Sunteți pe pagina 1din 41

_

CONVORBIRI LITERARE.
ANUL VI.
1 APRILIE 1872

1 MARTIE 1873.

Redactor: JIACOB igEGRUZZI.

IA
TIPOGRAFIA plATIONALA.

1873.
alliallMINENAM1611110111M1111/111111=1. amariMan.max101...

www.dacoromanica.ro

No. 8.

Anul VI.

Tassi, 1 Noemvrie 1872.

CONVORBIRI LITERXRE.
Apare la 1 a fie-oarei luni.
Abonamentul pe un an pentru Romitnia liberit 1 galbee; penttru Austria 6 fl; pentru Germania 15 Franci; pentru
Svitera, Belgia si Italia 20 franci; pPn.ru Francia si Spania 25 franci.
Abonamentele se fac numai pe un an intreg, in Iasi la TIpo-Litografia Nationali si la redactiune, in Bucuresti
la librAria Soccec et Comp.; in toate celelalte orase din Romiinia la biurourile postale.

AFORISME
PENTRU INTELEPCIUNEA IN VIATA.
De Arthur Shopenhauer.*)
Le bonheur n'est pas chose Riede : il
est tree difficile de le trouver en nous,
et impossible de le trouver ailleurs.

Chamfort.

Introducere.
Intelepciunea in viata o iau aci numai in
inteles imanent, cuprinze'nd arta de a duce
o 'Vial,/ pe cAt se poate de placutit 0 fericita., a carei teorie sa'r pute numi i Eudaemonologie: ea ar fi dar invtatura existentei fericite. Aceasta /OA s'ar pute earai definl
ca o existentA, care, privita in sine insai, sau

mai bine privita in noi (cad ad judecata subjectiva trebue sa hotarascli) cu reflectie rece
0 matura, ar fi de sigur preferabila neexistentei. Din acest inteles al ei urmeaza, ca
am iubl-o pentru ea insai, nu numai de frica
mortii; 0 din aceasta earai, a am don sa o
vedem de o durata nesfiritli. De corespunde
viata omeneasca unei asemene existenti sau de
ar pute vre-o data sa-i corespunda, este o

intrebare, la care filosofia mea, dupa cum se


al)

PublicAm, din Parerga und Paralipomena, afoaismele


celebrului pesimist, care in mijlocul Europei crestine
a filcut sA reinvfeze metafisica lnulhaista, TraduceRed.
rea e de d. T. Maiorescu.

tie, respunde negativ; pe and Eudaemonologia presupune un respuns afirmativ. Caci


aceasta se intemeiaza tocmai pe eroarea innascuta, cu a carei critica incepe capitolul 49
in volumul al 2-le al opului meu principal.*)
Pentru a prelucr dar totui o asemene in-

sa me departez de
la puntul de vedere mai bait, spre care
vetatura,

am

trebuit

conduce filosofia mea in propriul inteles al


metafisicei ei etice. Priu urmare toata espunerea facuta in scrierea de fata provine oarecum dinteo acomodare, intrucat remane in

0-i
continua ratacirea. Astfel i valoarea unei
asemene scrieri nu poate fi decat relativa,
marginile intelegerii empirice obicinuite

fiindca insui cuv6ntu1 Eudaemonologie este un

eufemism. i nici in alta privinta, nu fac pretentia unei espuneri complete, parte fiindca
tema nu se poate sfir1 niciodata, parte fiindca

atunci a fi trebuit A repet ceea ce au zis


i altii.

Dintre alte carti, care sa fie scrise in aceeai intentie cu aforismele presente, imi aduc
aminte numai de scrierea lui Cardauus de u*)

Opul principal, in care se cuprinde filosofia lui Scho-

penhauer e die Welt ads Wile und Vorstellung (la,


mea ea voinia i idee)..
T-

38

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

290

tilitate ex adversis capienda, care merit foarte

mult a fi cetitA i prin care se pot dar compieta, cele zise aci.

E drept, cit si Aristoteles a intercalat in


Retorica sa cap. 5 al cArtii 1 o Eudaemonologie scurtA; aceasta Ans6 nu i-a prea isbutit,
ci se arat& mArginit& intr'o abstractie fdrA
viatl. De intrebuintat n'am intrebuintat pe

acesti predecesori, cad a compil& nu e obiceiul raeu, cu atAt mai putin, cu cat atunci se
perde unitatea, care este sufletul operilor de
acest soiu. De altmintrelea nu trebue sA uitam, cA hiteleptii tuturor timpurilor ne au dat
totdeauna aceeasi invtAtura, ear nebunii, adee& imensa majoritate a tuturor timpurilor,
au urmat totdeauna aceeasi practicA, adec&
cea contrail: i aa vor rhaane lucrurile i
de acum inainte. De aceea zice Voltaire :
Nous laisserons ce monde-ci aussi sot et aussi

tnchant que nous rayons trouv en y arrivant.

3) Ceea ce represint cineva : sub acest


cuvnt este tiut a se intelege tot ce este
el in gAndul sau, cu terminul psichologic, in
representatia altora, adecii proprie : cum se
represintd de ei. Aceasta consist& dar in opinia lor despre el i se imparte in onoare,
rang si glorie.
Osebirile

din rubrica de'nta sunt

acele,

pe care natura insasi le-a asezat intre oameni; deja de ad se poate prevede, ca influinta lor asupra fericirii si nefericirii va fi
mult mai esentialA si ptrunztoare, cleat
ceea ce produc osebiriIe provenite numai din
conventii omenesti si insemnate in cele doue
rubrice urmAtoare. Comparate cu adearatele
privilegii personale, cu spiritul cel mare i cu
InArinimia, toate privilegiele rangului, ale naterii, fie si imprittesti, ale bogAtiei si alte
asemene sunt ca imperatii de pe teatru pe
hag& cei adev6rati. Deja .Metrodorus, cel
Antai scolar al lui Epicur, a intitulat un capitul: nEet. Toy Iteiova ityai wry ffae' iiyag airtav

CAP. I.

Ireog etMatyovtav rtig ix itov Ireayyai-aw. (Cum&

Impartire fundamental&

pentru fericire este mai mare causa care este


de la noi, decit ceea ce provine de la lucru

Aristoteles (Ea. Nicom. 1., 8) a impartit

rile din afarA.

Comp.

Clemens

Alex.

bunurile vietei omeneti in trei clase, cele


din afarA, cele sufleteti i cele trupeti. Eu
pAstrAnd numai treimea impartirii, zic a osebirile in soarta muritorilor se pot intemea
pe trei fundamente.
i anume:
1) Ceea ce este cineva: asa dar personalitatea, in intelesul cel mai intins, sub care

Strom. II, 21). i in adevr este vederat,


ca binele omului i tot modul existentei va

se cuprinde gratatea, puterea, frumusetea, ternperamentul, caracterul moral, inteliginta si desvoltarea ei.

toate lucrurile din afar& inriuresc numai indirect. Astfel aceleasi intamplAri sau imprejurAri externe impresioneaza pe fie-care in
mod osebit, i cu aceeasi imprejurime fiecare
din noi trAeste totwsi intr'o alt& lime. CAci

2) Ceea ce are cineva: asa dar avere


posesiune in ori ce inteles.

ci

aterni mai ales de la ceea ce se aft in el


insusi i se petrece in interiorul lui.

Clici

aici se naste de-a dreptul dispositia sau indispositia lui inter)* care este primul resultat al simtirii, vointei i cugetArii lui, pe cAnd

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

realitatea lui nemijlocita sunt propriele idei,


simtiri si miscari ale vointei; ear lucrurile din

afara au influinta asupra lui numai intrucat


le produc pe acele. Lumea, in care traeste
fie-care, aterna mai Antei de la maniera lui

251

si mai Mina jumetate obiectiva cu o subiectiva


tempita si rea tot nu da decat o realitate
de rend, ca o priveliste frumoasa pe
vreme intunecata sau in reflexul unei Camera obscura rele. Sau pentru a vorbl mai

de a o vede, asa dar de la osebirea capetelor: dupa cum sunt aceste, va deveni si ea
saraca, seaca i goal, sau bogat, interesanta
i plina de insemnatate. Pe and spre pilda

plan : fiecare e virit in constiinta ca si in pe-

unii admira, pe un om pentru intamplarile in-

tru, altul pe slug, sau pe soldat, sau pe ge-

teresante, ce le-a avut in viata lui, ar trebul


sa-1 admire mai curend pentru darul de observatie si de percepere, prin care acele intamplari au castigat insemnatatea ce o au in
descrierea lui. Ci aceeasi intamplare, care
intr'un cap plin de spirit se arata cu atata
interes, dad, ar fi primal de un cap sec din
cele de toate zilele, ar fi o intamplare seaca
din lumea de rand. In gradul eel mai mare
se arata aceasta la unele poesii ale lui Goethe si Byron, carora li se vede a provin din
intamplari reale: un cetitor nechibzuit e in
stare a pismul pe poet pentru imtamplarea
cea plena, in Mc de a-I pismul pentru puternica fantasie, care dintr'o istorie cam de

neral etc. Dar aceste deosebiri exista numai


din afara; in launtru, in miezul unei astfel de
infatieri, se afla, la toti acelas, lucru : un biet
comediant cu grijele si nevoile lui. In vigil
este tot asa. Deosebirile rangului si ale avutiei dau fiecaruia un rol deosebit de jucat,
dar aceasta nu provine cumva de la vre-o deosebire interne, a fericirii si linistei sufletesti,
ci si aici se gaseste in fiecare acelas serman
muritor, cu nevoile i neajunsurile lui, care in
privinta materiei sunt felurite in feluritii oameni, dar in privinta formei, adeca a adeveratei firi, sunt cam aceleasi pentru top,

toate zilele a fost capabila de a face o opera asa


de mare si de frumoasa. Asemene melancolicul

vede o scenit tragica, unde sanguinicul vede


numai un conflict interesant si flegmaticul un
lucru &IA insemnittate. Causa pentru toate
aceste este, ca ori-ce realitate, adeca, ori-ce
actualitate implinita, se alcatueste din doue
jumetitti, din subiect si din obiect, desi intr'o
impreunare asa de necesar i strinsi, ca oxigenul si hidrogenul in apa. Cu aceeasi jumetate obiectiva, anse cu subiectiva osebita,
realitatea de fatit este dar cu totul alta; asemene si in casul contrar : cea mai frumoas

lea sa, si traeste numai in ea : de aceea nici

nu i se prea poate da

ajutor din afara

Pe scen unul face pe printul, altul pe minis-

desi cu diferinte

ale gradului,

care anse
aceste nu se indrepteaza dupa starea
sociala si dupa bogatie, adeca, dupa rol.

Caci tot ce exist& i se intampla pentru un


om, exista nemijlocit numai in constiinta mi
si se intampla numai pentru aceasta : astfel
este vederat, ca cel antei elem sit esential
va fi calitatea acestei constiinte insasi si de la
ea va aterna, in cele mai multe casuri, mai
mult decat de la formele i figurele, care se
infatiseaza in ea. Toata stralueirea i tt ate
petrecerile oglindite in constiii ta tempita a
unui nerod, sunt foarte grace in con pararcu coustiinta lui Cervantes, and inti'o temnita intunecata scriea, pe Don Quijote. Ju-

www.dacoromanica.ro

292

AFORISME.

mkatea obiectivA a actualitAtii i realitAtii este


aezatit ,in mAna soartei i prin urmare schimbittoare : cea subiectivA suntem noi insine, de
aceea ea este esential neschimbAtoare. Astfel
viata fiecitrui om, cu toate schimbArile i prefacerile din afarl, are totdeauna acelas ca-

racter i se poate compari cu un sir de Irariatii pe o singurA tera. Din individualitatea

mai soarta noastrA, numai ceea ce avem sau


ce representa' m. Saorta Ans6 se poate indreptA : dolt de aceasta, cine-si are avutifie

in launtrul lui, nu va cere multe de la ea;


ear nerodul r6mAne nerod, trtmpitul rknAne tiimpit, pAnA la sfiritul vietei, mAcar
de-ar fi in raiu si incunjurat de hurii. De
aceea zice Goethe

sa nu poate e1 nimeni. Si precum animalul


in ori ce imprejurAri l'ai pune, remlne marginit la cercul cel strimt, in care natura i-a
inchis firea in mod neschimbator, din care

Volk und Knecht mid Ueberwinder,


Sie gestehn, zu jeder Zeit,
Hchstes Glck der Erdenkinder
Sei nur die Persnlichkeit.

causI d. e. dorinta noastra de a multAinl un


animal iubit remAne totdeauna restrinsa in
margini foarte strimte, potrivite tocmai cu acele margini ale firei i constiintei lui :
tot aa este si omul : prin individualitatea sa
ii este de mai nainte hotaritA msura fericirii

(Popor, slugA i stApAn,

putincioase.

In deosebi marginile puterilor

sale intelectuale i-au fixat facultatea pentru


plAcerile mai inalte odatA pentru totdeauna.

Dad, sunt strimte, atunci toate ostenelele din


dark tot ce face omul, tot ce face soarta
pentru el, nu va fi in stare de a-1 ridia peste
msura fericirii 1 ticnei obicinuite, jumkate
omeneti, jumelate animalice : el remAne indreptat spre placerea trupeasca, spre viata intim& i placuth a familiei, spre relatii sociale
de rand i distractii vulgare. Chiar cultura

nu va put sa-i intindd prea mult, desi intru


atva, acel horizont sufletesc; aci placerile cele
mai inalte, mai felurite i statornice sunt cele
intelectuale, ori cat ne-am inselA noi in tinerete in privinta lor; aceste Ans6 atera mai ales
de la puterea intelectuala. De ad dar se vede,
cAt de mult ne aterna fericirea de la ceea ce
suntem, de la individualitatea noastra, pe
and de regulA se One in samit nu-

Toti o spun dupA dreptate:


Fericirea omeneascA
StA in personalitate.
Divanul V. 0).

