Sunteți pe pagina 1din 27

Curs 1

8.10.2014
Carpatii orientali
Limite: repr sect estic al carpatilor romanesti, situat intre frontiera de n si valea
prahovei. Exista o prob a delimitarii intre carpatii orientali si carpatii meridionali, grupa
bucegi apartinand fie carpatilor meridionali fie carpatilor orientali.
Aspecte generale: este un lant muntos masiv:
- directia generala a culmilor este n-nv s-se iar in s de la e la v;
- dpdv structural petrografic se disting 3 fasii longitudinale (vulcanic, cristalin si flis)
dispuse paralel;
- alt max se ating in partea de n muntii maramures, muntii rodnei, muntii calimani si
ceahlau;
- reteaua hidrogrfica este dipusa fie longitudinal de-a lungul culoarelor de vale, fie
transversal perpendiculare pe culmi, formand sectoare de defileu, inseuari si falii
transversale;
- muntii vulcanici sunt dispusi in v formand cel mai lung lant vulcanic european (500
km) cu alt intre 800 2000 m, bogati in minereuri auro-argentifere si ape minerale;
- mavele cristalino-mezozoice au un relief glaciar tipic (in muntii rodnei) fiind situate in
partea centrala pana la izvoarele trotusului, sunt alc din intruziuni vulcanice, minereuri
neferoase si ape minerale. Deasupra sunt acoperite de o patura calcaroasa mezozoica
ce formeaza un relief accidentat cu vf. Ascutite, abrupturi, vai adanci etc.
- muntii flisului sunt localizati in e iar la s de trotus ocupa intreaga curbura, alt sunt mai
mici si este prezent in relief structural (cueste, vai subsecvente) si o fragmentare mare.
Grupa nordica (carpatii maramuresului si bucovinei)
Limite: la n frontiera de stat, la s culoarul dorna-campulung moldovenesc, la e pod.
Sucevei, la v campia si dealurile de v.
Principalele caracteristici:
- dispunerea paralela, longitudinala a culmilor pe directia nv-se in concordanta cu
structura geologica;
- alt max este atinsa in muntii rodnei, vf pietrosu 2303 m;
- fragmentarea este accentuata iar reteaua hidrgrafica este dispusa longitudinal si
transversal;
subdiviziuni:
1. muntii vulcanici: oas, tibles, gutai: sunt situati in vestul grupei, au luat nastere de-a
lungul a 3 cicluri eruptive, sunt alc din andezite, dacite s riolite. Relieful prez aspect
de maguri, de platouri vulcanice, cu neck-uri si dyk-uri. Sunt fragmentati de pasuri,
vai insotite de cai de comunicatii. Alt max este atinsa in vf tibles 1839 m. In subsol se
gasesc resurse auro-argentifere, cupru si materiale de constructii.
2. depresiunea maramuresului: este o arie depresionara formata prin subsidenta de-a
lungul unor linii de falie situata intre masivele cristaline si cele vulcanice. Are aspect
de golf alungit iar legatura cu celelalte zone se face prin: pasul gutai, pasul setref,
pasul prislop, pasul huta, pasul nedeea.
3. masivele centrale: sunt situate in zona cristalino-mezozoica fiind alc din sisturi
cristaline inconjurate de depozite cretacice si paleogene (gresii, conglomerate, calcare,

marne). Pe flancul vestic al muntilor rodnei si maramuresului se gasesc roci vulcanice


neogene (riolite, dacite, andezite). Subdiviziuni:
a. Muntii maramuresului sunt alc din sisturi cristaline si intruziuni vulcanice iar
pe flancuri apar depozite paleogene cu gresii si calcare. Alt max este atinsa in
vf farcau 1957 m ;
b. Muntii rodnei alc din sisturi cristaline cu intruziuni vulcanice, au fost afectati
de glaciatiune care a lasat in peisaj circuri glaciare, lacuri glaciare (lala si
buhaescu) si acumulari de blocuri peri-glaciare. Spre s coboara in trepte
formand suprafete denivelate.
c. Muntii suhar.
d. Culoarul bargaului valea dornei campulung moldovenesc este un
compartiment mai coborat cu o dispunere v-e. Este format din muntii bargaului
cu aspect de maguri vulcanice, curgeri de lava si depozite de flis. Relieful este
nivelat de o suprafata de eroziune intre 1000 si 1350 m numita suprafata
mestecanis. Culoarul dornelor campulung moldovenesc este situat intre
muntii calimani, suhard, giumalau si pietrosul bistritei, are o geneza tectonoeroziva cu un relief usor valurit format dintr-o succesiune de depresiuni si zone
inguste.
4. obcinele bucovinei: sunt situate in e au culmi dispuse longitudinal, paralele, despartite
de vai largi (campulunguri). Subdiviziuni:
a. mestecanis la v
b. feredeu in partea centrala
c. obcina mare la e despartite de culoarul moldovei si depresiunea moldovitei.
Grupa centrala (carpatii moldo-transilvani):
Limite:
- la n culoarul bargau, dorna, campulung moldovenesc
- la e subcarpatii moldovei
- la v depr. Transilvaniei
- la s valea oituz si depr brasov
aspecte generale:
- orientarea culmilor se face pe direstia nv-se,
- dispunerea paralela a culmilor
- tripla zonalitate petrografica insa cu restrangerea zonei cristalino mezozoice si
cresterea latimii flisului
- fragmentarea accentuata determinata de pasuri si dpresiuni.
Subdiviziuni:
1. muntii vulcanici (calimani, burghiu, harghita si ciomatu mare) prezinta un relief
vulcanic nou si sunt situati in v grupei intre culoarul bargau vatra dornei la n si
muntii bodoc si persani la s. Sunt frgmentati transversal de defileu muresului. Relieful
vulcanic este alc din conuri vulcanice, platouri vulcanice iar eroziunea a declansat
formarea necurilor si daicurilor. Alt max este atinsa in muntii calimani 2100 m. Acesti
munti sunt bogati in resurse minerale cum ar fi fier, sulf, caolin, mercur, roci de
constructie si ape minerale.
a. defileul muresului (intre toplita si deda) desparte muntii calimani de muntii
burghiului, are o dispunere transversala repr o artera de comunicatii feroviara
si rutiera intre depresiunile intramontane si pod. Transilvaniei.
b. depresiunile de baraj vulcanic sunt situate intre muntii vulcanici calimani,
burghiu, harghita in v si muntii bistricioarei, giurgeului si ciucului in e. Depr

bilbor, borsec, giurgeu, ciuc, dragoiasa. Cele mai mari sunt giurgeu si ciuc.
Depr giurgeului este situata pe mures si are un relief dispus in trepte pe cand
depresiunea ciuc este situata pe olt, este inchisa la s de defileul tusnadului prin
care se face trecerea spre depr brasov.
2. muntii bistritei sunt situati in partea de ne a grupei, sunt alc din sisturi cristaline
mezozoice in partea nv si flis in restul zonelor. Culmile au o distributie paralela, apar
suprafete de nivelare iar alt sunt variabile.
a. Muntii giumalau rarau sunt alc din sisturi cristaline acoperite cu calcare si
dolomite. Alt max este atinsa in vf giumalau 1857 m. Masivul rarau este
predominant calcaros cu trepte structurale, cu varfuri izolate cu aspect
ruiniform (pietrele doamnei).
b. Muntii bistricioarei (muntii grintiesu) sunt alc din sisturi cristaline si flis, au o
desfasurare n-s, o fragmentare accentuata si o alt intre 1500 si 1600 m.
c. Muntii ceahlau repr un nod orografic format din calcare si conglomerate cu
aspect de platou in trepte delimitat de abrupturi. Alt max in vf. Ocolasul mare
1907 m. La baza se gasesc trene de grohotisuri.
d. Muntii stanisoarei apartin zonei flisului, au un relief structural fragmentat de
pasuri, depresiuni si culoare de vale.
3. muntii giurgeului si curmaturii (hasmasul mare): repr parta terminala a fasiei
cristalino-mezozoice, cele doua culmi se desfasoara paralel despartite de valea putnei
si izvorul oltului. Masivul hasmasul mare are aspectul unui sinclinal calcaros din care
izvorasc muresul si oltul. Intreaga zona detine bogate resurse minerale (pirita, zincul,
cuprul, calcare, dolomite, izvoare minerale).
4. muntii trotusului: sunt situati in partea se-ica a grupei alc din flis, fragmentati de falii
si fracturi avand culmi paralele si alt sub 1500 m. Resursele din zona sunt cele de
carbuni bruni, petrol, gaze naturale, sare gema, ape minerale si roci de constructii.
Subdiviziuni:
a. muntii ciucului: alc din flis si fragmentati de reteaua hidrografica
b. muntii nemira alc din gresii dure cu orientare n-s, cu un relief structurat.
c. Muntii tarcau
d. Muntii gosmanu alc din gresie
e. Muntii berzunti
f. Culoarul trotusului incepe din depr ghimes-faget prin largirea vaii si taie
structura geologica in diagonala formand o serie de bazinete si zone inguste.
De-a lungul trotusului este intalnita si depr comanesti imp prin resursele de
carbuni, petrol si gaze naturale.
Carpatii de curbura (grupa sudica): sunt situati in sudul muntilor harghita, ciuc si nemira pana
la valea prahovei si valea sinca. S-au format in jurul unei largi depresiuni (depr brasov) fiind
alc in principal din flis iar formatiunile cristaline si vulcanice apar doar ca niste petice in
muntii persani.
Au forst impartiti in mai multe compartimente diferite ca structura, alt si peisaj. Astfel
se evidentiaza depr brasov in partea centrala, muntii curburii interne si muntii curburii
externe.
Muntii curburii interne sunt situati in v si nv au alt mai mici si sunt mai fragmentati
fata de muntii curburii externe situati la est si sud de marea depresiune, sunt mai inalti si
fragmentati de o retea hidrografica radiara. Cumpana de ape separa bazinul hidrografic al
oltului de vaile aflate pe bordura externa ce apartin bazinelor siretului si prahovei.

