Sylvia plath oglinda

Sunt de argint i limpede. Nu am prejudeci.

Oriice vd nghit pe dat
Aa cum e, ne-nceoat de dragoste sau repulsie.
Nu sunt crud, ci doar sincer,
Ochiul rectangular al unui zeu mrunt.
Aproape tot timpul contemplu peretele din fa.
Este roz, cu picele. L-am privit att de mult
C-l cred o parte din inima mea. Dar el plpie.
Feele i ntunericul ne despart mereu.

Acum sunt un lac. O femeie se apleac spre mine,

Cutndu-se n ale mele adncuri.
Apoi se ntoarce spre mincinoasele alea, luna ori lumnrile.
i vd spatele i-l reflect credincioas.
Ea m rspltete cu lacrimi i cu agitaia minilor.
Sunt important pentru ea. Se duce i vine.
n fiecare diminea faa ei nlocuiete ntunericul.
A necat n mine o fat, iar din mine se ridic zi dup zi
Ctre ea o btrn ca un pete hidos.