CA pentru placerea i fericirea noastrA elementul subiectiv este cu mult mai esential
decAt cel obiectiv, se dovedete in toate : incepnd de la vorba cunoscutA, cA, foamea este

eel mai bun bucAtar sau a bOtrAnul vede cu


nepAsare zina junelui, si inaltandu-ne pAnA la
viata geniilor i a sfintilor. Mai ales sAnAtatea covirete toate bunurile din afarA inteatAt, incAt zeul ceritorul anAtos e mai
fericit decAt impratul bolnav. Un temperament linitit i voios, nAscut din sAnAtate deplinA 1 organisatie fericitA, o minte luminatA,
vie, ptrunzkoare i justA, o vointA. moderata
i bland& i in ulna ei o contiintA bunA
aceste sunt calitAti, pe care nici tin 'rang i

nici o avutie nu le poate inlocul. CAci, yederat, ceea ce este fiecine pentru sine insui,
ceea ce-1 insoteste in singurAtate .i ce nimeni
nu-i poate (la nici luA, este pentru dnsul mai

esential decAt tot ce posede i decAt tot ce


poate fi in ochii altora. Un om plin de spirit, in completA singurAtate, are o petrecere

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

293

foarte bunk cu propriele sale ganduri i fantasii, pe and de la un cap tamp nici cea mai

racterul moral nu-i este supus nici lui. In


aceasta privintA, ce e drept, bunurile din ul-

felurit4 schimbare de societtiti, priveliti, prim-

timele doue rubrice, fiindcti, Timpul nu le r&pete imediat, ar ave o preferinta inaintea ce-

petreceri nu poate indeparta chinul


uritului. Un caracter bun, moderat, bland,
poate sa fie multamit in imprejurari strimtoblitri

rate ;

pe

and

cel

lacom,

pismuitor

r6u nu va fi multamit in mijlocul ori c&rei


avutii. Ear daca e vorba de un om, care are
totdeauna bucuria de a-si sin* o individualitate extraordinara i eminenta, pentru acesta TOM intelege, ca mai toate placerile dorite de ceilalti sunt cu totul de prisos, ba
chiar smintitoare i neplacute. De aceea zice
1Ior4 despre sine
Gemmas, marmor, ebur, Tyrrhena sigilla, tabellas,

Argent= vestes Gaetulo murice tinctas,


Sunt qui non habeant, est qui non curat habere.
(Gemme, marmork fildes tablouri i statuete
Din Tyrrhenia, argint, vestminte cu purpur boite,

Multi sunt ce nu le au, unii nici vor sa, le alba.


Ep. If, 2).

yi Socrates, la privirea unor obiecte de lux


espuse spre vnzare, a zis : Cute lucruri mai

sunt, de care n'am eu trebuintl!"


Aa dar conditia cea de'nt6i i cea de capetenie pentru fericirea vietei noastre este ceea
-ce suntem, personalitatea ;
deja fiindca este
statornica i lucreaz& sub toate imprejurlrile,

dar apoi i fiindca nu este supusa soartei, ca


bunurile din celelalte doue rubrice, 1 nu ni
se poate rPipl. In acest inteles valoarea ei
se poate numi absolutit, in opositie cu valoarea numai relativ a celorlalte doue. De aci
urmeazii, ca influinta imprejurarilor din afar&
asupra unui om este mult mai mica, cleat se
crede. Numai atotputernicul Timp ii arati
i aci stitpAnirea ; lui i se supun cu incetul i
-calitatile trupeti i ale mintii : numai ea-

lor personale. A doua preferinta li s'ar put


yea in factul, ca find obiective, sunt dupa
natura lor accesibile i-i este ori-cui data putinta de a i le dobndl; pe and din contra
partea subiectiva nu sta de loc in puterea
noastr, ci se intampla jure divino 1 se hotarete nestramutat pentru toatl -data; aa incat se aplica aci adevrul inexorabil :
Wie an dem Tag, der dich der Welt verliehen,
Die Sonne stand zum Grusse der Planeten,
Bist alsobald und fort und fort gediehen,
Nach dem Gesetz, wonach du angetreten.
So musst du sein, dir kannst du nicht entfliehen,
So sagten scion Sibillen, so Propheten ;
Und keine Zeit und keine Macht zerstckelt
Gepragte Form, die lebend sich entwickelt.

Precum au stat in zioa, dud ai intrat in lume,


Planetele 'nvrtite cu centru 'n constelare,
Asa ai devenit, asa cresti mai departe
Chiar dupa legea prima, ce ti-a 'nvoit intrare.
Asa trebui sa fii, de tine n'al scapare :
Tu una esti facut si nu poti sa fii alta,
Nici timp i nici o fort& nu poate da schimbare
Createi forme care'n viata se desvoalta.
Goethe, Urworte, Orpliiseh.

Singurul lucru, ce in aceasta privinta stft

in puterea noastra, este de a ne intrebuint&


personalitatea dat& spre cel mai mare fobs
ce-I ingadue, urmArind numai scopurile care-i
corespund, cautand modul desvoltrii ce este
tocmai potrivit cu ea si ferindu-ne de toate
telelalte, a1eg6nd prin urmare ramul, ocupatia
i viata, ze se nemerete.
Un om herculic, inzestrat cu o putere muscular& neobicinuita, data este silit de imprejurarile din afar& a ave o ocupatie ez6toare,
vre-o manufactura mica 1 migaloas, sau de

www.dacoromanica.ro

294

AFORISME.

a face studii si luerari intelectuale, care cer


alt soiu de facultAti remase inapoi in firea lui,
asa dar a lasi neintrebuintate toemai puterile
lui cele eminente : se va simti nefericit pentru toata viata; mai mult Ana acela, in care

lalte si care se vede totusi silit a le lisa nedesvoltate i neintrebuintate, pentru a se deda la vre-o specula de rand unde nu se cer,

neobosita, harnici ca furmicele, luerand de dimineata 'Ana sara pentru a-i inmulI bogAtia
ce o posed deja. Tot ce trece peste horizontul strimt al sferei mijloacelor pentru aceasta, le remane necunoscut; spiritul kr este
gol, de aceea neimpresionabil pentru alte gAn.din i sin4iri. Placerile cele mai inalte, cele
spirituale, le sunt refusate; i in zadar calla a
le inlocul prin cele fugitive, sensuale, ce si le

necum la lucrari trupesti, pentru care puterile

permit din dud in dud si care le cer timp

sale nu sunt deajuns. Ans6 aid, mai ales in


finer*, trebue s ne ferim de presumtia de
a ne atribui o imbelsugare de facultati, pe
care poate nu o avem.

putin i bani multi.

faeultatile intelectuale covirsese mult pe cele-

Dar din preponderanta hotarita a primei noa-

stre rubrice asupra celorlalte doue resulta nca


regula, ea este mai intelept de a stArul intru
conservarea sanatatii i intru desvairea facultatilor, decat intru dobandirea avutiei; ceea
ce ans nu trebue sa se interpreteze in sensul
fals, ca sa se negrijasea agonisirea celor trebuincioase si potrivite. Dar propria bogatie)
adeca abundanta mare, are putin efect pentru
fericirea noastra; din care causa multi bogati
sunt nefericiti, fiindca sunt Para cultura spiritului, fara eunostinte si de aceea fara vre un

interes obiectiv, care sa-i puna in stare a se


ocupi intelectual. Caci ceea ce mai adaoga
bogatia peste indestularea trebuintelor reale si
naturale, este de putina inriurire asupra propriului nostru bine; din contra, il sminteste
prin multele si neapAratele griji, ce provin din
conservarea unei averi intinse. Totusi oame-

nii calla de o mie de ori mai mult a-si doMndi bogatie, cleat cultura spiritului ; pe
and de sigur ceea ce suntem contribue cu
mult nai mult la fericirea noastra cleat ceea
ce avem.

Pe multi dar 11 vedem in miseare

La sfirsitul vietei ca un
resultat al ei au, ce e drept, o gramada foarte

mare de bath inaintea kr, pe care o lasa acum mostenitorilor ea sA o mai mareasea sau
poate sa o risipeasea. 0 astfel de 'data desi este condusa cu o fisionomie eat se poate
de serioasa i importanta, este tot asa de ne-

buna, ca o viata, a earei simbol ar fi fost


de-adreptul elopoteii earaghiosului.

Asa dar ceea ce are fiecine in sine insusi


este luerul cel mai de cdpetenie pentru fericirca vietei sale.

Numai fiindea aceasta, de

regula, este foarte putin, mai too din


cei scapati de luptele pentru exist enta
zilnica, sunt tot asa de nefericiti, ca cei ce
se dig. Ana in acele lupte. Goliciunea su-

fletului lor, seeeta constiintei, saracia spiritului ii impinge spre societati, care ans6 sunt
compuse din acelasi soiu, cad similis simili
gaudet. Apoi numai ii vezi alergand impreuna dupa petreceri i distractii, pe care le
cautA mai luta in plAceri sensuale, in desfOtari de tot felul si mai pe urma in desfrnari.
Isvorul risipirii farA margini prin care atittia
copii de familie, care au intrat bogatiin viata,
ii ruineaza patrimoniul cel mare, adese in
eateva luni, in adevr ea nu este altul, deck
uritul, ce se naste din descrisa saracie si go-

www.dacoromanica.ro

AFORISILE.

296
7=..1

liciune a spiritului. Asemene tineri au fost


trimei in lume bogati din afara, dar saraci
in launtru, i au cautat in zadar a suplinl
prin bogatia externa pe cea internO, voind a
primi toate din afard, analog bkrAnilor,

care cauta a se intarl prin exhalatiile fetelor


tinere. Cu acest chip saratia din launtru a
produs in fine 1 pe cea din afara.
Importanta celorlalte done rubrice a bunurilor vietei omeneti nu am trebuinta a o reley& Cad valoarea averei este in vremea
noastrA aa de obtete recunoscut incat nu-i

mai trebue recomendare. Chiar rubrica a


treia, in comparare cu a doua, are o constitutie foarte eterica, consistAnd numai in opinia
altora.

Ans6 onoarea, adeca numele bun, are sa o


caute ori eine, rangul numai aceia care slujesc statului, ear gloria foarte putini. Cu
toate aceste onoarea se privete ca un bine

nepretuit de mare i gloria ca cel mai presus din toate bunurile, ce le poate dobandi
un om, oarecum lama de aur a celor alei :
din contra numai nebunii vor pune rangul mai
presus de avere. De altmintrele rubrica a

doua sta, in reciprocitate cu a treia, intrucat


vorba lui Petronius habes, habeberis este adev6ratit i vice-versa, opinia_ bun& a altora, in
toate formele ei, contribue adese la dobandirea averii.

CAPITUL II.

Despre ceea ce este cineva.

C. aceasta contribue in deobte mult mai


malt la fericirea lui cleat ceea ce are sau ce
represivtd, am vzut din explicArile de mai
Totdeauna se nate intrebarea, ce este
cineva, ii prin urmare ce are de la sine insui;
nainte.

cAci individualitatea lui II insotete in ori ce


timp i in ori ce loc, i de ea este atins i
colorat tot ce i se intampla. In toate i la
toate se primete mai Anti pe sine insui: aceasta este deja adevrat pentru plAcerile trupeti, cu cat mai mult pentru cele sufleteti.
De aceea englezeasca to enjoy one's self este
o expresie foarte nemeritA, cu care se zice d. e.

he enjoys himself at Paris,

aa dar nu ii

place Parisul", ci se place in Paris".Ans6


dad. individualitatea este de calitate rea, toate
placerile sunt ca vinuri bune inteo gura amarita de fiere. Prin urmare in bine ca i
in reu, lasand la o parte intamplarile unei
grele nefericiri, este de mai mare insemnatate,
cum simte cineva, aa dar felul i gradul impresionabilitatii lui in ori ce privinta, cleat ce
i se intampla in viatA. Ceea ce are cineva
in sine ci de la sine, in scurt personalitatea
i valoarea ei, este singurul factor nemijlocit
pentru fericirea clbinele seu. Toate celelalte
sunt mijlocite ; de aceea lucrarea lor se i
poate nimicl, dar niciodata a personalitatii.
i tocmai de aceea pismuirea indreptata in contra calitatilor personale este cea mai neimpacatA, precum este i ascunsa cu cea mai mare
ingrijire. Apoi numai calitatea contiintei este
permanenta i statornica, i individualitatea influenteazA neintrerupt, neincetat, mai mult sau
mai putin in fietare moment : toate celelalte
lucreaza numai vremelnic, la ocasie, in treecat, 1 mai sunt afarA de aceasta i supuse
schimbarii i trecerii; de aceea zice Aristoteles: i yaQ 99votg flEr3ata, ev Ta muara

(cid natura este eterna, nu imprejurarile)


Eth. Eud. VII, 2. De aci se esplica, pentru ce o nefericire, ce ne lovecte cu total fail
vine noastra 1 de din afara, o rabditim en mai

www.dacoromanica.ro

290

AFORISME,

mult cumpt dealt pe cea provenitA din vina


noastrA, cki soarta se poate schimba, dar propria-ne calitate niciodatA. Astfel dar bunurile
subieetive, precum este un caracter nobil, un
cap detept, un temperament fericit, o dispositie voiasA, i un trup bine organizat i sAnAtos, en un cuy6nt : mens sana in corpore
sane-, (Juvennl. Sat. X, 356) sunt cele de'nt6i
i cele mai insemnAtoare pentru fericirea noastrit,

din care cauFA ar trebul sA stdruim cu mult mai


mult la pAstrarea i desvoltarea lor, decAt la dobAndirea bunurilor din afarA i a onoarei externe.