Curbura externa este si o bariera climatica intre influenta oceanica din v si cea
continentala din e, zona depresionara fiind afectata de procese de inversiuni de temp iar cea
externa de procese feonale.
Alt max in grupa sudica este de 1954 m in muntii ciucas iar inaltimi mai mici se ating
in n depr brasov de aprox 1200 m. In partea sudica culmile sunt dispuse paralel cu pasuri
inalte si culoare suspendate denumite predealuri.
Subdiviziuni:
1. muntii curburii interne: se gasesc in prelungirea carpatilor moldotransilvani formati
din 3 culmi paralele persani, bodoc, baraolt, fragmentati de valea oltului si de afluenti
ai acestuia. Alt sunt reduse muntii persani sunt alc din sisturi cristaline cu intruziuni
bazaltice si o patura sedimentara deasupra, sunt fragmentati de olt care formeaza
defileul racos si o serie de pasuri. Alt max este atinsa in magura codlei 1292 m.
2. depr brasov: este cea mai mare depr intra-montana, apare ca o arie de discontinuitate
intre carpatii meridionali si orientali. Aspectul sau este acela al unui ses depresionar,
este dispusa in trepte marginita de terase, limita sudica este dominata de abrupturile
muntilor piatra craiului, bucegi, postavaru, piatra mare si muntii intorsurii. Legatura cu
culoarul bran-drago slavele se face printre masivele bucegi si piatra craiului. In partea
estica este marginita de muntii vrancei si nemira. La nord de muntii bodoc, persani,
baraolt. Relieful depresiunii este dispus in trepte relativ concentrice formate din
piemonturi si glacisuri la contactul cu muntele. Are un aspect lobat dat celor 3
prelungiri una spre n pe valea oltului si pe raul negru, alta spre sv spre culoarul
dragoslavelor si una spre s pe valea timisului. In aceste conditii depr apare divizata in
3 compartimente diferite: depr barsei, depr prejmerului si depr raului negru.
3. muntii vrancei: sunt situati in ne grupei de curbura, sunt alc din flis (gresii, marne,
argile) puternic cutat si faliat. Seismicittea este accentuata in acesti munti, relieful
predominant este cel structural tipic, fragmentat prin eroziune diferentiala. Alt max
este atinsa in vf goru 1785 m. Subdiviziuni: in partea centrala culmea lacauti, in vest
muntii bretcu si in est maguracasin, muntele lepsei, muntele cozla etc.
4. muntii buzaului: sunt localizati intre basca mica si slanic la est si valea teleajenului la
vest. Sunt munti mijlocii alc din flis, fragmentati de falii, vai si culoare depresionare.
Subdiviziuni: masivul penteleu cu vf penteleu 1772 m, culmea podu calului, muntii
siriu, muntii tataru s.a. spre n treapta montana coborata tectonic si nivelata la 1000 m
este formata din muntii intorsurii ce repr cumpana de ape dintre olt si buzau. Tot la n
se gasesc si depr intorsura buzauli, comandau si covasna. Spre s apar culmi mai joase
cu o structura paleogena, un climat mai cald cu efecte feonale. Culmea ivanetu, muntii
zmeuret si mentiorul.
5. muntii teleajanului si doftanei: sunt mai inalti si dispusi in trepte cu alt de peste 1900
m. Sunt alc din flis cretacic (conglomerate, gresii si marnocalcare) fragmentati de vai
sudice si de pasuri (predealuri) iar ca subdiviziuni: muntii ciucas 1954 m, muntele
clabucet, depr cheia, muntii grohotis si muntii garbova.
6. muntii timisului sunt alc din doua culmi suspendate formate din calcar, conglomerate
si grohotisuri. Subdiviziuni: masivul postavarul este o creasta calcaroasa abrupta si
masivul piatra mare alc din conglomerate de bucegi avand aspectul unui platou
structural suspendat cu abrupturi si polite structurale.
7. culoarul prahova rasnov: este situat la limita dintre carpatii orientali si cei
meridionali, reprezentand o arie de discontinuitate structural tectonica cu un sector
mai jos, nivelat (nivelul predeal 1000 m) si cu 3 sectoare distincte:
a. culoarul prahova: intre predeal si comarnic (o succesiune de zone inguste sau
mai largi)

b. clabucetel predealului: intre 1000 si 1200 m muntii garbova, bucegi,


pastravarul si piatra mare
c. culoarul rasnoavei: cu un sector mai ingust cu aspect de chei si unul mai larg
spre depr brasov.

Carpatii meridonali (aplii transilvaniei)


Sunt situati intre valea prahovei la e si valea dunarii la v. Culmile sunt dispuse de la e
la v, fragmentate transversal de culoare de vale. Se disting printr-o masivitate puternica, sunt
atinse cele mai mari alt din tara, vf moldoveanu 2544 m, urmat de vf negoiu 2535 m, vf
mandra 2519 m, vf peleaga 2509 m, vf omu 2505 m.
Predomina formatiunile dure (gnaise, sisturi cristaline, granite) iar la extremitatea
estica si vestica apar calcarele si conglomeratele.
Peisajul este foarte variat cu versanti cu expozitie majoritara nordca sau sudica,
afectati de glaciatiunea cuaternara ce a generat un peisaj alpin cu forme glaciare si
periglaciare (lacuri glaciare, vai glaciare, circuri glaciare, morene, custuri glaciare) cel mai
mare lac fiind bucura iar cel mai adanc zanoaga.
Sunt bine repr suprafetele de nivelare borascu, rauses si gornovita.
Grupa bucegi
Limite: est valea prahovei, sud subcarpatii ialomitei, vest valea dambovitei, nord depr
brasov.
Sunt alc din sisturi cristaline acoperite cu calcare jurasice si conglomerate cretacice.
Sunt delimitati la est si la vest de aliniamente tectonice ce determina o denivelare de
1000 m.
Alt max depaseste 2000 m fiind atinsa in vf omu 2505 m.
Dispunerea culmilor se realizeaza de la n catre s avand aspectul unor sinclinale
suspendate aflate in diferite stadii de eroziune. Au fost afectati de glaciatiunea cuaternara ce
imprima peisajului note caracteristice.
Subdiviziuni:
1. muntii bucegi: sunt alc din calcare, gresii si conglomerate mezozoice. Au aspect de
sinclinal suspendat cu orientare n-s, cu alt mai mari la n si mai mici la s. In partea
estica se observa un relief structural (polite si cueste) dezvoltate pe conglomerate.
Relieful este marcat de turnuri, ciuperci, forme antropomorfe (babele, sfinxul)
organizate intr-un parc natural. In partea vestica apar creste si platouri calcaroase cu
campuri de lapiezuri. Sunt traversati de valea ialomitei care si-a format o serie de
bazinete, chei, forme carstice si lacuri de baraj.
2. masivul leaota: sunt alc din sisturi cristaline, alt max este atinsa in vf leaota 2133 m,
cu aspect de bloc unitar cu calcare pe margini iar in peisaj apare ca un nod orografic
cu culmi dispuse paralel, martori reziduali.
3. culoarul bran-rucar-dragoslavele: are aspect de uluc depresionar inalt situat intre
masivul piatra craiului si muntii iezer la vest si bucegi leaota la est. Este un culoar
suspendat fata de depr brasov, are origini tectonice alc din sisturi cristaline, calcare,
conglomerate, gresii. Relieful este nivelat in trepte si format din urmatoarele sectoare:
a. sectorul de n sectorul branului cu aspect de amfiteatru
b. in partea centrala sectorul giuvala-fundata
c. sectorul dambovitean
4. masivul piatra craiului: este alc din calcare si conglomerate situat intre culoarul rucar
bran-muntii fagaras si muntii iezer la e si valea dambovitei la v. Este un sinclinal

asimetric cu abrupturi calcaroase si grohotisuri in v si cu o suprafata structurala tipica


cu pante mici la e. Alt max este in vf la om 2238 m.
Grupa fagaras:
Caractere generale: repr o creasta alpina unitara marginita spre s se si ne de culmi mai
joase.
Limite:
- la n pod transilvaniei
- la s muscelele argesului
- la e valea dambovitei si valea sinca
- la v valea oltului
are o forma alungita cu dispunere e-v cu o ramura montana mai inalta spre n si masive mai
joase spre s delimitate de un compartiment scufundat axial (culoarul central fagarasan).
Sectorul nordic este alc din sisturi cristaline ce apartin ...... getice pe cand cel sudic
este mai fragmentat.
Creasta fagarasului repr cumpana de ape intre bazinul oltului la n si cel al argesului si
afluentilor acestuia la s.
Subdiviziuni:
1. masivul fagaras: situat in n grupei cu o creasta dispusa e-v . prez vf piramidale de tip
karling, sei inguste (strungi) afectate de glaciatiune cu circuri glaciare complexe,
custuri glaciare, lacuri glaciare (capra, buda etc.). flancul nordic este mai abrupt spre
depr fagaras pe cand cel sudic este prelung avand culmi secundare.
2. muntii tagla: in partea de ne
3. masivul iezerului: este o culme mai inalta, fragmentata si afectata de glaciatiune.
4. culoarul transfagarasan central: este situat intre muntii fagaras la n si masivele
periferice din s. Este format intr-o arie de scufundare intre tara lovistei la v si raul
doamnei la e. Este compartimentat de numeroase culoare si culmi.
5. masivele sudice paralele cu masivul fagaras: situate intre raul doamnei si olt cuprind 3
masive cristaline joase cu dispunere e-v (muntii ghitu, muntii fruntii s cozia alc din
gnaise foarte dure).
6. culoarul oltului: este cuprins la e de muntii fagaras iar la v de muntii parang. Este
situat pe axa oltului, apare ca un defileu cu doua sectoare de ingustare si o arie
depresionara longitudinala culoarul oltului.
a. Primul sector al defileului boita-caineni este situat intre muntii fagaras la e si
muntii lotrului la v. In acest sector vale oltului prezinta o zona de ingustare
(pasul turnul rosu).
b. Al doilea sector este tara lovistei: intre muntii fagaras la ne, muntii coziei la e,
capatanii in sv si lotrului in nv. Directia sectorului este de la v-e si se
suprapune peste o arie de scufundare a fundamentului cristalin sedimentar cu
conglomerate si largita prin eroziune. Marginile sunt delimitate de abrupturi
tectonice de 500-600 m la care se adauga sectoare de terase si bazine.
c. Sectorul al treilea este tot o zona de ingustare intre gura lotrului si cozia
formand astfel defileul de la cozia sau pasul cozia.
!!! de completat cu alte forme de forme glaciare

Grupa parang:
Este situata in partea central vestica a carpatilor meridionali.
Limite:
- la e valea oltului
- la v culoarul mures-strei-jiu
- la n pod transilvaniei
- la s subcarpatii getici
are o forma de patrulater masiv si unitar.
Este limitat fie de arii depresionare (depr cibin, cisnadie), fie de trepte piemontane in nv.
Este alc din sisturi cristaline ce apartin autohtonului danubian (muntii parang si muntii
latoritei) sau care apartin panzei getice in rest.
Pe latura sudica si vestica se intalnesc zone calcaroase, platouri carstice sau gresii si
conglomerate.
Existenta faliilor determina o fragmentare a zonei montane masivele fiind scufundate sau
deplasate lateral fata de cristalinul din parang.
Sunt identificate cele 3 suprafete de nivelare borascu, raul ses, gornovita.
Grupa este fragmentata atat longitudinal de jiul de e cat si transversal de alte rauri cum ar
fi olt, gilord, lotru.
Subdiviziuni:
1.
masivul parang: cu vf parangul mare 2519 m, sunt masivi, compacti reprezentand
principalul nod orografic al grupei. Au fost afectati de glaciatiune: circuri, vai,
lacuri (galcescu), chei (cheile galbenului, oltetului s.a.).
2.
muntii sureanu: sunt situati in nv, alc din sisturi cristaline, acoperite de formatiuni
cretacice sau de calcare, conglomerate, gresii, jurasice. Alt max este in vf lui patru
2130 m. Culmea sureanu este situata in centru, este alc din sisturi cristaline, forme
glaciare, muntii orastie repr o suprafata de nivelare intre 1650 si 1700 m si
platforma luncanilor dezvoltata pe doua nivele de eroziune cu o importanta regiune
carstica. Pestera cioclovina, sura mare, platoul cu doline etc.
3.
muntii cindrel: sunt situati in partea de ne, au aspect triunghiular cu abrupturi mari
spre s si trepte de nivelare spre n. Prezinta circuri glaciare iar alt max este atinsa in
vf cindrel 2244 m.
4.
muntii lotrului: alt max este in vf steflesti 2242 m, sunt alc din sisturi cristaline,
vaile au obarsii glaciare si sunt fragmentati de vai.
5.
muntii latoritei: alc dn sisturi cristaline ce apartin autohtonului danubian.
6.
muntii capatanii: situati in se, alc din sisturi cristaline cu alt max in vf nedeea 2130
m, mai abrupti spre n si cu calcare spre s ce apartin sedimentarului panzei getice.
Important este masivul buila-vanturarita.
7.
culoarul mures-jiu-strei: este situat intre muntii sureanu si parang la e, metaliferi la
n, poiana ruscai, retezat, valcan la v. Se suprapune pe o portiune din valea muresului
dar si din bazinul strei si jiu formata pe o arie de subsidenta cu o evolutie marin
lacustra, erodat si divizat in urma evolutiei retelei hidrografice. Subdiviziuni:
a. culoarul orastie: situat pe valea muresului, este un culoar depresionar larg intre
muntii metaliferi la n si sureanu la s prezentand lunci si terase.
b. Culoarul streiului: s-a format prin adancirea vaii streiului si prezinta terase.
c. Dealurile hunedoarei: sunt la v de culoarul streiului alc din sedimente
paleogene si miocene.
d. Depresiunea hategului: situata intre muntii poiana rusca la v, retezat la s,
sureanu la e, dezvoltata intr-o zona de mare confluenta a raurilor strei, raul
mare si raul barbat, are un aspect plat inconjurat de muncei mai inalti.

