Imagini ale identitii naionale Laureniu Vlad

Romnia i expoziiile universale de la Paris 1867-1937

Cartea a aprut la Editura Meridiane, n 2001, la Bucureti, fiind structurat n 6 capitole,
fiecare avnd mai multe subcapitole.
Capitolul I.
Ideea sau conceptual de expoziie apare iniial n strns legtur cu realitile specifice
secolului al XIX-lea, n principal industrialismul, avnd sensul primar de competiie (binen eles
cu caracter industrial) ntre participani (competiie ntre Frana i Anglia), cu scopul de a
determina dezvoltate i progres economic. Expoziia cu caracter industrial sau economic a trecut
printr-o metamorfoza, devenind o modalitate de

propagare a unor idei, curente, concepte,

ideologii, moduri de via, impunnd-se i criteriul naional. Prin urmare fiecare stat urma s
primeasc un pavilion aparte pentru exponate, aa cum era Rue de Nations n Paris, caracterul
universal sau internaional al unei expoziiei fiind dat de numrul de participani i de calitatea i
cantitatea inventarului expus.
Capitolul II
O prim experien n acest sens pentru Pricipatele Unite s-a manifestat n 1851, cnd
Moldova participat la expoziie alturi de Imperiul Otoman, atunci neexistnd vreo difereniere
ntre exponate, impactul fiind prin urmare unul redus. O schimbare esenial s-a petrecut la cea
de-a doua Expoziie Universal de la Paris inaugurat de Napoleon al III-lea la data de 1.IV.1867
la care au mai fost reprezentate 60 ri, ns Principatelor li s-a acordat de aceast dat un stand
separat. Alexandru Odobescu a fost numit Comisar General, fiind nsrcinat cu organizarea
expoziiei, stngerea exponatelor, transportarea lor la Paris, pregtirea standului, etc. Guvernul a
alocat fonduri speciale pentru acest demers, fiind necesar i implicarea autoritilor locale,
aceasta demonstreaz importana acordat expoziiei de ctre autoriti.
Participarea la expoziie presupunea o miz important, ideea iniial fiind aceea de
prezentare a realitilor locale romneti. Comisarul General, Alexandru Odobescu i-a propus s
expun situaia Romniei ca atare, slab dezvoltat, cu o populaie preponderant rural, dar cu
multe resurse importante i cu un mare potenial de investiii.

n privina imaginii n plan internaional, obiectivul consta n clarificarea situaiei

Principatelor, evidentierea specificului romanesc si inclusiv legitimarea sa. Specificul romanesc
consta de fapt in amestecul dintre caracterul latin al poporului roman si ruralism, inapoierea
tehnologica facand trimitere la vremuri de traditie care sa aminteasca de perioada romana.
Prin urmare principatele erau prezentate ca o insula de latinitate intr-un ocean slav,
raportarea la o civilizatie superioara fiind ceva esential, facandu-se apel la un stereotip la moda
din acea perioada, anume cel al cetatii asediate, poporul roman conturandu-se ca un aparator al
civilizatiei. Principatele trebuiau sa se prezinte sub o forma coerenta, cu o identitate aparte si cu
perspective clare, apelul la originile nobile ale poporului roman. Demonstrarea latinitatii urma sa
se realizeze, pe langa probele lingvistice, cu vestigii arheologice din perioada romana. Cu toate
acestea piesa de rezistenta din colectia de antichitati a constituito tezaurul de la Pietroasa,
descoperit chiar de Al. Odobescu, tezaurul facand impresie in Occident. (imprumutat la un
muzeu din Londea).
Chiar daca autoritatile si-au propus in primul rand sa demonstreze latinitatea romanilor
prin prezentarea de antichitati romane, acest fapt nu a avut un succes notabil, mult mai bine
reprezentata fiind apartenenta la aria culturala bizantina, prin imaginile bisericilor Curtea de
Arges si Ttrei Ierarhi. De asemeni se incerca crearea unei continuitati intre perioada romana si
cea bizantina, caracteristica evului mediu, apartenenta la aceste doua arii civilizationale oferind
legitimitate in plan european. Prin urmare, era vizata apropierea unui patrimoniu cultural al unor
civilizatii de referinta, cea romana si cea bizantina.
Simboluri identitare in plan European erau atat biserica cat si religia crestin-ortodoxa,
ambele legate de culturala bizantina, principatele considerandu-se drept continuatori ai unei
traditii de prestigiu.
Perioada fanariota a fost intentionat neglijata in prezentarea expozitiei, consideranda-se
ca valorile acestei perioade nu sunt veridice si demne pentru a reprezenta imaginea romanilor.
De asemeni nu se face apel la trecutul glorios al principatelor din perioada medieval,
victoriile importante ale voievozilor romani, Stefan cel Mare, Petru Rares, Mircea, Alexandru,
Matei Basarab, Vasile Lupu, fiind expusi drept reprezentanti ai culturii cultura: ctitori de biserici
si manastiri, in timp ce Mihai Viteazul era un simbol national al unitatii romanilor.
O importanta deosebita a fost acordata taranului roman, considerat purtator al traditiei si
civilizatiei stravechi.