Ans ceea ce, intre toate, ne fericete mai


Anti, este veselia inimei : cAci aceasta. calitate
se resplAtete indatA pe sine. Cine este yesel, are totdeauna pentru ce tocmai, pentrucA
este. AceastA calitate singurA poate iiilocu ori

ce alt1 avere, pe cAnd ea insai nu poate fi


inlocuitA prin nimic. SA tot fie cineva te'n6r,
frumos, bogat i vzut, dad, vreai sA-i tii fe-

ricirea, trebue sA intrebi, de este i vesel. Din


contrA, dacA este vesel, e indiferent, de e tnr
sau btrAn, drept sau ghebos, sArac sau bogat:
este fericit. In prima-mi copilArie am deschis
odatA o carte veche i acolo era scris : eine
ride mult, e fericit, i cine plAnge mult, e nefericit", o gandire foarte simpla, pe care Ans,
din causa simplului ei adevr, tot n'am putut sA
o uit, dei este superlativul unui truism. De
aceea dar sh primim veselia, ori cAnd se aratA,
cu bratele deschise : cAci ea nu vine niciodatA

la vreme rea; in loc de a sta adese la indode trebue sA o primim, voind sA, tim
mai Anti, dacA in adev6r i in toate privintele ni se dau motive indestulAtoare pentru a
fi multamiti, sau fiindcA, ne temem de a nu fi
intrenipti in meditArile noastre serioase i in
grijile importante ce le avem; Ans, de sunialA,

tern oare in stare a indrepta lucrurile prin aceste, este foarte nesigur : veselia din contra
este un cAtig sigur i imediat. Ea singurA
ca sA zicem aa
moneta sunAtoare
a fericirii i nu, ea toate celelalte, numai baneeste

nota de Witte, ffindcli ea singurA ne dA fericire in momentul actual; de aceea este cel m a
mare bine pentru fiinte, a dtror realitate are
forma unui present indivisibil intre doue timpuri infinite. Aa dar ar trebui sA punem
dobludirea i sustinerea acestui bine inaintea
ori carei alte nAzuinti. Este Ans6 sigur, cAi
nimic nu contribue mai putin la veselie decilt
averea, i nimic mai mult cleat sAnAtatea : in
clasele de jos, in cele lucrAtoare, mai ales in
cele ce cultivA pAmntul, se vd fetele vesele
i multAmite; in cele avute i inalte se v'ed
fetele posomorite. De aceea ar fi sA cautArn

a ne pasta acel grad inalt de sAnAtate deplinA, a carui floare este veselia. Este tiut
cit mijloacele pentru aceasta sunt ferirea de
ori ce exces 1 desfrnare, de toate afectele
violente i neplacute, asemene de toatA oste-

nirea prea mare 1 prea necontenitA a, mintii,


zilnic cel putin done ore de micare rApede
in aer liber, multA scAldare in apg. rece i alte
asemene m6suri dietetice. FArA micare zil-niel i indestulAtoare nu putem fi sanAtoi :
toate procesele vietei, pentru a fi bine executate, cer micare, atAt a pArtilor, unde se petree, cAt i a intregului. De aceea zice Aigtog iv zri xtvnristoteles cu drept cuv6nt:
aet govt., viata consistA in micare i ii are firea in aceasta. In tot interiorul organismului
este micare grabnieg, neintreruptg : inima, in
complicata ei systoll si diastoll indoitd, bate
tare i neobositA; cu 28 din bAtAile sale a
improcat intreaga masa a sAngelui prin toatA

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

circulatia cea mare si cea micA ; plAmitnele


pompeazA fArA intrerupere ca piste masine de

vapor; matele se inv6rtesc tot mereu in motus peristaltieus; toate limfele sug i secerneazA necurmat, inii creerii au o miscare indoita cu oH ce bAtae de puls i cu ori ce reDacA dar pe lAngA aceasta lipseste
mai de tot miscarea din afarA, precum se intAmplA in viata de tot sezi.sloare a atAtor oameni, se naste o dlsproportie in toate privirile striciicioasit intre linistea din afarA si tumultul din lAuntru. CAci necurmata miscare
internit vrea chiar sA fie intruciitva ajutatit
prin:cea externA : ear acea disproportie devine
analoagA cu starea nesAnAtoasA, and, desi in
urma vre unui afect fierbe in noi, suntem totusi condemnati a nAdusi nelinistea si a nu
lAsa sit se vadA nimic in afarl. Chiar copacii
suflare.

pentru a se aft bine, au trebuintit a fi misIntru aceasta


domneste o regulA, ce se poate esprima mai
scurt in latineste : omnis motus, quo celerior, eo magis mosus. Citt de mult atrnit
fericirea noastrA de la veselia dispositiei si acati

prin suflarea vntului.

ceasta de la starea sAnAtAtii, ne invatil coinpararea impresiei, ce ne-o fac aceleasi relatiuni
san intitmplitri externe in zile de sAnAtate si
putere, cu aceea ce ne-o fac atunci, cAnd prin
imbolnAvire am devenit posomoriti i fricosi.
Nu ceea ce sunt lucrurile objective si in realitate, ci numai ce stint pentru noi, in perceptia noastrA, ne aduce fericire sau nefericire aceasta ne-o spune vorba lui Epictet Topcoat Tovg avaTonTovg ov Tot a-pay/lora aXla Ta
greQt Twv apyittaTcov augurs-a (pe oameni 11114

miseA lucrurile, ci opiniile despre lucruri). Dar

in genere none zecimi ale fericirei noastre se


nasc nunaai din sAnittate. Cu ea toate devjn

297

izvor de plAcere; din contra WI ea nici un

bine din afarA, oH de ce fel ar fi, nu ne este


plAcut, i chiar celelalte bunuri subjective, insusirile spiritului, inimei, temperamentului stint

i. devin foarte restrinse print'o stare


bolnAvicioasA. De aceea nu este WA causA,
cA inainte de toate, ne intrebAm unii pe altij
despre starea sangtatii i ne dorim a ne afla
bine : cAci in adevr aceasta este WA coraparare cea mai insemnata; trebuintit pentru
fericirea omeneascl. De ad Ans urmeazA,
ci este cea mai mare din toate nebuniile de
jertft sAnatatea pentru oH si ce ar fi, pentru agonisire, pentru inaintare, pentru eruditie, pentru glorie, necum pentru plIcerile trupesti si fugitive: din contra toate trebuesc sl-i
lase ei pasul.
OH cAt de mult Ans6 contribue sAndtatea
la veselie, care este asa de neapAratit pentru
fericirea noastrit, aceasta totusi nu atrnit numai de la sanittate : cAd si cu o sAnatate deplina poate sA existe un temperament melancolic si o dispositie de tristetit predomnitoare.
Ultima cans& pentru aceasta e fArA indoialit
apAsate

constitutia primitivit i prin urmare neschimblttoare a organismulni, i anume mai ales pro-

portia mai mult sau mai putin normal& intre


sensibilitate i intro iritabilitate 1i facultatea
reproductivit. Preponderanta abnorma a sensibilitatii va produce inegalitatea dispositiei, pe-

riodic o veselie exageratt, ear de regulit predomnirea melancoliei.

i fiindcti i geniul este

conditionat printeo mare covirsire a puterii


nervoase, asa dar a sensibilitatii, a observat
Aristoteles cu multA dreptate, clt toti oamenii
eminenti si ingeniosi sunt melancolici: nayxaTB; Ogot 7r0Q1Trot yeyopotv apeeag,
Ta Ta000tpuzy, ij nAtztxtvol TED'ac) TatY39

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

29$

AIIMMIe===cr'

orrat pelantoluot ovrEg Aceasta este fa'ra stria 9 0-i isbutete 1, se buena de aceindoiala propositia, ce a avut-o in vedere Ci- . sta i tie a se mangaia cu el. Dar precum
nu este nsor a afla vre un reu ftr nici o
cero, cnd a scris mult citata sa relatie :
Aristoteles ait omnes ingetaosos melanchocompensat,ie ; vedem si ad, cit cei evaxoloc,
licos esse (Tuse. I, 33).
aa, dar caracterele posomorite i serioase, in
Osebirea mare 0 inascuta a dispositiei fundamentale, despre care vorbim acum, a des-

eis-o Schakespeare foarte plant


Nature has fram'd strange fellows in her time:
Some that will evermore peep through their eyes,
And laugh, like parrots, at a bag-piper;
And others of such vinegar aspect,
That they'il not show their teeth in way of smile
Though Nestor swear the jest be laughable.
Merch. Of Ven. Sc. I.
Natura in vremea ei, a scos mutre curioase
la luminA: unii care tot sclipesc din ochivori

plini de veselie 0 rid, ca papagaii, de un


chnpoier, i altii de un aspect aa de oterit
inclt nu-0 deschid drum dintilor pritivre un
suns, si chiar de-ar jur Nestor cA qaga-i
bunA.

total vor aver ce e drept do suportat mai


multe rele si suferinte iiichipuite,
nse mai
putine reale, decat cei veseli i Cara grije;

caci eine vede toate in negru, eine se tem*


totdeauna de nefericiri 0 se pregateste astfel
a intampina. viitorul, nu se va inela aa de
des, ca cel ce vede toate in colori trandafirii.
CAnd anse o afectie .bolnavicioasa a sistemulni

nervos sau a organelor digestiunii intArete


ithcit dyscolia inascuta : atunci aceasta poate
ajunge la un grad, in care indispositia`permanenta produce desgust de viata i nate aplecare spre sinucidere. Sinuciderea se eauseaza atunci prin cea mai mica neplacere;Ichiar

Tot aceasta este osebirea, pe care o insenmeaza Plato prin cuvintele vaxoXo g autoXoc. Ea se poate reduce la impresionabilitatea,
foarte diferita la diferiti oameni, pentru lucruri
placute si neplacute, in urma careia nnul este

in gradele cele mai inalte a le reului, nici nu


se cere vre una, ci numai in urma dispositiei
necurmate se hotAreste sinuciderea si se executa atunci Cu o reflectien asa de rece i cu

Inca in stare a ride, unde altul ar ajlunge a-

in acest stadiu este de regula pus deja sub


pazi, se folOsete in tintirea sa neintrerupta
de cel antei moment nepazit spre a apnea,
fitrit ovaire, luptA san kick acel mijloc de uurare natural 0 dorit pentru starea in care
se afla. Pe larg descrie Esquirol aceasta
in cartea des maladies mentales. Pe de alta
parte Anse i omul cel mai sanatos i poate
i cel mai vesel, dupa imprejurari, este in
stare a se hotarl la sinucidere, cand adeca marimea suferintelor sau a nefericirii inevitabile

proape la desperare : si anume susceptibilitatea pentru impresii placute este de regula en

ant mai slaba, cu cat este mai tare cea pentru neplacute, si vice-versa. La o posibilitate
egala pentru im sfirsit .fericit i nefericit al
unei chestii, cel avaxAog se va neap sau se va
intrista la cel nefericit, ear la eel fericit nu

se va bucura; cel etixoW din potriva nu se


va necajl nici se va intrista la cel nefericit,
ear la cel fericit se va buena. Dad celui
discolos ii isbutesc 9 din 10 proiecte, el nu
se bucura de cele 9, ci se necajeste de acel
1 neisbutit : cel-eucolos din potrivA, dud i se

o determinatie aa de tare, incat bolnavul, care

covirete spaimele morii. Diferinta este numai in marimea diferita a motivului indeumator,

care sta in proportie inversi cu dyscolia. Cii

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

399

_____"--r---1=Thett-a=2:,--..m.-wmpeftpleamefiscrs.a.

eit este mai mare aceasta, cu atat poate ad


fie ma(raie acela, poate chiar sA ajung a fi
iiul: din contra cu cat este eucolia mai mare
sanAtatea ce o sprijineste, cu atAt aMrrat
mai mult de la ocasia din afard. In urma acestora exista dar gradAri infinite ale casurilor
.intre cele douer.extreme ale sinuciderii, adecA
intre aceea ce provine curat din exagerarea
belnavicioasa a dyscoliei iraiscute, i intre aceea a omului sAndtos i vesel, provenita nuAlai din cause objective.
Cu stinatatea seamana in parte frumuseta.
Dei aceasta calitate subiectiva nu contribue
deadreptul spre fericirea noastra, ci numai indirect, prin impresia asupra altora, este totusi
de mare insemnatate, i la barbat. Frumuse/a este o scrisoare de recomondatie deschisA,

amosm.r.

durerei, ear clasele bogate si inalte in lupta


perpetutt, adese chiitr desperata, in contra
uritului. *) Antagonismul lor din lAuntru san
cel subiectiv Ans provine din proportia inversa, in care se afia la fiecare susceptibilitatea pentru amndo, fiind dependenta de
gradul inteligintei sale. Caci tampirea mintii este totdeauna unita cu tAmpirea impresiilor i cu lipsa de escitare, ceea ce face pe
om mai putin primitor pentru dureri si in-

tristari de tot felul si de toga marimea: dar


din aceeai tampire intelectuall se produce pe
de alta parte acel gol sufletesc, intiparit pe
cele mai multe fete i manifestat prin pandirea necurmata dupl ori ce intamplare esterna,

fie cea mai neinsemnatagol, care este ado-

care ne castiga inimele de mai nainte; de

vAratul isvor al uritului si e totdeauna fiamAnd


de escitAri esterne, pentru a-i pune mintea

aceea se aplicit7.mai ales la ea versul MUM-

ai

mer

ll. In, 65.)