e. Depresiunea petrosani: este un bazin tectonic cu imp resurse carbonifere,


traversata de raul de jiu si de v ce au lunci inguste si terase inconjurate de
dealuri, are o forma alungita v-e delimitata prin falii de muntii inalti ce o
inconjoara.
f. Defileul jiului: intre bumbesti si livezeni, este ingust format in sisturi cristaline
intre muntii parang si muntii valcan, peste pasul lainici.
muntii retezat godeanu:
limite: sunt situati in extremitatea v a carpatilor meridionali, la e depr petrosani si
defileul jiului, la v culoarul timis cerna, la n culoarul bistra, depr hateg si pasul poarta de fier a
transilvaniei, la s subcarpatii getici si pod mehedinti.
Grupa este formata din doua compartimente distincte despartite de vaile longitudinale
ale jiului de v si ale cernei.
In partea nordica nv-ica culmile sunt mai inalte peste 2000 m alc din sisturi cristaline
cu aspect compact, masive, insotite de un relief glaciar.
Spre s masivele sunt mai mici 1400-1800 m, acoperite cu o cuvertura calcaroasa cu
aspect de culme (muntii valcani si cernei) sau cu aspect de platou (muntii mehedinti).
Apar frecvente arii endoreice, rare zone depresionare delimitarea masivelor
realizandu-se de-a lungul unor linii tectonice.
Culmile au o dispunere divergenta pornind din nodul orografic godeanu pe directii
rectangulare intre vaile jiului, cernei si raului mare.
Subdiviziuni:
1.
masivul godeanu: are o forma rectangulara, o culme orientata ne-sv iar
inaltimea max in vf gugu 2291 m. Este alc din sisturi cristaline ce apartin
panzei getice iar pe margini apar trene de grohotisuri. Este identificata
suprafata de nivelare borascu pe marginile careia s-a grefat un relief glaciar
cu circuri, lacuri, vai si morene glaciare.
2.
muntii tarcu: sunt localizati in nv grupei intre culoarul bisteri si culoarul
timis-cerna. Sunt alc predominant din sisturi cristaline ce apartin
autohtonului danubian, relieful este asimetric cu 3 vf importante ce alc
culmea principala, vf tarcu 2190 m iar in partea centrala se intalneste vf
muntele mic 1802 m. Sunt prezente supraf de nivelare borascu si raul ses
fragmentate de vai si circuri glaciare.
3.
muntii retezat: sunt cei mai inalti cu vf peleaga 2509 m situati in ne intre
depr hategului la n si valea jiului de v la s. Sunt alc din sisturi cristaline
danubiene si getice, acoperite de o patura calcaroasa. Se observa doua culmi
principale cu vf-uri piramidale despartite de circuri si vai glaciare. se gaseste
cea mai mare densitate a formelor glaciare cu peste 80 de lacuri (bucura,
zanoaga, taul negru). La baza circurilor glaciare se dezvolta forme
ruiniforme si acumulari in blocuri. Intreaga zona este declarata parc national.
4.
muntii valcan: situati intre depr petrosani la n si defileul jiului. Sunt alc din
sisturi cristaline ce apartin autohtonului danubian acoperite de o patura
sedimentara. Alt depasesc 1900 m, versantii nordici sunt mai abrupti iar cei
sudici mai prelungi, dispusi in trepte si fragmentati de vaile ismana, bistrita
s.a.
5.
muntii mehedinti: situati intre valea motrului in ne si valea cernei la v, alc
din sisturi cristaline, granite si calcare mezozoice. Alt max este atinsa in vf
lui stan 1466 m. Se identifica suprafata de nivelare rau ses, se dezvolta

6.

numeroase platouri carstice, depresiuni endoreice, culmi calcaroase si pesteri


(pestera closani).
muntii cernei: delimitati in se de valea cernei iar la v de culoarul timis cerna,
sunt alc din sisturi cristaline apartiand autohtonului danubian si acoperite de
o patura calcaroasa mezozoica. Atat in muntii cernei cat si in muntii
mehedinti se resimt puternice influente submediteraneene, vantul local
austrul, aceste elem influentand biodiversitatea zonei: vegetatie liliac
salbatic, visin turcesc, par argintiu, mojdrean, carpinita, scumpie, alun,
cultura duzilor; fauna broasca testoasa, vipera cu corn, scorpionul si mai
multe specii de pasari.
Carpatii occidentali

Asezare si limite: sunt situati in v tarii si au ca limite la n valea somesului, la e depr


colinara a transilvaniei, depr hateg-orastie si culoarul bistra-timis-cerna.
Caractere generale: evolutia masivelor din carpatii occidentali a fost strans legata de
prezenta bazinului marin din depr panonica (la v) si depr transilvaniei (la e) care erau legate
prin brate de mare (raurile timis, mures si dunarea).
Marea panonica patrundea in aria montana repr de depresiunile almaj, brad, culoarul
ariesului unde a nivelat puternic culmile montane pe anumite aliniamente tectonice dar a si
erodat anumite sectoare, formand bazinete sau a depus sedimente in altele.
Orientarea generala a culmilor este de la n la s, sunt alc dintr-un mozaic petrografic,
prezenta unui fundament cristalin sau ofiolitic strapuns de roci intruzive granitice este prezent
in muntii almaj, bihor, muntele mare dar si de roci vulcanice in muntii vladeasa, metaliferi si
bihor.
Peste aceste structuri se depune o cuvertura sedimentara care formeaza cea mai mare
suprafata calcaroasa din tara in muntii banat, bihor si padurea craiului.
Sunt fragmentati transversal de culoare de vale larg deschise spre v (valea timisului,
valea muresului) care individualizeaza grupele montane. De jur imprejurul muntilor apar o
serie de depresiuni de tip golf iar culmile din partea nordica si vestica au o distributie
tentaculara.
Carpatii occidentali fac parte din categoria muntilor mijlocii sau mici cu aspect de nod
orografic in jurul caruia ariile depresionare si culmile periferice sunt dispuse in trepte mai
mult sau mai putin concentrice.
Relieful este format din structuri complicate cum ar fi panze de sariaj, horsturi,
grabene, vai dispuse pe aliniamente tectonice sau adancite epigenetic in cuvertura sedimentara
ori vulcanica formand culoare depresionare largi (dunarea, timis-cerna, mures), defilee, chei
inguste si lungi (nera timis, caras).
Muntii banatului:
Sunt situati in sudul carpatilor occidentali
Limite: la n culoarul muresului, la e culoarul timis-cerna, la s valea dunarii, la v
dealurile de v.
Aspectele de relief: evolutia din paleogen a fost marcata de strapungerea rocilor
cristaline si sedimentarului de catre intruziunile vulcanice (banatite) pe 3 aliniamente dispuse
n-s.
In miocen fragmentarea se accentueaza si iau nastere o serie de brate de mare (culoarul
timis-cerna, depr almajului) si bazinete (defileul dunarii) determinand astfel o asociere de
horsturi si grabene.

Relieful are o distributie asimetrica, alt mai mari sunt in partea estica in muntii
semenic si scad in trepte spre v.
Reteaua hidrografica este perpendiculara pe structura de la e la v cu vai transversale
inguste ce formeaza chei (nerei, carasului, barzava).
Subdiviziuni:
1. masivele central-estice: au aspectul unor blocuri cristaline acoperite de o cuvertura
mezozoica, sunt masive si mai inalte. Muntii semenic si muntii aninei alc o zona
unitara mai inalta formata din sisturi cristaline (semenic) si sedimentare (aninei).
Direstia de dezvoltare a culmilor este n-s iar dispunerea culmilor repr o succesiune de
sinclinale si anticlinale. In acest sector sunt prezente doua parcuri nationale: semenic
cheile carasului (includ cheile nerei si barzavei) iar la s in zona de contact cu dunarea
parcul national portile de fier.
a. Muntii semenicului: sunt alc din sisturi cristaline getice si delimitati tectonic in
partea e, s si n. Culmea principala are o orientare n-s cu alt max in vf piatra
goznei 1447 m. Aspectul este de munti bloc cu suprafete de nivelare: almaj,
carja-tomnacica si teregova-caras. Muntii prezinta flancuri abrupte fiind
inconjurati de depr caran sebes la n, culoarul timis cerna la e, valea barzavei la
v si valea minisului la s.
b. Muntii aninei: formeaza o treapta mai joasa cu alt de pana la 1000 m alc din
sisturi cristaline si depozite sedimentare paleozoice (conglomerate, gresii,
argile, carbuni) la care se adauga calcarele mezozoice strapunse de intruziuni
banatitice in partea de v. Se identifica in peisaj relieful carstic iar vaile despart
zona in mai multe subunitati. Relieful calcaros a condus la formarea dolinelor,
a cheilor (carasului, nerei) si a peste 900 de pesteri.
c. Culoarele depresionare interne: in jurul muntilor semenic si aninei, de-a lungul
unui sector tectono eroziv exista un compartiment continuu de arii
depresionare. Depresiunea almajului este situata pe cursul nerei si repr un fost
bazin miocen modelat in trepte cu o lunca larga, trepte si dealuri spre n.
Culoarul resitei (depr caras-ezeris) este format dintr-o succesiune de depresiuni
cu aspect de uluc depresionar, a luat nastere prin scufundarea unei portiuni pe o
directie n-s urmata de o sedimentare cu depozite paloniene.
2. masivele periferice sudice si vestice: sunt situate la exteriorul culoarului resitei, a
cheilor nerei si a depr almaj. Apar ca un sistem de blocuri izolate de edificiul semenicaninei prin aliniamente tectonice si de subsidenta. Spre s la contactul cu dunarea sunt
mai masivi, mai extinsi si cu aspect de culmi alungite spre v.
a. Muntii almajului: formeaza impreuna cu muntii semenic cumpana de ape intre
culoarul timis-cerna si raurile din banat. Inaltimea maxima este atinsa in vf
svinecea mare 1224 m. Sunt alc din sisturi cristaline, danubiene si getice cu
intruziuni magmatice, vulcanice si acoperite de o patura sedimentara. Culmile
sunt masive spre n si coboara in trepte spre s.
b. Muntii locvei: sunt situati in sv muntilor banatului. Repr cea mai calda zona
din carpati marcata de trecerea izotermei de 9-11 gC. Inaltimile sunt de aprox
1000 m iar culmile sunt paralele cu dunarea cu aspect de platouri carstificate
cu intruziuni banatritice si de minereuri neferoase. La s se afla depr moldova
veche de origine tectonica.
c. Muntii dognecei: sunt cei mai josi cu directie n-s, alc din sisturi cristaline
getice, depozite mezozoice si intruziuni banatitice. Sunt bogati in resurse de
minereuri feroase si neferoase precum si roci de constructii.
d. Culoarele depresionare periferice: sunt situate la s si e si formeaza doua arii
tectono-erozive:

i. Culoarul dunarii: este situat intre bazias si gura vaii pe o lungime de


135 km fiind cel ma lung defileu din europa. Este alc dintr-o succesiune
de bazinete tectonice si sectoare inguste care taie transversal structura
carpatica formata din sisturi cristaline, intruziuni magmatice si
vulcanice si sedimentre. Cele mai cunoscute sectoare sunt: bazias
cura nerei depr moldova veche, depr liubcova cazanele mari si mici,
bazinul dubova depr ogradena orsova.
ii. Culoarul bistra timis cerna: este cuprins intre pasul poarta de fier a
transilvaniei, golful caransebes, poarta orientala si dunare. Este un
culoar larg cu depresiuni lungi, terase, trepte piemontane despartite de
sectoare inguste ce formeaza mai multe depresiuni: culoarul bistrei,
depr caransebes, depr mehadica si depr orsova.
3. poiana rusca: au ca limite la n culoarul muresului, la e depr cernei, la s culoarul bistrei
si poarta de fier a transilvaniei iar la v dealurile lugojului. Sunt alc din sisturi cristaline
getice cu multe resurse minerale: siderita, magnetit, pirita, cuart, marmura etc. Sunt
formati dintr-o culme centrala orientata nv-se cu alt max in vf pades 1374 m. Spre se,
ne si nv se ramifica o serie de culmi secundare care pornesc radiar despartite de raurile
bega, cerna, dobra.
Muntii apuseni:
Limite: la n depr simleul silvaniei iar in nv valea varcaului, la v dealurile si campia de
v, la e pod transilvaniei iar la s culoarul muresului.
Caracteristici: este o arie montana relativ compacta formata pe nucleul a 3 blocuri
montane cristalino-mezozoice care s-au inaltat de-a lungul unor aliniamente tectonice
(vladeasa, biharia si muntele mare) iar de jur imprejur se desfasoara zone depresionare interne
si culmi periferice.
La n si la v muntii au o desfasurare tentaculara in raport cu masivele inalte formand o
succesiune de horsturi (culmi platouri) si grabene (depresiunile golf). In s si in e culmile sunt
alc din roci vulcanice si sedimentre ce formeaza o bordura continua munita muntii muresului.
Alc petrografica este foarte diferentiata astfel in n apar sisturi cristalin cu intruziuni
granitice ce apartin unui fundamnt continental acoperit de o cuvertura sedimentara,
conglomerate, calcare strapunse de intruziuni vulcanice, la s se evidentiaza rocile bazaltice
apartinand unui fundament oceanic cu aparate vulcanice si curgeri de lava.
Muntii apuseni au fost supusi mai multor perioade de sedimentare, de exondari,
magmatism sa vulcanism.
Refieful are o structura complicata cu mai multe panze de sariaj, compartimentari
locale si subsidente.
Si aici se identifica cele 3 suprafete de nivelare: farcas - carligatele la 1600 1800 m,
maguri marisel la 800 - 1200 m, fenes deva la 400 500 m.
Vaile in muntii apuseni au o distributie radiara spre e si spre v iar de-a lungul lor mai
ales in zonele calcaroase au format chei.
Subdiviziuni:
1. masivele centrale bihor - vladeasa: repr o culme principala masiva cu orientare n-s
intre defileul crisului repede si depresiunea huedin la n si depresiunile brad halmagiu
la s. Spre n si spre v culmile apar suspendate repr cumpana de ape intre bazinul
crisurilor si ariesi.
a. Muntii vladeasa: sunt alc din sisturi cristaline cu alt max in vf vladeasa 1836
m, alc din intruziuni magmatice si vulcanice la care se adauga calcarele in s si
se.

2.

3.

4.

5.

b. Muntii batrana: sunt un platou carstic cu inaltimi de aprox 1000 m, repr cel mai
important carst din romania. In cadrul acestora apar depresiunile inchise, padis,
poiana ponor, pesteri si avene, izbucuri si sectoare de chei (somesul cald,
cheile galbenului).
c. Muntii bihariei: repr compartimentul cel mai inalt cu vf curbatura mare 1848
m. Sunt alc din sisturi cristaline cu benzi din calcar si cu un relief crionival
modelat prin procese de meteorizatie.
d. Muntele gaina: cu alt max in vf gaina 1486 m. Recunoscut pt targul de fete.
Este situat in sudul acestei grupe alc din sisturi cristaline, calcare si prezinta un
relief structural, carstic si rezidual.
masivul central estic gilau muntele mare: repr un edificiu cristalin cu intruziuni
granitice cu o masivitate crescuta si care coboara in trepte spre e si spre n. Culmile
sunt nivelate si apar platforme de eroziune. Masivul gilau prezinta alt de 1300 1400
m, este un masiv cristalin aflat in zona bazinului somesului rece si cald. Masivul
muntele mare depaseste 1800 m, are o distributie de la e la v alc din sisturi cristaline si
granite si desparte bazinul crisului repede de somesul mic si aries.
ariile montane si depresiunile interne: sunt zone care urmaresc marile linii tectonice si
foste zone de subsidenta. Sunt munti inalti, inconjurati de spatii intramontane mai
joase formate din muncei, culoare si arii depresionare.
a. Depresiunea iara: este situata pe un afluent al ariesului
b. Muntii ariesului sunt situati in zona depresiunii campeni si bazinul ariesului cu
inaltimi de pana la 1000 m si sunt formati din munceii albacului, bistrei,
abrudului si ariesului mic. Depresiuni: campeni, abrud, albac horea s.a.
c. Culoarul ariesului: este cuprins intre confluenta ariesului mare si mic pana la
iesirea din campia turzii. S-a format intre sisturile cristaline din muntele mare
si rocile vulcanice din metaliferi si trascau. Prin adancire au aparut mai multe
bazinete si sectoare de ingustari cu aspect de defileu.
d. Muntii detunatelor: repr un compartiment izolat al muntilor metaliferi alc din
flis, intruziuni bazaltice si aparate vulcanice.
e. Depr brad halmagiu: este cea mai mare arie intramontana aflata in bazinul
crisului alb iar curgerile de lava au compartimentat depresiunea in mai multe
bazinete cu aspect de camp: brad tebea, halmagiu si varfurile.
f. Culoarele si defileele din v si n: sunt dispuse pe aliniamente tectonice pe care
s-au format culoare suspendate, vai inguste si adanci:
i. Culoarul cristiorul: este suspendat si face legatura prin pasul varfurile
intre depresiunea halmagiu la s si beius la n.
ii. Valea iadei: este un graban cu mici bazinete sapate in roci vulcanice si
calcar.
iii. Defileul crisului repede: traverseaza n apusenilor si formeaza o serie de
bazinete si sectoare inguste de chei.
muntii periferici ai silvaniei: sunt situati in n muntilor apuseni dincolo de defileul
crisului repede. Apar ca doua culmi periferice formate din sisturi cristaline si acoperite
cu sedimente mezozoice.
a. Muntii mezesului: cu o directie ne-sv, inconjurat de abrupturi structurale si
glacisuri.
b. Muntii plopisului (ses): cu o directie se-nv, alc din structuri cristaline si situati
intre depresiunea simleu si depresiunea vadborod.
muntii periferici ai crisurilor: sunt masive periferice aflate in v muntilor apuseni,
dispusi pe o directie e-v cu aspect de horsturi, alc din sisturi cristaline si depozite
mezozoice.

a. Muntii padurea craiului: situati la n intre crisul repede in n si depresiunea beius


la s, cu numeroase platouri carstice si inaltimi de pana la 1000 m.
b. Masivul codru - moma: avand o directie nv-se si limite la n defileul bozi
soim iar la s depr gurahont. Si aici apar platourile carstice ce urca pana la 1000
m si bogate resurse de ape minerale in statiunea moneasa.
6. muntii periferici ai muresului:
a. muntii zarandului: sunt mai mici cu o directie e-v inconjurati de abrupturi, alc
din roci sedimentare cu vulcanite, cu alt de 700 800 m si doua culmi:
i. masivul highis
ii. masivul drocea
b. muntii metaliferi: sunt o cilme asimetrica cu o directie v-e, alc din roci
vulcanice si sedimentare, cu alt ce urca pana la 1000 m si fragmentati de
afluentii muresului:
i. masivul savarsinului
ii. masivul si culoarul ampoiului
iii. masivul sacarang
iv. depresiunea slatna
c. muntii trascaului: repr o culme calcaroasa, cu alt de pana la 1300 m, cu o
directie n-s, fragmentati de vai transversale si chei (cheile intregalde si ramet),
platouri carstice nivelate, in partea estica se observa klippe calcaroase (coltii
trascaului) iar spre n se observa o prelungire cu aspect de podis unde s-au
format cheile turzii si cheile turenilor.

Subcarpatii moldovei
-

Limite:
la n valea moldovei
la s valea trotusului
la v contactul cu muntii stanisoarei, gosmanu si berzunti
la e culoarul depresionar moldova siret

caracteristici: sunt dispusi de la n la s sub forma unui sir de depresiuni sub montane
inchise de culmi deluroase inalte spre e. S-au format in avanfosa din e carpatilor orientali, prin
depunerea unor depozite de molasa care au fost cutate si exondate in miocen pliocen
superior.
Spre s apar dealuri mai inalte, latimea creste iar depozitel sedimentare acumulate au fost
depuse in cuaternar.
Limita cu muntele se face de-a lungul unei denivelari de 150 250 m, de-a lungul unor
localitati ca vanatori neamt, agapia, piatra neamt, tazlau, moinesti, oituz.
Limita cu podisul moldovei se realizeaza de-a lungul culoarului siretului.
Relieful se prezinta etajat, alt urca pana la 900 m, versantii sunt abrupti, se observa dealuri
si inseuari joase iar datorita structurii litologice geologice sunt afectati si fragmentati de
eroziune.
Deasemenea ariile depresionare sunt dispuse in trepte.

Subdiviziuni:
1.
subcarpatii neamtului: limite la e si la n valea moldovei iar la v muntii stanisoarei.
Caracteristici: sunt alc din depozite miocene cutate, au aspectul unui sir de
depresuni submontane insotiti de culmi si dealuri monoclinale externe. Depresiunea
cea mai mare se formeaza pe bistrita la confluenta cu cracau. Spre e se observa
culmi subcarpatice si dealuri asimetrice intens fragmentate.
a. Depresiunea ozana toplita (depresiunea neamtului): situata pe vaile cu acelasi
nume. Are o directie v-e si este inchisa spre e de dealuri cu inaltimi de 600 m.
b. Culmea plesului: situata in n subcarpatilor si in n depr neamt, s-a format pe un
anticlinal cu flancuri fragmentate, de obarsiile raurilor si torentilor. Alt max
este de 911 m.
c. Depr cracau bistrita: este o arie depresionara mai mare, formata pe raurile
bistrita si cracau si este compartimentata in mai multe golfuri, cu relief dispus
in trepte, cu numeroase sesuri si terase. In cadrul ei deasemenea se observa
intense procese torentiale si alunecari de teren.
d. Culmile corni, margineni si runcu: repr un sir de culmi deluroase ce pot atinge
600 m, despartite de inseuari joase si largi.
2.
subcarpatii trotusului: sunt situati in prelungirea subcarpatilor neamtului avand ca
limite in v muntii berzunti si gosmani, la n depr bistritei, la e culoarul siretului iar la
s valea trotusului si depr casim. Principalele caracteristici: au aspectul unui uluc
depresionar submontan format din depresiunile tazlau casim. Sunt alc din roci
miocene cutate (marne cu gipsuri si gresii), depresiunile sunt inchise spre e de
dealuri: piemontul pancestilor si culmea pietricica. Alt oscileaza de la 300 400 m
in depresiuni la 500 600 in zona deluroasa. Se observa un relief structural tipic, cu
inversiuni de relief si vai inguste. Si in cazul lor putem vorbi de procese de
torentialitate si alunecari de teren.
a. Depr tazlau casim: este o arie submontana aflata la s de valea trotusului, pe
raurile oituz si casim iar partea nordica situata pe tazlau. Compartimentul sudic
este mai extins comparativ cu cel nordic.
b. Culmea pietricica: este fragmentata de afluentii tazlaului si prezinta 3 sectoare
cel din s fiind cel mai inalt atingand 700 m.
c. Piemontul pancestilor: repr o continuare spre s a culmii pietricica fiind alc din
roci moi si nisipuri pliocene, pietrisuri cuaternare, toate inclinand spre se.
Climatul in zona subcarpatilor moldovei este divizat in doua sectoare. In subcarpatii
neamtului pp sunt mai mari, ating 600 700 mm iar var pot sa apara incalziri excesive in
schimb iarna se resimte crivatul iar la s este un sector cu un climat mai bland cu pp mai
scazute de la 550 700 mm, cu temp medii de 9gC.
Se inregistreaza in anotimul primavara averse puternice atunci cand se suprapun cu
topirea zapezilor produc inundatii devastatoare.
Subcarpatii de curbura
Limite: la n valea trotusului si casinului, la v valea dambovitei, la s si la e campia
romana.
Principalele caracteristici:
- s-au format din roci cretacice, paleogene si miocene la contactul cu muntele si
depozite miopliocene, paleogene spre exterior.
- Relieful este dispus sub forma unui sir de dealuri suprapuse unor anticlinale, despartite
de ulucuri depresionare suprapuse pe sinclinali.