Per total principatele nu au reusit sa impresioneze in mod concret la aceasta expozitiei

decat cu mici exceptii, ramand in continuare in acea nebuloasa pe care occidentalii nu reuseau sa
o patrunda, dar cateva progrese sau observat, mai ales in publicatiile din perioada si a parerilor
exprimate de persoaneje importante, oameni de stat, artisti, intelectuali, etc.
Capitolul III.
Expozitia organizata la Paris in 1889, dorea sa celebreze centenarul Revolitiei Franceze,
incarcatura ideological a evenimentului fiind una deosebita. Din acest motiv, multe state Europe
au refuzat participarea la nivel oficial, printre care si Romania, insa la nivel neoficial au
participat numeroase delegatii straine, printul George Bibescu fiind cel care a intretinut demersul
din partea romaniei, avand mai multe dispute cu Dimitrie Butculescu.
Bineinteles a urmat aceleasi probleme specifice si expozitiei anterioare, legate de
strangerea de exponate, trasportarea lor, selectarea lor, dar cea mai grava problema era cea legata
de fonduri, deoarece statul roman a refuzat finantarea participarii, prin urmare sau realizat cateva
strangeri de fonduri.
In linii mari, din punct de vedere propagandistic, s-au urmarit aceleasi obiective ca la
participarea precedenat, anume prezentarea Romaniei ca atare, subdezvoltata, dar cu resurse de
subsol semnificative, si cu un potential de dezvoltare si investitii, fiind invocata de asemenea
identitatea poporului roman in raport cu oceanul slav, identitate legitimata de traditia romana si
bizantina.
Fatada pavilionului romanesc imbina elemente de natura religioasa cu motive
reprezentative ale identitatii nationale, toate acestea fiind dublate de specificul rural.
Restaurantul romanesc si lautarii au constuit o componenta de atractie a pavilionului romanesc,
dar in acelasi timp argument nivelul la care se afla Romania. Aceasta maniera de expunere a
starnit reactii dure in tara, insa si opinii pozitive.
Dar care era imaginea romaniei in plan European? Printul Ge Bibescu afirma ca Romania
era cel mai occidental stat din Balcani, idee argumentata de organizarea politica si
administrativa, de moravuri, de indentitatea nationala legitimate de traditiile bizantina si romana.
De aceasta data s-a facut apel la trectul glorios, eroic a romaniei, reprezentat de succesele
militare trecute sau recente, Razboiul de Independenta. Nu a fost prezentata familia regala, din
anumite considerente.