01:TOS arrofike idst OM, trxvJect rhnea,
`Ootla xV avros chu68, buoy d'ozne.ccv -etc .arrero.

Nu de-despretuit sunt ale zeilor daruri


Inii ce dau, ear nimene de voe nu le primeste.

Cea mai generala privire ne arata doi thimici ai fericirii omeneti: durerea i uritul.
Pe langa aceasta observAm, ca in proportia
in care isbutim a ne departa de:unul din ei,
ne apropiem spre celalalt, i viceversa, aa
that viata noastra infatieaza in adev6r o oscila4ie mai tare sau mai slab& intre am6ndoi.
Aceasta provine din indoitul antagonism, in
eare stau amndoi catre olalta: unul din afara
sau. obiectiv, i altul din lduntru sau subiectiv: Din afarA adeca nevoia
lipsa naste durerea ; din contra siguranta i prisosul naste
uritul. Deaceea vedem poporul de jos intr'o
Inpth necurmata in contra nevoii, asa dar a

inima prin ceva in miscare. De aceea in

alegerea escitArilor nici nu este delicat ; precum dovedeste miseria distractiilor de care
vedem ell se apucl oamenii, asemenea felul
petrecerilor si al conversatiei Mr, nu mai putin multii perde-vara i gura-casca. Mai ales
din a ceastit goliciune sufleteasca se nate dorul de sindrofiii, de distractii, placeri i lux
de tot felul, care pe multi ii aduce Ia risi-

pire si pe urma la saracie. De aceastit ratacire nu ne apdrA nimic mai sigur decat boOstia din launtru, bogatia spiritului; caci aceasta cu cat se apropie mai mult de eminentA, cu atat lasii mai putin loe uritului.

Ear miscarea nesfirsita a gAndirilor, jocul Mr


prenoit la fiecare ocasie esternA san internA,
Viuta iomadic, prin care se arata treapta cea mai
de jos a civi1isaiei, se reproduce pe treapta cea mai
inaltii prin via4a tnritilor, prin voiajurile ajuuse in
stare de moat. Cea de'utdi s'a usut din Lavoie, cilia
din urnalt din urit.

www.dacoromanica.ro

AFORISME.

BOO

puterea i tenthnta spre combinatii tot mai


felurite ale lor, scutesc capul eminent, dacti
nesocotim momentele de obosire, en totul de
apropierea uritului. Ans6 pe de alth parte inteligenta mai ina1t1 are de conditie directA
i o sensibilitate mai inaltA i are rAdAcina
intr'o mai mare violentA, a vointei aa dar a
pasiunilor : din impreunarea ei cu aceste se
produce o tgrie mult mai mare a tuturor afectelor -i o impresionabilitate inmultitg, nu numai pentru dureri morale, ci i pentru fisice,
chiar o nerabdare mai mare la impedecAri

sau numai la greutati ;

toate aceste se

mAresC AncA prin vioiciunea tuturor representgrilor, aa dar i a celor neplAcute, provenitA din tAria fantasiei.

Cele zise mai sus se aplicA, in proportii


potrivite la toate gradele intermediare, care
implinek spatiul larg de la nerodul cel mai
tAmp pAnA la cel mai mare geniu, i prin urmare fie-cine este, objectiv i subjectiv, cu

gat mai aproape de unul din isvoarele suferintei omenesti, cu clt este mai departe de
celalalt. Tenth* sa natural il va indemnh
dar in aceasta privinth de a-i intocmi pe
cat se poate lumea din afar& duph cea din
lituntrn, adeca de a se pregati mai bine spre
intampinarea acelui izvor de rele, pentru care
este inzestrat cu mai mare susceptibilitate.

Omul inteligent va cant.), mai Ant& de toate


lipsa de durere, linite i repaos, se va ferl

de a fi insultat de alii, va cauta dar o viath


linitita, modesta, Anse pe cat se poate de neturburatl i prin urmare va alege, dui-A ce
va fi cunoscut putin aa numitii oameni, retragerea i, dacA are o mare inteliginth, chiar
singuratatea. Caci cu cat are cineva mai mult in

sine, cu att ei trebue mai. putin din afara,

i cu atAt ei pot fi i ceilalti de mai pqiiik


importanth. De aceea eminenta spiritului conduce la insociabilitate. Dad calitatea socie-

tAtei s'ar putea suplinl prin cantitate, atunci


ar fi cu putinth a trAi chiar in lumea cea
mare : Anse din nenorocire o suta de nebuni
intr'o gramadA 1111 dau anca un om cuminte.
Omul din celalalt estrem dimpotriva va cAuta,
indatl ce nevoia ii lasA sit resufle, petrecerer
i societate cu ori ce pret i se va multAna
usor cu toate neferindu-se de nimic mai mult
decAt de sine insui. CAci in singurAtate, undo
fiete care este indreptat numai spre sine,

se aratl ceea ce are in el insufi. Acolo nerodul in purpurA ofteazA subt povara nenprata a individualitatii sale miele, pe Mud
omul eminent insufletete i inveseleaza i cea
mai pustie imprejurime cu gAndirile sale. De
aceea este foarte adeverat ceea ce zice Seneca :
minis stultitia laborat fastidio sui (ep. 9),

asemene 1 vorba lui Isns Sirach viata nebunului e mai rea decAt moartea". Astfel poste
tot vom afia, cit fiece om este scciabil in pro-

portia in care este sarac la minte i in deobte de rend. CAci in lume nu ne pre remane alta dealt do a alege intre singurAtate
i injosire. Cei mai sociabili intro toti oameflu se zice cil, sunt negrii, precum i sunt
foarte inapoiti in privinta inteligentek dupit
relatii din America septentrionalA in gazete
franceze (le Commerce, Octobr. 19, 1837)
Negrii, slobozi i robi amestecati, se inchid in
mare numer toti la olaltA in locurile cele:mai
strimte, fiindcg, nu-i pot ved6 indestul fata lor
neagrA cu nasul cel

De oare cc creerii ni se aratti ca parazitul


sau ca pensionarul organismului intreg, timpul

liber ce i 1-a dobendit un om i care ii

www.dacoromanica.ro

dit

AFORISAIR

Sol

'Anse pentru a nu fi nici aici nedrept, nu vreau sA ascund opinia, ce tot s'ar
pute aye pentru scusarea jocului de carti,
d. este aded, o"lpreparare la jocul lurnei i
al afacerilor, intru cAt invatit arta de a intro-

desvelirea libel% a constiintei i a" individnalitAtii este rodul i cdstigul intregei sale existente, alcAtuitA de altmintrelea numai din
lucru 1 osteneall. Anse pentru cei mai multi,
ce le da timpul7liber ? Urit i tAmpire, dad,
n'au la indemAna, plAceri sensuale sau nimicuri ; timpul lor liber este ozio lungo d'uomini
ignoranti, despre care vorbea Ariost. Oamenii
de rAnd cautA numai a petrece timpul, cei de
talent a-1 intrebuingt.
Causa pentru care
capetele cele rnArginite stint asa de espuse

nemernic !

uritului, este, di intelectal lor nu le este 'Amica alta decilt un inedium motivelor pentru
vointl. Dad deocamdatA nu sunt motive de
primit, vointa stA nemiscatd si intelectul e
amortit, fiindcA nici una nici altul nu se pot
pune injucrare de la sine: resultatul este o

cAri demoralizeazA din aceeai causg. Spirt-

stAgnatie grozavA a tuturor puterilor in omul


intreg,
uritul. Pentru a-1 intamptra pe acesta, se pun inaintea vointei niste motive mici,
provlsorie i inchipuite dupA plac, pentru a o

buinta imprejurarile neapArate aduse de soartA

(cartile) pe cAt se poate de bine, pentru a


scoate din ele cht se va pute mai mult i do
a ne deprinde astfel la pAstrarea cumpetului
(contenance), dAndu-ne aer vesel cAnd sunt
cArtile rele.Anse pe de altA parte jocul de
tul jocului este de a cAstigh, averea celuialalt
in ori Ce mod prin ori ce finetA i tertip. Anse
obiceinl de a se purtN asa la joc, se inrAdAcineazit, trece in viat5, practicA, I jucAtorul
ajunge cu incetul a privl toate lucrurile, nude
este vorba de proprietate ca o partidA de cArti
si a crede, cA4 este ertat a se folosl de ori ce
avantagiu ce-1 are in ratinA, numai sA nu fie oprit
de lege. Dovezi pentru aceasta ni le (IA viata so-

desteptit si a desteptA i intelectul, care trebue si se paceapg, : aceste dar Se rapoartit


la motivele cele adeverate i fireste ca banii

cialA pe toate

de hArtie la cei de argint, fiindcA valoarea bor


este conventionalA. Asemene motive, inventate
pentru numitul scop, stint jocurile, de cArti
i altele. Dad, lipsesc i aceste, omul mArginit ii ajutA prin alte miscAri, inverteste
bastonul, bate darabana cu degetele, se joacA
cu tot ce-i ajunge sub mlnit. i igara ii este
un surogat binovenit in locul ideilor.De aceea
dar in toate terile ocupatia de cApetenie a tutu-

de sine insusi, stint de fericit aceia care-i att

pe and celor mai multi nu le remAne in timpul lor liber dedt un soi de om, cu .care
nu-i chip de facut ceva, care moare de urit
si-si este siesi cea mai mare povarA. SA ne
bucurAm dar fratilor, d nu suntem feciori do
roabA, ci de oameni slobozi" (Gal. 4, 31,)
Apoi, precum acea tarA este cea mai, ferii-

ror societittilor a devenit jocul de cArti : el


este mesura valorii lor si bancruta declaratA
a rationamentului. Neavend adecl idei de
preschimbat, ei preschirnbA cArti si calla

citl cAreia ii trebue putin import san nici


urnil, asernene este i -omul, care se multit,
mete en ,bogAtil sa din lAuntru si nu are
trebuintA pentru petrecerea sa de multi altii

unul altuia galbenii din pungit. 0 neam

sau de nimeni; aid astfel dc impartatle de

luA

Fiindcl dar, dupIcum am


zis, timpul liber este floarea satt mai bine rodul

vietei fie arida, ce singur ii pune in posesia


atunci de ce Se bucura in propria lor constiint.d,

www.dacoromanica.ro

so2

AFORISME.
=1Immte

la altii si did afara costiseste mult, ne face


at6rnati, aduce primejdii, casuneazri, suparani si in sfirsit tot nu este decat o cora-

tate : chiar prietinii si rudele ni-i rapeste


moartea. Atunci apoi se intreabil, mai mutt
decrit ori cand, ce are cineva in sine. Caci

pensatie rea pentru productele de pe pmntul popriu. CAci de la altii, in deobste din a-

aceasta se va 'Astral cea mai multi vreme.

farA, nu trebue sa asteptrim mult in nici un chip.

adeVratul isvor nesecat al fericirii. Caci strut


este de altmintrelea, la cat de putin ne putem

Ceea ce poate fi unul altuia, ii are marginile sale foarte strimte : la urma urmelor fie
eine remne tot singur, i toata, intrebarea
este atunci, eine remitne singur. i aici dar se
potriveste ceea ce a zis Goethe (Wahrheit und
Dichtung, vol. 3 p. 474) in deobste, di, in toate

lucrurile omul se OA in sfirsit redus la Sine


insui sau cum zice Oliver Goldsmith :
Stil to ourselves in ev'ry place consign'd,
Our own felicity we make or find.

(Fericlrea ne-o faccm sau o gsim, remind


in ori ce loc liuititi i restrinsi in noi insine):
(The Traveller v. 431, fg.)

Cel mai bun ajutor

si

cel mai mare spri-

jin trebue dar fiecine sa-si &easel in sine. Cu cat isbuteste mai mult intru aceasta

si prin urmare cu cat isi afla mai mult isvoarele petrecerii in sine insusi, cu atAt va fi mai
fericit. Cu cel mai mare cuve'nt dar zice Aristoteles 4 evdcapnvta 'WY artaezwv Ears (Ea. Eud.