Atinge latimea max la 30 km fiind cea mai mare din subcarpati.


Structura geologica este complicata astfel apr structuri paralele cu muntele unde
depozitele cuaternare situate pe rama externa au fost ridicate la aprox 1000 m (magura
odobesti) fie apar structuri mai complexe cu limite neclare dat unor pinteni
paleogeni (valeni si homoraciu) ce au o ispunere oblica si inchid cuvete sedimentare.
Alte structuri sunt dispuse sub forma unor cute diapire ca in subcarpatii prahovei,
puternic fragmentate, inconjurate de depresiuni si culoare de vale.
Procesele geomorfologice actuale au o putrnica extensiune, modelarea reliefului fiind
favorizata de regimul torential.
Climatul prezinta influente din partea ne (iarna patrunde crivatul) iar in s si se se
manifesta efecte feonale. Temperaturile se incadreaza intre 8 si 10 gr la contactul cu
campia si intre 6 si 8 gr la contactul cu zona montana.
Pp 500 600 mm la contactul cu campia, 600 800 mm la contactul cu muntele.

Principalele unit ce formeaza subcarpatii de curbura sunt:


1. subcarpatii vrancei
2. subcarpatii buzaului si prahovei
3. subcarpatii ialomitei si teleajen
subcarpatii vrancei: sunt situati intre trotusi si casin la n si slanicul de buzau in sv. Directia
generala este n-s si ne-sv.limita cu muntele se realizeaza de-a lungul unor bazinete care se
largesc la iesirea raurilor din zona montana. Pe latura externa pantele sunt domoale si
prelungi. Sunt alc din flis paleogen, acoperit de depozite miocene, la contactul cu muntele
structura geologica este cutata si formeaza o arie sinclinala (depresiuni) insotita spre e de
dealuri inalte alc din marne si argile. Pe latura externa se observa structuri monoclinale care
alc un aliniament de bazine depresionare subsecvente si un altul de dealuri externe. Relieful
este fragmentat dat proceselor de torentialitate si alunecari de teren favorizat de rocile moi si
de inaltarea regiunii cu 2 mm/an. intercalatiile de roci dure cu cele moi formeaza un peisaj cu
abrupturi, chei si defilee. Ne aflam intr-o importanta zona seismica.
Subdiviziuni:
1. ulucul depresionar subcarpatic: se afla situat intre muntii vrancei si dealurile interne,
are aspectul unui culor fragmentat de reteaua hidrografica cu largiri, ingustari si
inseuari. Imp sunt depresiunea soveja, depr vrancei care este situata la confluenta
dintre putna, zabala si naruja si depr bisoca neculele situata pe ramnic si pe slanic.
2. dealurile subcarpatice sau dealurile inerne: formeaza un sir de dealuri inalte care
inchid spre e ulucul depresionar. Sunt alc din gresii sau marne cu versanti abrupti si
degradati. Dintre dealuri amintim garbova, dealul ousorul, rachitasul mare, raiutu s.a.
3. depresiuni intracolinare: s-au dezvoltat prin eroziune diferentiala in rocile pliocene
monoclinale intre dealurile interne si cele externe. Depr pralea, racoasa, vidra, mera,
dumitresti si f multe altele.
4. dealurile externe si piemontane: repr cel de al doilea sir de dealuri care s-au format pe
latura externa la contactul cu campia romana ( mateiasu, magura odobesti, deleanu,
blajani, harboca). Toate aceste dealuri s-au format pe structuri monoclinale
pliocencuaternare avand pante lungi care se inclina spre e.
Subcarpatii buzaului: sunt situati de o parte si de alta a raului buzau intre slanic la e, teleajan
si cricovul sarat la v, muntii buzaului prin pinteni homolaciu si valeni la n. Este o regiune
puternic cutata si faliata, reteaua hidrografica fragmenteaza zona transversal formand dealuri
despartite de culoare depresionare. Alt coboara de la 800 m in n la 300 m in s. Sunt alc din flis
paleogen, gresii sau calcare miocene, pietrisuri romaniene la n iar spre s depozite argiloase si

marnoase det structura sinclinala sau inversiuni de relief (depr berca). In acest sector se resimt
cel mai puternic efectele feonale.
Subdiviziuni:
1. dealurile blidisel dalma: culmi anticlinale pe conglomerate ce inchid depresiuni pe
sinclinale cu roci argiloase si frecvente alunecari de teren.
2. dealurile si depr paclelor: sunt formate din cute pliocene largi in care se desfasoara
depr policiori si berca arbanas.
3. culoarul buzaului: este format dintr-o alternanta de sectoare de-a lungul carora s-au
format depresiuni alungite despartite de zone mai inguste (depr patarlagele, depr cislau
si depr parscov).
4. dealurile pripoiului si cetatuii: se gasesc la contactul cu muntii buzaului si inchid depr
drajna chioj.
5. dealurile si depresiunile salciei si laposului: sunt formate pe anticlinale fragmentate de
depresiunile miscov si lapos.
6. delurile istritei: situate la v de buzau, formate pe calcare si gresii sarmatiene, cuprind
dealul istritei propriu-zis de 750 m, dealul cepturei si inchid depresiuni ca sarata,
calugareni s.a.
subcarpatii prahovei: au ca limite la e teleajen si cricovul sarat, la v valea dambovitei, la n
limita cu muntele se realizeaza fara mari denivelari intre depozitele cretacice si flisul
paleogen, la s campia targoviste ploiesti. Sunt alc din depozite paleogene, miopliocene si
cuaternare cutate si faliate (gresii, marne, nisipuri, pietrisuri, tufuri). Dealurile au o dispunere
e-v formate din cute diapire pe anticlinale cu depozite de sare si pungi de petrol. In partea
nordica ating 600 800 m si scad spre s la 300 400 m. Sunt despartite de depresiuni si
fragmentate de vai. Fragmentarea reliefului det si o diversitate bioclimatica cu temp de 8 gr la
n si 1000 de mm pp si 10 gr spre centru si s cu pp de 500 mm/an.
subdiviziuni:
1. sectorul teleajan prahova alc din arii depresionare situate intre 3 aliniamente de
dealuri. La n depr slanic, alunis, brebu si dealul campinitei. In partea centrala dealul
macesu, depr cosmina si valcanesti iar la s depr podeni, mislea, dealul bucovelului s.a.
2. sectorul prahova ialomita este fragmentat si alc din 3 zone deluroase. La n dealurile
talea si bezdead, in partea centrala dealul provitei, dealul sultanului iar la s dealul
filipesti si dealul i depr ocnitei.
3. sectorul ialomita dambovita alc din dealuri cu sectoare nordice si sudice.

Subcarpati getici
Limite: la e valea dambovitei, la v valea motrului, la n carpatii meridionali, la s campia
romana si podisul getic.
Dpdv geologic sunt diferiti fata de celelalte ramuri subcarpatice deoarece s-au format
in depr getica. In acelasi timp ei au fost alipiti de carpati si cutati prin inaintarea placii
moesice spre n.
Sunt alc din roci paleogene intre valsan si bistrita si depozite de molasa mio-pliocene
care vin in contact direct cu masa cristalina a muntilor iezer, fagaras parang sau cu depozitele
mezozoice din muntii valcan si capatanii.
Relieful este dispus sub forma structurilor monoclinale (muscelele) in alternanta cu
cute sinclinale si anticlinale largi (zona gorj).

Limita cu zona montana este dferita in functie de tectonizarea formatiunilor


subcarpatice, astfel intre dambovita si topolog intalnim strate cu structura monoclinala care
incaleca formatiunile cristaline din zona montan.
Trecerea spre zona deluroasa se face lin iar depresiunile din aceste sectoare au luat
nastere prin eroziune diferentiala (campulung, bradet, arefu).
La v de topolog cutele sunt evidente iar la contactul cu muntele apar depresiuni sau
culoare (depr jiblea, calimanesti).
Intre bistrita valcii si motru se gaseste o arie sinclinala larga cu aspect de uluc
depresionar care formeaza depresiunile horezu polovragi novaci.
Alt scad de la e unde se ating 1000 m spre v unde se ating 450 600 m.
Dpdv al climatului se resimt influente sudice, sv-ice si v-ice. In partea nordica temp
sunt de 2-3gr, frecvente inversiuni de temperatura si pp abundente primavara mai ales in v iar
in partea vestica temp 8-9 grC cu doua maxime pluviometrice unul de primavara si altul de
toamna.
Subdiviziuni:
1. muscelele argesului: sunt situate intre dambovita la e si topolog la v, la n contactul
litologic este marcat prin bazine de eroziune diferentiala (depr bradet arefu) sau prin
depresiuni tectono-erozive (campulung). La s contactul se organizeaza cu gruiurile
argesului si platforma cotmeana. S-au format pe roci paleogene si miocene cu
structura monoclinala, despartite de rauri. Dealurile au aspect de muscele cu o
distributie n-s, cu aspect de cuesta la contactul cu muntele unde ating o valoare medie
de 900 m si o inaltime maxima in dealul chiciura 1218 m si culmi mai joase spre s. Au
fost afectati de alunecari de teren, de procese torentiale si alte fenomene. Depresiunile:
a. depresiunile submontane: s-au format prin eroziune diferentiala in gresii si
marne fiind mai mici la contactul cu muntele: depr corbi, bahna, nucsoara,
bradet, arefu, campulung s.a.
b. la s de aceste depresiuni se gasesc culmi submontane formate din roci mai dure
ce ating inaltimi de peste 1000 m: magura matau 1018 m, delul chiciura 1218
m, dealul cioara, ciuha s.a.
c. depresiunile celor 7 muscele: se gasesc in partea centrala a muscelelor
argesului, au aspect de culoar depresionar larg si bogate in resurse de lignit.
d. Muscelele sunt dealuri externe aflate in sudul depr celor 7 muscele, cu inaltimi
mai mici 600 650 m si intens fragmentate: dealul perilor, prislop, pacuraru
s.a.
2. subcarpatii valcii: limite la e valea topologului, la v valea oltetului, la n muntii cozias
si capatanii, la s valea topologului, lunca vatului si marginea pietrisurilor piemontane.
Caracteristici: structura geologica este orientata e-v fiind alc din depozite paleogene
grezoase dispuse monoclinal in n, cutate cu diapire de sare in centru si depozite
pliocene monoclinale in s. Depresiunile s-au format prin eroziune diferentiala,
dealurile au alt de peste 700 m, au o directie n-s, convergente spre valea oltului. La e
de valea olanestilor, culmile au aspect de muscele, iar spre v apar dealurile
subcarpatice propriu-zise. Relieful se prezinta asimetric cu pante si denivelari mari
ceea ce det si o degradare importanta a terenului. Culoarele depresionare prezinta si
acestea pante domoale pe vaile mari cursurile au format lunci si terase. Sunt bogati in
resurse de sare, ape minerale si hidrocarburi. Subunitati:
a. se observa un aliniament tectonic submontan la contactul cu muntele, alc din
depresiuni mai inguste sau ma largi ce sutn traversate perpendicular de raurile
olt, govora si olanesti.
b. Culoarele de vale sunt desprtite de masive deluroase prelungi cu directie
sudica: culoarul berislavesti-calimanesti-olanesti. Este un uluc de origine

