Sunteți pe pagina 1din 3

Psihoterapia de grup

Studiile sociologice, antropologice si psihologice cu privire la grupurile umane au aratat ca


notiunea de grup ca forma de tratament si schimbare are origini indepartate, grupul fiind o trecere de
la tratamentul trupului (soma) la tratamentul psihicului (psyche). Pentru ca un grup sa fie terapeutic, el
trebuie sa vizeze schimbarea si sa creeze un cadru cu reguli precise care vor insoti participantii si
terapeutul pe toata durata sa.
Terapeutul va avea rolul de a pastra functionarea si echilibrul grupului, si de a mentine o
atmosfera care sa favorizeze comunicarea.
De asemenea, un grup este terapeutic in masura in care permite unui subiect sa-si exprime
emotiile si trairile si ii furnizeaza un feedback fata de acestea, dandu-i, astfel, sentimentul ca nu este
singur, ca trairile lui au fost la un moment dat si trarile celorlalti si ca este acceptat. Acest lucru
creeaza premisele cresterii stimei de sine si speranta in recuperare si imbunatatirea vietii lui
emotionale.
Ce este terapia de grup?
Terapia de grup este o modalitate terapeutica de sine statatoare, in care 7-10 persoane se
intalnesc saptamanal, sub indrumarea unui lider de grup, de obicei, un psiholog cu pregatire in terapia
de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participantilor (depresie,
anxietate, bulimie, divort, alcoolism, dependenta de droguri, dificultati interpersonale, abuz fizic si
sexual, decesul partenerului, etc.).
In cadrul procesului de grup se produc o serie de fenomene care pot stimula sau obstructiona
evolutia terapeutica. Primii care au descris cu precizie existenta anumitor factori terapeutici sunt
Corsini si Rosenberg (1955). Foulkes a descris, la randul sau, cativa factori care sunt specifici mai
degraba "analizei de grup", iar Bloch si Crouch au efectuat un studiu critic pe marginea factorilor
propusi de diversi autori. Insa cel care descrie cu cea mai mare precizie factorii terapeutici implicati in
ameliorarea psihologica este Irvin Yalom (1983), autorul celei mai populare carti despre terapia de
grup ("Teoria si practica psihoterapiei de grup").
In randurile care urmeaza sunt prezentati, nu neaparat in ordinea importantei lor, cei unsprezece
factori terapeutici:
Inducerea sperantei
Speranta are o dimensiune personala, flexibila si se redefineste, se ajusteaza fiecarui membru al
grupului, indiferent de punctul in care acesta se afla in evolutia sa terapeutica.
De aceea, terapeutii trebuie sa aminteasca, periodic, progresele realizate de fiecare membru al
grupului pentru a creste convingerea si increderea in efectele pozitive ale terapiei de grup. De
asemenea, cercetarile au aratat ca este de o importanta vitala ca terapeutii sa creada in ei insisi,
precum si in eficacitatea grupului lor.
Universalitatea
Multi oameni, din cauza izolarii sociale severe, au un sentiment acut al unicitatii propriei suferinte si
experiente, insa, in cadrul terapiei de grup vor descoperi ca ceea ce ne aseamana este mult mai
consistent decat ceea ce ne separa si ne diferentiaza. In cadrul sesiunii de grup, membrii isi
impartasesc experiente si sentimentele proprii, descoperind, astfel, ca nevoile si problemele lor nu
sunt singulare, acest fapt avand drept beneficii eliminarea sentimentului de izolare, validarea
experientelor personale si cresterea stimei de sine.
Informarea
Desi nu este, in mod strict, parte a procesului psihoterapeutic, informarea se dovedeste a fi foarte
utila pentru fiecare client. De obicei, acesta prefera sa afle informatii, despre tratament sau despre
accesul la servicii, nu atat de la terapeut cat de la ceilalti membrii ai grupului. Informarea include
instruirea didactica referitoare la anumite conditii, sfaturi si sugestii din partea terapeutului sau a
celorlalti membri ai grupului. Uneori, procesul educational este implicit, membrii grupului invatand,
direct din activitatea grupului, despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificatia unor
simptome si metode de a le face fata, despre viata psihica in general.
Altruismul
Grupul este cadrul in care membrii se pot ajuta reciproc, iar experienta de a fi capabil sa oferi
celuilalt ceva creste stima de sine si faciliteaza dezvoltarea unor abilitati interpersonale de
comunicare, precum si a unor modalitati adecvate de adaptare. Iar oamenii se pot ajuta, unii pe altii,
ascultandu-se, oferind sfaturi, incurajandu-se reciproc, impartasind cu ceilalti experientele lor, uneori,
numai simpla prezenta lipsita de criticism si prejudecati putand avea un dublu efect benefic.

Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine


Terapeutul va ajuta membrii grupului sa inteleaga impactul experientelor din copilarie asupra
personalitatii lor si, astfel, membrii grupului vor reusi sa evite repetarea inconstienta a modelelor
interactive din trecut in cadrul relatiilor interpersonale actuale.
Imbunatatirea aptitudinilor de socializare
Un grup terapeutic este, inainte de toate, un grup social, in care mai multi indivizi interactioneaza,
respectand niste norme. Spre deosebire insa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva (de
exemplu, grupul colegilor de munca), grupul terapeutic are niste reguli clar stabilite de la inceput,
menite a facilita interactiunea onesta, iar cea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea de
feedback constructiv.
Comportamentul imitativ
Unul din principiile de baza ale terapiei de grup enunta ca individul este afectat de sistemul, de
mediul in care functioneaza, traieste. Se spune, adesea, despre copii ca ii imita pe adulti, insa nu se
aminteste ca si adultii invata prin imitatie. In cadrul terapiei de grup, unicul mod prin care membrii pot
sa-si dezvolte abilitatile sociale este prin intermediul procesului de modelare, de observare si de
imitare a terapeutului si a celorlalti membrii ai grupului, prin impartasirea sentimentelor personale,
exprimarea temerilor si suportul celorlati.
Invatarea interpersonala
In terapia de grup, oamenii descopera modul in care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti,
constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si invata sa relationeze, intr-un mod mai realist si
mai echilibrat, in care avantajele si dezavantajele relationale sunt echitabil distribuite. In plus, fiecare
participant va oferi si va primi feedback, in acest fel reusind sa dobandeasca un nivel ridicat de
autocunoastere.
Coeziunea grupului
Numerosi terapeuti considera ca acesta este principalul factor terapeutic, datorita faptului ca
procesul de dezvoltare al fiecarui individ se poate derula numai intr-un context interpersonal.
Coeziunea grupului nu se refera numai la suportul si incurajarile pe care un membru al grupului le
poate primi din partea celorlalti participanti, ci si la feedback-ul onest pe care il primeste si, in general,
la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul ca "celorlalti le pasa".
Catarsisul
Cand vorbea despre efectul purificator al tragediei antice, Aristotel folosea termenul de catarsis. In
cadrul terapiei de grup, catarsisul consta in eliberarea pacientului de sentimentele negative prin
exprimarea libera si necenzurata a emotiilor. Cand pacientii spun povestea personala in fata unei
audiente suportive, ei se pot elibera de sentimentul de rusine si de vina.
Factorii existentiali
In cadrul terapiei de grup, membrii vor invata ca trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru
propria existenta si, mai ales, sa-si asume consecintele propriilor decizii. Acest factor terapeutic se
refera la intelegerea de catre membrii grupului a unor adevaruri inexorabile si la acceptarea faptului ca
indiferent cat de mult ai incerca sa te apropii de ceilalti esti practic singur, fara a uita, insa, ca unica
fiinta care are libertatea de a da un sens acestei vieti esti chiar tu.
OBIECTIVELE SI PLANIFICAREA UNUI GRUP TERAPEUTIC
In viziunea lui, Irvin Yalom (2008) obiectivele principale ale terapiei de grup sunt urmatoarele:
- autocunoasterea
- dobandirea suportului social
- stabilirea si mentinerea unor relatii interpersonale.
- cresterea bunei dispozitii prin folosirea umorului
- primirea si oferirea sustinerii si feedback-ului
- imbunatatirea relatiilor si comunicarii interpersonale
- experimentarea de noi comportamente
- exprimarea sincera si directa a propriilor sentimente
- intelegerea propriilor ganduri, sentimente si comportamente prin compararea acestora cu tiparele
relationale, exterioare si interioare, din grup
- intelegerea gandurilor, sentimentelor si comportamentelor celorlalti
- cresterea increderii in propria persoana, imbunatatirea imaginii si a stimei de sine
STRUCTURA UNEI SEDINTE DE TERAPIE DE GRUP
Activitatea de deschidere (5-10 minute)

a. Strangerea participantilor
b. Anuntul de inceput al sedintei
c. Optional, activitate de incalzire a grupului
d. Rezumatul sedintelor precedente
e. Prezentarea obiectivului (obiectivelor) sesiunii si informatii despre activitatile care urmeaza sa fie
tinute
Activitatile propriu-zise (30-40 de minute)
a. Descrierea verbala a activitatii
b. Desfasurarea propriu-zisa a activitatii
c. Exprimarea opiniei participantilor referitor la activitate
Activitatea de incheiere (5-10 minute)
a. Feedback rezumativ al terapeutului
b. Optional - feedback al participantilor

S-ar putea să vă placă și