VII, 2), pe romaneste : fericirea este a celor


ce-si sunt siesi indestul. Caci toate isvoarele
externe de fericire si de plAceri sunt, dupa
firea lor,

foarte nesigure,

grele, dad nu

primejdioase, tredtoare si supuse intamplArii


i pot dar usor, chiar in imprejurarile cele
mai priincioase. sa, fie intrerupte ; aceasta este
chiar neaparat, intrudt tot nu pot sr', fie in ori
te moment la indemana. La b6tranete inceteaza
mai toate cu necesitate : caci atunci ne Oraseste amorul, gluma, dorul de calatorii, plcrea pentru cai ii destoinicia pentru socie-

Dar i in ori care alta virsta este si rmlne

astepta in lumea aceasta : de nevoi si de dureri este plinil, i pe acei, care au scripat de
ele, ii pandeste uritul din toate unghiurile.
Apol reutatea are in deobste cArma in lume
gi nebunia face gura cea mare. Soarta e
i oamenii sunt miiei. Inteo lume ast-,
fel intocmitA, cel ce pretueste malt in sine
insult, seamana unei odai de serbritoare yesele, himinate i incalzite, in mijlocui gerulni
crudit

noptii de earnA. A aye prin urmare o individualitate eminentl inzestrata, mai ales a aye
mult spirit este frol indoeala soarta cea mai
fcrice pe pitmnt; ori cat de osebita ar est
in comparare cu soarta cea mai stralucita. A
fost dar o inteleaptrt vorba, ce regina Chris,
tina de Suedia in virstA abia de 19 ani,
a zis-o in privinta lui Cartesius, care pe atunci traid de vr'o 20 de alai in cea mai mare
singuratate, in Hollanda de i nu-1 cunosta,
decat dintr'o singura scriere a lui si dupa

spusa altora : Mr. Descartes est le plus heureux de tous les hommes, et sa condition me
semble digne d'envie. (Vie de Descartes par
Baillet, liv. VII, ch. 10).
Atata numai, cit imprejudrile din afara,prectim
erau i la Cartesius sa fie destul defavorabile pen-

tru a lasa, omului putinta de a se aye pe sine


insusi si de a se buena de sine. Din care causA
deja Koheleth (7, 12) zice : intelepciunea este
bunt cu o mosie parinteasca si ajuta pe om, ca s.
se bucure de soare. Cine dar, pnin favoarea

www.dacoromanica.ro

AFORISIdE,

DIJHUL OEL

Rk.
71INGOC

naturei 0 a imprejurerilor, a avut parte de

intentiflor celor de rend. sau gustului celui reu

Vacel plans 'amar suspin


Bistrita II stringe'n sin,
$i cu el prin verdea lunca,
Valurile 10 arunca?
SA fie plansul de dor,
Dupit sor sau fratior ?
Sau cantarea de iubire,
A \vietei fericire?
San freametul brazilor,
$i gemetul munfilor ?
Dar nu, plansul cel de jale,
Ce s'aude noaptea'n vale,
Sub a Cer-negurei poale,
Nu-i nici plansul muntilor,
Nici freametul brazilor,

La intamplare va face ca Horafiu in epistola catra Maecenas (lib. I,


ep.,7). Este o mare nebunie a perde inlaununtru pentru a ca,tiga inafara, adeca a-0 da
linigtea, timpul liber i neatarnarea in totul

Nici murmurul apelor,


Ci-o floare de primavara,
Ce a fost odinioara
Mandra fata rumeoara,
Ce prin frumuseta sa,
Facea soarele de sta.,

aceasta soarta. va veghea cu grije 5l cu scumpatate, ca isvorul din lituntru al fericirii sale sit-i
remana accesibil, i pentru aceasta se cere neaternare i timp liber. Pe aceste dar 0 le va
rescumpera bucuros prin cumpatare i econo-

mie; cu atat mai mult, cu cat nu este, ca ceimarginit la isvoarele din afara ale pitoeTilor. De aceea perspectiva de functii, bani,
favoare i aplausul lumii nu-1 va indupled a
se. perde pe sine insu0, pentru a se potrivl
al oamenilor.

sau

in mare parte pentru stralucire, rang,

fala, titulaturi i onoare. Aceasta Anse a PAcut-o Goethe. Pe mine m'a condus geniul cu
titrie spre ceealalta parte.
(va urma).

Duhul cel reu.

IL

LEGESDA.

I.
Mud pe cer calatoresc,
$i in unde s'oglindesc,
MU de stele calatoare
Ce port visuri rapitoare;

$i and luna dintre nori


Varsa plansul ei pe flori;
Cand s'aud fiori de moarte,
$i iazmele relei soarte,
Pe dealuri se invertese,
Dureri lumei de vestesc;
Cine plange jos in vale
Sub a Cer-negurei
poale,
*)

i dulci sarutari i da.


Dar acum ea mereu plange,
$i in lacrime de sange,
Mirosul de floare-si stinge;
Plange dorul ce a perdut,
Plange visul ce-a avut,
Plange cu amar i jale:
Apele s'epresq din cale.

Cer-neguri, cea mai inalta din nnmerneele coline din-

prejurul Petrei, /a picioarele citron nage Bistrila.

Ce-i mai dulce i mai sant,


Pe-acest dureros pament,
Decat floarea tineretei
Miros gingas al vietei,
Leganata de amor,
Ca frunza de-un vent usor ?
Mult suspina'n lunca verde
Paserica cand 10 perde
Al ei mandru sotior,
$1 codrii frunziqul lor,
$i campul a sa verdeata,
$i roua de dimineata;
Dar nimic nu-i mai duios,
Mai trist 0 mai- dureros,
Decat inima ce plunge,

i'n larimi de-amor se stiuge,

www.dacoromanica.ro

DIIIIUL CEL REU.

304

Cum se stinge de pe flori,


Roua ce-a cazut in zori,
Cum la ale zilei soapte
Se sting visele de noapte,
Ce ne leagAnii usor
Pe mandrA aripa bor.

PAnk's anii tinerei,


$i puteti sburit cu ei,

Paul draga Primavari


Vise'n cale v presoarA,

Pan nu sun, tristul vent


Ce ve duce la morment."
IV.

IIL

De ce oare 'n vesnicie

Doug umbre stau in vale


Sub a Cer-negurei poale,
La tulpina unui fag;
Stau uitAndu-se cu drag,
Mud la cele focurele
Ce ard colo pintre stele,
cu toate se unelc,
Joc de raze de'nvertesc
CAnd la luna argintie,
and la unda albAstrie,

Florile de pe cAmpie,
Nu-si tin fruinuseta lor,
mirosu 'ncAntator,
Ci a zilei caldtt raza

De viata le scurteaza?
De ce vesnic frunzele

Ce de stAnci se sfAramh,
$i cu jale murmur&
and l fagul ce se'ntinde,_

*i in sinu-i le cuprinde,
i sartitA fruntea lor.
"%Atli se opreste'n sbor,
Vale nopt.ei iele mune,
Stau cu toatele s'asculte,
Dulcea tain' a umbrelor
La munturul undelor.
Dar cine sa fie oare
Cele doue umbre care

Lin opresc din calea lor


liora inseler de-amor?
Una-i gingasa Marie
Cu cosita aurie,
$i cu negri ochi de foc
Ce misc inima din loc,

$i en fiori de primavarl
Pe-a ei fat& rumoara,
cu crini rotunzi pe sin,
Ce-al inimei dor alin.
Ea zimbesce ca dulceata
Ca raze de dimineatl,
flecitului Andrei

Ii da flori din sinul ei.


Deci pe car luna4 privesce
*i in tainA le soptesce:
iubiti dragii mei,

www.dacoromanica.ro

Nu umbresc padurele
Ci pica toamna cu toate,
$i de ventu 's spulberate ?
De ce dulcea fericire
Nu e fArA de sfirsire ?
Asa-i legea crudei soarte,
DupA viata vine moarte
Dupa clipe de plAceri,
Yin lungi ceasuri de dureri,
Dup'o sara recoroasa
Vine-o noapte 'ntunecoasA,
$i zioa cti inAndre izori.

Bistrita prie lunge vale


erpuea undele sale,
Ce de vent se increteau,
prin umbre lin sopteau.
Stelele toate fugise,
Groaza noptii se latise.
Dar Maria cu-al ei drag
Tot stau tupilati sub fag
$i cu zimbete voioase
$i cu soapte dragostoase,
Ei mereu se ingAnau,
voios se sArutau,

Mid Andrei pe-a lui Marie


Pe cosita-i aurie,
and Maria 'pe Andrei
Pe ochi,:se vArs foc din ei.
V.

Cerul tot e plin de nori,


Negri, mad si'ngrozitori.

DUIML CEL REC.

COMENTARIELE

LET!

CESAIL

305

Ploud, fulgerrt, trasneete,


Ventul prin copaci vueete.

Cum in noaptea 'utunecatA,


Plrtnge bulma pe muncel..

Draga-Andrei, par'ca me tem.


Vezi pridurile cum gem,
Bistrita cum tot creete
Par'ca, vre un reu vesteete."
Dar Maria nu sirel,
Si din deal se auzi

Dar ce se faca el oare?


Nime 'n lume n'a advt.
Maria fa .'incetare

Plenge dragrl ce-a perdut,


Si dud razele de soare
Dimineata joe pe nor
Ea se face-o mandri floare
Earl plansul ei de dor
Se preface'n boburele,
Boburele de rubin
Ce cad noaptea de la stele

TJn vuet de'nfiorare.

Andrei, ce si fie oare ?"


Nimic, scump angerul meu."
Vuetul creetea mereu,
fulgerului srtgete,

Pintre nouri eerpuindu,


FAcea 'n unde s s'arete
Mu de lampe stalucind.

Pe-al florilor gingas sin.

S. G. Vdrgolid.

BIBLIOGRAP1E.

VI.

Duhul reu pe dealuri stand,


Si la Bistrita cattind,
Pismuea a sale valuri
Ce isbind mereu in maluri,
Din ape-i scotea un vuet

Asemenea cu un tunet,
Si din deal spre valea-adanci
-Rapez1 o mare static&

Vrend Bistrita a ezl,


lumea a prepadl.
Dar al cerului perinte
Oprl stAnca mai nainte
In Bistrita de a 'ntra
Si 'pementu-a inech ;

Ear pe Duhul cel cumplit

In stand l'a impetrit.


VII.

Unda Bistritei spumoasi


In valuri se inalta,
Iar Maria cea frumoasa
Prin umbre pe-Andrei cata.
Ii cata plangend de jale,
Neetiind ce s'a &cut;
Si la chinurile sale
Numai codrul cel tibcut
Respundea elite odata,
De jale pliingend 0 el,

FONLENTARIELE LUI cAIU jULIU FESARE

de belulu Gaticu, traducere de C. Copaciniana.

Ideea societatii acadernice romane de a pu


blica concurs pentru traducerea in limba noatr a celor mai insemnati autori html, e nimeritil din mai multe punturi de vedere. Mai
ant6 se fac cunoscnte publicului roman scrierile frumoase i de pret, remase in literatura
latini, i dupi aceea chiar in privirea limbei,
acesta e un bun mijloc de a o cultiva. Anse'
e scris lt toate lucrurile cele bmie trecute
prin aceasta invatata companie, sit degenereze
sa-si pearda caracterul lor de utilitate Obtea-

sit produca mai mult reu cleat bine.


Astfel s'a intamplat 1 se intampla cu lu-

sca,

i.

crarea dictionarului limbei romane, i cu htcrarea unei gramatici romitne, intreprinderi,


care in sine sunt vrednice de lauda, dar care
sub auspicille academicilor nostri, an ajuns a
arunca mai mare haos, mai multa .nedumerire
si confuaiune in limba.

Plecilud din principiul fals ca limba row.a40

www.dacoromanica.ro

SOC

COMEWARLIE1 UT CESAR.

nil trebue adusl launa forma mai omogenia,


end primitive academicii nostri vor sit Green o vorbire noul poporului roman, sit-i irnpniit cuvinte none, intorseturi noue de frose,
Ia scurt ei i-au pus in giind sit ne fac$1, a
nu mai inlelege limba parintilor nostri. C5 nu
vor isbuti in aceast5, opintire, e lucru sigur
pentru ori-ciue are at de putin bun simt i
judecata. Iteul Ans5 ce-1 produc pentru moment este a impedea desvoltarea progresiv1
i naturall a limbei, i inmultesc pedicele, de-

ja destul de numeroase, pentru regularea

ficsarea ei.
Cestiunea fiind astfel considerata, ori-ce publicatiune, facuta sub privigherea si dupa, in-

demnul Academiei, s'ar pute cu drept cuvent


numl o nenorocire pentra limba noastra. In
aceasta categorie cade si cartea ce o avem
dinaintea noastra, premiata de Academie, tiparita din fondarile ei, si scrisa, in limba i
en ortografia ei. Nu doar ca lucrarea ar fi
rea in sine, ea are merite necontestate, si des-

bracata de haina pestritata cu care a invelit-o Academia, ar pute servl, pana l oarecare punt, ca model de traducrre hi limba
romiina. Traducetorul i-a dat cele mai mari
silinti spre a corespunde cerintelor Academiei,

cu toate ca nu totdeauna a isbutit, lucru de


care il felicitam. Mai la fiecare rand se poate
vede cata osteneala a avut el ca sa se esprime intr'o limba ce nu era a sa, i sa scrie
o ortografie asa de putin naturala i logica.
Pretentiunea de a impune autorior o limba i o ortografie anumita e cu totul lipsitii
de ratiune. Libertatea individuala dispare atrunci, i meritul personal e initduit cu deseYirire, farA a considera cit i ideile, 1e ele
cit de frtnnoase, devin nemistuite, and sunt

scrise intr'o limba incurcata, plina de termini


neintelesi, adunati de pretutindenea, i c'o ortografie ce te opreste la fiecare rand 0-0 oboseste mintea i ochii. Ce s'ar zice buna.
(mil, dad. Academia franceza, care, si ea,
vroeste intru catva sa ntargineasca lirgba la
seculul al XVII-lea, ar cere de la autorii, a
carora carti le premiaza, sit scrie in limba
din acea epoca, netinend nici o mina de mersul progresiv si de elementele none en care
limba s'a putut inavutl pan& in timpurile de
astazi ? i cu toate aceste o asemenea pretentiune tot ar ave cel putin un temeiu, cad
seculul al XVII-lea a produs in Franta scrii-

tori mari, care pot servl de model seculilor


viitoare. La noi Anse care e norma- dupit care
am pute urma ? Care e seculul in care lite-

ratura romana a ajuns la o desvoltare cu deosebire insemnatil? Ce trebue sa intelegem


prin forma niai omogenia, mai primitiva?"
Ne lipseste dar puntul in care ne-am pute
uni cu totii nu avem criteriul dupa care sa
jadecam. De Rice se esplica cum chiar in si) nul imvatatului corp academic, sunt mai tot
atatea idei deosebite cate persoane, si este in-

vederat ca niciodata nu vor isbuti a se intelege unii cu altii. Ne intrebam atunci peatru ce atata osteneala zadarnica, and nu se
va pun ajunge la nici un resultat real, care
sa, aduca cu adeverat un serviciu pentru desvoltarea, cultivarea i ficsarea limbei ?
Scrisii dupa principiile Academiei, traducerea Comentarielor lui Cesar e in general grea
si ostenitoare la cetit. i nici ca se putea intampla altfel, cand ea este inadusita de cuvis-

te straine romanisate, ca belu, demanda, defiptu, salatea, pluteinri, funere, eartariu . a.


ori de vorbe romane, sub o forma necunos-

www.dacoromanica.ro

COMEiNTARIELE Lail CESAR.

cut, ca ostenetiune (ostenealA), grandcle (grinzile), venitoriu (viitor), petioare (picioare) .


a. 1. sau de intorgturi de frase, obicinuite
altit datit, dar care astAzi au imbiltrOnit, si

prin urmare nu mai pot

intrebuintate. In
cestiuni de limbit obiceiul este atotputernic, si
fi

Oratiu a zis de mult alacestal singur hotelnorma7de a vorbi *).