Cu toate eforturile depuse, perspective asupra romaniei nu s-a schimbat cu mult, nivelul
fiind aceal al unui stat ce apartinea mai mult orientului decat occidentului, inapoiat tehnologic, si
prea putin cunoscut prin prisma culturii si identitatii romanesti.
Capitolul IV
Anul 1900 marca trecerea de la un secol la altul, de aceea expozitia s-a desfasurat sub
amprenta bilantului secolului si se dorea a fi o sinteza a veacului precedent si o introducere in
cel urmator.
Principalele personalitati care s-au preocupat de expozitie din partea romaniei au fost
Petru Poni si Dimitrie C. Ollanescu, miza participarii fiind cam aceeasi, fiind urmarite interesele
economice, politice, insotite de propagarea imaginii nationale.
Nici de aceasta data nu au lipsit datele statistice cu privire la Romania, inglobate in
diverse cataloage si brosuri, in acesta gasindu-se si elemente representative ale specificului
cultural romanesc.
De aceasta data este introdusa o ideea noua in prezentarea identitatii romanesti, anume
cea a dinastie regala, dorindu-se fondarea unei continuitati de la domnitorii din evul mediu si din
perioada moderna la familia regala al carui reprezentant era Carol I. Prin urmare asistam la o
prezentare a familiei dinastice din Romania, moment fara precedent, avand in vedere faptul ca la
expozitia centenarului participarea a fost una neoficiala, iar orgoliul printului Bibescu au
estompat introducerea acestui element devenit de acum identitar pentru Romania.
De aceasta data s-a incercat o combinatie intre trecutul glorios, eroic si traditia artistica,
elementele de baza fiind arhitectura religioasa reprezentata de monumente
A fost rezervat un sector aparte petrolului romanesc,

interesul economic si pentru

atragerea de investitori constituind un obiectiv in sine.

Imaginea pe care organizatorii expozitiei au dorit sa o expuna era aceea a unei tari in curs
de dezvoltare, care a parcurs cativa pasi in acest sens, si care poate fi considerata o tara
apartinand sferei occidentale. Bineinteles ca traditia latina si bizantina au constituit puncte
argumentative in vederea afirmarii identitatii nationale, dublate ca de obicei de ruralismul
specific romanesc.

Se observa o schimbare de perspectiva asupra romaniei, in comparative cu celelalte

participari, reflectata in pareri si publicatii din perioada, imaginea romaniei indepartanduse de
cea a orientului salbatic.
Capitolul V
In fine cel de-al V lea capitol a fost rezervat expozitiei din anul 1937, comisar general
din partea Romaniei fiind Dimitrie Gusti. Regimul politic din Romania, reprezentat conducerea
instituita de Carol al II-lea dar si contextual international au determinat anumite schimbari in
forma de prezentare a Romaniei.
Lumea rurala ramane o piesa de rezistenta raportata la imaginea Romaniei, prezentata ca
un mod de viata original, cu forma de organizare inchegata, prezenta in institutii precum biserica
si primaria, scoala, gospodariile fruntasilor.
Pavilionul romanesc exprima foarte bine perpectiva Romaniei, una nationalista, dar in
acelasi timp si modernista, incercandu-se integrarea in concepte moderne a spatiului romanesc,
chiar si in privinta lumii rurale.
Imaginea Romaniei per total, a fost aceea a statului european in curs de dezvoltare, cu un
rege modern, cu identitate natioanala spefica, cu un potential de investitii economice.
In aceeasi masura si perspective europei cu privire la Romania s-a schimbat, nu mai era
un stat rupt de civilizatie si necunoscut, ci devenea din ce in ce mai constient de valorile proprii
si de statul pe care-l ocupa pe continent, mai ales dupa Primul Razboi Mondial.
In concluzie obiectivul principal al romaniei la aceste expozitii universale era acela de
prezentare a potentialului local, care sa atraga investitorii occidentali, conturarea unei identitati
proprii in plan European prin asumarea unui patrimoniu al unor civilizatii de prestigiu precum
cea romana sau bizantina, si indepartarea nebuloasei ce plana asupra Romaniei. Bineinteles
trebuie avut in vedere faptul ca metodele de atingere a acestor obiective sunt specifice fiecarei
perioade si fiecaui tip de conducere politica.