Homeopatia este o form a medicinei alternative, n care medicii trateaz

pacienii cu preparate foarte diluate despre care se crede c provoc oameniilor

sntoi simptome similare cu cele prezentate de ctre pacient. Comunitatea
tiinific din Marea Britanie consider homeopatia la fel de eficace ca un placebo.
Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de
Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si
legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este
recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.
Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea
compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica
care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie
homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in
aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant
este si faptul ca homeopatii spun ca "homeopatia nu lucreaza statistic".
Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi
tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza
pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman,
precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.
Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit
homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut
intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun.
Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip newage-ist (orientale).
Intrucat diversele tendinte terapeutice inglobate in notiunea de homeoterapie
au ca unic punct comun administrarea de medicamente preparate prin tehnica
homeopata diluari succesive si dinamizare este foarte important sa definim corect
si sa intelegem ce este un medicament homeopatic: ce contine,mecanisme de
actiune, domeniu de eficienta, efecte secundare si eventuale contraindicatii,
inactivare, antidotare si nu numai. Pentru ca un medicament sa poata fi numit
medicament homeopatic este determinant modul de fabricatie si nu principiile de

prescriere. Fabricarea acestor medicamente respecta criteriile farmaco-galenice

definite de farmacopeele legale si de directivele oficiale in vigoare ale Uniunii
Europene. Daca in farmacopraxia alopata vorbim despre concentratii si cantitati, in
cea homeopata vorbim despre dilutii si dinamizari; raporturile standard cele mai
utilizate in farmacopei sunt:

1:10 dilutii decimale: D, DH, X

1:100 dilutii centezimale: CH

1:50000 dilutii Q sau L

Compusii activi care constituie punctul de plecare al dilutiilor homeopatice pot

proveni din cele patru regnuri-animal, vegetal,mineral si de sinteza, sub forma fizica
de tincturi mama sau triturate.Conditiile pe care trebuie sa le satisfaca diferitele
categorii de materie prima se gasesc in farmacopeile homeopate; tinctura mama se
poate prepara din planta intreaga sau din anumite parti ale plantei, din planta
proaspata sau din planta uscata; se fac referiri si la perioada de recoltare a plantelor.
Substantele anorganice si organice- minerale, saruri,acizi,substante de sinteza, se
supun dinamizarii dupa ce au fost dizolvate intr-o solutie alcoolica sau amestecate cu
lactoza pudra. Remediile de origine animala se prepara pornind de la insecte,par de
animale, secretii etc., respectand anumite reguli de igiena. Aceleasi reguli de igiena
se aplica si sarcodelor in fabricarea carora se utilizeaza organe, tesuturi, produsi
biologici animalieri in timp ce pentru preparea nosodelor folosim produse patogene
de origine umana sau animala. Farmacopeea impune sterilizarea primelor dilutii in
conditii de control a streritatii.
Teoria homeopatiei a fost dezvoltat de medicul saxon Samuel
Hahnemann (17551843), enunat n 1796 i extins n 1810 n lucrarea Organon
der Heilkunst (Organon-ul artei de a vindeca), n urma experimentelor pe oameni
sntoi cu substane diferite, care au indus simptome asemntoare cu simptomele
prezentate de bolnavi.
Homeopatia este o ramur a medicinei alternative care se ocup cu tratamentul bolilor prin stimularea capacitii de vindecare a organismului precum i cu prevenirea apariiei afeciunilor la cei predispui. Homeopatia abordeaz omul ca ntreg,

ncercnd s trateze innd cont de acest ntreg i de evolu ia sa dinamic. Vindecarea este conceput n homeopatie ca o restaurare rapid, blnd i permanent a
sntii prin anihilarea bolii n toat extinderea sa. Esen a homeopatiei este
principiul similitudinii. Acest principiu poate fi sintetizat n formula similia similibus
curantur (asemnrile sunt vindecate prin mijloace asemntoare), fiind cunoscut
nc de pe vremea lui Hipocrate. De altfel, el a fost un adept al acestui principiu.
Principiul similitudinii postuleaz faptul c totalitatea simptomelor i semnelor de
boal prezente la un pacient pot fi vindecate de o substan capabil s produc
simptome similare unei persoane sntoase. Doar principiul similitudinii este cel care
caracterizeaz aceast modalitate terapeutic, diferen iind-o de alte metode.
n prezent homeopatia are o larg rspndire pe plan mondial i este
practicat n cadru legal, organizat n mod oficial, de ctre medici cu drept de
practic, n 17 ri i n mod curent n peste 80 de ri, iar n Romnia este recunoscut de Ministerul Sntii i practicat oficial numai de medici cu pregtire
postuniversitar de specialitate.
Nici observaiile, nici fundamentarea nu ndeplinesc condi iile minime pentru a
fi considerate tiinifice. Aa-numitele experimente patogenetice ( provinguri) fcute
de homeopai nu au nicio legtur cu afeciunile care ar trebui tratate, se realizeaz
cu o alt diluie, i sunt oricum extrem de subiective. Testele tiin ifice (folosind
metoda dublului orb, binecunoscut pentru probitatea ei) au artat c tratamentele
homeopatice au acelai efect cu placebo.
Doctrina homeopat - legea similitudinii - recomand un remediu care, ca
substan administrat n doz subponderal unui subiect sntos, ar produce un set
similar de simptome cu cele care se regsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este
administrat uzual ntr-o concentraie extrem de sczut, preparat printr-o procedur
numit potenare, care se presupune c ar imprima dilu iei mai mult putere
terapeutic.
Pentru acest proces nu exist o explicaie satisfctoare, fiind doar o
rmi pseudotiinific din epoca alchimiei, cnd noiunile de germeni
sau molecule nu erau cunoscute sau nelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui
Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Whler, 1828) au adus lmuriri mai clare.

O soluie att de diluat cum e o doz homeopatic nu mai con ine nici mcar
o molecul din substana iniial dincolo de diluia 11 centesimal, deci nu mai poate
avea efecte terapeutice. Actualmente proponen ii homeopatiei au emis ipoteza
existenei unei memorii a apei, dei nici acest fenomen nu se bucur nici de suport
teoretic, nici de confirmare practic.
Remediile homeopate sunt substane diluate i dinamizate prescrise dup
legea similitudinii n doze de obicei infinitezimale. Farmacopeea francez define te
medicamentele homeopate ca preparate obinute prin metoda dilu iilor succesive.
Dintre formele cele mai des ntlnite sunt:

Tincturile primare
Soluiile
Soluiile oftalmice
Soluiile injectabile
Unguentele
Supozitoarele
Trituraiile
Tabletele
Globulele
Tincturile primare se definesc ca preparate lichide extractive rezultate din

amestecarea sucului proaspt presat din plante cu alcool sau prin extracie din
plante, pri de plante proaspete sau uscate.
Soluiile sunt preparate obinute prin dizolvarea substan elor medicamentoase
n solveni adecvai. n funcie de solventul utilizat la preparare pot fi apoase sau
hidroalcoolice.
De obicei, acestea se prezint sub form de granule ce se administreaz
sublingual n anumite momente ale zilei (dimineaa, la prnz i seara). Se iau la o or
dup ce s-a mncat, iar dup ce s-au topit, se ateapt o alt jumtate de or pentru
a pune alte alimente pe limb. Mai exist fiole cu remedii lichide care se
administreaz la fel ca i granulele, tablete, creme, geluri etc.
Printre cele mai utilizate remedii se numr Arnica, Silica, Rhus
Toxicodendron, Thuya, Belladonna, Solidago. Prepararea remediilor are n vedere un
proces de potenare care nseamn c substana original este diluat n alcool sau
n ap distilat dup care se scutur de cteva ori. Numrul de diluii este nscris pe

etichet: cu ct valoarea acestuia este mai mare, cu att este mai diluat.
Pentru bolile grave, precum cancerul, tuberculoza sau lupusul, exist
prescripia izopatic ce presupune administrarea unui remediu elaborat chiar cu o
secreie de la pacient (snge, saliv etc.). Totui, reinei c nu se recomand
ntreruperea tratamentului alopat n cazul bolilor grave, pentru c homeopatia nu
trateaz tumori, boli neurologice sau care necesit tratament chirurgical, ns poate fi
asociat unei cure medicamentoase convenionale pentru a reduce efectele adverse
ale acesteia.

De asemenea, nu poate vindeca ntotdeauna boli cronice cu care pacientul s-a

luptat o via, ns i poate ameliora starea de sntate i n timp poate ajuta la
diminuarea numrului de medicamente pe care trebuie s le ia.
Remediile homeopate se prepar prin diluri succesive ale ingredientului activ
(de obicei pan la punctul n care acesta nu se regseste n solu ia final). Unit ile
de msur folosite sunt:

C; Scara C a fost creat de Hahnemann i fiecare nivel reprezint un factor de

diluare egal cu 100; de exemplu 2C nseamn ca o unitate din ingredientul
activ se regseste in 10000 de unitati de solu ie. Hahnemann a recomandat
30C pentru majoritatea remediilor (ceea ce reprezint un factor de diluare de
1060). Comparativ, 12C este aproximativ echivalent cu concentratia unei solu ii
obinute prin diluarea unui varf de sare ntr-o cantitate de ap egala cu cea din
oceanul Atlantic. In practic, concentraii de 200C (folosite spre exemplu
in Oscillococcinum - un remediu homeopat des folosit pentru grip) nu sunt
neobisnuite (200C reprezinta o molecul ingredient activ in 10 400molecule de

soluie; ca punct de referin - universul are 10 80 atomi)

D (sau X); reprezint o scara zecimal (fiecare nivel corespunde unui factor
de diluare egal cu 10)
Diluiile homeopatice nu au niciun efect direct (dincolo de efectul placebo), dar

tratamentul homeopat poate fi periculos din cauza tenta iei de a evita tratamentul
medical real, mai eficace. De exemplu, actria olandez de succes Sylvia Millecam a

murit de cancer, la 45 de ani, la doi ani de la diagnostic, din cauza op iunii de a apela
la un tratament alternativ n locul celui medical. ntr-un caz mai recent, o feti de 9
luni care suferea de eczem a contractat mai multe infecii prin pielea iritat i a murit
de septicemie i malnutriie, nefiind tratat medical pentru eczem deoarece prinii
au ales s nu o duc la spital i s-i administreze numai remedii homeopate (tatl ei
fiind homeopat i lector universitar de homeopatie).
Studiul homeopatiei a fost recompensat de oamenii de tiin cu dou "premii"
Ig Nobel (ignoble inseamn n limba englez njositor, ruinos), o distincie
umoristic, parodie a premiilor Nobel, acordat anual nainte de acestea, pentru
realizri care nu pot sau nu trebuie s mai fie reproduse. Ele i-au revenit chimistului
francez Jacques Benveniste, pentru cercetri privind memoria apei (acordate n 1991
i 1998).
Preedintele Consiliului tiinific al Japoniei, Ichiro Kanazawa, a declarat c
tratamentele homeopatice sunt clar fr temei. Comisia pentru tiin i Tehnologie
din Camera Comunelor, Marea Britanie a declarat urmtoarele: "Explica iile de ce
homeopatia ar funciona nu sunt, tiinific, plauzibile". n anul 2010, autoritile
britanice au cheltuit 4 milioane de lire sterline pe tratamente homeopate
recomandate pacienilor, ca alternativ la medicamente. Guvernul a oferit fonduri
pentru 5 spitale homeopate. n prezent, unele din acestea au fost nchise, scrie The
Guardian.

Scoala Postliceala Sanitara Carol Davila Blaj

Anul I

Homeopatia
Eleva: Damian Adelina Damaris
Prof.: Budasca Viorica

2015