tectonica la s de muntele cozia si de munceii olanestilor, cea mai importanta


depresiune este jiglea iar la v de olt culoarul submontan muereasca.
c. Dealurile dintre topolog si olt. Sunt situate in s depr jiblea, orientate n-s cu alt
max de 866 m in vf pintenul lui galben. Spre n dealurile au aspect de grui iar
spre s culmile sunt ma inguste cu inseuari, cu versanti afectati de alunecari de
teren si procese torentiale.
d. Culoarul oltului este o arie depresionara cu lunci si terase larg deschise spre s.
e. Dealurile govorei sunt dealuri joase de aprox 600 m alc din roci friabile, cutate
sau monoclinale, puternic fragmentate si afectate de prabusiri, aunecari,
torentialitate.
f. Depresiunea hurez-polovragi: este un culoar submontan, fragmentat in gruiuri
plate de catre valea bistritei, lunca vatului si cernei.
g. Dealul slatioarei are aspect de cuesta orientat e-v, cu abrupturi structurale spre
n si suprafete structurale spre s. Alt este de 767 m, aceasta magura fiind un
anticlinal faliat si afectat de procese de versant.
3. subcarpatii gorjului: sunt situati intre valea oltetului la e si a motrului la v, in n muntii
parang si valcani iar la s piemontul motrului si oltetului. Subcarpatii gorjului sunt alc
din depozite miopliocene, dealurile si depresiunile corespund sinclinalelor si
anticlinalelor fiind dispuse paralel cu rama montana. Reteaua hidrografica
fragmenteaza intreaga zona formand culoare si bazinete secundare. Relieful este
dispus pe doua siruri continue de depresiuni si dealuri, cu alt max de 614 m. Reteaua
hidrografica este atrasa de axa de subsidenta a jiului unde sunt cele mai mari
depresiuni. In partea sv-ica a zonei se resimt influente submediteraneene care det o
crestere a temperaturilor la 9-10 gC si pp intre 800 si 950 mm. Subdiviziuni:
a. culoarul depresionar subcarpatic: se desfasoara la contactul cu muntele pe
aliniamentul unui sinclinal care det aspectul de uluc depresionar. Alt variaza
intre 250 si 350 m, apar o serie de depresiuni secundare, terase conuri de
aluviuni dintre acestea amintim baia de fier, novaci, bumbesti, runcu, tismana,
padis. Intre depresiuni se observa gruiurile submontane prelungi, bogate in
resurse de ape minerale si de antracit.
b. Dealurile subcarpatice interne: se desfasoara pe un anticlinal cu alt intre 300600 m: dealul bechenilor, dealul carligeilor, dealul targului, humelor, rasovei
s.a.
c. Depresiunile intracolinare: se gasesc in s dealurilor avand si acestea aspctul
unui uluc depresionar intracolinar ce s-a format prin subsidenta cu aspect de
camp si care cuprinde 3 compartimente:
i. Depresiunea campul mare.
ii. Depresiunea targu jiu, este o zona larga cu divagari si zone mlastinoase.
iii. Depresiunile ciuperceni-calnic.
d. dealurile subcarpatice externe: sunt zone mai reduse ca suprafata, cu o
inclinare de la n la s, cu aspect in mare parte de platouri intens fragmentate si
afectate de alunecri de teren. Subdiviziuni:
i. dealul bran 333 m cu aspect de platou
ii. dealurile vartului mai scunde dar mai puternic fragmentate.

Podisul getic
Are ca limite la v podisul mehedinti, la n subcarpatii getici, in e subcarpatii de curbura
si valea dambovitei iar la s campia romana.

Principalele caracteristici: podisul getic repr o unitate de tranzitie care a fost numita
initial unitate de platforma sau colinara iar mai apoi sa fie numit piemontul getic iar in prezent
se numeste podisul getic.
Dpdv geologic podisul getic se suprapune pe doua unitati structurale separate de falia
pericarpatica. Flia urmareste linia localitatilor cu pitesti, filias, turnu severin. I
In n piemontul getic format la inceput in neozoic pe un fundament carpatic, se
suprapune in cea mai mare parte depresiunii getice. Acest sector a fost puternic tectonizat
astfel incat limita dintre podis si subcarpati este aproape insesizabila.
La s tectonizarea scade in intensitate, relieful are caracter monoclinal extinzandu-se
peste platforma valaha unde deosebirea intre piemont si campie devine insesizabila si aici.
Aceasta zona piemontana a fost inaltata mai intai in n de unde lacul s-a retras mai intai
spre s si apoi spre n iar zona a fost intens fragmentata. In holocen are loc retragerea totala spre
s a lacului producandu-se o adancire a vailor iar culmile sunt mai extinse cu aspect de evantai
larg spre campie.
Alt scand de la 700 m n la 100 m s. Vaile sunt largi, luncile bine dezvoltate sau
inguste, fragmentate separand poduri si terase.
Apare un relief structural tipic, monoclinal in n si tabular la s. Modelarea actuala este
intensa cu frecvente alunecari, procese de spalare pe poduri si risc de viituri in luncile raurilor
jiu, olt, dambovita etc.
Climatul se afla sub influenta circulatiei sv-ice, v-ice si ne-ice, cu efecte feonale din
spre podisul mehednti, cu temp de 11gC in s si 9gC la n, pp 700-800 mm in n si 500 mm in s
si influente submediteraneene in partea sv-ica.
Subdiviziuni:
1. podisul strehaiei: intre pod mehedinti, campia olteniei si culoarul tismana-jiu. In
cadrul acestuia identif culoarul depresionar mehedintean, dealurile motrului si pod
balacitei cu aspect tabular.
2. gruiurile jiului aflate intre jiu si gilau.
3. pod oltetului situat intre culoarul jiului i culoarul oltului mai inalt la n pana la 500 m si
cu aspect colinar la s cu ianltimi de 200 300 m.
4. pod cotmenei: este situat intre olt si topolog la v, valea argesului la e, muscelele
argesului la n, campia boianului si a pitestilor la s. Are o inclinare de la n la s cu alt
intre 200 si 500 m.
5. gruiurile argesului sunt situate intre arges si argesel, relieful este mai fragmentat,
gruiurile sunt dispuse paralele cu o structura de cueste si intens afectate de degradare.
6. pod candesti: este situat intre argesel si dambovita, la n muscelel argesului iar la s
campia gavanu burtea. Prezinta aceeasi directie n-s la n urcand pana la 600-700 m iar
la s coboara la 200-300 m.

Podisul moldovei
La e valea prutului, la n granita cu ucraina iar la s campia romana. Podisul moldovei sa format pe parcursul a 3 cicluri de sedimentare: proterozoic superior silurian, mezozoic
cretacic si badenian romanian, devenind uscat incepand din n catre s.
Dpdv geologic au fost diferentiate doua unitati morfo-structurale: platforma
moldoveneasca cu un fundament proterozoic format din gnaise, paragnaise, granite, bazalte si
roci sedimentare. Podisul barladului care a luat nastere pe locul unei depresiuni hercinice
subsidente.
Sedimentarea se continua si in badenian mai ales in partea centrala a podisului
moldovei si se finalizeaza in cuaternar in culoarul siretului, barladului, prutului si depr elan.

In cadrul podisului moldovei relieful are aspectul unor interfluvii cu alt medie de 250
m (podisul sucevei 350 m, pod barladului 250 m, campia moldovei 150 m, pod covurlui 130
m). Alt max este atinsa in dealul ciungi 688 m.
Vaile raurilor sunt adanci, prezinta aprox 7-8 terase, relieful este afectat de procese
modelatoare ce se manifesta sub forma alunecarilor de teren, siroirii, ravenarii sau curgerilor
noroioase.
Principalul tip de relief identificat aici este cel structural cu strate monoclinale ce
inclina spre se (coasta ibanestilor o cuesta tipica cu versanti orientati spre n si vai
subsecvente in cadrul raurilor jijia, prut, moldova, barlad, rasova etc.).
Reteaua hidrografica prezinta un deficit ca urmare a pp scazute si a formatiunilor
sedimentare care permit o mare infiltrare. Exista doua mari bazine siretul si prutul.
Climatul prezinta influente siberiene si baltice in n, cu temp de 8 gC, pp de 600 mm
din care peste 50% sub forma de aversa rezultand o serie de fenomene climatice exceptionale.
In partea sudica climatul capata nuante de excesivitate, temp medii sunt de 10 gC, pp 400-500
mm si se pot atinge temp vara exceptionale peste 40 g la husi si peste 37 g la iasi.
Subunitati:
1. podisul sucevei: este situat intre obcina mare la v, subcarpatii moldovei la s, campia
moldovei la e si granita cu ucraina in n. Relieful in cadrul podisului este dominat de
structura monoclinala, repr prin platouri structurale traversate longitudinal de rauri
care formeaza versanti relativ simetrici. Alt oscileaza intre 250-500 m iar inclinarea se
realizeaza de la v spre e. Este strabatut de raul suceava si afluentii acestuia. Se gaseste
sub influenta maselor de aer scandinavo-baltice.
a. Dealul piemontan ciungi: este situat in v, este alc din argile si nisipuri si atinge
o alt de 688 m.
b. Podisul falticeni: est situat intre moldova si siret avand in n dealul ciungi iar
spre s alt scad la 450-550 m iar in cadrul acestuia identificam:
i. Depresiunea liteni la v
ii. Podisul somuz tatarus in partea de nv.
c. depresiunea radauti: este situata in sectorul mijlociu a raului suceava, in partea
nv-ica a podisului s atinge inaltimi de pana la 350 m.
d. Podisul dragomirnei: este situat intre raul suceava si siret.
e. Culoarul siretului: cu latimi de 10 km si cu terase mai bine dezvoltate in
special in partea de s a podisului.
2. campia moldovei (campia jijiei): prezinta alt medii intre 150 200 m. In partea sa
sudica dar si vestica se observa o denivelare de aprox 200 m prin care este delimitata
de unitatile limitrofe (pod barladului si pod sucevei). Inclinarea campiei se realizeaza
de la nv spre se, este prezent relieful structural ce se prezinta sub forma unor platouri
si a unor culmi rotunjite, se afla sub influenta atat a maselor scandinavo-baltice in n
cat si a celor cu noanta de excesivitate in s iar prutul in perioadele de primavara sau
toamna ce se suprapun fie topirii zapezilor fie pp abundente det o serie de inundatii in
acest sector.
a. Campia jijiei superioare: situata la n, atinge 200-250 m, cu un relief format din
coline alc din argile si nisipuri.
b. Campia jijiei inferioare: este mai joasa, aflata in partea sudica a unitatii si
atinge 100-150 m.
3. podisul barladului: se desfasoara la s de coasta iasilor fiind limitat astfel in n campia
jijiei, e valea prtului, v culoarul siretului iar in s campia romana. Are o structura
monoclinala unde eroziunea a scos in evidenta frecvente fronturi de cuesta mai ales in
partea sa nordica. Inclinarea podisului se face de la n spre s si de la nv spre se, este alc
din argile, marne, nisipuri ce sunt supuse proceselor de modelare, intreaga zona fiind

afectata de alunecari de teren, siroire si curgeri noroioase. Se gaseste sub influenta


climatului de excesivitate cu temp ridicate vara mai ales in partea sudica si afectat de
viscole sub influenta crivatului iarna. Este traversat de o retea hidrografica relativ
bogata formata dn barlad si afluentii acestuia precum si din afluenti ai prutului. Toate
acest rauri au condus la o fragmentare longitudnala a reliefului si un nr relativ de 3-4
terase pe raurile mai mari.
a. Podisul central moldovenesc: se intinde la s de coasta iasilor pana la valea
racova, barlad si lohan. Este alc din gresii si calcare pe care au luat nastere
poduri structurale ce inclina spre s si fronturi de cuesta care inclina spre n.
Podisul socovat, vaslui, racovei, depr barlad si depr husi.
b. Colinele tutovei: ating inaltimi de 300 -400 m si sunt formate din nisipuri,
argile si marne.
c. Dealurile falciului: sunt localizate intre raul barlad si raul elan, in partea de e se
afla depresiunea elanului ce se intinde pana la prut si care este acoperita cu
prundisuri. Relieful este tipic structural cu platouri, cueste si vai subsecvente.
d. Podisul covurlui se afla in partea sv-ica si este alc din nisipuri, pietrisuri, argile
si atinge 300 m.

