul de adancime sau endo-carstul
4. carstul de suprafata sau exo-carstul
5. carstul ascuns este situat sub roci necarstificabile prin care s-a infiltrat apa.
6. carstul fosil format initial la suprafata solului si acoperit ulterior cu alte depozite.
Cele mai intinse suprafete cu calcare se intalnesc in carpatii Occidentali peste 50% din
suprafat totala mai ales in zonele Pades-Cetatile Ponorului, Platoul Vascau, Muntii Aninei,
Podisul Mehedinti, Carpatii Meridionali, zona Podul Dambovitei Bucegi, Carpatii Orientali in
zonele Cheile Bicazului, masivul Rarau, masivul Haghimasi. In zonele extra carpatice cum ar
fi podisul casimcei acoperit partial cu calcare depuse peste sisturile verzi precum i podisul
Dobrogei de sud, placa de calcare salmasiene.
Relieful calcaros este alcatuit din platouri, abrupturi vai de tip canion, chei, defilee. Iar
releiful carstic este format din carstul de suprfata cu lapiezuri, doline, uvale, polii, avenuri iar
carstul de adancime din stalagmite, stalactite, coloane, draperii, sifoane, marmite etc.
1.

exocarstul sau carstul de suprafata: #lapiezurile sunt micro-forme care se dezvolta

pe suprafata rocilor expuse apelor de siroire. Pot exista fluvio-lapiezuri (apar pe
suprafata pertilor cheilor Bicazului) si campuri de lapiezuri pe platourile calcaroase
cu fragmentare accentuata cum ar fi platoul Suhardului Mic, platoului haghimasului
negru in piatra craiului zona pades. Lapiezurile pot sa apara atat la suprafata cat si
sub invelisul de sol si vegetatie forestiera. Exista situatii cand lapiezurile se pot
forma pe gresii, conglomerate si roc vulcanice, acestea sunt izolate in schimb cele
de pe gipsuri si sare sunt foarte dese cu creste ascutite si putin adanci. # dolinele
sunt formele carstice cele mai intalnite, sunt forme negative de relief cu aspect
general de farfurie, rotunde sau ovale, a caror lungime si latime depasesc de cateva
ori adancimea dorita. Ele apar fie izolat fie sub forma campurilor de doline si iau
nastere datorita fenomenelor de tasare, scufundare sau prabusire in urma actiunii de
dizolvare si erodare a apei in zonele cele mai fisurate la care se asociaza prabusirea
tavanului unor goluri subterane. Dupa forma sunt mici 1-3m cu aspect de palnie
aflate la ovarsia unor vai carstice care intra pe suprafata platourilor calcaroase
(Haghimasi, Vascau si Mehedinti), mijlocii 3-10m cu forma de farfurie cu contur
oval sau rotund simetrice cu fundul plat captusit cu argile si care pot pastralacuri
sau mlastini (zona Haghimasi), mari 20-30m in diametru cu adancimi de peste 10m
se pastreaza o perioada mai lunga iar atunci cand sunt drenate de catre un rau se
formeaza micro-canioane (pe cricovul mare). Campurile de doline se pot intalni in
muntii banatului in muntii apuseni si in podisul mehednti. #uvalele sunt depresiuni
carstice inchise alungite cu forma ovala. Sunt acoperite sau nu de lacuri, au
adancimi de peste 30m si le inatlnim in Haghimasi Banat si Apuseni. #poliile sunt
forme carstice cu dimensiuni mari pe fundul lor se pot instala mlastini, rauri si
lacuri carstice. Unele a aspect de campie fiind socotite in stadiul deincheiere al unui
ciclu evolutiv cand carstul a fost indepartat prin procese de suprafata sau subterane
iar din masa veche se mai pastreaza diferite coloane numite humuri (pod
mehedinti, muntii aninei, zona ponor, cheie bicazului, mntii haghimasi). # puturile
sunt forme carstice cu versanti inclinati la peste 45g, adancime mare, fundul plat si
fara mlastini. #avenurile sunt asemanatoare puturilor dar prezinta pe alocuri portiuni
mai inguste sau mai largi care nu permit observarea fundului acestuia. Fac legatura

2.

3.

4.

cu diferite goluri subterane cum ar fi grotele si pesterile (avenul scarisoara, avenu

negru din muntii Bihor.
endo-carstul ... in urma eroziunii fizico-chimice a apei de infiltrare, a apei
curgatoare urmate de prabusiri si surpari. In Romania exista peste 13 000 de goluri
carstice din care 8000 sunt considerate pesteri. Pestera vantului din muntii padurea
craiului prezinta 45 km de galerii, pestera topolnita din pod mehedinti cu o lungime
de 20,5 km, alte pesteri sunt cele sapate in conglomerate, gresii si roci vulcanice
(pestera luanei din muntii calimani). Pesteri calcaroase dobrogene: pestera liliecilor.
Dintre pesteri considerate obiective turistice mai cunoscute si vizitate sunt: pestera
ursilor, pestera muierii si pestera ialomicioara. Pesterile in Romania pot fi de mai
multe tipuri: complexe cu labirinturi, ramificatii si mai multe etaje; oarbe sau
inchise fara fund; pesteri deschise; pesterile umede cu rauri si lacuri sau pesterile
uscate. Pesteri cu un etaj (pastera dambovicioarei), cu mai multe etaje (ialomitei,
topolnita, meziad, comarnic s.a.). in interiorul pesterilor se dezvolta un micro-relief
specific reprezentat prin forme de eroziune: galerii, coridoare, marnite, alveole,
tuneluri de presiune; si forme de precipitare chimica: stalactite, stalacmite, coloane,
draperii, pietrisuri, perle, lentile de gheata (pestera scarisoara si focul viu). Vaile
carstice pot fi forme aflate atat la suprafata cat si la adancime. Vaile de suprafata au
luat nastere prin erodarea rocilor calcaroase sau in urma prabusirii tavanului
pesterilor, ele se prezinta sub forma de:
a. vai seci formate de reteaua hidrografica de suprafata care se continua si dispar
in adanc prin avenele de pe fundul lor;
b. vai oarbe se caracerizeaza prin lipsa gurilor si prin disparitia lor in marginea
unui abrupt;
c. cheile sunt vai carstice inguste, adanci formate prin adancirea sccesiva a unui
curs de apa sau prin prabusirea tavanului unei pesteri (cheile bicazului, cheile
nere, cheile ialomitei, cheile galbenului, cheile runcului, iadei etc.);
d. canioanele sunt mai putin intanite la noi, sunt lungi, inguste, adanci si cu pereti
verticali.
carstul secundar: se formeaza pe sare si gips si este intalnit mai ales in zona
subcarpatica. O zona celebra este sovata cu masivul de sare, cu doline, cu vale
acoperite de lacuri sarate lacul ursu, alunis, rosu, lacu sarat. La slanic prahova
doline si avene care din nou au format lacuri lacul baia rosie, baia baciului. In
subcarpatii de curbura in depr bisoca neculele.
carstul fals sau pseudo carstul: se dezvolta pe conglomerate, calcare, tufuri si
aglomerate vulcanice. La formarea acestuia cel mai important rol ii revine
sufoziunii mecanice. Este prezent in muntii vulcanici harghita, calimani (grotele
calimani).