In ceea ce priveste esactitatea traducerei,
fizeazd legea

reqte

gi

307

in care de stau intre sine, ori cum ar fi inOrate. A urma sirul vorbelor din frasa latinii
este a introduce confusiunea in idei si a face
stilul greoiu si neindemAnatec la cetit. Astfel
frasa urralto.:Ire : In loculu acestora se pikiseserd Bemii, pe cari vediendui ca aveau la
Cesare aceasi favore ecuale, acei cari, pentru
vechie neamicetie, nece intr'unu modu nu se
puteau uni cu Eduii, se legau in, clientel'a

textul latin a fost urmat foarte de aproape.


De multe ori chiar, aceastA fidelitate a dat
loc la frase care nu se pre potrivesc cu gejiiul limbei noastre. A traduce dinteo limbit

.Remiloru" *) nu e litmuritl in romOneste, toc-

stainA, nu insamuit nici decum a-ti sacrifica


limba ta proprie, in favoarea celei din care
traduci. SA cauti numai a esprima toate ide-

toare **)

ile, astfel precum se Mil in text, fail a lasa


afari nimica, fart a aditogi nimica nou, esti
Anse" liber i chiar dator, a-ti alege terminii,
espresiunile i intorskurile de frase proprii

Verbul dicunt n'a fost bine tradus, aci el represinta un subject nehotarit, care in limba
latinA se mai esprimg i cu a treia persoanO
singular forma pasixit: dicitur, fertur, i in

tale. E rar ca sA se potriveascit pe

limba roman& se traduce prin : se zice, se povestefte, neavhd noi, ca limba francezit, pronumele nehotArAt on, care serveste spre a

limbei

deplin modul de a insira cuvintele, de a forma constructiunile si frasele, in doue limbi


moderne, cu atitt mai mult and e vorba de
a traduce dinteo limba veche, greaca sau latina, in una moderniti. Asa bunt oarA, in limba latinA e cam de regulA ca verbul sit se
punt la sfirsitul frasei ; in limba roman& asemenea obiceiu, familiar cronicarior nostri, care poate i ei l'au luat din limba latinit, nu
se potriveste err modal nostru de a yorbi, i
prin urmare nu trebueste imitat. De asemenea
na se poate pastra in limba noastrA acelas
sir in cuvinte, ca in limba latinit, unde terrninatiunile casuale aratO cu usurinta raportul

mai pentru cit e pre aproape de cea latina.


Uneori traducerea p6cAtueste chiar in privirea esactitatii. Asa de esemplu frasa urmO-

locuita de omeni cari dicu ca li a remasu tra-

ditiunea ca aru fi nascuti chiar in inside .

traduce astfel de frase cu subiect nedeterminat. Frasa de mai sus, esact tradusA, ar fi asa:
,Partea din lduntru a Britaniei e locuitti de
oameni, care, dupa' tradifiuuea veche, se zice
cd s'au ndscut chiar in insulti".
Traduc'elorul nu pare a fi inteles bine valoarea pronumelui demonstratiy ipse, pe care
il traduce ohicinait prin insusi: insusi se intorce a nai". ***), ,insusi pitrcede totu in partea de unde AC intorsese t). Ipse, espriari iii
limba latinit totdeauna o opositie cu altit idee
*)

.ON

Usus

Qum penes arbitrium est et jus et norma loquendi.

(Ad. Pis. 71-72).

Partea interiore a Britaniei estd

**)
***)

f)

Cart. VI, II, p. 85.


Part. V, XII, p. 64.
Cart. V, XI, p. 64 : ipse ad naves revertike.
Ibid. : ipse eodeal, aide redierat, proficissitur".

www.dacoromanica.ro

308

COMENTARIELE LUI CESAR.

spusa mai inainte, i prin unnare in romanete trebue tradus prin : ear el. Aa in fra-

sele de mai sus, esact ar fi lost astfel : ,, Cesar poruncete legiunilor i caldrimei sa se

a ne arata adevratele merite literare a lui


Cesar. Aceasta eram cu eat mai mult in drept
s'o ateptam, cu cat autorul, prin osteneala
ce i-a dat traducendu-1, a putut descoperi el

intoarca inapoi, i sa inceteze mersul lor ; ear


el se intoarce la corabii", dupg, ce cOrabiile
suut scoase la uscat, i tabera bine intarita,
lasa pentru paza corabiilor aceleai oti ca
mai inainte, ear el purcede tot in partea de
unde se intorsese."
Textul traducerei se all precedat de o prefatiune, in care traducetorul espune fazele
prin care a trecut lucrarea sa, neajunsurile
C3 a gAsit in ea comisiuuea academid, i si-

insui calitI4ile marelui scriitor latin.


Dar cu toate neajunsurile de care ain .vor-

linttle lui spre a le inlAtura. Dupg, prefatiune, urmeaza o Introductiune, in care se face
biografia lui Cesar, dupa cele mai bune citri
publicate in Franta. Ar fi fost de dorit sa se
fi putut consulta i scrieri germane asupra a-

na idee de a le pune la sfirit, in loc de a

cestui subiect. Combinarea i confruntarea lor


cu cele franceze ar fi aruncat o lumina noug,
asupra vietei i a rolului politic jucat de Cesar. Dupa ce considera astfel pe Cesar, ca om
politic, esaminand deosebitele peripetii prin

toare moderne, precum i de o notita alfa-

care a trecut, apoi autorul Introductiunii se


ocupa de Cesar ca scriitor, i in particular

bit i &dud abstractiune de namolul de cuvinte straine, i de ortografia intrebuintata,


care totui sunt elemente esentiale, pentru ca
o scriere sit aiba mai multi cetitori i sa se
poata imprAtia i popularizA, traducerea de
care ne ocupam, e lucrata cu multa sirguintA i luare aminte. Pe Mug notele esplicatiye ale textului, pe care traducetorul a avut bu-

incarca cu densele fiecare pagina, traducerea


e urmata de un vocabular geografic, in care
stint esplicate toate bocalith4ile .1 popoarele ce

se intalnesc in text, cu numele corespunzebetica de terminii technici militari, de mesura,


de timp, dregetorii . a. 1. i in care se afla
i a1te yorbe comuue, care, in mare parte, ar
fi putut lipsl, dad, membrii Academiei n'ar fi
stapaniti de mania neologistica.

Pentru a pute fiecare sl-i fad o idee de

de Comentariele sale, monumentul literar cel mai


insemnat ce el a lasat urmailor. Aici, o

meritele traducerei Comentarielor, citAm aici


paragraful XIX din cartea a VI, pe care l'am

raarturisim, am fi vroit ca autorul, in loc sa

ales dupl intamplare. In el se yorbete de-

se multameasca a cite, opiniunile criticilor frau-

Eipre imormentarile la Gall (p. 88):

cezi asupra Comentarielor, sit ne fi dat i apretuirea sa personal', care de sigur n'ar fi
fost lipsita de interes. 0 judecata originate,
intemeeata pe textul insui al Comentarielor,
ar fi avut mai mult pret, dead lungile tirade,
traduse din limba franceza, i devenite acum
nite locuri comune, pline negreit de cuvinte
i. frase pompoase, dar care sunt departe de

,,X1X. Barbatii, cati bath au primitu dela sociele loru cu nume de diestre, atati din averea loru,
dupa una estimatiune facuta, punu in comune cu

diestrea. De toti acesti bath se tiene la unu locu


comptulu, st.veniturele suntu conservate. Care din

doui a remasu in viatia, la acela trece partea amendorora, cu fructele tempului trecutu. [Barbatii
au asupra femeieloru loru, -eh sit asupra copiiloru,
poterea de vietia at de morte; at candu unu. pa-

www.dacoromanica.ro

SUM/LAVA UNOARX.

rente de familia, de nascere mai stralucita, a moritu, cei de aprope ai sei se aduna, si deca vene
impregiurarea de prepusu despre mortea lui, ieu
pre femeia la cercetare, in modulu cumu se face
cu servii ; al deca s'a descoperitu, ei le cruceaza
at le omoru cu focu at cu tote torturele. Funerele
suntu, dupa civilisatiunea Galililoru, maretie si
somptuose ;

si tote pre cari ei le credu a fi fostu

placute mortului, candu vietiuiea, in focu le arunca, chiar at animalile; si pucinu inainte de acestu
empu, servii si clientii cari se sciau ch i fusera
iubiti, dupa ce se terminau funerele cuvenite, erau
impreuna arsi4.

Scoatii-se afarA vorbele noue, ce se pot inlocul en vorbe curet romAneti, scrie-se intr'o
ortografie simplA i uoarl la cetit, i de sigur aceastA carte poate servl ca model de
traducere in limba noastrA.

S. G. Vrgolici.

Studii asupra agrnarei sau neatrnirel


politice a Romanilor in deosebite secule.
(aware).

ilL Suprematia Ungara.


Am vkut cum Moldova din timpurile cele
mai vechi nu inceteazA a priiml pe toate
fie i snb toate formele inriurirea slavA i
turn trebue se vinA un popor mai puternic,
Turcii, care sA slAbeaseA, cel putin politicete
legAturele intArite de veacuri. In acest lung

timp ce se petrece in Valahia ? C.t timp ti-

nue frAmntArile nAvAlirilor sub care RoulA-,

nii i Slavii stau copleiti, aceeai stare obteasca se intinde asupra intregei Dacie. Popotrele barbare urman a venl unele dupA altele sau mai multe impreung, se statorniceau
tredtor sau chiar mai indelungat in deosebitele pArti ale Daciei, plecau inainte sau se ri-

sipeau, Mil ea st poatl da terior stApAnite

o formg mai sigurii, sub care sA fie cunoscute


in istorie. Lipsa dupt cum am mai zis, de
ori i ce mijloace de perpetuare a vietii lor
prin documente, cronice etc. fiind aproape total& in sinul lor, i scriitorii strAini indeletnicindu-se cu istorisirea faptelor militare
politice numai ale acelor popoare predomni-

toare none intrate pe scent, celelalte care se


aflau sub jug i care in casul de fath ne intereseazA, fiind el mai cu smut noi cram unul
din cele mai insemnate, remAn aproape totul
lecunoscute. De sigur este un mijloc de a
desv611 intunecimea acelor timpuri; popoarele
barbare care au stat in Dacia mai indelungat, au trebuit sa lese urme mai puternice de
cAt ne le inchipuim noi ; studiarea instituiiilor i a obiceiurilor i mai cu samA a limbei
care nc-au remas pAnt acum pe cAnd celelalte

dou au pent ori au a pen, ne va educe la,


resultate istorice cu totul nou6 i peste putinta de cApAtat pe altA cale.
Dact din nite inscriptii aproape nediscifrate
remase din timpurile cele mai vechi, s'au putut dovedi deosebite rase a popoarelor ante,-

istorice ale Italiei, de ce si nu fie cu putinti a lAmurl viata poporului nostru din timpurile despre care vorbim, prin limba teranului care este oglinda credincioast in care s'au
resfrAnt toate intamplArile man ce s'au petrecut in cursul veacurilor. Venirea Ungurilor
este un fapt foarte insemnat in istoria Ronalnilor. Aceti barbari statornicindu-se in Panonia, ii intind puterea lor Ana din cele lu-

ta zeci de ani in Transilvania i mai pe urma in Valahia; ei se intocmesc in un regat


puternic i neschimbAtor, lipindu-se de pAmntul cucerit, dAndu-se la agriculturi, en un
euvnt prinz6nd rAdAcini tan ca un popor Cu

www.dacoromanica.ro

1110

SUPREMATIA. UNGARA.

Scaunul episcopal al Milcovului nu

viata ezkoare, Prin aceasta ei dau o coloare

nicit.

pronuntata, localitatilor cuprinse, intunericul ce

era in Moldova dupa cum am put credo

domnea incepe a se limpezi i popoarele care


sunt continute in marginile regatului kr, in-

astazi, este tiut ca aceasta tara piing in timpul lui Stefan cel Mare avea de margine la
meaza-zi Trotuul, tinutul Putnei cu cetatea
'Craciuna find munteneti. De atunci Valahia

tra in viata istorica propriu zisa, find di avem sii le vedem pomenite i trecute in cromicele, documentele, actele poporului predomnitor, care se deosebete de toate celelalte

se pare a fi neintrerupt sub stapanirea Un-

popoare barbare ce calcase aceste locuri prin


viata politica la care s'au climatisat indata.
Cu alte cuvinte prin statornicirea preponderantei Maghiare, Valahia intra in o noua fag,
ea este smulsd din haos prin reducerea la supunere, ceea ce are de resultat ca elementul

asupra unei teri pe care piscurile Carpatilor


o facea foarte greu de supus i in Lluntrul

cel mai insemnat, sd poatti a se


vddi fi a luera neimpedecat de ori ce alte
ndediri din, afard, indatd ce in minunt dat
romtinesc,

predomnirea maghiard va fi slabd.


Intinderea domnirei maghiare pesta Valahia
pare a se face in veacul al 11-1e. Ei sosesc

in Romania pe la sfilitul veacului al 9-lea


i la 1086 vedem aflandu-se deja un episcopat Milcovean in Valahia atrnand de scaunul Unguresc, care avea in jurisdictia sa pe
Ring locuitorii poporani Catolici din Valahia
inca i unghiul ce-1 fac Carpatii Moldoveni
cu cei Munteni in Transilvania, anume districtele de Secui Kezdi, Orbai i Sepsi. Documen-

tul este insufletit de aprinderea religioasa ce


au nascut antna Cruciata. Episcopul Milcoveanu Laurentiu indeamna pe t4i poporenii sei tinhi i robuti de a asculta glasul
Papei Urban II i aI regelui lor Coloman pentru a se duce ca sa scoata locurile sfinte din
mana paganflor. Acest episcopat este mult mai
vech;u decat data documentului, el cazuse in

r me i era reiht-m at de un predecosor a


'ai L r ntiu nefiind anca cu totul restator-

gurilor, stapitnire pe cat era cu putinta a o aye

elemente puternice ce-i avea fie-care spatiul


seu de micare precmn Romanii, Cumanii
etc. **)

Suprematia Ungurilor asupra Valahiei nu


era ca b zic aa directa, ei nu aveau straji i
colonii in sail, ei se marginiser6 a o supune
statornicinduli puterea prin mijlocul cel obtesc de atunci a legaturior intre popoarele
stitpane i supuse ; ea pereepea Un venit anual,

de ordinar in naturd, avea un numr hotarit


de soldati din sinul acelor popoare, sau dile odatit dadea deosebitele localitati in feud oarnenilor
msemnati sea favoriti care intrau in uncle drep-

turi a coronei prin dijmele care le adunau, fara


ca prin aceasta regele sit fie lipsit de veniturile lui. ***) Aceasta stare de lucruri se conti-

nua Nina in veacul al 13-le cand se intinde


navalirea tatara.Ungaria care este lovita in inima
ei, nu se mai gandete a-i apara provinciile sale

marginale. Valahia cade in prada navalitorilo'r papit and cetele insemnate fiind alungate
din mijlocul Germaniei, mieele horde padatoare impra,tiete pe ici pe colea se inborc
inspre deerturile de meaza-zi ale Rusiei san
*

**)

***)

Arch. ist. Hfijdriu. vol. 1, pag.

Vezi mai jos privilegiul de la 1247.


Privilegiul lui Bella al nr.

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA UNGARA.

811

se perd in sinul celoralte popeare. Cel putin

in feud cu conditii foarte priincioase prie pri-

este sigur a pe la 1247 Valahia era depr-

vilegiul de la 1247 unui mic mimer de cavaleri Teutoni din ordinul cavalerilor de Ie-

tatit de Tatari, neavOnd a se teme decat numaai de navillirile lor, ceea ce presupune ca
dei dui, totui erau in destula apropiere pentru a-i pute indeplinl in Valahia pradaciunile

lor obicinuite.") In adevr ei tot mai tineau


o parte a Moldovei mai cu samit cea meazazi.

resariteana.
Aceeai observatie care am facut-o vorbind

despre Moldova o facem i acum. Tatarii slabesc puterea Ungurilor atilt in launtrul regatului cat i in provinciile marginae, fait ca

sa poata pune in loc o alta. care 0, continue


aceiai stare de lucruri; mai sus am spus cum
urmele lor per indata pe la 1247 ne mai fiind in Valahia cel putin in partile apusene
de care mai cu sama vorbete documentul ci-

tat. Aa dar pe and Valahia nu remane aa


de sdruncinata dupa retragerea Tatarilior, felul de viala precum i deprinderile locuitorilor fiind obicinuite cu astfel de navaliri suferite de veacuri, Ungaria care avea o unitate politica statornicitil, o viala de popor
pronuntata, nite legaturi sociale recunescute
in Europa, este sguduita din temelie gat in
launtru cat i in afara, in launtrul prin emigrarea deosebitor duci precum cei din Fagara
i din Maremure, in afara ea are de aparat
Gaza atacata, de Venetiani (1248), are de purtat resboiu in Austria (1253), este necontenit
hartuita de Tatari care dupa cum am spus e-

ran aezati in o parte a Moldovei de unde


ii intiudeau pradaciunile bor. In asemene im-

prejurari regele Ungariei Bella al IV nu mai


poate tine Valahia prin sine insui, el o dit

rusalim.

,Din acest insemnat document se poate Te-

a cu deplinaate starea de atunci a le acestor teri. Regele Ungurese dit marelui precepceptor al ordinului Teutonic de Jerusalem urmatoarele regiuni din cuprinsul Valachiei:
tara Severinului cu Cnezalele lui Ioan i Farca, toata Cumania incepOnd de la Olt i mun-

tii Transilvaniei cu pam'entul de 400 araturi


in Felcetig, o cetate leingd marea (neagrd) nuInitd Scardona etc. etc. In schimbul acestor
insemnate teritorii Preceptorul se obliga a a-

duce in numita tart 100 de cavaleri bine in-

armati, se dea 50 din ei and regele va aye


resboiu in contra cretinilor i 60 contra Tatarilor. Tot in acest document se amintete
Cnezatele lui Linos i Saneslas voivozi romani,
asemenea i romanii din Ora Litvei; aceti

voevozi un sunt pui sub nemijlocita putere


a calarilor Teutoni, ei au de dat acelora numai o parte din dejmele ce erau datori a respunde anual regelui i au a ajuta pe cavaleri in apararea terei contra tatarilor, altminterea ei se bucura de toate celelalte drepturi
politice i sociale. Este probabil ca dacit acest document a vorbit mai en de amanuntul
i despre partile nord-rasaritene a le Valachici, atunci ne-ar fi descoperit i in acea
parte comunitati Romaneti; cu alte cuvinte
dact crisovul de mai sus nu ne amintete decat numai acele trei cnesate Romaneti, nu
urmeaza dupit cum pare a se crede de multi
scriitori straini, cit numai iu acele trei punte
mai erau remiiite de a colonitilor; acesta este

**)

Idem Idem.

un fapt datorit numai intkmplarei de a rema-

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA UNGARA.

Sad

.117119=MIS

nea cunoscuta o parte, ear mi ceealalta din


intreaga Valahie. Aceasta o credem cu atAt
ai mult, cu cat nu ne putem lamuri inflin;area unitatii muntene sub Basarabi in partile mai malt nord-rasaritene (Campu Lung,
Targovistea) fara un element romanesc aflator pe acolo. In adever tinutul Fagarasului, de
uncle via Basarabii, nu cuprinde nici astazi
mai mult de vr'o 50 de sate. Cu 6 veacuri
in urma and numerul poporatiei era necom-

parat de mic cu cea ce este astAzi 1 iu urma unei navAliri ca acea Tatara, a carei pustieri se acoperea numai prin sistemul de co-

totornicirea domniei Basarabilor in Valachia,

vechea suprematie ungarA nu se sfirseste, ea


priimest o alta forma potrivitA cu nona stare
de lucruri infiintatA. Pe and inainte de a se
forma o unitate politica, regii Maghiari o guvernau prin delegati ai lor ce percepeau o
dare in natura de la deosebitele comunitati, de
acum inainte Domnii Munteni vor depune in
numele Ord omagiu de credintA, ne mai amestecAndu-se Ungurii in trebile administrative.

De multe ori chiar ei se vor apara pe cat le


va fi cu putintl de acest act, aa hien cele

pribegi, au trebuit ca sA gaseascA pe locurile

mai multe nAvAliri unguresti vor aye de scop


numai de a smulge acest omagiu fArA ca sa
atinteasca la o supunere reall a terei. Resultatul acelor nAvAliri este de multe ori nenorocit, asa nu vom aminti de cat invingerea
lui Carl Robert; dal% chiar cAnd armele lor
suut invingeloare, dal% de prAdAciunile ce
fac i care erau obicinuite, ei se intorc inapoi Fara o altA urmare serioasA decAt afirmarea suprematiei bor. Vechile legaturi se lArgese
gra a se rupe dupA schimbarea facutA in starea
amCnduror popoarelor fata in fata. Ungurii
sunt multamiti ca li se fac omagii de supunere chiar cAnd aceste n'au o mare insemnatate, earl RomAnii nu cred a se injosi prin
acest mijoc prin care pot fi linistiti din partea unor vecini puternici i ambitiosi flint ca

none un element romanesc gata de a'l sus-

sA sufere nici unul din factorii Mut-lei a Ii-

adever RomAnii erau in Cneza-

bertatii poporului.
Toti Domnii Munteni depun regulat omagiu
de supunere Ungariei, intocmai ca i cei Moldoveni Poloniei, fara ca aceasta sa-i impedece

lonisare, locaitorii nu puteau sit fie numerosi.


Cu trecerea Basarabilor in Valachia nici o
schimbare nu se face in acest tinut, el remane tot sub puterea dinastiei strAmutate, tot
locuit ca m4i inaite, Domnii continua a dArui
panAnt si sate boerilor curteni. Cu alta imprejurare ne vom incerca a dove& cum in-

stitutiile ce se vadesc in cele Ant6i crisoave


ale noastre din veacul al 14-le au trebuit
11-si .aibA isvorul lor statornic si neintrerupt
in adancimea timpului, ear nici decum nu sunt
niste importatiuni strAine sosite cu Basarabii si
Dragosestii care intocmesc in amendoue ferile
numai unitatea politica. Asa dar Basarabii ne-

putnd fi iutovarasiti de un minter mare de

tine.

In

turele lui Linoi si Saneslas, cu tare Silvei i


a Severinului, dar toate dupa cum sunt arAtate in document se par a fi fost in Oltenia
noi stim cA atat ea cat si Severinul numai
iaai tarziu sunt lipite cAtrA ceastalalta parte.
Asa dar o mai repetam, de sigur au trebuit
idt se elle Romani i pe aeele locuri. Cu sta-

a aye resboaie on ei. A nega Pacest fapt insamna a au cunoa,te legaturele sociale si internationale prin care deosebite popoare erau
unite. In apus acest fel de vasalitati ii vedem

www.dacoromanica.ro

SURD/LATTA UNGAR A.

813

tre popoare cu popoare dar chiar intre orae cu regate insemnate sau intre mici co-

patic, trebueau pentru aceasta ca st aiba o


puternict garnisoant statornicita acolo i un
sistem intreg de comunicare cu Valachia spre

munitAti flirt nici o valoare. Regii Frantiei depuneau jurtmnt de vasalitate calugrilor de
la Saint-Denis, i Regii Engleji ca duGi de
Normandia celor de'nti. Aceasta nu impedeca

a put fi ajutata ii sustinutt in oH ce minunt de corpuri armate totdeauna pregittite


spre a-i veni in ajutor. In acela timp era
de nevoe ca Fagaraul st aibt mijloace pu-

ca de multe ori vasalul O. fie mai puternic


cleat seniorul i sit-I invingt. Cu toate acestea

ternice de aptrare, citadeld, forturi etc. in care

chiar bttut seniorul incheiend tratat cu vasalul,


acesta, dei capata foloase materiale, adtugiri de posesiuni etc., tot depune din nou

atAt mai mult, cu cAt el se aflit incunjurat de


dumani care de sigur ar fi cantat a-1 surprinde. Dar noi nu vedem nimic din toate acestea, ormul era incunjurat numai de un zid
dupa cum erau toate orasele din acea epoct,

asa de des reproduc'endu-se,

jurtrant de

fidelitate.
Munteni,

Anal nu in-

Aceasta o vedem i

cu Domnii
toti pant la Mircea
sunt vasali cu toate cit de la infiintarea principatului i pttnA la Mircea, Regii Maghiari de

multe ori au suferit crunte invingeri de la pu-

ternicii lor vasali, cea ce nu schimbt intru

st se retragt in cas de pericul i aceasta cii

cealaltt parte a districtului se aft, in totdeauna deschist la oH ce navAlire. In curs de


atatet veacuri niciodatt nu vedem amintindu-se lupte intre amundoue popoarele pentru

nimic legAturile lor internationale statornicite


de veacuri. De multe oH conditiunile sunt
aspre, multi Domni plates(' tribut anual, sunt

sth'pAnirea districtului fagArtan, la un minunt

datori a da ajutor la cas de resboiu a regilor


Unguri etc. In aceste, regii intrebuinteazt cu-

trecere nu este intovartitt de nici un resboiu


de vreme ce nici un document din acea epoct

vinte mance, pompoase, pe cAnd domnii umilite asa cum eticheta cerea de la niste vasali ,
ei spun in acele Ucte cti domnia Valachiei le
este deiruitcl din buna voingi regeascii prin ciirti
anume filcute etc. *) i aceasta nu numai domnii
usurptitori, dar chiar cei mai statornici i mai
insemnati. Tot din pricina strinselor legaturi
de vasalitate intre Unguri i Romani se esplict mantinerea Fagarmului i a Amlaului din
Ungaria de catra Domnii Munteni. In adev6r

nu vorbete nimic in aceastt privinta. Mai mult


cleat asta, noi nu tim nici o espeditiune a
Muntenilor in Transilvania care A aibt macar

era foarte greu pentru RomAni ca st tint pin


puterea armelor posesiunile lor din Transilvania de care erau despArtiti prin lantul Car*

1st. alt. a Rom. Ilkjthiu f. 1 pag. 72-73.

dat noi il videm figurand cand ca posesiune


MunteneascA cAnd ca Ungureasct

aceaSta

aerul de a ajuta Fagaraul i Amlaul E an


A aibt scopul da a-1 recttiga din mana Ungurilor, cel mult vedem cate o incursiune mai
cu saml spre a resbuna prtdAciunile prici-

nuite in tart de Unguri , din contra pe acetia


ii gtsim fAand dese ntvtliri ca st-i impunit
suprematia lor i Romtnii se socotesc invingetori atunci cand isbutesc a alunga pe ntvalitor din tart, niciodatt neviindu-le Ans6
idcea de a-i urmari peste muuti cu scopuH cuceritoare asupra Ungariei. Cu alte cuvinte pe
and Ungurii sunt mai totdeauna nAvAlitori,
41

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA IING ARA..