Dealurile transilvaniei (depresiunea colinara a transilvaniei)


Este situata in partea centrala a tarii.
Limite: sunt de natura complexa in partea estica se realizeaza contactul cu platoul
vulcanic montan, de-a lungul unei denivelari de 250 m intre munti si depr sedimentare. In s si
se gasim muntii persani si depr fagaras sibiu salistea. In partea sv-ica culoarul orastie. In v
muntii apuseni de-a lungul unei structuri complexe si complicate. In nv culmea mesesi si
dealul mare si dealul preluca. In partea de n muntii lapusi, rodnei, bargau si tiblis.
Formarea acestei zone incepe in mezozoic prin aparitia si dezvoltarea unor linii de
fractura profunde care fragmenteaza intreaga masa cristalina a zonei. Miscarile tectonice de la
sf cretacicului si din paleogen fragmenteaza masa cristalina in mai multe subunitati care
sufera de-a lungul timpului mai multe faze de ridicare sau de subsidenta. In urma acestor
evenimente iau nastere o serie de compartimente unele mai ridicate iar altele mai coborate.
Deasupra acestora se depun sedimente de-a lungul ma multor cicluri de sedimentare: in eocen
argile vargate, oligocen nisipuri si calcare grezoase, neogen depozite marine si salmastre si in
badenian au loc transgresiuni sincrone cu eruptiile vulcanice care au dus la aparitia tufului de
dej si a faciesurilor de sare care migreaza spre e sau v.
In schimb in partea centrala apar niste structuri boltite numite domuri din care se
extrag in prezent gazele naturale. La sf sarmatianului se blocheaza legatura cu exteriorul iar in
pontian intreaga depresiune se colmateaza. La toate acestea se adauga ridicarea formatiunilor
de la marginea bazinului cat si presiunile exercitate lateral de catre muntii aflati in ascensiune.
Ca urmare a acestei situatii in bazinul transilvanean au rezultat 3 structuri distincte:
una de domuri, o structura de cute diapire pe laturile vestice si estice si o structura de cute
monoclinale in n, nv si s.
Subdiviziuni:
1. dealurile si depresiunile peritransilvane (piemontane): se desfasoara la contactul cu
carpatii, sunt alc din formatiuni sedimentare diverse, paleogene, miocene si petice
vulcanice. Dealurile sunt cutate diapir si au a structura monoclinala. Relieful este
variat cu depresiuni inchise de interfluvii cu aspect deluros. La contactul cu muntele se
observa glacisul de contact precum si un sistem de terase de marimi diferite.

a. Dealurile si depresiunile din n si e: mai sunt cunoscute sub denumire de


subcarpatii transilvaniei. Repr practic sectoare cutate sub forma de cute
diapire, monoclinale (dealurile nasaudului) sau boltite la contactul cu pod
tarnavelor. Sunt alc din conglomerate, gresii, tufuri vulcanice, argile si marne.
In n gasim dealurile lapusului urmate ma apoi de culmea breaza, dealurile
nasaudului, dealurile bistritei si depresiunile dumitra, budac, sieu si dealurile
sieului.
b. Subcarpatii transilvaniei: sunt situati in partea de e, sunt alc din depozite
miopliocene cutate cu apritii de sare spre zona montana si cu aspect boltit spre
zona de podis. Structura acestora este asemanatoare unui sir continu de dealuri
si depresiuni care se dezvolta in cea mai mare parte in bazinul muresului.
Limita cu muntele este mai greu de identificat, de cele mai multe ori
observandu-se patrunderi spre e pe vaile principale. Principalele depresiuni
submontane sunt: Hoghiz homoroade, Odorheiul secuiesc, Praid sovata,
Valenii de mures toate devoltate pe o structura anticlinala. Ealurile care le
inchid sunt dealuri submontane: magura rez 932, dealurile siclodului 1025 m,
dealul propis 1050 m, dealurile biches 1080 m. Sunt dezvoltate pe anticlinale si
sinclinale unde se mai pastreaza resturi de aglomerate din fostul platou
vulcanic. Depresiuni intra colinare: reghini, magherani atin, baia si rupea.
Acest depresiuni sunt inchise de dealuri externe mai scurte intre 400 si 800 m
cu poduri interfluviale extinse.
Depresiunile peritransilvane sudice
Se desfasoara de la muntii persani (e) la culoarul muresului (v), fiind dominate in s de
versantii cu pante mari ai muntilor fagarasi si cibin iar in n de franturile de cuesta cu care se
termina unitatea de podis: haribaciu si secaselor.
Depr fagaras s-a format prin eroziunea continua a oltului si afluentilor acestuia, are un
relief care cade in trepte spre n la contactul cu muntele atinge 800 m si scade spre s pana la
600 m.
Depr sibiu este incadrata de muntii cibin la s si de dealuri la n si la e. Relieful coboara
in trepte de la s spre n adica de la 650 m panala 500 m.
Depr saliste este o depr suspendata fata de depr sibiului, cele doua fiind separate de o
magura cristalina.
Depr apold are aspectul unui culoar care inclina de la e 500 m spre v 250 m si de la s
450 m catre n 400 m.
Dealurile si depresiunile peritransilvane din v aceste unitati se afla la contactul cu muntii
apuseni si au luat nastere in cuaternar odata cu adancirea muresului care a creeat un culoar
extins precum si ai afluentilor somesului si ariesului care au taiat bazinete depresionare de
contact. Relieful este variat cu glacisuri la contactul cu muntele, martori de eroziune precum
si lunci si terase in lungul vailor principale. Se observa prezenta unui relief structural cu
dealuri cu aspect de cuesta, cu vai subsecvente si frecvente alunecari de teren.
Culoarul depresionar alba iulia-turda se desfasoara in lungul muresului si ariesului inferior,
cuprinde lunci largi si terase foarte extinse.
Dealurile feleacului contin samburi cristalini cu alt ce urca pana la 830 m.
Depr huedin prez inaltimi de 500 600 m si este dominata in partea de e de muntii vladeasa.
A luat nastere in urma adancirii crisului repede si afluentilor acestuia.
Depr almaj agrij este situata intre muntii mesesului la v si dealurile clujului si dejului la e.
Este sculptata in formatiuni variate, paleogene si miocene ceea ce a condus la aparitia unor
forme rezultate in urma eroziunii diferentiale. Versantii depresiunii sunt afectati de alunecari
si torentialitate.

Podisul someselor se afla situat in partea de v avand ca limite muntii gilau la s, in nv dealurile
de v iar in ne culmea breaza. Podisul are un fundament cristalin fragmentat in blocuri cu
pozitie verticala deasupra carora s-a depus o patura sedimentara. Podisul este alc dintr-un
relief structural tipic cu fronturi de cuesta dezvoltate pe gresii si conglomerate la s, tufuri
vulcanice in partea centrala si calcare la n. Se observa platouri structurale, vai cu chei
epigenetice, bazinete depresionare si un relief petrografic dezvoltat pe calcare (forma
specifice exocarstului). In cadrul acestui podis identif mai multe subdiviziuni:
a. podisul boiului: alt intre 400-500 m, structura monoclinala predominant calcaroasa pe
care s-au dezvoltat forme de relief carstice de tip lapiezuri, doline, pesteri si chei.
b. Dealurile ciceului: sunt delimitate de culmea breaza la n si culoarul somesului la s. Alt
scad de la 700 m in n la 500 m in s. Sunt alc din tufuri vulcanice, argile si marne.
Structura reliefului este una cutata mai ales in extremitatile estice si vestice.
c. Dealurile dejului: sunt delimitate la n de somes si au o importanta deosebita prin larga
desfasurare a orizontului de tufuri vulcanice de dej. Alt urca pana la 600 m si sunt
fragmentate radiar de catre rau.
d. Dealurile clujului: au o structura monoclinala, alc din calcare paleogene, marne si
argile la s si tufuri vulcanice la n si la e. Alt urca pana la 600 m.
e. Culoarul someselor: este o unitate joasa care separa pod someselor de campia
trnsilvaniei si cuprinde urmatoarele sectoare:
i. culoarul somesului mic intre gilau si dej cu terase extinse dezvoltate
bilateral
ii. culoarul somesului mare in aval de beclean
iii. culoarul somesului in prelungirea celorlalte spre v.
Campia transilvaniei are o pozitie relativ centrala fiind limitata de culoarele vailor somesului
mic si somesului mare la n si a muresului la s. Termenul de campie este folosit doar dat
utilizarii sale agricole in realitate peisajul fiind deluros, dealurile fiind alc din roci
sedimentare, argile, nisipuri si tufuri vulcanice. Fundamentul campiei este cristalin dispus in
blocuri ce se gasesc la adancimi tot mai mari spre s. Patura sedimentara este cutata, dispusa
sub forma de domuri in partea centrala si sudica si sub forma de cute diapire pe laturile
nordice si estice. Alt urca pana la 600 m, vaile sunt orientate catre mures si catre somes, au
lunci largi si una, doua terase. In cadrul campiei identificam doua subunitati mai importante:
a. dealurile fizesului: o unitate mai inalta ce atinge 600 m, cu o structura de domuri in
partea centrala si sudica, afectate de alunecari de teren
b. dealurile salmasului in partea sudica cu o structura de dom, cu alt de pana la 500 m si
degradate prin torentialitate si alunecari.
Podisul tarnavelor repr cea mai extinsa unitate a zonei transilvanene, cu o intindere de la
mures in n si pana la depr pericarpatice in s. Relieful are aspect de podis cu inaltimi mai mari
in e de pana la 650 m si ma mici in v de 300 400 m. Relieful este dispus sub forma unor
interfluvii separate de culoare de vale, orientate de la e catre v. Versantii sunt intens degradati
de alunecari si torentialitate.
a. dealurile tarnavei mici: desfasurate intre mures si tarnava mare, au un fundament
cristalin acoperit de o patura sedimentara formata din argile, marne, nisipuri si tufuri
vulcanice. Structura reliefului este una cu domuri in partea centrala si de e si sub
forma de cute diapire pe latura vestica. Culoarele de vale sunt largi, orientate ne-sv
(mures si cele doua tarnave) si au intre 6 si 8 terase precum si lunci extinse. Inaltimea
este de 700 m la e si 450 m la v. Spre n versantii sunt prelungi, domoli sau abrupti
catre s. Din nou sunt prezente procesele de versant (torentialitatea, siroirea, curgerile
noroioase si alunecarile de teren).

