Capitolul 1

Considerente teoretice cu privire la investiiile strine directe

1.1.Cadrul conceptual al investiiilor strine directe(ISD)
n evoluia societii omenesti, investiiile au un rol esential n dezvoltarea
economico-sociala, pentru ca aceasta sa-si atinga scopul, acela de satisfacere a
trebuintelor de ordin material si spiritual ale membrilor sai. Dezvoltarea in plan micro
si macroeconomic a statelor lumii este puternic infiuentata de volumul, structura si
dinamica investitiilor finalizate sau aflate in diverse stadii de derulare. Definita, in
plan teoretic, ca o categorie financiara complexa si controversata, investitia ne apare
in plan practic ca o realitate care marcheaza trecutul si jaloneaza viitorul.
Putem considera ca investitia constituie atat un element de legatura structurala
a sistemului economic national, cat si o parte dinamica in relatiile dintre natiuni,
pentru ca in legaturile ce se formeaza intr-un sistem economic national, ca si in cel
international, investitiaa este un factor de revitalizare in forma reala sau financiara a
diferitelor sectoare ale acestora.
lnvestitiile sunt privite ca un stimul in orice activitate economica. In viata
comunitatii umane, investitiile ocupa un loc central, fiind un factor care
influenteaza simultan atat cererea, cat si oferta de bunuri sau servicii.
Argumentul in favoarea acestei afirmatii este dat de procesele de antrenare si
multiplicare a efectelor generate de orice proiect de investitii, indiferent de
sectorul de activitate in care se aplica.
Investitiile au ca scop final obtinerea de profit, o importanta deosebita avando timpul in care acestea se valorifica si gradul de rise asumat in momentul luarii unei
decizii economice.
Importanta studiului aprofundat al fenomenului investitional este determinat si
de posibilitatea abordarii multidimensionale a conceptului, in functie de diferitele
sisteme de evaluare si cuantificare.
Astfel, se disting urmatoarele dimensiuni:
a) dimensiunea contabila, ce restrange conceptul de investitie la
notiunea de imobilizare in sens contabil. Din acest punct de vedere, investitiiile
1

reprezinta toate bunurile

mobile

si

immobile,corporale

sau

necorporale,

achizitionate sau create in organizatie, destinate a ramane constant sub aceeasi

forma.
Astfel, pentru ca o cheltuiala realizata sa fie considerata investitie, trebuie ca
obiectul sau serviciul supus achizitiei sa fie inregistrat, din punct de vedere juridic
si patrimonial, in proprietatea organizatiei, iar consumul acestuia sa se realizeze pe
o perioada mai lunga de timp, care sa depaseasca durata unui exercitiu financiar.
b)

dimensiunea

economica

conform

careia

investitiile

reprezinta

toate consumurile de resurse care se fac in prezent, in speranta obtinerii in viitor, a

unor efecte economice esalonate in timp si care, in suma totala, sunt superioare
cheituielilor initiale.
c) dimensiunea financiara -cea mai cuprinzatoare, deoarece evalueaza
investitiile ca fiind "toate cheltuielile de resurse care genereaza venituri si/sau
economii pe o lunga perioada de timp viitoare, la care amortizarea (rambursarea) lor
se face pe mai multi ani".
d) dimensiunea juridica, reflectata, in special, in relatiile si acordurile bilaterale
internationale privind promovarea si garantarea investitiilor (incheiate intre state).
Potrivit acesteia, investitia desemneaza activele investite de catre investitorii
unei parti contractante pe teritoriul celeilalte parti contractante in conformitate cu legile
si reglementarile aplicabile pe teritoriul ultimei. Aceasta acceptiune vizeaza in primul rand
natura alocarilor financiare, provenienta si localizarea detinatorilor de fonduri si
beneficiarii efectelor, care, in cele mai multe cazuri sunt diferite.
Investitiile asigura cresterea capitalului fix si circulant, ca o miscare a capitalurilor a
caror zona de deplasare nu se mai opreste la granitele nationale, devenind o activitate
internationala. Procesul de adancire a interdependentelor economice si tehnologice dintre
economiile nationale transforma investitiile intr-o activitate comuna internationala.
Capitalul strain este perceput in present, in multe tari, ca un element important si
esential pentru realizarea reformei economice.
Influenta acestuia asupra economiei nationale este dubla.
Pe de o parte este vorba de fluxuri de credite, imprumuturi si investitii prin care
capitalul strain poate completa resursele financiare nationale in aplicarea

programului de macrostabilizare, iar pe de alta parte capitalul strain joaca un rol

