Titus Livius

c
Titus Livius

Titus Livius (ca. 59 .Hr. - 17 d.Hr.) a fost istoric roman, autor al unei monumentale istorii a Romei, Ab
urbe condita (De la fondarea Romei).
Numele su de familie nu este cunoscut. S-a nscut i a murit la Patavium (azi, Padova) n nordul Italiei. La
vrsta de 28 de ani, dup seria de rzboaie civile, se stabile te n Roma, unde a petrecut cea mai mare parte a
vieii. n capitala Imperiului i face o solid cultur. mpratul roman Octavian Augustus i-a ncredinat
educarea nepotului su, viitorul mprat Claudius. Spre deosebire de ali istorici romani, cum a fost Gaius
Cornelius Tacitus, Titus Livius nu a avut funcii politice sau militare. Ctre sfr itul vie ii se ntoarce la
Patavium, unde moare n anul 17 d.Hr.
Singura sa oper, "Ab urbe condita", n 142 de cri, trateaz istoria roman, de la ntemeierea Romei
(conform legendei n anul 753 .Hr.), pn la moartea generalului Drusus n campania din Germania (9 .Hr.).
Din ea s-au pstrat numai 35 de cri, crile 1-10 (cuprinznd perioada 753 .Hr. - 293 .Hr.) i 21-45 (218 .Hr.
- 167 .Hr.), circa un sfert din numrul iniial, restul fiind cunoscut din rezumatul cr ilor 46 - 142 ( periochae)
alctuit n secolul IV. Primele cri au fost publicate ncepnd cu anul 26 .Hr., ultimele probabil dup 14 d.Hr.
Titus Livius a scris cea mai mare parte din opera sa n timpul domniei lui Augustus, cnd Imperiul
Roman domina ntregul spaiu mediteranean i trecea printr-o perioad de nflorire cultural i de prosperitate
economic. Totui, simpatia sa se ndreapt spre epoca iniial a Republicii Romane. Descrierile sale, care - n
parte - transfigureaz i idealizeaz istoria timpurie a Romei, au tendin a de a demonstra c Roma, chiar n
timpurile nceputurilor sale modeste, se bucura de aceeai glorie i mreie ca sub domnia lui Augustus. n ceea
ce privete izvoarele de informaie, Titus Livius a folosit materialul gsit n cronicile deja existente, fr a
verifica autenticitatea faptelor relatate i fr a ntreprinde un studiu critic al documentelor istorice. El acorda,
mai ales, preuire valorii literare i interesului provocat de povestirea unui eveniment, indiferent dac era
veridic sau nu. Astfel relatrile impresionante ale unor btlii sau dezbateri politice, n stil direct, ca n ntreaga
istoriografie a antichitii, sunt pline de vioiciune i dramatism.

Ab Urbe condita
Ab Urbe condita (prescurtat i a.U.c., sau AUC) este o expresie latin care nseamn de la fondarea Cetii,
adic a Romei. Era folosit de istoricii antici romani pentru a data evenimente, prin referire la data legendar a
fondrii Romei de ctre Romulus. Se consider c anul 1, nceputul erei cretine, este anul 753 a.U.c.
Exist i o carte cu acest nume, scris de Titus Livius n timpul domniei lui Octavian Augustus.

Conceptia istorica
-

Titus Livius abordeaza scrierea istoriei in maniera analistica, prezinta evenimentele in ordinea lor
cronologica , an dupa an;
Mandru de istoria poporului sau si de vremurile infloratoare pe care le traieste, Titus Livius isi propune ca
opera sa sa devina un indreptar de virtute pentru societatea romana si o culegere de exempla pentru tanara
generatie
Concepe istoria ca pe o opera oratorica prin excelenta

Valoarea operei
1.Valoare documentara- prezinta numeroase si importante date din istoria Romei pe o perioada
indelungata sapte secole.
2. Valoare literara- stilul este ales,cu fraze ample, dense si mai putin simetrice decat cele ale lui
Cicero , metafore, comparatii, multiple tipuri de caracterizari

*SURSA: WIKIPEDIA , manual clasa a 11-a , editura Humanitas

Povestea Horatilor si Curiatilor

Tulliu
s

Hostilius, rege al Romei, a fost un om care s-a dovedit a avea o fire cam
nfierbntat. El purta n snge politica, aventura i lcomia. i avea chef s ncing o
btaie.
Dintre toate cetile care nconjurau Roma, Alba Longa era cea mai bogat i cea
mai important. Nu tim ce pretext o fi inventat Tullius ca s porneasc mpotriva ei
rzboiul. Poate c nici unul. Adevarul e ns c ntr-o bun zi a atacat-o i a ras-o de
pe faa pmntului, dei legenda a transformat acest act de for ntr-un episod
cavaleresc i aproape elegant.
Se spune c, de fapt, cele dou armate au ncredinat soarta armelor lor unui duel
ntre cei trei frai Horai romani i cei trei Curiai din Alba Longa. Acetia din urm
au ucis doi Horai. Dar ultimul dintre ei, rmas n via, i-a ucis la rndul su pe
ceilali trei, hotrnd astfel rezultatul rzboiului.

