Pericardita

Pericardita este o inflamatie acuta a pericardului. Apare rar izolata, fiind de obicei
asociata unei leziuni endocardice sau miocardice. Reumatismul articular acut si
tuberculoza sunt cele mai frecvente cauze. Mai rar se intalnesc forma purulenta (cu
pneumococ sau stafilococ), pericardita din uremie, din infarctul miocardic, neoplasme.
Pericardita poate avea forma uscata si forma cu lichid (poate fi serofibrinos, hemoragie
sau purulent).
Simptomele
Pericardita uscata are tablou clinic variabil, frecvent trecand neobservata, mascata de
boala de baza. Primul semn caracteristic este durerea retrosternala, cu iradiere spre
umarul si zona supraclaviculara stanga, agravata de inspiratia profunda si pretand la
confuzia cu infarctul miocardic.
Al doilea semn caracteristic este frecatura pericardica, zgomot independent de sistola si
diastola, superficial si variabil de la o zi Ia alta. Dispare pe masura ce apare lichidul.
Pericardita uscata se poate vindeca sau poate evolua catre o pericardita cu lichid.
Pericardita exsudativa (cu lichid) se caracterizeaza prin diminuarea sau disparitia durerii
precordiale, cu accentuarea dispneei, uneori foarte intense, obligand bolnavul sa ia
anumite pozitii care o amelioreaza: pozitia sezand si aplecat inainte sau pozitia
genupectorala.
In functie de boala de fond si de cantitatea de lichid, apar semne toxiinfectioase, febra
cu frisoane, transpiratie, astenie, tahicardie si semne de compresiune a organelor din
jur (disfagie, tuse, cianoza).
Diagnostic
Examenul radiologic este un pretios mijloc de precizare a diagnosticului: volumul inimii
creste, dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o forma triunghiulara sau de carafa. Punctia
pericardica confirma existenta lichidului si permite stabilirea naturii sale (serofibrinos,
hemoragie, purulent).
Cand lichidul pericardic devine brusc abundent, atriul drept si marile vene sunt
comprimate, presiunea diastolica ventriculara creste, in timp ce volumul sistolic scade si
apare tamponada cardiaca, cu tablou de insuficienta cardiaca hipodiastolica. Durerea si
dispneea se accentueaza, apar disfagie, greturi, durere abdominala, anxietate mare,
transpiratii, polipnee si stari confuzionale. Creste staza retrograda si apar turgescenta
exagerata a venelor jugulare, pulsatii exagerate ale venelor gatului, cianoza periferica,
tahicardie, hipotensiune, diminuarea zgomotelor inimii, marirea rapida a inimii (clinic si
radiologie), hepatomegalie si cresterea presiunii venoase.

Forme clinice
Pericardita reumatismala apare in cursul unui reumatism articular acut,
mai ales la tineri si este asociata de obicei cu o miocardita si o endocardita.
Lichidul lipseste sau este redus, fiind de obicei serofibrinos, rareori
hemoragie.
Pericardita tuberculoasa este secundara de obicei unei tuberculoze pulmonare.
Lichidul este abundent, serofibrinos si uneori hemoragie. Endocardita si miocardita sunt
absente. Uneori, se insoteste de o pleurezie sau de o peritonita, realizand tabloul clinic
numit poliserozita. Evolutia spre pericardita constrictiva este posibila.
Pericardita acuta benigna se caracterizeaza prin debut brutal, dureros, de obicei la un
tanar. Regreseaza spontan.
Tratament
Tratamentul este
in
primul
rand
etiologic:
- in
pericardita
tuberculoasa:
tuberculostatice;
- in pericardita reumatismala: tratamenul specific reumatismului articular acut;
- in pericardita acuta benigna, vindecarea spontana; corticoterapia si salicilatul de sodiu
dau
rezultate
bune;
- in pericardita purulenta: antibiotice in doze mari, dupa natura germenului; in acest
sens se indica tratamentul parenteral sau local (intrapericardic) cu penicilina (pentru
pneumococ sau streptococ), cu meticilina (10 g) sau oxacilina (4-12 g), cand germenul
este stafilococul, sau cu gentamicina (3 - 5 mg), in cazul bacililor gram negativi;
hidrocortizonul intracardiac impiedica organizarea fibroasa a exsu-datelor; la nevoie
drenaj chirurgical.
In caz de lichid abundent, se procedeaza la punctie evacuatoare. In rest, tratamentul
este simptomatic: sedarea durerii cu analgezice sau punga cu gheata precordial.