fundamental in restructurarea economiei si realizarea procesului reformei. Capitalul strain
reprezinta mai mult decat un simplu flux de resurse externe, el este, de fapt. un suport in
efectuarea unor inevitabile ajustari structurale in economia nationala.
Un rol cu totul deosebit in acest context este jucat de investitiile straine.
Investitiile straine au o insemnatate majora in realizarea procesului de transformare si
relansare economica.
Se impun, astfel, unele precizari privind definirea investitiilor in sensul delimitarii
investitiilor interne si a celor straine directe.
Astfel:
Investitiile externe (straine) sunt definite si ca Transferuri de capital dintr-o tara
in alta sub forma investitiilor directe sau de portofoliu".
Investitia directa consta in plasarea de capitaluri de catre investitorii strdini pentru
infiintarea de firme industriale, agricole, de constructii, transporturi, societdti bancare.
Rezultatul investitiei directe este "formarea de capital real, care poate fi o firma cu
capital integral strain, sau o societate mixta.
Investitia implica astfel o relatie de lunga durata a investitorului strain cu
economia tarii de referinta acesta detinind controlul asupra folosirii si gestiondrii
resurselor transferate" .
Investitiile straine directe sunt definite ca Investitii ale unor persoane straine care
achizitioneaza active fixe, precum si investitiile in active financiare, care confera
posesorului lor controlul asupra activitdtii firmei"'.
O investitie straina presupune existenta a cel putin doi agenti economici: agentul
economic emitent si agentul economic receptor, situati in spatii nationale diferite, ceea ce
confera acestor tipuri de investitii elementul de extranalitate specific.
Astfel putem vorbi despre o investite straina ori de cate ori:
- se cumpara actiuni sau obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din
alta tara;
- se construieste pe loc gol o societate noua sau se deschide o filiala intr-o alta tara;
- se participa cu capital investitional la constituirea unei societati mixte;
- se preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina.

Investitiile straine se pot realiza sub forma de investitii straine directe si sub forma
de investitii de portofoliu. Investitia este in genere considerata directa in cazul in care ea
presupune transferarea de catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra
activitatii agentului receptor, si de portofoliu, atunci cand investitia nu presupune stabilirea
unui asemenea raport.
Spre deosebire de investitia directa, investitia de portofoliu presupune intentia
investitorilor de a-si proleja capitalul, prin sporirea acestuia din veniturile generate cu
aiutorul investitiei. Investitorii de portofoliu evalueaza perspectivele fiecarui instrument in
care ar dori sa investeasca si plaseaza fondurile in functie de evolutia si rentabilitatea acestor
instrumente pe pietele de capital. Investitiile de portofoliu includ valori mobiliare de tipul
actiunilor (valori mobiliare participative) si de natura datoriei (obligatiuni si instrumente ale
pietei monetare).
In definitia Fondului Monetar International (FMI), preluata de Organizatia de
Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) "investitia straina directa se refera la
investitia care implica o relatie pe termen lung ce reflecta un interes de durata al unei
entitati rezidente intr-o economie (investitor direct) intr~o entitate rezidenta intr-o alta
economie decit cea a investitorului.
Scopul investitorului direct este de a exercita o influenta semnificativa asupra
managementului intreprinderii rezidente in cealalta economie.
Investitia straina directa este considerate ca fiind transferul unui pachet industrial
in care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industriala, expertiza
manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permite investitorului sd exercite dreptul de
control asupra investitiei" .
Potrivit Organizatiei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare investitia
straina directa se refera la : relatia pe termen lung existenta intre investitorul direct si
investitia directa presupune participarea directa si in mod semnificativ a acestuia la
conducerea companiei si include atat tranzactia initiala, cat si toate tranzactiile
ulterioare.
BNR defineste investitia straina directa ca o relatie investitionala de
durata, intre o entitate rezidenta si o entitate nerezidenta care, de regula, implica

exercitarea de catre investitor a unei influente manageriale semnificative in

intreprinderea in care a investit.
In Romania sunt considerate investitii straine directe: "capitalu! social varsat
si rezervele ce revin unui investitor nerezident care detine cel putin 10% din capitalul
social subscris al unei intreprinderi rezidente, crcditele dintre acest investitor si
intreprinderea in care a investit, precum si profitul reinvestit de catre acesta".
Tabel 1.1.
Caracteristicile investitiilor straine directe
Natura tranzactiei

Fluxuri financiare, tehnologice, materiale si de cunostinte

Durata manifestarii
interesului
Raportul intre
emitentul si
receptorul
investitiei

Termen lung

Principalii agenti
economici
Obiectivele
implicati urmarite

Societatile transnationale (ST) Fonduri de

investitii colective *
-accesul la piata (stabilirea unei pozitii puternice pe
piata nationala sau castigarea accesului la o noua piata
regionala);
-accesul la factorii de productie care au un cost real scazut
(competitivitateprin cost);
accesul la resurse naturale si umane;
- accesul la cunostinteie stiintifice si capabilitatile de
cercetare-dezvoltare locale.

Controlul exercitat de catre investitorul direct asupra activelor in care

a fost facuta investitia; Participarea directa si in mod
semnificativ a investitorului la conducerea companiei.