b. Podisul hartibaciului: este situat intre tarnava mare, olt si cibin. Are o structura de dom
sau monoclinala, atinge 800 m alt cu un relief structural pitic si afectat de alunecari de
teren.
c. Podisul secaselor: situat in partea de sv intre mures si tarnava, cu o structura cutata sau
monoclinala, cu dealuri scunde intre 400 si 450 m, cu frecvente alunecari de teren
favorizate de roca si de lipsa vegetatiei iar raurile mures si tarnava au pana la 8 terase
si lunci foarte extinse.
Dealurile de v
Sunt situate in partea de v a tarii. Au ca limite la n valea somesului, la s nera, la e carpatii
occidentali si la v campia de v.
Repr o treapta de tranzitie intre muntii din e (muntii maramuresului si bucovinei, muntii
apuseni si banatului) si campia de v.
Se desfasoara pe directie n-s avand o latime intre 5 si 30 km cu intreruperi in dreptul muntilor
zaran si locvei.
Au aspectul unor dealuri piemontane joase iar miscarile neogene au dus la ridicari si coborari
inegale ale blocurilor cristaline carpatice rezultand astfel o structura de horsturi si grabene.
Grabenele au condus la aparitia depresiunilor de tip golf cu depozite de molasa, argilonisipoase separate de horsturi, alc din roci cristaline, calcaroase si alte structuri.
Pe alocuri apar si maguri dezvoltate pe roci eruptive neogene atat la contactul cu muntele
unde ating 500-600 m, cat si la contactul cu campia unde ating intre 150 250 m.
Vaile sunt largi, au sapat culoare intracolinare ducand la formarea depr intracolinare, in
general este prezent un relief structural si petrografic pe maguri cristaline (simleu si codru),
eruptive pleasa din depresiunea zarand si calcaroase in depresiunea beius.
Intreaga zona se gaseste sub influenta climatului temperat cu o circulatie vestica oceanica, cu
pp bogate 600 800 mm, cu temp intre 8 si 10 gC si cu predominanta vanturilor de v.
Dpdv al vegetatiei se incadreaza in etajul deluros cu paduri de foioase in care predomina
stejarul, artarul, fagul, ulmul iar la partea inferioaraintra in contact cu silvostepa.
Subdiviziuni:
1. dealurile silvaniei: sunt situate intre somes si barcau, au un fundament cristalin
cu un ansamblu de microhorsturi unde eroziunea diferentiala a scos la
suprafata maguri si culmi cu versanti abrupti. Depresiunile sunt mici la
contactul cu muntele si mari pe culoarele vailor principale crasna si barcau. In
cadrul acestei unit identif: colinele mesesului si plopisului, depr barcau, depr
crasnei si dealurile crasnei si depr zalau.
2. dealurile crisurilor: se desfasoara intre barcau la n si crisul alb la s, au alt intre
200 250 m, o dezvoltare sinuasa, se gesesc la baza culmilor montane cu o
limita mai greu de identificat si pe alocuri cu o structura asemanatoare
muntilor. Subdiviziuni: dealurile oradei, dealurile codrului si depresiunile
gurahont, beius, zarand, depr de tip golf care delimiteaza atat unit deluroase cat
si cele montane patrunzand adanc spre interiorul zonelor muntoase. Sunt
traversate de crisuri.
3. dealurile banatului: au o extindere mai mare spre v si spre n muntilor
banatului, cu aspect de platou, cu inaltimi de pana la 300 m, alt max 350 m in
special in dealurile dezvoltate pe structura cristalina sau eruptiva. Trecerea spre
campie se face lin si aproape insesizabil. Inclinarea este de la e la v si de la n
spre s. Cele mai imp subunitati sunt: dealurile lipovei, depr lugojului, dealurile
buziasului, dealurile poganisului si dealurile oravitei.

Podisul dobrogei
Limite: in partea se a tarii intre dunare si mare, la n se afla falia sf gheorghe, la v
dunarea, la e marea neagra iar in s granita cu bulgaria.
Formarea podisului incepe din s cand in timpul orogenezei careliene se exondeaza
primul uscat si se dezvolta geosinclinale in partea centrala si nordica a podisului.
Orogeneza baicaliana exondeaza mai apoi dobrogea centrala formata din gnaise
granitice in partea de s si sisturi verzi in partea centrala.
Orogeneza hercinica det cutarea stratelor pe directia nv-se rezultand astfel mase
granitice in muntii macin care duc la aparitia a 3 subunitati: macin in nv, tulcea (un bazin
sedimentar cu depuneri de gresii, conglomerate si calcare) si babadag cu conglomerate si
calcare cutate intr-un amplu sinclinor. Ulterior unitatile devin rigide cunoscand 3 cicluri de
sedimentare in dobrogea de s, in paleozoic cu cuartite si gnaise, jurasic badenian cu
carbonatite si in paleogen calcare cu numuliti, marne si nisipuri.
In dobrogea centrla sunt doua cicluri de sedimentare unul in jurasic cu calcare s unul in
cretacic cu faciesuri litorale.
In dobrogea de n sunt aceleasi cicluri sedimentare dar efectele acestora au fost resimtite
doar in partea estica si sudica.
Dpdv petrografic sunt prezente rocile cristaline, sisturile argiloase, cuartitele, calcarele si
magmatitele granitice. In partea de s placa sarmatiala este acoperita de loess.
Relieful prez o alt medie de 125 m, cu un max in culmea pricopanu, vf tutuiatu 467 m,
relieful de tip structural cu vai pe sinclinale (luncavita, slava), vai pe anticlinale, vai pe
contact litologic (peceneaga, fantana mare), depresiuni anticlinale, depresiuni tectonice
(nalbant, cerna-mircea voda) la care se adauga un relief pe calcare de tip endo si exocart fosil
(valea mangaliei, vederoasa, movile).
In relief mai pot fi identificati martori de eroziune rotunjiti pe roci vulcanice si culmi
alungite.
Subdiviziuni:
1.
dobrogea de n are ca limite la v si n lunca dunarii, la e delta
dunarii iar in s linia de falie peceneaga-camena. Relieful initial a fost
peneplenizat apoi reinaltat mai mult in partea de v si puternic fragmentat. In
acest sector se ating cele mai mari inaltimi in muntii macin cu 4 vf de peste
400 m. Muntii macin sunt alc din formatiuni paleozoice cu desfasurare nv-se
iar sub influenta climatului arid a luat nastere un relief rezidual cu o scoarta de
alterare groasa si culmi rotunjite. In partea centrala culmea pricopanului este
inconjurata pe laturile e si v de unitati mai joase. Podisul niculitel se gaseste la
contactul cu depresiunea nalbant alc din roci vulcanice, diabaze, granite, dar si
din roci sedimenatre, calcare si gresii. Dealurile turlcei sunt situate in nv
dobrogei pe o directie de la v la e cu ianltimi de pana la 180 m formate din roci
sedimentare si vulcanice iar relieful contine insalberguri si pediment. Podisul
babadag este situat in s dobrogei de n intre dunare si lacul razim, apare ca un
sinclinoriu cu numeroase cute secundare ce formeaza un relief structural. Sunt
prez insalberguri si pedimente dar si un relief dezvoltat pe roci calcaroase. Alt
sa este mai mare de 400 m in v si ajunge la 30 40 m in se.
2.
podisul dobrogei centrale este situat intre faliile peceneaga camena la n si
topalu tasaul la s. Este alc din sisturi verzi la care se adauga o patura
sedimentara alc din conglomerate calcaroase. Relieful est format din poduri
interfluviale largi, cu alt de la 100 pana la 350 m, vaile au o distributie radiara
spre mare si dunare unde i-au nastere bazinete depresionare de contact. Martori
de eroziune care formeaza insalberguri. De-a lungul dunarii apar nivele de
eroziune dar si in zona marii si de-a lungul vaii carasu la care se adauga un

3.

endo si exocarst in sectorul topalu-stupina. In partea nv gasim pod daieniharsova cu doua terase de abraziune. La fel si pod istriei tot cu doua trepte de
abraziune mai joase.
pod dobrogei de s se desfasoara la s de falia topalu-tasaul, se suprapune peste
un cristalin preterozoic la care se mai adauga calcare sarmatiene si cretacice,
acoperite de un strat gros de loess. Miscarile neotectonice ridica mai mult
sectorul sv pana la 200 m unde vaile au caracter antecedent iar fragmentarea
este mai accentuata. Interfluviile sunt plate, obarsiile vailor sunt evazate iar in
aval se adancesc formand canioane in loess. Reteaua de vai are un caracter
intermitent, au o directie spre v, nv si e, cele care ajung la dunare se termina
prin limane fluviatile iar cele din spre mare prin lagune sau limane fluviomaritime. Relieful a fost afectat de eroziunea torentiala la care se mai adauga
formele de sufoziune, tasare, alunecarile de teren si formele de relief endo si
exocarstice. In partea estica relieful este afectat de procesele marine de
abraziune la care se adauga tasarea si spalarea in suprafata. Podisul medgidiei
are cea mai mare desfasurare inaltini intre 80 si 100 de m, un relief cu aspect
de podis in n si aspect deluros spre dunare si valea carasu, loessul are o
grosime mare favorizand procesele de sufoziune, tasare, torentialitate, siroire.
Podisul oltinei este situat in partea de sv, are inaltimi de pana la 180 m,
puternic fragmentat, cu vai inguste, relieful se dezvolta pe calcare sarmatiene
deasupra carora s-a depus un strat de loess de grosimi variabile. Raurile
formeaza la varsare limane iar influentele submedteraneene det o diversitate a
faunei si vegetatiei locale (visinul turcesc, artarul tataresc, parul argintiu, liliac,
mojdrean, carpinita, iasomie etc.). podisul cobadin este situat in partea central
sudica, atinge alt de pana la 180 m, relieful are aspect de podis dezvoltat pe
calcar cu depresiuni carstice, cea mai cunoscuta fiind depresiunea negru voda.
Podisul mangaliei este o unitate joasa sub 50 de m, dezvoltat pe platourile
calcaroase sarmatiene acoperite cu loess. In acest sector vaile sunt scurte si se
termina prin limane fluvio-marine iar relieful spre zona litorala este alc atat din
zone inalte de faleza cat si din zone joase cu plaje mai inguste sau mai late.

Campia romana
Asezare si limite: este situata in s tarii si repr 19,5% din suprafata tarii. Fiind practic a
doua reg ca intindere dupa carpati. Limitele: in partea de v, s si e dunarea in partea de n pod
getic, subcarpatii de curbura si pod moldovei.
Evolutia paleogeografica si geologica: relieful campiei romane este rezultatul unui
proces morfogenetic complex, rolul cel mai important avandu-l aportul de sedimente carpatice
aduse de carte rauri. Este una dinte cele mai tinere unitati de relief de pe teritoriul tarii. S-a
format intr-o arie depresionara cuprinsa intre orogenul carpatic si platforma moesica.
La inceputul paleozoicului se identif un uscat dezvoltat spre e si in dobrogea de s intens
peneplenizat care nivela soclul precambrian considerat dprept fundament al campiei romane.
In tipul orogenezelor din carbonifer pernian, in partea nv a campiei se depun sedimente
care fosilizeaza peneplenul. In pliocenul superior continua sedimentarea cu aparitia la zi in
lungul vailor a sedimentelor levantinului prez si in lungul dunarii. In cuaternar se
definitiveaza relieful campiei romane, la inceput depunandu-se pietrisurile de candesti si
fratesti iar mai apoi are loc o retragere a lacului pleistocen spre n si ne urmat de o perioada de
depuneri eoliene.
Loessul are o larga raspandire fiind important in procesul de solificare iar deasupra lor
se depun nisipurile fine sub forma de dune.

Relieful: este cea mai mare campie a tarii cu alt de paste 300 m la contactul cu dealurile
si podisurile din n si scad sub 20 m spre lunca si baltile dunarii. Inclinarea generala este de la
n spre s si de la v spre e. Reteaua hidrografica curge in partea vestica pe directia n-s iar pe
masura ce ne indreptam spre e, spre zona de subsidenta capata directii noi nv-se, v-e si chiar
se curbeaza spre n.
Relieful este format din campuri intinse intrerupte de vai, cu lunci largi insotite de
zavoaie. Raurile au un nr redus de terase, cele mai multe inregistrandu-se de-a lungul dunarii,
sunt prezente crovurile, lacurile de crov, sufoziunea, tasarea si dunle de nisip, pe terasele
dunarii, oltului, jiului, dreapta ialomitei, a buzaului, calmatuiului si stanga siretului.
Dpdv al climatului pe teritoriul campiei romane se identifica mai multe nuante climatice
incepand de la cea temperat-continentala tipica in partea v, temperat-continentala de tranzitie
in partea centrala la temperat-continental excesiva cu nuante de ariditate in partea e. Sunt prez
doua izoterme, izoterma de 11g ce se desfasoara de-a lungul luncii dunarii si izoterma de 10g
aflata in n campiei romane la contactul cu pod moldovei, subcarpatii de curbura si pod getic.
Temperaturile medii ale iernii sunt de -2 -3 gC in luna ianuarie iar cele ale verii 22 23
gC. Tot in campia romana a fost atinsa si temp max absoluta de 44,5gC. Pp sunt cuprinse intre
450 si 500 mm, usor mai scazute spre e, fenomenele extreme inregistrate sunt seceta, nr cel
mai ridicat de zile cu viscol din romania, vanturile (baltaretul, suhoveiurile care afecteaza
solurile lipsite de vegetatie producand o eroziune puternica a solurilor traista goala).
Principalele tipuri si subtipuri de campii: