Sunteți pe pagina 1din 4

Moara cu noroc

Ioan Slavici
Relatia dintre doua personaje
Ana si Ghita
Motto Acel amestec de bine si de rau ce se afla la oamenii adevarati G calinescu
Moara cu Noroc este o nuvela psihologica, realista care surprinde destinul
tragic al unei familii, al unui personaj dezumanizat de patima banului si a razbunarii, pe
fundalul vietii sociale din a doua jumatate a sec IXI. Opera literara a fost inclusa alaturi
de celelalte nuvele ale lui Slavici in volumul Nuvele din popor aparut in anul 1881,
fiind o nuvela cu subiect de roman(G. Calinescu) prin simetrie, prin structura si prin
valorile morale continute.
Tema este cea a familiei traditionale din lumea patriarhala subordonata temei
destinului, fiind dusa sub semnul dramei comunicarii. Aceasta nuvela reuseste sa
proiecteze in prim-plan tipul omului avid, insetat de bani, el trecand printr-un intreg
proces de dezumanizare.
Actiunea nuvelei se structureaza in jurul conflictului interior prin surprinderea
framantarilor personajului Ghita, care oscileaza intre ipostaza sa de om cinstit si moral si
patima pentru bani, intre patima pentru bani si dragostea pentru familie, pentru Ana si
dorinta de razbunare. Conflictul exterior dintre Ghita si Lica se reflecta in constiinta
personajului principal prin pierderea increderii in sine fapt ce afecteaza grav releatiile
sale de familie.
Spatiul de desfasurare a actiunii este unul real, transilvanean, aproape nativ, in
zona comunei Siria, fapt indicat de secventele discriptive de la inceputul cap al II lea de
la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini.
Timpul desfasurarii actiuni este a doua jumatate a sec al IXI lea, moment al
aparitiei si dezvoltarii relatiilor capitaliste, iar ca moment temporal concret este dupa Sf.
Gheorghe abia trecusera doar cateva luni dupa Sfantul Gheorghe.
Subiectul este simplu, concentrat si surprinde conflictul ireconciliabil . Desi
conflictul exterior se reflecta in constiinta personajului nu se poate vorbi despre doua
planuri narative, ci doar despre unul singur care se ramifica pe doua coordonate,
pluralitatea planurilor narative fiind specifica romanului. Evenimentele sunt inlantuite
temporal si cauzal, fapt care confera textului veridicitate. Nuvela este organizata in XVII
capitole si surprinde o actiune incadarata din punct de vedere compozitional intre
replicile fataliste ale batranei soacre a lui Ghita Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci
daca-I vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Firul epic linear fara
planuri paralele, surprinde o actiune gradata desfasurata prin continue acumulari si
izbucniri de tensiune epica(momente de tensiune acumulata treptat care izbucnesc
succesiv, nu se dezamorseaza ci se acumuleaza pana la momentul de maxima tensiune).
Compozitional formula traditionala a genului este respectata prin organizarea
subiectului pe momente ale actiunii:

-expozitiunea- situatia initiala a familiei lui Ghita, mutarea la Moara cu Noroc,