* fondurile de investitii colective (collective investment funds) includ. printre altele: firme private de
investitii (private equity firms)si diverse fonduri de investitii tinanciare (fonduri mutuale si fonduri de
rise)
Sursa:UNCTAD, World Investment Reports 2006, pag. 16

Aparute in economia mondiala inca din perioada marilor descoperiri geografice,

investitiile straine directe au inregistrat in ultimele decenii o adevarata explozie in
tranzactiile comerciale.
Investitiile straine directe au reprezentat unul din principalele motoare ale
globalizarii economiei mondiale, inregistrand ritmuri de crestere superioare celor ale
comertului international. Aceasta evolutie a fost rezultatul unei interactiuni complexe a
schimbarilor tehnologice, strategiilor corporative la nivel global si reformelor importante de
5

politici la nivelul statelor. Ultimele doua decenii au fost caracterizate de deschiderea fara
precedent si modernizarea economiilor din toate regiunile lumii, privatizare, dezvoltarea
infrastructurii, reducerea si simplificarea taxelor vamale. O parte integranta a acestor
procese a constituit-o liberalizarea regimurilor privind investitiile straine directe.
lnvestitiile straine directe constituie prin forma si continut economic o varianta, cu
indelung trecut, a relatiilor economice si de cooperare internationala.
Tranzitia spre economia de piata a fost caracterizata, in toate statele est si central
europene, de o instabilitate a economiilor nationale, de declin economic, de o adevarata
criza de capital si o rata periculos de mica a investitiilor, mai ales a celor productive.
Pe de alta parte, aceasta nevoie de capital strain este amplificata si de nivelul
tehnologic mult ramas in urma al dotarilor si productiei industriale din tarile aflate in
tranzi|ie. Retehnologizarea intreprinderilor din aceste tari a fost pusa in prim-planul
strategiilor de dezvoltare pe termen scurt de catre toate statele est si central-europene, fara
aceasta retehnologizare competitivitatea produselor acestor economii fiind extrem de
precara.
Piata statelor din Europa Centrala si de Est a prezentat si prezinta si astazi un real
interes pentru capitalul strain, atat datorita calitatii fortei de munca, de o calificare
deosebita la nivel profesional, cat si datorita conditiilor de realizare, la costuri mult mai
reduse, a unor produse de buna calitate.
Un interes al investitorilor straini si mai ales al celor vest-europeni fata de aceasta
zona este evident. Acest interes este bazat in principal pe dorinta de penetrare pe pietele
acestor state, pe extinderea segmentelor de piata si pe posibilitatea obtinerii unor produse
mai ieftine datorita nivelului scazut al costurilor cu manopera. Multe din teoriile
dezvoltate cu privire la investitii in ultimele trei decenii s-au concentrat pe eforturile
firmelor multinationale de a exploata imperfectiunile factorilor de productie si pietelor
create de guverne. Aceste imperfectiuni ale pietei privesc intreaga gama a principiilor cu
privire la piata, cerere si oferta,politici comerciale , acordurile preferentiale stabilite
intre guverne si restrictive financiare cu nrivire la accesul capitalului strain pe piata interna.
Accesul la piata este esential pentru investitorii straini, chiar pentru cei strategici,
vizeaza obiective pe ternien lung privind expansiunea pietei produselor si serviciilor oferite de
acestea. Ele urmaresc constructia unor retele de distributie cu efecte clare. Desigur ca

avantajele costurile reduse in zona statelor primitoare de investitii straine nu sunt deloc
omise. Costul redus al fortei de munca, fie relativ, fie absolut, ca si cel al resurselor
materiale, este deosebit de atractiv. Nu trebuie omis faptul ca majoritatea firmelor straine
investitoare sunt orientate spre export si numai in mica masura spre satisfacerea unor piete
interne ale statelor primitoare, care, cel putin imediat. nu aveau perspective de crestere
considerabila a cererii interne de marfuri si servicii.
Modificarile intervenite in ultimii ani in politicile guvernamentale ale tarilor in curs
de dezvoltare fata de investitiile straine directe au confirmat si chiar au amplificat
tendinta deja existenta spre liberalizarea regulamentelor nationale cu privire la
corporatiile transnationale si influxurile de investitii straine directe.
In mod traditional exista doua fatete ale reglementarilor nationale privind investitiile
straine directe: pe de o parte incurajarea investitiilor straine directe si, pe de alta, exercitarea
unui control asupra acestora.
Preocuparea intensa in domeniul investitiilor internationale se justifica prin
evidentierea urmatoarelor aspecte:
-

investitiile straine directe sunt cea mai dinamica componenta a economiei

mondiale contemporane. Fluxurile mondiale de investitii straine directe au crescut

aproape exponential incepand din 1991 (este cea mai lunga perioada de crestere dupa
perioada de relansare economica ce a precedat cel de al doilea razboi mondial);
- pentru tarile in curs de dezvoltare, investitiile straine au devenit cea mai
importanta sursa de finantare externa; in ultimii ani, acestea s-au dovedit a fi si cea mai
stabila sursa de finantare ;
- investitiile straine directe au devenit mai importante in furnizarea bunurilor
si serviciilor pe pietele straine in ansamblul comertului international.
Noile realitati conturate in sfera relatiilor economice internationale au
determinat pe unii analisti sa formuleze ideea ca economia mondiala se indreapta
catre un model de dobalizare, indus de noile forte care actioneaza in aceasta
directie, cum ar fi: noile tehnologii din domeniui informaticii si telecomunicatiilor,
pietelor

financiare,

comertul

cu

servicii

si

strategiile

marilor

corporatii

transnationale bazate pe operarea retelelor de servicii.

De asemenea se afirma ca expansiunea productiei internationale are ca forta

motrice dezvoltarea societatilor transnationale. Acestea au aparut si s-au dezvoltat
pe fondul a actiunii urmatorilor factori:
liberalizarea politicilor economice;
deschiderea granitelor nationale, liberalizarea fluxurilor de investitii
straine directe si de portofoliu sau alte acorduri de cooperare si
investitionale;
accentuarea progresului tehnologic, care conduce la cresterea
costurilor si a riscurilor la care sunt expuse companiile, impune
abordarea diferitelor piete mondiale, prin delocalizarea internationala a
produc|iei, pentru a diversifica aceste riscuri.
Acestea contribuie in mod esential la cresterea ponderii investitiilor straine
directe motivate de cresterea eficientei, cu importante implicatii asupra cresterii
competitivitatii exporturilor tarilor recipiente si, implicit asupra cresterii
economice; cresterea concurentei, care este o rezultanta a acestor factori, impune
exploatarea de noi piete de catre companii, atat pentru a reduce costurile de
productie, cat si pentru valorificarea mai eficienta a rezultatului final, dar impune si
abordarea unor noi forme de productie internationala, de proprietate si de
aranjamente contractuale, care sa potenteze forta lor pe piata, cum ar fi de exemplu
fuziunile, achizitiile, participarea minoritara sau majoritara etc.
Investitiile straine directe reprezinta principala parghie moderna de stimulare
a cresterii economice, cu efecte directe si imediate asupra dezvoftarii regionale si
sociale, crescand posibilitatile populatiei de a-si mari consumul si de a-si satisface
dorinte din ce in ce mai inalte.
Din acest motiv, exista o competitie la nivelul tuturor statelor lumii de a atrage
capital investitional. Desi dorite de toate tarile, investitiile straine in regiune nu
sunt distribuite simetric sau echitabil. Interesul investitorilor de a se indrepta catre o
tara sau alta depinde de multi factori, iar practica arata ca alegerea acesiora este
legata de castigurile monetare si nemonetare pe care le pot obtine din fiecare tara
tinta.

1.2. Tipologia investitiilor straine directe

Opoitunitatile de dezvoltare a afacerilor in afara granitelor unei tari sunt
diverse si au evoluat de-a lungul timpului de la cele traditionale (avand in centru
exportul) catre cele mai sofisticate, care asigura agentului economic influenta sau
controlul asupra operatiunilor.
Rolul complex al investitiilor, in raport cu obiectivele detinatorilor de resurse
financiare, nevoile din ce in ce mai complexe ale organizatiilor au impus aparitia
unor sisteme de clasificare generale si specifice, acceptate din punct de vedere
metodologic si practice, referitoare la investitiile straine directe.
La baza tuturor ipotezelor despre ISD stau motivele de investire.
Motivatia investitorului a fost si ramane, in continuare, obtinerea
profitului, iar baza tuturor motivelor investitorilor straini este obtinerea, in alte tari, a
unor venituri mai mari decat in fara de origine a capitalului.
Ipotezele existente in prezent ne permit clasificarea investitiilor straine
directe pe baza motivelor investitorilor straini de a-si deplasa capitalurile catre o
tara sau alta.
In lucrarile teoretice cu privire la ISD, se subliniaza faptul ca motivele
strategice principale pentru efectuarea investitiilor straine sunt: cautarea noilor piete
de desfacere si a surselor noi de materie prima; cautarea posibilitatilor de sporire a
eficientei productiei; a accesului liber la ideile tehnologice noi.
Au fost stabilite numeroase motivatii ce conduc companiile transnationale la
decizia de investitie; literatura de specialitate le clasifica in patru mari categorii, insa,
in practica, investitiile straine directe nu sunt realizate pe baza unei singure
categorii de motivatii ci a combinatiei dintre acestea:
a. Investitii straine directe aflate in cdutare de resurse: este cazul unor firme
care investesc in alte state, pentru a obline anumite resurse la un cost real mai scazut
decat in tara de origine, sau pentru a avea acces la resurse care nu sunt disponibile
in tara de origine. Obiectivul principal al acestui proces este acela al cresterii
profitabilitatii pe pietele respective, sau pe alte piete prin intermediul exporturilor.
Prima categoric cea a investitiilor straine directe care se afla in cautare de
resurse naturale, cuprinde firmele din sectorul primar (mai ales din industria
9

