Catecolaminele influenteaza celulele efectorii prin interactiune cu receptori specifici de pe suprafata

celulelor. Cand sunt stimulati de catecolamine, receptorii adrenergici initiaza o serie de modificari
membranare, urmate de o cascada de evenimente intracelulare, care culmineaza cu un raspuns masurabil.
Doua mari categorii de raspunsuri la catecolamine reflecta actirea a doua populatii de receptori adrenergici,
numiti alfa si beta. Atat receptorii alfa, cat si cei beta au fost impartiti suplimentar in subtipuri, care
indeplinesc diferite functii si sunt susceptibili la stimulare si blocare diferentiata.
RECEPTORII ALFA-ADRENERGICI Receptorii alfa-adrenergici mediaza sconstrictia, relaxarea intestinala si
dilatarea pupilei. E si NE sunt aproximativ echipotente ca agonisti ai receptorilor alfa. Sunt recunoscute
subtipuri distincte de receptori alfaj si alfa2. Initial, receptorii alfa-adrenergici postsinaptici sau
postjonctionali de la nivelul celulelor efectorii au fost desemnati alfa^ in timp ce receptorii alfa-adrenergici
prejonctionali de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice au fost desemnati drept alfa2. in prezent, este
recunoscut faptul ca procesele non-neurale (postsinaptice) sunt mediate, de asemenea, de receptorii alfa2.
Receptorii alfaj mediaza efectele alfa clasice, inclusiv soconstrictia; fenilefrina si metoxamina sunt agonisti
alfaj selectivi, iar prazosinul este un antagonist alfaj selectiv. Receptorul alfa2 mediaza inhibarea
presinaptica a eliberarii NE din terminatiile nervoase adrenergice, precum si alte raspunsuri, inclusiv
inhibarea eliberarii AC din terminatiile nervoase colinergice, inhibarea lipolizei in adipocite, inhibarea
secretiei insulinice, stimularea agregarii plachetare si sconstrictia in anumite paturi sculare. Agonistii specifici
alfa2 includ clonidina si alfa-metilnorepinefrina; acesti agenti, ultimul fiind derit al alfa-metildopa in vivo,
exercita un efect anti-hipertensiv, prin interactiunea cu receptorii alfa2 de la nivelul centrilor simpatici din
trunchiul cerebral, care regleaza presiunea sanguina. Yohimbina este un antagonist specific alfa2.
RECEPTORII BETA-ADRENERGICI Evenimentele fiziologice asociate cu raspunsurile receptorului betaadrenergic includ: stimularea contractilitatii si a frecventei cardiace, sodilatatia, bronhodilatatia si lipoliza.
Raspunsurile receptorilor beta pot fi impartite, de asemenea, in doua tipuri. Receptorii betaj raspund in mod
egal la E si NE si mediaza stimularea cardiaca si lipoliza. Receptorul beta2 este mai sensibil la E decat la NE
si mediaza raspunsuri de tipul sodilatatiei si bronhodilatatiei. Isoproterenolul stimuleaza, iar propranololul
blocheaza receptorii betaj si beta2. Alti agonisti si antagonisti, cu selectivitate partiala pentru receptorii betaj
sau beta2 au fost folositi in scop terapeutic, atunci cand raspunsul care se dorea implica predominant unul
din cele doua subtipuri.
Atat studiile farmacologice, cat si cele de genetica moleculara au demonstrat existenta unui receptor beta3adrenergic distinct, care promoveaza lipoliza in tesutul adipos alb si brun, precum si producerea de energie
calorica in tesutul adipos brun. Receptorul beta3-adrenergic uman a fost clonat si s-a obsert un polimorfism
distinct, care poate fi asociat cu cresterea ponderala, rezistenta la insulina si diabetul zaharat tip 2.
Receptorul beta3-adrenergic are o afinitate mai mare pentru NE decat pentru E si, spre deosebire de
receptorii betaj si beta2, nu prezinta desensibilizare. Agonistii sintetici pentru receptorul beta3, in prezent in
studiu, au un rol potential in tratamentul obezitatii, prin cresterea ratei meolismului.