momentele de bucurie petrecute in familie odata cu reabilitarea financiara a acesteiacapitolele I si II;
- intriga- situatia dificila reprezentata de aparitia elementului perturbator
reprezentat de Lica Samadaul- cap al III lea;
- desfasurarea actiunii- acumularea conflictelor si a tensiunilor- cap IV si XV;
- punctul culminant fiind rezolvarea situatiei dificile(moartea protagonistilor)- cap
XVI;
- deznodamantul- revvenirea la situatia initiala(ca incheiere necesara, unica
varianta posibila pentru pastrarea simetriei textului)-cap XVII.
Incipitul nuvelei are statut de prolog si surprinde relatiile din familia cizamarului
Ghita, personajul principal. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea
drumului. Simbolistica initiala a drumului se completeaza in final cu sugestia drumului
vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu Noroc: Apoi ea lua copii si pleca
mai departe.
Personajul ce sta in centrul actiunii nuvelei este Ghita. Acesta este casatorit cu
Ana, impreuna cu care are un copil si locuieste cu soacra sa. La inceput carciumarul este
un ins energic cu gustul risculu si al aventurii. El hotaraste schimarea, luarea in arenda a
carciumii de la Moara cu noroc. Ghita este capul familiei si incearca sa o conduca spre
bunastare. Atata timp cat se dovedeste un om de actiune, mobil , cu initiativa lucrurile
merg bine, carciuma aduce profit iar familia traieste in armonie. Ghita este un om harnic,
bun meserias, bland si cumsecade. El doreste sa agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze
vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor. Aspiratia lui este
fireasca si nu-I depaseste puterile. Mai mult decat atat, Ghita este un sot afectuos si un
tata iubitor, isi ocroteste familia si principala sa preocupare este aceea de a o sti hranita si
lipsita de griji.
Ana, personajul feminin principal din Moara cu Noroc, este sotia lui Ghita,
mama copiilor sai, in familie ea intruchipand duiosia, tandretea si caldura. Portretul sau
fizic realizat de autor la inceputul nuvelei: Ana era tanara si frumoasa, Ana era
frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa contureaza un model de frumusete
feminina si precizeaza, poate, punctul de la care porneste tragedia vietii ei. In viziunea
eticii sanatoase, ea, se cutremura la aparitia lui Lica Samadaul si-l priveste oarecum
speriata de barbatia infatisarii lui. Mai tarziu ii spune lui Ghita ca Lica i s-a parut
oarecum fioros la fata. Treptat insa, cuprinsa de vraja si misterul ce-l invalui pe noul
venit, Ana simte admiratie fata de Lica Samadaul. In prezentarea evolutiei Anei, Slavici
se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine. La inceput, impinsa de sotul ei,
apoi din dorinta de a-l recastiga pe Ghita prin gelozie si dupa aceea din placere si
razbunare, Ana va cadea in pacat. Sfarsitul Anei este tragic. Ea cade ucisa de sotul sau in
timp ce simtindu-l pe Samadaul aproape tipa dezmierdata, ii musca man si isi infige
ghearele in obrazul lui. Aceste ultime zvacniri ale eroinei sugereaza totul- ura si
dispretul pentru sotul nedemn, setea de razbunare si patima pentru Lica, regretul
infiorotaor pentru propriile pacate, constiinta vinovatiei si in acelasi timp a nevinovatiei.
La inceput familia este fericita pentru ca este unitain tot ceea ce face. Batrana
soacra fiind garantul ordinii morale. La inceput ea avea un ginere harnic, o fata
norocoasa, doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut

cu bine iar Ghita privea la Ana, Ana privea la el si amandoi priveau la cei doi copilasi,
caci doi erau acum, iar batrana privea la catespatru.
Intre Ana si Ghita exista puternica legatura a casatorieie, ei traind o viata
patriarhala conduca de un destin implacabil, amandoi fiind pedepsiti pentru dorintele lor
imorale. Prima scena semnificativa, prezinta si inceputul involutiei relatiei lor si se
petrece in mintea lui Ghita , cand, dupa conversatia cu Lica Smadaul isi simte pentru
prima oara familia ca pe o povara. Ghita intaia oara in viata lui ar fi dorit sa n-aiba
nevasta si copii ca sa poata zice: Prea putin imi pasa!, el se schimba se facu tot mai
ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu
hohot incat iti venea sa te sperii de ele iar schimbarea lui Ghita a declansat si
schimbarea relatiei dintre cei doi. Reactia femeii este motivata de atitudinea sotului De
cand se imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa si Ana se simtea tot mai
parasita. La randul sau si Ghita se simtea singur si parasit, Ana pe care o privea cu
atat drag inainte, incetul cu incetul se instrainase de el si nu mai era vesela ca inainte,
cand se aflau impreuna. Ghita insusi o indeamna pe Ana sa joace cu Lica: Joaca muiere,
parca are sa-ti ia ceva din frumusete? desi fierbea in el cand ii vedea fata strabatuta de
placerea jocului.
In timp ce lipsa de comunicare ii instraineaza pe cei doi in mod gradual, la
sarbatorile Pastelui, Ghita, gelos si turbat de manie cand o vede pe Ana cu Lica prinsi in
jocul dragoste, vrea sa se razbune. De la coplicitatea la crima pana la savarsire ei nu a
mai rams decat un singur pas. El o arunca pe Ana drept momeala in cursa in care vrea sa-l
atraga pe Lica si in cele din urma o va ucide din disperarea unui om care nu mai are
nimic de pierdut. La randul sau si Ghita va fi ucis de Raut, la comda lui Lica Samadaul,
reintors intre timp la Moara cu Noroc.Astfel, relatia lor se incheie in mod tragic iar
nuvela se finalizeaza de altfel cu replica batranei soacre, ce concentreaza conceptia
fatalista despre viata omului: Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost dat.
Personajul principal, Ghita este caracterizat in nuvela de catre naratorul obiectiv
ce isi lasa peronajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare consemnandu-le
gesturile, limbajul prezentand relatiile dintre ele si prin mijloace de investigatii
psihologice. Complexitatea personajului impune variate mijloace, autorul impletind cu
maiestrie caracterizarea directa cu cea indirecta. Din prima categorie scriitorul utilizeaza
frecvent autocaracterizarea. In special in momentele de criza sufleteasca Ghita simte
nevoia de a se autodefini, de a-si descoperi slabiciunile Da isi zise el intr-un tarziu sunt
un om fara suflet: n-ar fi trebuit sa plec de acasa fara a-I spune ei in ce treaba plec..
Astfel, autocaracteriazarea se face in mod sententios cinstea e sila pe care le-o faci
oamenilor rai de a te socoti un om intre oameni. Eu nu pot sili pe nimeni sa nu le zica
copiilor acestora ~Tatal vostru e un ticalos!~. Din aceasta categorie a caracterizarii
directe, remarcam portretul moral al lui Ghita schitat de alte personaje. Lica ii spune lui
Ghita ca este om de nadeje Tu esti om Ghita, om cu multa ura in supfletul tau..daca
te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Pentru Ana, schimbarea
lui Ghita ocazioneaza aprecieri severe: Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa.
Dintre mijloacele de caracterizare indirecat esentiala in definirea profilului moral
al lui Ghita sunt comportamentul si relatiile cu Lica si cu Ana. Din amble perspective
primeste o motivatie din interior, pentru ca asa cum s-a observat, evolutia personajului
este determinata de evenimente dar si de meandrele unei constiinte cu manifestari

imprevizibile. Prins in reteaua unor relatii complicate , orgolios dar si cu slabiciuni, Ghita
intruchipeaza ipostaza unui om biruit de patima devastatatoare ilustrata de catre scriitor in
mod obiectiv si cu o stapanire convingatoare a resurselor artistice.
Si Ana are un destin tragic, cu toate ca ea intruchipeaza in familie duiosia,
candoarea, inocena. Portretul ei fizic este redat in mod direct de catre narator prin
intermediul unor adjective cu valoare de epitet Ana era frageda si subtirica. Protejata
mai intai de mama, apoi de sot , Ana traieste ca intr-un clopot de sticla, de aceea la
aparitia lui Lica, ea se cutremura oarecum speriata de barbatia infatisarii lui.
Caracterizarea indirecta se constituie treptat din gesturile, , faptele si gandurile
personjului. Ea incerca sa-I patrunda gandurile lui Ghita si sa-l ajute insa acesta o
instraineaza. Jicnita de lipsa de incredere a sotului sau ea spera ca ii va starni gelozia asa
ca ii acorda din ce in ce mai multa atentie lui Lica. Dezgustata de lasitatea sotulu care o
lasa singura n casa cu Lica si pleaca la Ineu aceasta uita de moravuri si se daruieste lui
Lica intr-un semn de razbunare disperata. In mod inevitabil Ana sfarseste tragic,
injunghiata de Ghita, caruia-I striga cu disperare ca nu vrea sa moara. Ultimile zvacniri
ale eroinei sugereaza totul: ura, dispretul pentru sotul nedemn, setea de razbunare, dar si
patima neostoita pentru Lica, constiina vinovatiei si in acelasi timp a nevinovatiei
(Pompiliu Mircea).
Relatia dintre cele doua personaje sta sub semnul tragicului, deoarece echilibrul si
fericirea se transforma in crima si moarte, armonia cuplului fiind macinata la moara
carciuma, care nu se dovedeste a fi cu noroc ci dimpotriva un loc al pierzaniei si al
degradarii morale. Nuvela lui Slavici impresioneaza prin constructia discursului narativ,
viabilitatea creatiei fiind determinata de caracterul ei realist si de intentia moralizataore a
autorului. (Pentru ca sa fie frumos un ucru trebuie sa fie inainte de toate bun si
adevarat)
George Calinescu afirma ca nuvela Moara cu Noroc este o opera remarcabila.