extractiva), precum si cele din sectorul prelucrator, care se angajeaza in acest tip de
activitate din ratiuni de minimizare a costurilor si asigurare a surselor de
aprovizionare. Marea majoritate a firmelor angajate in acest tip de investitii straine
directe provine dintr-un grup mic de tari dezvoltate.
Adesea, firmele transnationale negociaza cu guvernele tarilor-gazda pentru a
obtine accesul la materiile prime in schimbul investitiilor straine directe.
Al doilea grup de resurse caulate de corporate transnationale cuprinde forta
de munca necalificatd sau semicalificata, ieftina si motivata.
Aceste investitii straine directe sunt realizate de obicei de firme din sectorul
secundar si tertiar, din tari cu costuri reale ale fortei de munca ridicate, prin intermediul
stabilirii pe loc gol sau al achizitionarii de filiale. Se intilneste in industria textilela si
confectiile, produsele electronice si electrocasnice etc.
b. Investitii straine aflale in cautare de piete, specifice unor firme care
investesc intr-o anumita regiune, pentru a acoperi o cerere de bunuri si servicii. In
cele mai mulie cazuri, aceste piete au fost anterior deservite prin exporturi,
caracteristicile pietei fiind foarte bine cunoscute. Justificarea unei intrari de acest
gen, este data de potentialul dc crestere pe termen lung al pietei, sau aparitia unor
bariere in raporturile comerciale dintre state. Ratiunile pentru intrarea pe o astfel de
piala pot fi si de natura strategica pentru urmarirea competitorilor, pentru adaptarea
produsului la cerintele locale. Investitiile straine directe realizate in cautare de
piete se bazeaza pe avantajul locational strategic pentru a creste puterea pe piata a
companiei. Scopul acestor investitii este de a identifica oportunitati mai bune pentru a
patrunde si extinde activitatea pe noi piete. fie pentru satisfacerea cererii locale, fie
pentru export in terte tari.
Investitiile din aeeasta categorie sunt motivate de: dimensiunea pietei,
prognoza de crestere a pietei, ponderea companiei pe piata sau concurenta.
Un exemplu de astfel de investitii se refera la industria alimentara.
In afara de dimensiunea si de perspectivele de crestere ale pietei, o alta motivatie
ce poate fi mentionata aici este cea cunoscuta sub denumirea de "urmarea dientilor
sau furnizorilor"; dat fiind ca acestia si-au instalat deja facilitati productive in

10

strainatate, iar firma nu doreste sa ii piarda ca parteneri de afaceri, singura solutie

devine aceea de a-si dezvolta afaceri pe aceleasi piete ca si acestia.
O alta ratiune de cautare a pietelor apare din nevoia pe care firma o resimte de a
isi adapta produsele la preferintele consumatorilor locali, ca si la caracteristicile
resurselor si capacitatilor autohtone, mai ales in situatia in care dimensiunea pietei
este suficient de mare pentru a justifica investirea.
Necesitatile de adaptare a produsului, pentru ca acesta sa indeplineasca
cerintele si preferintele locale, pot conduce la utilizarea de materii prime locale.
Cercetarea pietei si modificarea produsului ia o distanta mare fata de Jocul efectiv al
productiei sunt uneori foarte dificile si scumpe.
Conectarea imaginii produsului cu o tara de fabricate preferata poate
determina si ea investirea in strainatate. Imaginea poate rezulta din caracteristicile
produsului sau din perceptia referitoare la serviciile post-vanzare.
In consecinta, pot aparea numeroase avantaje din producerea intr-o fara care
se bucura deja de o imagine foarte buna.
O alta motivatie de investitie in strainatate are la baza costurile de productie
si de tranzactionare, care sunt mai reduse in siluatia in care o firma este prezenta
direct pe o piata, in loc sa o deserveasca de la distanta, prin exporturi. Este evident
ca productia in apropierea pietei de desfacere constituie un mijloc radical de reducere
a cheltuielilor, mai ales a celor de transport.
Totusi, acest argument se dovedeste mai mult teoretic decat practic datorita
progreselor realizate in ultimele doua-trei decenii in transporturile internationale
(generalizarea containerizarii si paletizarii, cresterea capacitatilor de transport si
depozitare). Transportul reprezinta un sector important al vietii economice si intervine
sub diverse forme intre productie si consum, avand o contributie demna de
semnalat in deciziile de localizare a investitiilor.
Un alt motiv care are o importanta in continua credere, este caracteristic
firmelor care considera necesara, ca parte a unei strategii globale de productie,
si

marketing, o prezenta puternica pe principalele piete deservite

de

concurenti.

11

Cel mai important motiv adaptat tiparului de cautare de piete ramane

actiunea guvernamentala din tarile-gazda care incurajeaza asemenea investitii.
Instrumentul traditional ales de autoritati a fost (si mai este inca, desi din ce in ce
mai putin) ridicarea de bariere comerciale in calea exporturilor. Functionarea lui pare
sa fi fost destul de eficienta, atata vreme cat evidentele demonstreaza ca cea mai
mare a parte a investitiilor productive realizate in strainatate pentru prima data au
urmarit evitarea barierelor de intrare pe piata de acest tip.
Pe langa ridicarea de bariere, guvernele au incercat sa atraga investitii straine
prin oferirea unor game mai restranse sau mai largi de stimulente, cum ar fi:
1. concesiile fiscale, sub forma scutirilor de impozite, a reducerilor de impozite
pentru veniturile obtinute din vanzari pe piata locala sau din exporturi, sau a
comisioanelor de licenta;
2. concesii de natura tarifara, cum ar fi scutirea de piata taxelor vamale
sau reducerea taxelor vamale pentru factorii de productie importati, oferirea unor seturi
de taxe vamale preferentiale;
3. stimulente financiare, de tipul alocarilor investitionale, imprumuturilor
de la institutii financiare locale la rate preferentiale ale dobanzii sau subventiilor; si
4. alte stimulente, de genul concesiilor referitoare la controlul valutar.
Infranarea miscarii sindicale sau reducerea standardelor cu privire la mediu sau
siguranta in exploatare.
c. Investitii straine aflate in cautare de eficienta, determinate de rationalizarea
unor procese de productie sau obtinerea de avantaje din detinerea unor activitati
dispersate geographic.
Investitia straina directa din aceasta categorie poate fi motivata de avantajele
legate de costul fortei de munca, materiilor prime, transportului ieftin, energiei
electrice la un pret scazut sau disponibilitatea forfei de munca superior calificata.
d. Investitii straine directe aflate in cautare de active strategice, care cuprind
acele organizatii multinationale care se angajeaza in proiecte de investitii prin
achizitionarea activelor unor firme straine, cu scopul clar definit de a-si promova
obiectivele strategice pe termen lung. Obiectivul principal este acela de
sustinere si promovare a competitivitatii lor la nivel global, prin intermediul unor