Pericardita cauze, simptome, diagnostic, tratament

DE:
BENDO2
14 MARTIE 2012 IN: INIMA, S

Pericardita este o inflamare a

pericadului, foita seroasa care inveleste inima ca un sac protector.
Pericardita poate fi uscata (fara acumulare de lichid) sau cu acumulare de
lichid, revarsat pericardic.
Cauze pericardita:
Cele mai frecvente cauze de pericardita sunt infectii virale care determina
aparitia unor pericardite benigne, rareori cu acumulare crescuta de lichid si
responsive la tratamentul cu antiinflamatoare. In acest caz sunt incriminate
infectiile cu virusuri precum adenovirusurile, coxackie, echovirusuri.
Pericarditele virale sunt precedate sau insotite de episoade febrile, infectii in
sfera ORL.
O situatie particulara o reprezinta pericardita postinfarct. Consecutiv unui
infarct miocardic pot sa apara pericardite minore, la cateva zile cu rezolutie
rapida sau poate sa apar pericardita Dressler, in a 3-a saptamana postinfarct
si se poate insoti si de dureri articulare.
Inflamarea pericardului cu sau fara acumulare de lichid in sacul pericardic
poate surveni si cadrul unor patologii neoplazice. In acest caz pericardita
evolueaza lent si este adesea diagnosticata in stadiul de tamponada
cardiaca. Tamponada cardiaca este o complicatie a pericarditei in care
lichidul acumulat afecteaza umplerea inimii si poate determina aparitia starii
de soc.

In tuberculoza poate sa apara o pericardita care se dezvolta insidios si se

poate croniciza ca si o pericardita uscata constrictiva, care si ea jeneaza
destinderea si umplerea eficienta a cordului.
Pericardita se mai poate intalni si postradioterapie, in urma interventiilor
chirurgicale pe inima, in cadrul uneipancreatite acute sau unui mixedem
(hipotiroidism decompensat, in stadiul avansat), disectie de aorta in sacul
pericardic cu hemopericard.
Simptome pericardita
Principalul simptom in pericardita este durerea precordiala (in aria
topografica corespunzatoare inimii). Durerea are caracter de arsura sau
constrictie, este ameliorata in pozitie sezanda sau chiar aplecata, in cazul
unei redistributii a lichidului din sacul pericardic. Durerea din pericardita se
intensifica in pozitia culcat si e ritmata de respiratie. Poate de asemenea sa
fie insotita de tuse. Spre deosebire de durerea din angina pectorala, durerea
nu raspunde (cedeaza) la administrarea de nitroglicerina.
Durerea din pericardita poate sa fie insotita de febra, astenie, dureri de
articulatii sau dureri de muschi.
Diagnostic
In vederea stabilirii diagnosticului de pericardita, se recomanda consultul
unui medic cardiolog, care poate decela la auscultatie frecatura pericardica
(daca cantitate de lichid nu e mare) si efectueaza investigatii care pot decela
semne specifice de pericardita: ECK, radiografie toracica, ecografie
transtoracica cu vizualizare lamei de lichid si aprecierea cineticii iniimii,
hemograma cu aspecte sugestive in cazul unei infectii, enzime cardiace
pentru diferentierea de ischemia acuta miocardica.
Tratament
Tratamentul in pericardita se instituie sub recomandarea si supravegherea
medicului specialist. Se recomanda repaus si se poate solicita concediu
medical 2 saptamani. In general tratamentul pericarditei se bazeaza pe
antiinflamatoare nesterodiene (ibuprofen, aspirina) cu atentie la protectia
gastrica si obligatoriu intreruperea anticoagulantelor la cei cu anticoagulare

cronica. In formele cu acumulare masiva de lichid, tamponada cardiaca cu

risc de colaps cardio-vascular sau soc constituit, stabilizare se face pe sectia
de urgente sau ATI cu punctie pericardica, drenaj pericardic.