Sunteți pe pagina 1din 1

Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanul Ancutei, personajul sau narator fiind

Neculai Isac. Naratiunea la persoana I focalizeaza doua planuri de narare: reprezentarea evenimentelor
traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor prin perspectiva maturitatii (timpul naratiunii).
Povestea are la baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma,
o poveste de dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand Neculai duce vinuri in tinutul Sucevei face
popas la Hanul Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, surprinde un grup de tigani care se
scaldau si este intampinat de unul dintre ei, Hasanache, si o tanara de optsprezece ani, Marga, care il
cucereste pe barbat prin frumusetea ei, desi Hasanache spune despre ea ca e doar o fata proasta.
Impresionat de fata, Isac le da celor doi cate un ban de argint, iar a doua zi fata il va intampina pe barbat
la han, aratandu-i papucii pe care si i-a cumparat cu banutul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fantana
dintre plopi, unde isi promit o noua intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, dupa
un timp de sovaiala din partea fetei, desi stie ca va fi ucisa pentru asta, Marga ii va marturisi lui Neculai
ca tiganii au trimis-o sa il ademeneasca pe barbat la fantana dintre plopi pentru a-l putea jefui si omori. In
urma acestor vorbe, barbatul isi incaleca calul si fuge, insa o prajina aruncata de urmaritorii lui ii scoate
un ochi. In final, impreuna cu niste insotitori de la han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi, iar
urmele proaspete de sange din jurul fantanii il fac sa realizeze ca Marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat
in fantana.
Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legatura
dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior
este conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-l
ucida. Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasate
de pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut-o
salva pe Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.
Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul
de fata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul
prezent, de catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se
contureaza un portret fizic si personajului Marga.