12

strategii de integrare regionala sau globala. Exista insa si cazul unor investitori
straini "debutanti", care incearca sa cumpere un avantaj competitiv pe o piata
nefamiliara. Investitiile straine directe realizate pentru cautarea de active strategice
incearca sa obtina accesul la tehnologie si expertiza manageriala in tara gazda,
avand cerinte locationale specifice (cunostinte tehnice, experinta manageriala,
competenta organizationala). Acest tip de investitie este intalnit in special in tarile
dezvoltate. Cresterea valorii si numarului fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere
subliniaza cresterea rolului investitiilor straine directe realizate pentru cautarea de
active strategice.
Astfel, o serie de alte avantaje locale complementare sunt luate in considerare in
stabilirea deciziei de a investi intr-o anumita tara, ca de exemplu: stabilitatea
economica si politica (asigura securitatea profiturilor); calitatea institutiilor (eficienta
administrativa, lipsa coruptiei); o infrastructura fizica dezvoltata si moderna; gradul de
aglomerare economica.
Tipologia investitiilor straine directe in functie de motivatia investitorilor straini

Tabelul 1.2.
Tipuri de ISD

Motivatii primarc

ISDde valorificare a
pietelor

stabilirea unei pozitii

puternice pe piata ruitionala:
-castigarea accesului
la o noua piata regionala.

ISDde valorificare a
resurselor

accesul la resurse
naturale;
accesul la resursele
uniane.
accesul la
cunostintele stiin tifice locale;
accesul la
capabilitalile de eercetare-dezvoltare.
accesul la factorii de productie care au un cost real
scazut (competitivitale prin
cost)

ISDde valorificare a
activelor strategice

ISD de eficienfa

Atribute esentiale ale tarii gazda

potentialul pietelor nationale (marime
si evolutie);
integrarea economica regionaia
(interna-tionalizarea).
dotarea cu resurse naturale;
nivelul fnalt dc pregaiire/calificare
al fortei de munca locale.
disponibilitatea cunostintelor
stiintifice;
nivelul ridicat de dezvoltare al activitatilor de cercetare. inovare.
- disponibilitatea factorilor de productie
(matcrii prime, forta de munca. transport,
comunicatii etc.) la costuri reduse

Sursa: prelucrat dupa C. Munteanu, A. Horobel. Finante transnationale Ed. ALL Beck, 2005

13

Motivatiile de expansiune ale organizatiior multinationale sufera modificari pe

masura ce are loc maturizarea ca investitor in strainatate astfel, initial, majoritatea
firmelor investesc in afara tarii de origine, pentru a obtine resurse naturale sau acces la
piete, pe masura ce gradul de multinationalizare creste, organizatiile pot utiliza activitatile
din strainatate ca instrumente prin care isi pot intari pozitia pe plan global, prin cresterea
eficientei sau prin dobandirea de noi surse de avantaj competitiv.
Odata cu motivele strategice pentru efectuarea ISD, un rol important il detin si
motivele psihologice (opiniile personale ale conducatorilor si ale managerilor
companiilor, relatiile personale, angajamentele si necesitatile unor grupuri de persoane).
In cazul luarii deciziilor investitionale, o insemnatate mare au inceput sa aiba i
stimulentele psihologice si anume: teama de a pierde piata de perspective; propunerea
investitionala primita de la experti, organizatii sau guverne nationale; concurenta pe piata
nationala etc.
Mai pot fi identificate dupa motivatie si alte tipuri de investitii straine directe care
includ motive strategice cum ar fi cele legate de evadare, de sprijin etc.

investitii de evadare. Anumite investitii straine sunt realizate pentru a evita

legislatia restrictiva sau politicile macroeconomice aplicate in tarile de origine.
investitiile de sprijin. Scopul acestor investitii este acela de a sustine si sprijini
activitatile restului firmei investitoare. Astfel, acest gen de filiale implica din
partea firmei costuri, iar beneficiile sunt generate in alte parti ale firmei.
Pe langa clasificarile mentionate deja, investifiile straine directe pot fi delimitate
tinand cont de functia acestora in:

Investitii straine directe in scop dc productie care cuprind investitiile realizate in

structuri afiliate in strainatate pentru productie si/sau asamblare;

Investitii straine directe in scop de marketing care includ investitiile realizate in

structuri afiJiate straine cu rol de promovare a vanzarilor, depozite, unitati de
servicii si vanzari.
Cu privire la clasificarea investitiilor straine, I. E. Anghel enumera cateva criterii

relativ cuprinzatoare pentru acest tip de investitii:

a. Din punctul de vedere al varietatii relatiilor dintre creditor, intermediar si
debitor, deosebim:

14

investitii private directe si de portofoliu, in care creditorul si debitorul sunt fie

firme, fie persoane individuale;

imprumuturi bilaterale guvernamentale si donafii tratate direct intre tarile care dau
imprumut si tarile care primesc;

lmprumuturi private si oficiale (guvemamentale) realizate prin agentii financiare

internationale.
b. Potrivit criteriului efectelor produse asupra balantei de plati externe se au in

vedere, in primul rand, motivele pentru care se realizeaza aceste investitii straine,
respectiv:

realizarea veniturilor si a transferului de tehnologii;

efectele asupra balantei de plati.

c. In functie de durata mscarii capitalului prin intermediul instrumentelor de

credit se pot construi;

pe termen scurt, active in strainatate care ulterior se pot repatria;

pe termen lung, investitii cu o durata mai mare de un an.

Procesul investitional trebuie privit dinspre doua parti: o data dinspre investitor, care
trebuie sa dovedeasca intentia sa economica sanatoasa, sa-si ia un angajament tacit de
dezvoltare durabila si de respectare a cadrului legislativ din tara in care investeste, iar pe de
alta parte, dinspre tara care primeste investitiile. Tara gazda a noilor investitii trebuie sasi ia, la randul sau, angajamentul stabilitatii, angajamentul ca va asigura prin cadrul sau
legislativ respectarea drepturilor investitorilor.
Un investitor vine acolo unde balanta dintre aspiratiile sale, bazate pe criterii de
alegere subiectiva, se armonizeaza cu puterea statului gazda de a-i respecta si indeplini
aceste aspiratii.

1.3. Factori determinanti ai deciziei de implantare a investitiei

Cu toate ca investitiile straine nu reprezinta cheia cresterii economice nationale ci
mai degraba un catalizator al acestui proces, extinderea lor poate avea un impact pozitiv
major asupra economiilor nationale, in cazul in care aceste investitii sunt cuplate de
dezvoltarea unui mediu institutional stabil, simplu, transparent si functional. Performanta
realizata de diferite state in implementarea reformelor si in avansarea pe calea
15

transformarii sistemice pare sa fi avut un impact deosebit de important asupra fluxului de

investitii straine directe.
Performante slabe obtinute in procesul de tranzitie penalizeaza puternic economiile
neperformante. In acest context se creeaza un adevarat cere vicios: incapacitatea de a
implementa reformele necesare face ca statul respectiv sa fie ocolit de fluxurile de ISD, iar
absenta investitiiior straine directe, care ar fi putut juca un rol important in
implementarea reformelor, face ca procesul de transformare sa devina si mai dificil.
Fluxurile de investitii straine au cunoscut schimbari nu numai in zona sud-est
Europeana, ci si in alte zone ale lumii.
Tarile Europei Centrale si ale Europei mediteraneene sunt si ele intr-un proces de
stimulare a intrarilor de capitaluri. Economiile acestor state au elemenle comune cu cele
ale economiei romanesti, creand conditii comparabile pentru atragerea investitorilor straini.
Orice investitor, inainte de a aduce noi fluxuri de capital intr-o unitate productiva, agricola
sau prestatoare de servicii intr-o tara precum Romania, examineaza climatul de afaceri al
zonei respective, analizand cu atentie sporita schimbarile si previziunile la nivel economic,
social, precum si politic cu privire la acea zona.
Politicul este, in ultima instanta, cel care determina schimbarile legislative sub
incidenta carora care vor trebui sa functioneze centrele de afaceri infiintate sau preluate de
investitorii straini. Politicul unui stat nu poate fi vazut independent, ci in corelatie cu
situatia de ansamblu a regiunii din care tara respectiva face parte, observandu-se cu atentie
punctele favorabile sau nefavorabile care pot aparea in urma asocierilor dintre state pe diverse
arii de interes, o urmare a incheierii tratatelor economice intre diverse tari sau grupari
economice, cum ar fi cele de comert international.
Intre principalii factori care sunt analizati de noii investitori, un rol important il
are situatia politica a regiunii, a tarii in care acestia doresc sa investeasca si
mediul institutional al acesteia. Stabilitatea politica, siguranta ca nu vor exista
rasturnari bruste de regim politic care sa duca la exproprieri, la pierderea afacerii si a
capitalurilor investite reprezinta caracteristici ale unui mediu economic in care
investitorii straini doresc sa deschida o noua afacere.
Functionalitatea mediului institutional poate fi apreciata pe baza urmatorilor factori:

16

Responsabilitatea publica si libertatea de exprimare, care se refera

la diferite aspecte ale procesului politic, libertatilor civile si ale drepturilor politice si
masoara gradul in care cetatenii unei tari au posibilitatea sa participe la alegerea
guvernantilor. De asemenea, inclusi in aceasta categorie sunt indicatorii care
masoara independent mediilor, care joaca un rol important in monitorizarea
autoritatilor si pot chema la tragerea la raspundere pentru actiunile lor.

Stabilitatea politica,

se

apreciaza

combinand

indicalori

care

masoara probabilitatea cu care guvernele la putere pot fi destabilizate sau

schimbate prin mijloace neconstitutionale si/sau violente, incluzand terorismul.
Acest factor exprima probabilitatea de compromitere a calitatii si stabilitatii
guvernarii intr-o tara, ceea ce are nu numai un efect direct asupra continuitatii
politicilor, dar de asemenea poate influenla negativ capacitatea cetatenilor de a-i
alege in mod pasnic sau de a ii inlocui pe cei de la putere.

Efectivitatea guvernarii, care arata combinatia dintre perceptia

calitatii serviciilor publice,

calitatea si

competenta functionarilor publici,

presiunilor

politice,

ca

eficienta administratiei publice,

independen|a

serviciului

public

in

fata

si credibilitatea angajamentului guvernelor de a-si

implementa politicile declarate. Cu alte cuvinte, cat de bine poate guvernul sa produca
si sa implementeze politici bnne si sa ofere bunuri si servicii publice.

Calitatea reglementarii include masurarea faptului cat de des se

propun politicile adverse pietei libere, cum ar fi controlul preturilor sau o

supraveghere a bancilor inadecvata, ca i perceptiile problemelor ce provin dintr-o
legislatie excesiva in domeniul mediului de afaceri.
Functionarea statului de drept include indicatori care masoara gradul
in care actorii (cetatenii si statul) au incredere in regulile (legile) societatii si
masura in care le respecta. Acestea includ perceptia incidentei delictelor violente si a
celor non-violente, eficienta si previzibililatea actului judiciar ca si respectarea si
implementarea a contractelor incheiate. Acest indice arata succesul societatii in
dezvoltarea unui mediu in care regulile drepte si predictibile formeaza baza
interactiunilor economice si sociale.

17

Controlul

coruptiei

masoara

perceptia

de

coruptie,

in

mod

conventional definita ca exercitarea sau abuzul puierii publice pentru a obtine castig
privat.
Intr-un studiu intreprins pe baza unui sondaj in randul unor potential
investitori straini publicat de Banca Austriei, rezulta ca factorii de cea mai mare
important in fnndamentarea deciziilor de a investi in strainatate sunt: stabilitatea
politica, stabilitatea financiara, calificarea fortei de munca, politicile economice monetare, fiscale si sociale - sunt elementele cheie in atragerea de investitii straine
directe. Ele sunt decisive in fundamentarea deciziei de a patrunde pe o piata
straina, insa odata ce cadrul politic a fost definit, factorii economici sunt cei
dominanti.
Factorii determinanti ai investitiilor directe straine
Tabel 1.3.
Nr. Crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Factori
Stabilitatea politica
Absorbtia pietei
Stabilitatea financiara
Buna calificare a fortei de munca
Pozitia geografica
Costuri competitive
Convertibilitate monetara
Infrastructura
Alte aspecte
Total Intervievati

Nr. de puncte
115
71
47
40
33
28
15
10
48
407

Sursa: Ioan Denuta- Investitiile straine directe in tarile est si central europene-Ed. Economica, Bucuresti, 1998,
pag 114

Pe linga factorii prezentati mai sus mai sunt importanti pentru potentiali investitori si
urmatorii: transparenta pietei, politica de privatizare, politica privind concurenta, facilitati
acordate nou venitilor, gradul de protectie a drepturilor investitorilor si usurinta repatrierii
dividendelor si a capitalului, proceduri legale si administrative etc.

18

Determinanti subiectivi de alegere a tarii gazda de catre investitori

Tabel 1.4.
Conditiile pietei
Resurse
Competitivitate
Politici macroeconomice
Sectorul privat
Sectoare economice
Politica statului de
sprijinire a investitiilor
directe straine
Perceptia asupra riscului
Localizare, resurse

Marimea, cifra de afaceri, volumul vanzarilor, stabilitate si prognoze

privind dezvoitarea pietei; distributia pe regiuni
Resurse naturale; localizarea lor
Activitatea personaluiui angajat, costuri, abilitatile perso-nalului,
abilitati manageriale, cunostinte ale managementului local.
Masuri ale autoritatilor cu privire la principalele variabile
macroeconomice, accesul la valute liber convertible.
Promovarea proprietatii private, politici clare si stabile, piete financiare
stabile, posibilitati de repatriere a valutei, alte suporturi pentru
intreprinzatorii privati.
Strategia nationala cu privire la dezvoltarea sectoarelor
economice ,accesul pe piete nationale de desfacere si pe piete din
alte tari, masuri de sustinere a IMM-urilor.
Usurinta lnfiintarii unei afaceri, facilitati fiscale si financiare acordate
investitiilor noi si vechi, accesul la capitaluri inclusiv la forta de
munca. politici economice stabile si transparente.
Riscul de tara. factori de natura politica, piata fortei de munca,
stabilitate politica.
Posibilitatea de a avea acces la resurse autohtone si de a transfera
resurse din alte tari.

Sursa: Investment promotion and Enterprise Development Bullet in for Asia and the Pacific, 2003.

Impactul integrarii economice asupra fluxului de investitii straine directe este

considerabil, deoarece companiile multinationale, actorii principali ai procesului
international de alocare a resurselor, isi reorganizeaza diviziunea regionala a muncii in
interiorul unei zone integrate din punct de vedere economic prin modificarea locatiilor
de productie in interiorul acestei zone conform distributiei avantajului comparativ.

19