Tot in cadrul reliefului petrografic intra si relieful dezvoltat pe argile si marne. Argilele si
marnele sunt roci cu proprietati distincte deoarece ele inmagazineaza o mare cantitate de apa
si joaca rolul de pat glisant ce aluneca cu usurinta pe pantele cele mai mari. Apele provenite
din precipitatii se scurg in cea mai mare parte si produc o eroziune de suprafata dar si de
adancime foarte puternica. Relieful format pe aceste roci are inter-fluvii largi convexe sau
plane, versanti cu inclinare redusa si frecvente procese de versant in special alunecari de teren
in diferite stadii de evolutie.
Rocile formate din argile se gasesc pe suprafete mari ele apar frecvent in depozitele
flisului carpatic, in depresiunile intra-montane, in molasa pericarpatica, in depr transilvaniei si
pod moldovei. Formele de manifestare ale acestor formatiuni sunt alunecarile de teren.
Acestea poarta diferite denumiri in functie de zona geografica. In pod moldovei se numesc

hartoape si fugituri. In podisul getic la vest de olt se numesc sudoame iar in pod transilvaniei
glimee, cobarseu.
Alunecarile de teren au o pondere ridicata acolo unde se asociaza un grad ridicat de
despadurire astfel incat si torentialitatea are o dezvoltare mare. Cele mai frecvente zone
afectate sunt in subcarpatii vrancei unde se imbina eroziunea de adancime (alunecari de teren
cu eroziunea de suprafata siroire, torentialitate). Aceste fenomene sunt prezente in regiunile
lipsite de invelis de sol fara covor vegetal protector iar in peisaj aceste fenomene formeaza un
relief de tip bad lands.
In subcarpatii buzaului intalnim alte forme legate de substratul argilos: vulcanii noroiosi a
caror existenta se datoreaza prezentei la mica adancime a depozitelor marno-argiloase care
inmuiate pana la consistenta de pasta sunt eliminate spre suprafata cu intermitenta (berca,
paclele mari si mici).
In podisul moldovei stratele monoclinale sunt formate dintr-o alternanta de pietrisuri,
nisipuri, argile iar acolo unde predomina argilele, relieful capata un aspect deosebit.
Principalele zone afectate de aici sunt: campia moldovei, podisul sucevei, pod central
moldovenesc unde s-a format un relief cu spinari colinare, culmi tesite, larg ondulate,
fragmentate de vai cu umiditate ridicata.
In zona piemontului getic argilele si marnele in cantitati foarte mari sunt puternic
antrenate intr-o deplasare lenta ca rezultat al unor precipitatii abundente.
In depresiunea transilvaniei bogata in facesuri argilo-marnoase si argilo-nisipoase,
prezinta interfluvii joase, slab ondulate si versanti afectati de procese de alunecare.
Alunecarile se realizeaza in trepte cu aliniamnete de glimee si grueti.
Relieful format pe depozite loessoide
Loessul si depozitele loessoide prezinta o textura mijlociu spre fina, coeziune slaba,
permeabilitate mijlocie spre mare, solubilitate mijlocie iar componentii trec usor in solutii. In
regiunile de campie formeaza depozite groase de 20-30m si mai subtiri 2-5m in zonele
deluroase. Cele mai multe loessuri au origine eoliana, sunt situate in general pe campiile
tabulare s pe unele platouri dar exista si loessuri aluviale, deluviale sau de alte origini, care
pot fi intalnite pe versantii si terasele unor rauri.
In Romania cea mai mare suprafata o intalnim in campia romana 30 000 km2, pod
moldovei 10% din suprafata pe platouri si pe terase avand origine eoliana si in podisul
dobrogei in zonele plane si usor inclinate.
Sub influenta precipitatiilor dar si datorita insusirilor sale procesele morfo-genetice se
manifesta atat la suprafata prin siroire, eroziune laterala, eroziune in adancime, sub forma de
rigole, ogase, ravene, rapi; cat si in adancime sub forma de sufoziune, dizolvare si tasare (in
urma acestor fenomene se formeaza goluri de tipul unor grote < in podisul dobrogei la oltina,
daeni, rasova> cat si avenuri si depunerea unor concretiuni).
Relieful dezvoltat pe loess are aspect orizontal sau tabular, depresiunile sunt inchise, vaile
au aspect de canion, pot sa apara martori de eroziune, columnari si jgheaburi. Cel mai des
acest relief se dezvolta in estul campiei romane, podisul covurlui, dealurile falciului unde se
dezvolta crovuri, padine iar la marginea platourilor ogase, ravene si surpari.
Crovurile reprezinta o forma de micro-relief formate in urma proceselor de tasare rezultate
din dizolvarea carbonatilor de calciu si fenomenelor de sufoziune. Se pot forma campuri de
crovuri cu adancimi de 2-3m si diametre de 5-6m pe inter-fluviile dintre prahova si ialomita,
in pod dobrogei de sud, pe campiile tabulare goian. In urma unirii crovurilor pot sa apara mici
uvale sau chiar unele polii. Poliile sunt mai mari, mai complexe, pot avea diametre de peste
10 km si adancimi de 5-6m.
Crovurile mai intinse pot suferi fenomene de erodare a malurilor iar materialul erodat fin
se depune pefundul acestora.

Acolo unde stratul de loess este mare se poate observa o imbinare a formelor de carst de
suprafata cu cel de adancime rezultand avene, stalpi, ace, poduri suspendate s.a.
Relieful dezvoltat pe nisipuri
Nisipul este o roca detritica, mobila de origine fluviatila, eoliana, maritima, glaciara sau
deluviala. Nisipul in compozitia sa contine siliciu, mica si alte minerale. Nisipurile sunt roci
moi, friabile, necoezive sau cu o coezune slaba, permeabilitate mare care conduce la aparitia
unui relief cu forme sterse, instabil. In cazul in care nisipurile sunt mai consolidate si contin o
mare cantitate de praf pot forma martori de eroziune, coloane, turnuri, creste, jgheaburi,
ravene.
Atunci cand nispul se intercaleaza cu depozite argilo-marnoase se pot declansa procese de
versant de mare amploare: alunecari de teren Curgeri de nisip Iar in zona de coasta pot
determina aparitia curgerilor nisipoase si a izvoarelor.
Pe teritoriul tarii noastre se gasesc nisipuri pe suprafete mai mici rezultate in urma
proceselor eoliene, fluviatile sau mixte formand asa numitele campii de dune.
Se cunosc 3 tipuri principale:
a.
dunele in forma de coame prelungi sau valuri care sunt asezate in
grupe paralele. Acestea apar dealungul coastelor nisipoase paralel
cu directia vantului dominant.
b.
Dune in forma de movile semilunare numite si barcane. Se
intalnesc pe areale mai intinse de nisip sau de campie.
c.
Dune in forma de movile conice, neregulate care se formeaza acolo
unde vantul isi schimba permanent directia.
In tara noastra dupa pozitia geografica dunele se incadreaza in categoria specifica
stepelor. Acestea sunt prezente in regiunile de campie, in lunci, terase, zona litorala si mai ales
pe grinduri.
1.
dunele litorale si fluviatile (litoralul marii negre, delta dunarii, luncile
rurilor) litorale in zona tarmului la agigea si au fost si la mamaia si
techirghiol; cele fluviatile le intalnim in delta, pe grinduri letea. Pe dunare
la moldova noua dar si in luncile siretului, oltului si chiar a muresului.
2.
dunele continentale se intind pe suprafete mai mari in zona de campie si pe
trasele raurilor din campia de vest la nord de oradea, in nord-vestul campiei
crisurilor, unde pot atinge pana la 40 m inaltime. In campia olteniei dunele
sunt semimobile sau stabilizate, se pot asocia sub forma de balcane, se intind
pe zeci de km in vest si devin din ce in ce mai mici spre est. Unele zone
dintre dune au fost acoperite chiar de lacuri ex: bechet, ciuperceni, dabuleni
s.a. in partea de est a campiei romane suprafete intinse de dune apar in
campia hagieni pe malul drept al ialomitei, calmatuiului si buzaului. Sunt de
origine fluviatila si partial deflatie.
3.
mai la nord in campia tecuci dunele de la hanul conachi si ivesti socotite
rezervatie naturala si tot rezervatie naturala sunt si dunele din depresiunea 3
scaune din localitatea reci din depr mare brasov. Intinse pe 1700 ha pana la
12 m altitudine fiind singurele dune nisipoase din spatiul montan.
Relieful glaciar

Formele de relief glaciar au luat nastere in zona masivelor care depasesc 2000m si au
caracteristici diferite in functie de anumite conditii locale care permiteau acumularea si
stagnarea ghetii. In Romania masivele care au fost afectate de glaciatiune sunt:
- mntii rodnei cu peste 30 de circuri glaciare situate intre 1500 si 2000 m, peste 10
vai glaciare la altitudini de 1000m, circuri glacio-nivale si presupusi ghetari de
platou.
- In muntii maramuresului urme glaciare au fost identificate intre 1500 si 1700 m, in
jurul varfurilor principale, Pietrosu si farcau precum si circuri glacio-nivale.
- In muntii calimani intre 1800 si 1900m circuri glaciare si glacio-nivale.
- In muntii bucegi exista forme complexe care se desfasoara radial dn nodul
orografic vf. Omu. Circurile glaciare au fost identificate la 1800 m iar vaile
glaciare la 1400m urmate de morene si circuri glacio-nivale.
- In muntii fagaras exista peste 175 de circuri glaciare grupate in complexe aflate
intre 1800 si 2100 m. Alte forme mai sunt: vaile glaciare, pragurile, morenele
(ajung pana la 1400m).
- In muntii parang intalnim mai multe complexe glaciare cu circuri suspendate si vai
glaciare.
- In muntii retezat complexele glaciare si circurile coboara pana la 1400m iar pe
langa acestea mai intalnim vai glaciare, praguri, custuri si chiar morene.
Cel putin teoretic si carpatii au fost afectati de modelarea glaciara prin intermediul
celor 4 faze: Gunz, Mindel, Riss, Wurm. Etajul superior al reliefului muntos din Romania la
altitudini de peste 1800m a fost afectat de modelarea glaciara in pleistocen a dat nastere
ghetarilor de platou, circurilor si vailor glaciare in conditiile unei temperaturi medii anuale de
-10gC. In acea perioada pp erau abundente sub forma de zapada care s-a acumulat formand
ghetari si neve.
Cauzele racirii climei si aparitiei ghetarilor in pleistocen sunt determinate de rdicarea
in bloc a carpatilor meridionali cu 1000m si schimbarii fluxului de energie solara. In fazele
glaciare ghetarii de platou alimentau ghetarii de circ ce patrundeau pana in partea superioara a
vailor montane.
Urmele modelarii glaciare indica in masivele inalte doua faze glaciare:
1. cand limita zapezilor permanente se afla la 1600m in n carpatilor orientali si la 1800m
in carpatii meridionali. In aceasta perioada se dezvolta marile complexe glaciare
formate din circuri si vai glaciare ce coborau pana la 1000m. Se presupune chiar si
existenta ghetarilor de platou.
2. evidentiaza un climat mai rece cu pp solide ma reduse cantitativ dar care au condus la
formarea circurilor glaciare suspendate a jgheaburilor glaciare si a mai mutor nivele de
morene frontale. In aceasta a doua faza limita zapeilor permanente era atinsa la 1800m
in n si la 2000m in s.
Varsta fazelor glaciare este doar presupusa, prima faza este corelata cu glaciatiunea Riss
cand s-a acumulat un volum important de gheata datorita pp bogate iar limita zapezilor
permanente se afla la altitudini reduse. Cea de a doua varsta presupusa este Wurm cand limita
zapezilor permanente era mai sus, climatul era mai rece, zapada mai putina astfel ca toate
aceste conditii au dus la formarea ghetarilor de circ, a morenelor stadiale iar limbile ghetarilor
erau scurte.
Unii cercetatori admit pt Romania doua faze glaciare Riss si Wurm iar altii 3 faze
glaaciare Mindel, Riss si Wurm. Numarul fazelor glaciare a fost apreciat dupa numarul
etajelor de morene terminale. Cele mai vechi le intalnim in carpatii meridionali la 13001450m iar in muntii rodnei 1100 1350m.

Eroziunea glaciara
In urma eroziunii ghetarilor au rezultat o serie de forme specifice:
- vai sub forma de U (obarsia ialomitei);
- pante in trepte (in bucegi si muntii rodnei);
- versanti cu grohotisuri care erau antrenati gravitational si intrau in masa ghetii prin
crevase si formau rymaie;
- morene mediane, laterale sau de fund;
- glaciatiunea afecteaza anumite structuri geologice aflate pe calcar si pe
conglomerate conducand la aparitia circurilor si vailor glaciare asimetrice (bucegi,
retezat, tarcului).
Pe alte roci mai dure (gnaise, cuartite) eroziunea glaciara a format praguri si cascade
(fagaras, bucegi, rodnei).
Relieful glaciar din carpati corespunde celor doua tipuri, pe de-o parte relief de
eroziune si pe de alta parte relief de acumulare. Relieful de eroziune este alcatuit din circuri
sau caldari glaciare ce apar ca niste cuiburi la marginea platourilor alpine dar pot fi si
suspendate la partea superioara a vaii sau dispuse in trepte, separate intre ele de cascade.
Relieful de acumulare este alc din morene sau valuri morenaice ce pot adaposti lacuri
glaciare: bucura, zanoaga, galcescu, balea, taul negru s.a.
Relieful periglaciar
Periglaciarul reprezinta un complex de procese care au loc la temperaturi mai mici de
10gC. Fenomenele periglaciare au afectat intreg teritoriul tarii noastre in perioadele cand
clima era rece. In acea perioada in Romania era instalat un climat de tundra, existau ghetari
montani si zapezi permanente. In prezent periglaciarul se dezvolta la noi doar in zonele
montane unde temperaturile medii anuale sunt mai mici de 0g adica la peste 1800m.
Fenomenul periglaciar se manifesta in functie de intensitatea inghetului, in functie de
alternanta proceselor de inghet si dezghet. Principalele fenomene morfologice sunt:
- gelivatia are un rol important in aparitia maselor de grohotis.
- Solifluxiunea are loc pe solul inghetat, pe adancimi mai mari care sufera vara cu
un proces de dezghet iar patura dezghetata se numeste molisol. Aceasta patura
imbibata cu apa, avand o consistenta argiloasa capata aspectul unei paste care
aluneca pe o panta inghetata formand pergelisoluri.
- Procesele criocarstice si nivocarstice
- Depunerea loessului in zonele joase din campia romana, dobrogea de sud si
podisul moldovei.
- Deformarea prin inghet-dezghet a depozitelor fine.
- Acumularea nisipurilor eoliene in campuri de dune. (dunele de la reci)
Cele mai numeroase informatii legate de relieful periglaciar se pastreaza din faza
glaciara Wurm si au fost observate in carpatii orientali la 1750m si in carpatii meridionali la
1800m. Teritoriul romaniei a intrat in zona perma-frostului cu insule de gheata mai persistente
in depresiuni datorita inversiunilor termice.
Partea superioara a carpatilor meridionali si n carpatilor orientali au fost afectate de
gelifractie la care se adauga modelarea eoliana rezultatul fiind forme cu aspect mai ciudat de
tipul babelor, turnurilor, coloanelor (bucegi, fagarasi si parang). Tot in carpati au loc si forme
de acumulare de tipul campurilor de pietre, trenelor de grohotis ce pot declansa avalanse de
pietre.

Vegetatia saracacioasa de la altitudinile inalte a permis dezvoltarea dezagregarii si

avalanselor de grohotisuri um sunt cele din ceahlau, rarau si din piatra craiului.
In zonele mai joase, in dealurile subcarpatice se observa fenomene de solifluxiune
(complexul ciungi) iar la alt sub 600m si in zona de stepa au loc fenomene de acumulare
eoliana, de modelare fluviatila, fenomene observate in zona depozitelor de terase de pe valea
bistritei, in zona dealul mare carlau si chiar in zona falezei marii negre la sud de constanta.
Relieful structural
Apare derivat din structurile initiale si in continua modelare. Daca unele elemente sunt
mostenite din timpul orogenezei hercinice, cele mai importante insa sunt formele definitivate
in faza geotectonica alpina si a caror evolutie continua pana in prezent.
In carpatii orientali structura este dispusa longitudinal evidenta pana la pasul oituz si
depresiunea brasov. Structura prezinta un ax cristalin central, o zona de flis in est si o zona
vulcanica la vest. Masivele si culmile montne snt orientate N-S si sunt despartite de vai largi.
In carpatii meridionali si in muntii banatului structura montana este de tipul muntilor
bloc delimitati pri linii de falie lasari axiale si depresiuni tectonice (depresiunea lovistei,
hategului, resita, moldova noua, culoarul timis-cerna). Muntii apuseni, gilau si muntele mare
au s acestia o structura de tipul muntilor bloc dar limita este data de linii de dislocatii.
Intre formele specifice care apar in muntii carpati sunt: abrupturile exprimate prin
panze (panza haghimasului, panza de ceahlau), prin panze de sariaj cu aspect de spinari inalte
in obcina feredeu sau cu structuri de tip hog-bag in obcina mare.
In subcarpati, depresiuni si culoare de vale structurile sunt dispuse sub forma unor
sinclinale si anticlinale afectate uneori de subsidenta (tazlau casin, chiojd, tizmana runcu).
In aceste depresiuni dealurile corespund anticlinalelor ce pot inchide spre interior sau spre
exterior depresiuni. Ex: culmea plesului inchide depresiunea neamt, culmea pietricica inchide
depresiunea tazlau.
Tot in cadrul subcarpatilor mai pot sa apara in depresiuni samburi de sare care
formeaza butoniere (la targu ocna, slanic, sarata monteoru).
In podisul transilvaniei specifice sunt boltirile de tip dom si samburii de sare dispusi
sub forma cutelor diapire. Intre mures si tarnava mare vaile care se dezvolta in partea centrala
a domurilor au cueste semi-circulare sau cueste fata in fata (zau de campie, sincai,
salmasel). Alte forme intalnite: depresiuni subsecvente in s si v cu versanti terasati spre munte
(depresiunea fagarasi, sibiu, culoarul alba iulia trda).
In podisul somesan apar formele monoclinale cu intercalatii de calcarea,
conglomerate, gresii ce au format platouri, cueste, glacisuri etc.
Platforma moldovenesca in cea mai mare parte este formata din platouri fragmentate
cu vai asimetrice dar si platouri netede pe gresii oolitice si pe calcare, fronturi de cuesta la
contactul dintre zona de campie cu zona de podis, vai subsecvente s.a.
In podisul getic are o structura de platou cu forme de relief monoclinale. Acestea au
condus la formarea piemonturilor candesti, cotmeana.
in dobrogea de sud observam platouri structurale intinse, formate pe calcare
salmasiene cu numeroase trepte structurale. In dobrogea de nord identificam un horst cristalin
inconjurat cu falii format pe o structura de roci dure de tipul granitelor, cuartitelor si
porfirelor. In sudul acestiu horst se dezvolta podisul babadac cu aspect de sinclinoriu, calcaros
cu cueste si suprafete structurale.
Curs 7

Modelarea actuala a teritoriului romanesc

Modelarea actuala este realizata prin intermediul mai multor procese insa cele mai
importante sunt eroziunea si acumularea. Acestea au efecte negative dpdv economic
conducand la degradarea terenului. Factorii care influenteaza aceste procese sunt relieful,
roca, structura, unele elemente climatice, vegetatia si activitatea socio-economica.
1. pluviodenudaea si erozinea in suprafata: aceste procese conduc la o degradare
accentuata determinata de frecventa si intensitatea ploilor torentiale, de pozitia
terenurilor in panta, lipsa covorului vegetal etc. Frecventa ploilor torentiale de la sf
primaverii si inceputul verii creeaza o perioada favorabila eroziunii mai ales in pod
moldovei, pod dobrogei, dealurile subcarpatice si pod transilvaniei. Panta, lungimea
versantilor si expozitia determina valori diferite ale eroziunii astfel incat se observa ca
versantii cu expozitie sudca si vestica sunt erodati cu 30% mai mult decat cei cu
expozitie nordica si estica. Eroziunea in suprafata are drept consecinta scaderea
fertilitatii solurilor si scaderea productiilor agricole intre 17 si pana la 68%.
2. procesele fluvio-torentiale: ocupa spatii mai mici, au dezvoltare lineara si sunt mai
luternice in cadrul obarsiilor torentiale ale vailor. Modelrea fluviatila se accentueaza la
cresterea nivelului apei, se desfasoara dealungul albiei minore si a malurilor iar la
inundatii si in interiorul muntilor. In cadrul albiei apar o serie de modificari prn
migrarea unor praguri, formarea ostroavelor, schimbarea cursului unor rauri, formarea
pragurilor submerse, inaltarea unor albii. Toate acestea se produc diferit in functie de
pozitionarea albiilor in cadrul reliefului: zone montane, subcarpatice sau in zone de
campie. Modelarea torentiala afecteaza suprafete mai mari si are o intensitate mai
puternica in regiunile colinare favorizate de panta si roca. Procesele torentiale
degradeaza terenurile atat prin eroziune (ogase, ravene) cat si prin acumulare (largirea
conurilor de dejectie, acoperirea culturilor i a cailor de comunicatii etc.).
3. prabusirile: sunt frecvente pe versantii carpatici abrupti alc din roci rezistente dar cu
multe fisuri unde au loc caderi individuale de blocuri sau caderi in masa. Caderile in
masa se manifesta atat pe versantii abrupti din zonele montane si colinare lipsite de
vegetatie cat si pe malurile raurilor alc din loess si depozite loessoide.
4. alunecarile si curgerile noroioase: sunt specifice mai ales versantilor din zonel colinare
si mai putin in zonele montane si de campie. Se cunosc 3 tipuri de regiuni cu o
frecventa diferita de manifestare a acestor procese.
a. regiuni cu frecventa mare a alunecarilor sunt zonele cu mari cantitati de argila si
marne intens fragmentate cu inclnare mare, versanti defrisati astfel incat peste 50% din
suprafata este afecata de alunecari sau curgeri noroioase. In podisl moldovei au loc
alunecari de tip cuib, in trepte sau de tip hartop. In pod transilvaniei pot avea lc
alunecari in trepte sau alunecari masive numite glimee. In subcarpati si anumite culmi
montane au cea mai mare intensitate si pot fi simple, superficiale, de mica adancime,
de tip liniar, in brazde sau complexe afectand roca pe grosimi foarte mari.
b. Regiuni cu frecventa medie a alunecarilor: piemontul getic si dealurile de vest. In
aceste zone alunecarile se produc mai ales datorita intercalatiei unor zone argiloase cu
pachete groase de nisipuri si pietrisuri. Alunecarile pot fi de tip valuri, trepte sau pot
afecta intreaga suprafata a bazinelor torentiale.
c. Regiuni cu frecventa slaba in carpati, pod mehedinti unde alunecarile afecteaza doar
scoarta de alterare, zona de grohotis si mai putin roca. In campia romana, dobrogea si
campia de vest alunecarile sunt mai rare intalnindu-se doar pe malurile unor vai.
5. tasarea si sufoziunea sunt caracteristice regiunilro joase cu loessuri si depozite
loessoide. Tasarile au frcventa mare pe loess in conditii de umezire lenta asa cum sunt

cele din dobrogea, din zona hagieni, pod covurlui si crovrile la est de arges.
Sufoziunea este mai intensa in regiunile cu climat secetos cu nuanta de ariditate din
campia romana, dobrogea si podisul moldvei. Se dezvolta palnii de sufoziune, avene
mai ales pe loessuri cu grosimi mai mari de 6m spacifice unor versanti.
6. modelarea crionivala afecteaza culmile mai inalte ale carpatilor la peste 1700m cu
climat rece, cu pp 1000 1400mm din care peste 50% sub forma de zapada, cu
vegetatie alpina si subalpina. La peste 2000m predomina procesele eoliene, 1950
2000m pe fondul reliefului glaciar si periglaciar se formeaza creste ascutite, abrupturi,
turnuri, ace, micro-depresiuni nivale, polite, trene de grahotis s.a. 1700 1950m se
intersecteaza acumularile nivale mai vechi cu cele mai noi rezultand conuri de
grohotis, relief rezidual pe versantii abrupti calcarosi (piatra craiului).
7. modelarea marina: are loc dealungul tarmului la n de constanta unde adancimea este
mai mica, panta submarina redusa, au loc acumulari de nisip pe cand la s de constanta
situatia este inversa, abraziunea este mai puternica uneori insotita de procese de
siroire, sufoziune, dizolvari, prabusiri etc.
8. modelarea eoliana: conduce la formarea reliefului niipos din zonele joase de campie si
din depresiuni. Procesul de deflatie este foarte activ mai ales in estul campiei romane,
delta dunarii, campia olteniei, mai ales primavara si toamna cand terenurile nu snt
protejate de vegetatie. Nisipurile din campia de vest sunt localizate intre somes si
barcau, au aspectul unor dune alungite despartite de depresiuni. Dunele din campia
romana sunt situate in lungul dunarii si pe dreapta ialomitei, calmatuiului, buzaului si
pe stanga barladului. Se pot asocia formand dune de tip barcane. Dunele din delta
dnarii sunt localizate pe grindurile letea, caraorman, saraturile, sunt de tipul dunelor
simple dar si de tipul barcanelor despartite prin depresiuni. Nisipurile de la reci din
depr brasov aflate pe stanga raului negru.
9. modelarea carspica: are loc pe calcare, doloite, sare, gipsuri si se manifesta in muntii
apuseni, banatului sudul carpatilor meridionali si podisul mehedinti. In functie de
altitudine se deosebesc de la 400 la 1700m se dezvolta endo si exocarstul in muntii
bihor, aninei, sureanu, pod mehedinti iar la peste 1700m au loc fenomene de coraziune
si crionivale cum sunt cele din piatra craiului. Pe sare si gipsuri odelarea este foarte
activa rezultand lapiezuri tubulare sau lineare, avene, doline si mici pesteri.
10. vulcanii noroiosi: se dezvolta pe strate de argila si marne care acopera zacamintele de
gaze aflate sub presiune mai ales in subcarpati si pod transilvaniei. Astfel au luat
nastere conuri de cativa metrii datorita materialului vascos, conuri aplatizate cu cratere
de 2-3m cand noroiul este fluid si gropi rotunde umplute cu apa noroioasa din care ies
gaze asa cum sunt cele din transilvania.
11. modelarea antropica: influenteaza mai ales eroziunea, alunecarile si deflatia prin
defrisari de stelenit si terasari. Omul modifica insa si direct relieful prin constructia
drumurilor, galeriilor de mina, amenajarilor hidrotehnice s.a.
fiecare dintre aceste modificari dau nastere unor procese naturale cu ar fi: acumularile din
cadrul lacurilor de baraj, alunecarile de pe marginea lacurilor, ingustarea vailor prin ramblee
si poduri etc.
Gruparea teritoriala a acestor actiuni si forme au creeat peisaje antropice de tip agricol, al
cailor de comunicatie, hidroenergie si minerit, al asezarilor s.a.m.d.
Zonarea proceselor actuale
In zona montana carpatica cu energie de relief mare, fragmentare accentuata, pp pese 1000
mm/an se caracterizeaza prin predominarea fenomenelor fluvio-torentiale si crionivale si mai
putin prin deplasari de teren. Roca creeaza o varietate a tipuilor de procese pe roci
metamorfice si eruptive au loc fenomene de eroziune fluvio-torentiala redusa ca intensitate pe

sedimentar intensitatea acestor procese mai creste si se asociaza cu alunecarile si prabusirile

iar amploarea proceselor atinge un maxim la limita superioara a padurii in cadrul bazinelor de
receptie si pe toate suprafatele lipsite de covor vegetal protector unde actioneaza crionivatia.
Zona dealurilor procesele de modelare au intensitate mare dar si o diversitate mare mai
ales datorita rocilor pliabile, fragmentarii accentuate, pantelor mari lipsite de vegetatie,
variatiei pp cat si activitatii antropice. Procesele dominante sunt: eroziunea torentiala
(piemntul getic, colinele tutovei, podisul somesan), alunecarile de teren asociate cu
torentialitate, curgeri noroioase (subcarpatii de curbura, pod moldovei, pod getic). Modelare
carstica pe gips si sare (subcarpatii de curbura, pod transilvaniei), modelarea antropica prin
cresetrea densitatii cailor de comunicatii, amenajarilor hidrotehnice, cresterea nr de asezari
umane si utilizarea agricola a terenului.
Zona de campie expusa unor cantitati de pp reduse intre 400 si 500 mm, unor temperaturi
ridicate, vanturi puternice, roci cu substrat friabil de tip loess, nisipuri. Este afectata cel mai
putin de eroziune prin procese de deflatie, tasare, sufoziune, acumulari nisipoase. Regiunea de
campie putem spune ca este cel mai mult afectata de modelarea antropica deoarece in aceste
zone caile de comunicatie au cele mai mari densitati, terenurile agricole sunt cele mai extinse
iar asezarile umane cele mai mari.

Clima Romaniei
Factorii genetici ai climei:
1. radiatia solara depinde de unghiul de inaltime a soarelui, de opacitatea atm
s.a. paralela de 45g plaseaza teritoriul tarii in plin climat temperat unde unghiul
de incidenta al razelor solare scade de la sud catre nord. Valoarea radiatiei
solare este de 0,70 cal/cm2/min in interiorul arcului carpatic si 1,14
cal/cm2/min pe litoral. Radiatia directa vara este de 115 cal/cm2/min la
constanta si 105 cal/cm2/min la iasi. Radiatia globala atinge valori mari pe
litoral 132,5 kcal/cm2 si cele mai mici in zona montana sub 110 kcal/cm2.
2. circulatia maselor de aer reprezinta principala cauza a variatiilor vremii.
Circulatia vestica are o frecventa de peste 45% determinand ierni blande, pp
sub forma de ploaie iar vara instabilitate. Circulatia polara are o frecventa de
30%, antreneaza spre europa centrala si sud-estica mase de aer de origine
oceanica de la latitudini polare ducand la scaderea temp, resterea nebulozitatii
si pp sub forma de averse. Circulatia tropicala cu o frecventa de 15% asigura
transportul de aer cald din regiunea tropicala spre cea polara. Cand se
realizeaza din spre SV aduce o mare cantitate de vapori de apa iar cand se
realizeaza din spre SE aduce aer cald, fierbinte, sarac in pp. Tot aceasta
circulatie determina ierni blande, pp bogate si veri calde si secetoase.
3. suprafata subiacenta influenteaza local si regional prin relief, realizand o
etajare altitudinala a climei prin configurarea reliefului si orientarea lantului
carpatic care constituie o bariera orografica. Orientarea vailor conduce la
inversiuni de temp, vegetatia, bazinele acvatice, contribuie la aparitia
topoclimatelor locale. Relieful etajeaza altitudinal clima iar prin configuratia si
orientarea lantului carpatic se formeaza o bariera orografica care detrmina
inversiuni de temperaturi in depresiuni si cantitati diferite de pp intre un
versant sau altul al muntilor. Alte suprafete care mai pot influenta sunt
vegetatia, bazinele acvatice si altele

elementele climatice
1. temperatura. Cea mai mare valoare medie anuala este de 11gC. Izoterma de 11g se
desfasoara in S tarii, traverseaza defileul dunarii, campia romana (lunca dunarii),
balta ialomitei, periferia holstului dobrogean intre cernavoda si tulcea precum si in
V tarii pe o mica portiune in campia timisului si campia gataei. Izoterma de 10gC.
Se desfasoara in S si V la contactul campiei cu dealurile, la o altitudine de 150
200 m. Izoterma se observa deci la contactul dintre campia romana cu piemontul
getic, subcarpatii de curbura apoi in zona de contact dintre campia de V si dealurile
de V, S pod barladului si pod covurlui. In partea SV influenta submediteraneana
determina ca izoterma sa apara la altitudinea de 250 300m. Traseul izotermei de
10g este: la N de galati - n de ploiesi pitesti urca spre oltului si jiului valea
muresului deva iar in n campiei de v pana la carei. Izoterma de 8gC se
desfasoara la alt de 800 m la baza dealurilor inalte si a muntilor josi. Cuprinde
arealul subcarpatic, extremitatea de ne a tarii (campia jijiei), pod sucevei, n si e
depresiunii transilvaniei (pod somesan). Izoterma de 6gC se desfasoara in medie la
alt de 1000 m la baza muntilor, la contactul cu dealurile inalte pericarpatice si
intracarpatice in depresiunile de contact. Izoterma de 0gC delimiteaza crestele
crestele carpatilor la + - 2000m, delimiteaza practic baza etajului alpin din muntii
rodnei, bucegi, leaota, iezer, piatra craiului, fagaras, cindrel, sureanu, parang,
retezat, godeanu. Izoterma de -2gC care delimiteaza crestele cele mai inalte din
muntii carpati la altitudini de 2400 2500m.
temperatura medie a lunii ianuarie.
-2 -3gC in zona de camie; -3 -5gC in zona de deal; -6gC la baza muntelui; -11gC pe crestele
cele mai inalte.
Pe unitati geografice temp medie a lunii ianuarie inregistreaza valori de -3g in campia
romana; -4g in podisul moldovei; -2g in campia de vest; -2 -3g in pod transilvaniei; -1g in
dobrogea si 0,3g la mangalia.
Temperatura minima absoluta s-a inregistrat la bod in ianuarie 1942 si a fost de -38,5gC.
Temperatura medie a lunii iulie.
22 23g in camp romana, 21-22g campia de vest si dobrogea, 24g in pod moldovei, 20-21g in
pod transilvaniei, 16g in zonele subcarpatice.
Temperatura max absoluta s-a inregistrat la statia ion sion langa braila in 10 august 1951
(44,5gC).
2. precipitatiile. In repartitia precipitatiilor exista diferentieri care apar datorita
desfasurarii treptelor hipsometrice. 400 600mm/an se inregistreaza in zona de
campie si dealuri joase, intre 500 si 800 mm/an in zona dealurilor inalte, intre 700
si 1000 mm/an in zona muntilor josi, 1000 -1200 mm/an in zona muntilor cu alt de
1200 pana la 2000m si peste 1200 mm/an pe crestele cele mai inalte.
Cele mai ari cantitati de pp cad in vestul muntilor apuseni unde cad ploile orografice
de peste 1400 mm/an (stana de vale 1800 mm/an). in transilvania intre 500 si 700
mm/an, vestul carpatilor orientali 1000-1200 mm/an, estul carpatilor orientali 1000
mm/an, pod sucevei 700 mm/an, zonele sbcarpatice 700- 750 mm/an, estul campiei
romane si pod dobrogei 400 mm/an, vestul si sudul camp romane 450 500 mm/an, se
pod moldovei 450 500 mm/an.
In repartitia pp in tara noastra se observa un max pluviometric in lunile mai iunie si un
min pluviometric in lunile februarie martie. In sv si nv tarii sub influenta maselor de

aer maritime se inregistreaza doua maxime pluviometrice in mai iunie si octombrie

noiembrie si doua min pluviometrice februarie martie si august septembrie.
3. vanturile. Pe teritoriul romaniei sunt determinate atat de circularia generala a
atmosferei cat si de particularitatile reliefului. Pana la 2500m predomina vanturile
din sectorul vestic in proportie de 67%, pana la 1800m frecventa vanturilor din
sector vestic se diminueaza la 60%, in depresiuni frecventa vanturilor este
conditionata de inchiderea acestora si adapostul oferit de masivele limitrofe.
Vanturile locale reflecta caracteristicile dinamice ale maselor de aer in contact cu
suprafata activa. Brizele de munte se canalizeaza ziua pe vai si pe versanti sub forma
unui flux ascendent iar noaptea in sens opus sub forma unui flux descendent. Brizele
marine sunt determinate de capacitatea calorica diferita a uscatului fata de mare, astfel
ziua bat dinspre mare spre uscat iar noaptea dinspre uscat spre mare. Feonul este un
vant catabatic, cald si uscat care se formeaza la traversarea muntilor pe versanti opusi
circulatiei dominante a aerului de vest si sud vest, determina cresterea nebulozitatii,
umezelii aerului si creste frecventa pp. Arealele cu manifestari feonale sunt in
subcarpatii de curbura, culoarul alba iulia turda, versantul nordic al muntilor fagaras
(vantul mare) in banat (cosava), in pod mehedinti, sectorul subcarpatilor olteniei, estul
muntilor vulcanici (depreiunile giurgeu, ciuc), pe versantii nv ai muntilor piatra
craiului (pietrarul) si in depresiunea oravitei. Crivatul este caracterizat prin deplasarea
sa puternica pe directia ne sv cu viteze de 100 120 km/h producand viscole si
geruri puternice. Din acest vant se desprinde o ramura cunoscuta sub denumirea de
nenira care patrunde prin pasul oituz pana in depresiunile ciuc, brasov si intrerupe
starea de calm atmosferic. Austrul este un vant uscat, geros iarna, secetos vara si se
resimte in sv tarii. Baltaretul bate dinspre baltile dunarii catre campie toamna si
primavara si este insotit de pp. Suhoveiul este specific sudului tarii, este incarcat cu
praf fiind fierbinte, uscat si produce seceta.

Apele romaniei
Apele freatice
Sunt raspandite pe intreg teritoriul tarii dar cu diferentieri cantitative si calitative de la
o regiune la alta. Cele mai importante resurse sunt inmagazinate in formatiunile de acumulare
ale campiei, in depozitele aluvionare din terasele dealurilor si din delta dunarii. Din depozitele
aluvionare aflate in luncile, terasele si conurile de dejectie ale raurilor somes, mures, timis,
olt, siret s.a.m.d. apele freatice sunt situate la diferite adancimi 1 pana la 2 m in lunci si
sectoarele joase ale campiilor aluviale si pana la 30 40 m in depozitele de loess din campia
romana. In carpati apele freatice au un caracter discontinuu, cele mai multe se gasesc in depr
intramontane, culoare de vale sau la baza grohotisurilor. In subcarpati sunt cantonate in zona
teraselor, luncilor si conurilor la iferite adancimi si cu o mineralizare redusa si medie. In zona
de podis apele freatice prezinta caracteristici difeirte de la o zona la alta astfel in pod getic le
intalnim la nivelul nterfluviilor alcatuite din pietrisuri, in podisul moldovei se gesesc in zona
depozitelor fluvio-maritime, in campia moldovei pot lipsi iar in podisul dobrogei sunt
deasemeni deficitare, cantonate la baza depositelor de loess. In campia de vest au caracter
discontinuu si pe alocuri caracter ascensionar.
Apele de adancime

Se gasesc in scoarta la adancimi mari si pot fi localizate in zona depozitelor de

pietrisuri cu grosimi mari in alternanta cu bolovani si nisipuri. Au un caracter complex si
impreuna cu apele freatice contribuie la dizolvarea sarurilor, formand izvoarele minerale.
Izvoarele minerale din zona montana sunt localizate in zona faliilor (pe valea cernei, izvoarele
de la baile herculane cu temp de peste 40gC, de la 1 mai baile felix).
Izvoarele minerale care intra in circulatia apelor subterane, preiau substante in
disolutie, formand izvoare minerale cu un contiut bogat de magneziu si radio-activ (zonele
cristaline vechi).
Izvoarele minerale bicarbonatate din muntii oas, tibles sunt localizate in zone de falii,
zone in care au patruns gaze ce au condus la o dispersare a aureolei mofetice (bixad, baile sf
maria din untii maramuresului, vartra dornei, borsec, tusnad, covasna etc). In zonele
subcarpatice predomina izvoarele clorosodice, sulfuroase, sulfatate, iodurate ce sunt
valorificate in statiuni precum baltatesti, oglinzi, slanic prahova, ocnele mari, caciulata,
calimanesti, olanesti. In dobrogea se gasesc izvoare sarate rezultate in urma spalarii sarurilor
de pe grindurile marine sau pe aliniamentele de falii la mangalia si la techirghiol.
Reteaua hidrografica de suprafata
Are o configuratie generala radiativ divergenta, impusa de pozitia arcului carpatic. La
nivel regional se distinge o retea hidrografica de tip radiar specifica unitatilor montane de
unde izvorasc mai multe rauri care se orienteaza in directii diferite pe cand in regiunile joase
care favorizeaza concentrarea mai multor cursuri de apa, reteaua hidrografica are un caracter
convergent.
Grupa raurilor de nv: este formata din viseu cu afluentii vaser, ruscova ce izvorasc din
muntii rodnei, dreneaza estul depresiunii maramuresului; iza cu botiza si mara ce izvorasc din
muntii rodni si dreneaza vestul depr maramuresului. Cele doua rauri se unesc la sighetul
marmatiei si se varsa in tisa.
Grupa raurilor de vest: somesul mare izvoraste din muntii suhrad, somesul mic izv din
muntii gilau si se unesc la dej formand somesul; muresul izvoraste din hasmasul mare, are ca
afluenti pe dreapta agrij si ampoi iar pe stanga burghiu, niraj, tarnava mare si tarnava mica,
ultimele doua tarnave se unesc la blaj si formeaza tarnava; sebes, strei, cerna se varsa toate in
tisa; crasna, barcau, crisul repede, negru si alb.
Grupa raurilor de sv: timisul izvoraste din muntii semenic si este afluent al dunarii,
bistra are doua izvoare unul in muntii tarcului si altul in muntii poiana rusca, barzava, crasna
si nera.
Grupa raurilor de s: drincea si desnatui ce izv din piemontul strehaiei, jiul care izv din
muntii parang jiul de est si muntii retezat jiul de vest se unesc la livezeni formand jiul, cei mai
importanti alfuenti ai jiului sunt jiltul, tismana si amaradia; oltul izv din muntii hasmasul mare
si are ca afluenti raul negru, raul tarlu, timis si barsa din depr brasov, homorodul mare si mic,
hartibaciul si cibinul, lotrul, latorita si topolog; argesul izv din lacurile buda si capra si
primeste ca afluenti raul targului, raul doamnei, bratia, neajlo, sabar, calnistea iar la budesti
primeste ca afluent raul dambovita ce izvoraste din muntii iezer si are ca afluent principal
colentina; ialomita izv din muntii bucegi si are ca afluenti principali prahova, teleajan,
cricovul sarat; calmatui toate raurile din grupa sudica se varsa in dunare.
Grupa raurilor de est: siretul izv din carpatii padurosi si primeste ca afluenti suceava
cu sucevita si putna, moldova cu afluentii moldvita si neamt, bistrita cu afluentii pietrosu,
grintiesu, bicaz, cracau si tarcau, trotusul cu afluentii uz, oituz, tazlau si casin, putna cu zabala
si milcov, ramnicul, buzaul cu basca mare, basca mica, misco si slanic, barladul cu afluentii

zeletin, tutova, crasna i vasluiul, prutul izv de asemeni din carpatii padurosi iar pe teritoriul
romaniei are ca afluenti importanti baseul, jijia si bahlui.
Grupa raurilor de se: delita, daita, luncavita, slava, casimcea, colectate in cea mai mare
parte de complexul razim si tasau.