Titus Livius, Ab Urbe condita,1,24,10

,,Forte in duobus tum exercitibus erant trigemini fratres nec aetate nec uiribus dispares. Horatios Curiatiosque
fuisse satis constat, nec ferme res antiqua alia est nobilior; tamen in re tam clara nominum error manet, utrius populi
Horatii, utrius Curiatii fuerint. Auctores utroque trahunt; plures tamen inuenio, qui Romanos Horatios uocent: hos ut
sequar, inclinat animus. Cum trigeminis agunt reges, ut pro sua quisque patria dimicent ferro: ibi imperium fore,
unde uictoria fuerit. Nihil recusatur; tempus et locus conuenit. Priusquam dimicarent, foedus ictum inter Romanos et
Albanos est his legibus, ut, cuius populi ciues eo certamine uicissent, is alteri populo cum bona pace imperitaret.
Foedera alia aliis legibus, ceterum eodem modo omnia fiunt. Tum ita factum accepimus, nec ullius uetustior foederis
memoria est. Fetialis regem Tullum ita rogauit: "Iubesne me, rex, cum patre patrato populi Albani foedus ferire?"
iubente rege "sagmina" inquit "te, rex, posco". Rex ait: "Puram tollito". Fetialis ex arce graminis herbam puram
attulit. Postea regem ita rogauit: "Rex, facisne me tu regium nuntium populi Romani Quiritium, uasa comitesque
meos?". Rex respondit: "quod sine fiaude mea populique Romani Quiritium fiat, facio". Fetialis erat M. Valerius; is
patrem patratum Sp. Fusium fecit uerbena caput capillosque tangens. Pater patratus ad ius iurandum patrandum id
est sanciendum fit foedus; multisque id uerbis, quae longo effata carmine non operae est referre, peragit. Legibus
deinde recitatis, "Audi" inquit, "Iuppiter; audi, pater patrate populi Albani; audi tu populus Albanus. Vt illa palam
prima postrema ex illis tabulis ceraue recitata sunt sine dolo malo, utique ea hic hodie rectissime intellecta sunt, illis
legibus populus Romanus prior non deficiet. Si prior defexit publico consilio dolo malo, tum tu illo die, Iuppiter,
populum Romanum sic ferito ut ego hunc porcum hic hodie feriam; tantoque magis ferito quanto magis potes
pollesque". Id ubi dixit, porcum saxo silice percussit. Sua item carmina Albani suumque ius iurandum per suum
dictatorem suosque sacerdotes peregerunt.
Traducere
Din intamplare , se aflai atunci in amandoua ostirile cate 3 frati gemeni, deopotriva in varsta si in putere. Erau
Horatii si Curiatii ; toata lumea e de aceeasi parere si in istoria veche nu exista fapt mai cunoscut . Totusi in aceasta
atat de vestita intamplare staruie o indoiala asupra numelor : Din care popor erau Horatii si din care Curiatii?
Parerile istoricilor sunt impartite: totusi, gasesc mai multi inclinati sa dea numele de Horati romanilor ; Socotinta
mea tot intr-acolo inclina. Regii spun celor 6 frati sa scoate spadele, fiecare pentru patria lui : de partea biruitorilor
va ramane si puterea . Se invoiesc toti; se hotareste ceasul si locul luptei : ubaubte de a se incaiera voiniceste , se
incheie intre romani si albani un tratat in care se arata ca , poporul ai carui cetateni voi iesi biruitori din aceasta lupta
va stapani in bunaface asupra celuilalt. Clauzele sunt altele pentru fiecare tratat, dar toate se-ncheie dupa aceleasi
randuieli. Iata-le pe cele de atunci, tratatul fiind cel mai vechi de care se pomeneste. Fecialul il intreba astfel pe
regele Tullus: Imi poruncesti , o rege , se inchei un tratat cu pater patratus al poporului alban? Da , raspunse
regele. ,,Cer de la tine , o rege, iarba cea sfintita . ,,Culege iarba proaspata ! zise regele. Fecialul a dus iarba
proaspata din cetate. Dupa aceea intreba pe rege: ,, Ma numesti , o rege , imputernicit regesc al poporului roman,
urmas al lui Quirimus sa aiba incuviintarea pentru vase si pentru ajutoarele mele ? ,,Fa ! zise regele , tot ce e de
facut daca nu e in dauna mea si a poporului roman , urmas al lui Quirimus. Fecialul era Marcus Valerius ; atingandui capul si parul cu verbina, il investi pater patratus pe Spurius Fusium . Pater patratus este cel care slujeste
ceremonia juramantului, consfintind trataul . Aceasta se savarseste rostind o lunga si complicata litanie, pe care n-are
rost sa o redam aici. Cetind apoi clauzele tratatului, zise: Asculta, o , Jupiter, asculta o , pater patratus al albanilor!
Aceste clauze, asa cum fara viclenie au fost cetite de pe aceste table cerate in fata tuturor si de la un capat la

celalalt si asa cum au fost astazi si aici limpede intelese; poporul roman nu va fi niciodata cel dintai care
sa le incalce. Daca printr-o hotarare fatisa , sau prin viclenie , le va calca el, cel dintai,atunci loveste, o ,
Jupiter, in acea zi poporulb roman , asa cum lovesc eu astazi aici porcul acesta si cu atat mai puternica sati fie lovitura cu cat esti tu mai tare si mai atotputernic .