314
3.21415L

Muntenii sunt nurnai in apgrare. De aici recilia cit ne putem greu des1us1 tinerea Fagsrasului cu putere in inima terei dusmanilor de
atra un popor care totdeauna este numai in
defensivg falt cu poporul in mijlocul ciruia el
are posesiuni. Ar fi trebuit pentru aceasta ca
Fagarasul i Amlasul sA fie tot aa de tari Ca
si Valachia pentru ca sg poatg isbuti cel putin a respinge pe dusmani precum fgcea Metropola cu toate ca aceasta din urrag cerea de
mune ori ajutor de pe la vecini cAnd era anienintatg i cu toate ca nu poate &I fie asa

fac din vechile leggturi in virtutea carora numai le era recunoscutg sapgairea. Vlad Tepe

de neintrerupt espusg ca un mic district asezat


in inima dusmanului. Din toate acestea inaheem cl Amlasul i Fagaraul le tineau domnii
Munteni numai pe cale de invoire si de pace
fi anume in puterea titlului lor de supufi a Ungurilor. Precum erau priviti sub titlu de Domni
ai Valachiei, asemenea erau i sub acela de
duci a Amlasului si Fagarasului; aceste posesiuni nu loveau intru nimic& mandria Ungureascg precum nu loveau acea a Valachiei, amundoue fiind sub aceeai suprematie. 0 dovada
ea posesiunile Transilvane cram asa privite de
Unguri este cg Domnii Munteni se intitulau duci
ai Fagarasului i Amlasului in actele lor de supunere catra regii Maghiari intocmai cum se
intitulau Domnii Valachiei.
Indata ce se
ngsteau neintelegeri intre aceste popoare, cele

lachiei cgtrg Ungaria, chiar dud nu ne-ar fi

este, dacti nu ne inselgm, cel din urma care


mai pastreazg aceste posesiuni i aceasta din
causg cl cu dnsul se sfirseste irul de Domni
inceput cu Mircea cel mare care necontenit
cgutarg a scApa de sub puterea Turcilor nitzmItndu-se pe vechea aliantg, Ungarg. Odatg
Valachia intratl cu deplinatate in jugul Tur-

cesc, Ungaria nu mai are nici un cuvnt de


a-i mai Lisa Amlasul si Fagarasul.
0 dovada puternicg despre vasalitatea Varemas nici un document marturisitor, este numirea terei de Ungro-Flachia, in toate actele
oficiale insemnAnd curat numai fara Romilneascci. Cu tot respectul ce avem pentru necontestatele merite a istoricului nostru natio-

nal d. ligjdgu, chiar dupg ce am cetit combaterea tuturor talmgcirilor ce au dat deosebitii scriitori cuvntului Ungro-Vlachia, totusi

trebue sl marturisim cg tot mai impartAsim


pgrerea lui Pray, Gebhardi, Engel etc. cu
toate cg Domnia sa crede a o fi adus la absurd. Pentru a ne indreptgti pentru ce credem
asa ate-ye cuvinte sunt trebuincioase rand-

Ante lucruri ce le perdeau Domnii Munteni

mandu-ne tot pe cele cuprinse in cartea d-sale.


D. Hajdau in Nomenclatura Munteniei din
veacul al 14-lea, dupg ce aiscutA numirea de
Ungro-Vlachia inchee: Tara Rorngneascl de-

erau Fagaraul i Amlasul pe care le cuprindea

vine Ungro-Vlachia anume de and cu ane-

nu prin puterea armelor, ci numai prim ocuparea bor. Astfel ne espliciim noi pentru ce
aceste posesiuni Transilvane inceteazg de a
mai ii stgphnite de Romani indatg ce acetia
cad sub puterea Turcilor, prin urmare se des-

xarea Fagarasului ; in terminul Ungro-Vlachia


descompus in ambele sale elemente constitu-

*)

1st crit. a Rom. lljau f.

1.

tive, Muntenia corespunde cu Vlachia cart


portiunea Olteang, a Transilvaniei Oltene
ca Ungria, sau numirea de Ungro-Vlachie
indica stapanirea Muntenilor peste o parte
care care din pgrantul politic al Ungariei

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA UNGARA.

Cu alte cuvinte Muntenia se numete UngroVlachia nu din causa ca ar fi fost odata intrupata cu Ungaria sau cel putin ar dovedi
o veche suprematie Ungara, dupa, cum credem

noi, ci din contra arata o suprematie a Romanilor asupra Fagaraplui i a Amlaului.


Argumentul puternic ce se aduce pentru aceasta este: ca. pe and in toate actele internationale cu aIi regi i principi, Domnii
Munteni se intituleaza Domni a Ungro-V1achiei" c1 un titlu pompos i de onoare numai
in acele adresate catra regii Unguri ei se numese Domni ai Transalpinei" ferindu-se de
a lovi susceptibilitatea Ungureasc a. prin lasarea de-o parte a cuvOntului pompos UngraVlachia" care arata stilpanirea Romana asupra unei parti din pamntul Unguresc. Noi
preferam a privi lucrurile simple i fireti cum

sunt ele i a nu le imbrobodi in o multime


de frase 1 a le ineca in o adancli, eruditiune,

and nu este nevoe, aa in cat sa le intunecam limpezeala lor primitiva. Deosebirea care
o atribue d. Hajdau ca o fac Domnii Munteni

prin intrebuintarea intentionata a cuvt,Intului


Ungro2V7,4chica dud se adresaza la toate celelalte taxi, i a cuvntului Transalpina and
se rapoarta catra Unguri, provine nu din o
tactica politica a Basarabilor, ci din o pricina foarte simplit i fireasca anume ca : Toate

corespondentele Valachiei cu deosebitele teri


se redactau mai cu sama in limba oficialci a
Ord ceitrei care se adresau, de aceea and se
scriau in Slavonete sau Grecete se intrebuinta numirea de Ungro--Flachia, terminul
de cancelarie admis a Umbel oficiale de la
curtea Munteneasca, pe and actele privitoare la Unguri scriindu-se numai in limba
labial!, terminul latin Transalpina" adop-

815

tat ca termin technic spre a arata Valachia, figura mai natural pe o diploma latineasca. Pentru a se resturna aceasta deosebire ce o facem noi, razOitatti, pe diversitatea
limb elor oficiale latin
slavonti, ar trebui
1,

ca sa ni se arate un document Muntenesc scris

in Slavonete i adresat Ungariei in care s.


vedem numirea de Ungro-Vlachia," inherenta
ea natura documentului slavon, inlocuita prin
Transalpina." Domnii Munteni scriind hrisoavele lor catra Unguri in o limba, care nu

era acea a curtii lor, ei trebueau sa se slitjasca in privinta Wei lor de acea denumire
care o vedea adoptata in rutina tuturor cancelariilor deosebitelor curti ; acea denumire

este totdeauna Transalpina" in ori i ce acte


sau cronice scrise latinete. Pentru a se ye-

ca toata aceasta variare de numire a card in actele munteneti nu era, decat o consequenta a intrebuintarei limbei latine sau
d6

slavone in redactare, vom cita chrisoave munteneti catra alti regi, nu cei Maghiari in care
Domnii Munteni ar fi trebuit sa-i puna titlul
lor cel pompos, i cu toate acestea fiindca ele
sunt scrise in latinete, terminul technic de
Transalpinus figureaza pentru a arata Muntenia. In tractatele incheiete intre Mircea cu
regele Poloniei Vladislav scrise in latinete
Mircea se intituleaza Mircius Dei gratia
Voevoda Transalpinus.*) Dad, Mircea ar fi
trebuit sa se mandreasca cu titlu de Domn
al Ungro-Vlachiei" pe socoteala Ungariei, de
sigur ca ar fi facut in nite tractate foarte
magulitoare pentru el, incheete cu nit puter-

nic rege din Europa i mai cu sama cand


scopul acelor tractate

era o alianta ofen-

siva i defensiva in contra Ungariei. Mihai


*)

Magazin istor. V. I. pag. 329-340.

www.dacoromanica.ro

313

SUPREMATIA UNGARA.

Bassarab (1418) prin un chrisov da voie collonitilor germani din He lta ca sa-i pasca vitele in muntii romaneti, aparandu-i la cas
de resboiu. In acest chrisov, fiindc este redactat in limba latina, Domnul Muntean se intituleaza Voevoda Transalpinus." Si in aceasta
imprejurare se temea sa nu loveascii man-

dria unor eameni care nu erau nici chiar Unguri ? Mai mult And, prin veacul al 16 i a-

17-le dad Muntenii perduse de malt ori ce


drepturi asupra Fagaraului i a Amlaului,
Domini cand dau in latinete chrisoavele lor
intrabuintaza. cuvntul Transalpinus echivaleut
cu cuvntul Ungro-Vlachia din diplomele slavone.

Michai Viteazul (1599) and cuprinsese Transilvania, subjugand pe Ungurii de acolo, in


scrisorile lui catra un comite Uncrurean se
intituleaza Voevoda Transalpina."**) Ace-

la Domn tot in acel an in un crisov din


Moldova scris cinse in limba slavon( se intituleaza Ungrovlauisky Zemly" fara ca prin
aceasta sa. se inteleaga alta ceva cleat Muntenia fiindca indata adauge ,,y voevoda ardels-

koi" in care se cuprinde Amlaul i Fagaraul. Aceasta este a'nt6ia objectie.

0 alta se Art in insui faptul cum il arata D. Hajdeu voind a statornici positia geo,grafica a Amlaului i timpul and ajunge in
stapanirea Munteniei, D-sa inira cateva titluri din diplomele lui Vladislav Basarab date
in deosebite timpuri pentru ea observandu-se
succesiva adaogire a posesiunilor none capatate sa se poata fixa i epoha stapanirei de

Munteni. Eat acel pasagiu In actul

seu
slavic'de la monastirea Tismana i'n inscrip-

tiunea greaca a icoanei sale de la muntele


*) Arh. ist. Hjd. v. 1. f. 1 pag. 118.
*1 Magazin istor. v. 2. pag. 355-357.

Atone, ambele flint data, Ans6 dupa toata


probabilitatea anterioare anului 1365 Vladislau Basarab se intituleaza pur i simplu
Voevod i Domn Ungro-Romaniei.
La anul 1368: Voevod al Terei Romaneti i ban de Severin.
La 1369: Voevod al terei Romaneti, ban
de Severin i duce de Fagara.
In fine la 1372 catra Tara Romdneascci
din prizele diplome, cdtre banatul de Severin incoace de la actul a doilea i third
ducatul de Fogarq din chrisovul al treilea
adecei tot meirinduse din ce in ce mai mult
titulara princiard se mai adaog pe neaqtep-

tate un atribut pe care nu-1 vom intelege


fdrei o scrupuloasei analisei.)
Din acest pasagiu reese foarte bine succesivile adaogiri de teritoriu pe care voete a
le fixa d-nul Hajd6u, dar atunci cum se impad, toate acestea adanciri cu definitiunea ce
au dat d-nia sa cuvntului: Ungro-Valahia ?

Dact sub descompusul de Ungro in denumirea generica de Ungro-Valahia din ant6iul document se intelege partea olteanci a Transilvaniei, atunci gradatia pe care voete a o
arata, numai are loc, i sub denumirea de Ungro-Romania" din acel document trebue sa
intelegem : Muntenia, Amlaul i Fagaraul.

Dar atunci cum ne esplicam titlul din al treile document i duce de Fagarq i cum trebue sa intelegem cuvintele de mai sus tot
marindu-se din ce in ce titulara princiara"?
Cu alte cuvinte dug in denumirea de UngroValahia Fagaraul .1 Amlaul intra ca ceva
intrinsec pentru ce se mai adaoge in diplome
duce de Amlaq si Fagaraq i aceasta nu nu-,
*)

Ist. Crit. a Rom. Hajdau f. 1 pag. 19.

www.dacoromanica.ro

SUPRFMATIA UNGARA.

mai in diplomele scrise in latineste, in care


s'ar pgr compatibilA numirea de Transalpinus
cu celelalte, darg chiar in cele slavonesti in
care se zice : Domnul Ungro-RomAniei, duce
a Amlasului i a Fagaraului. Mai mult chiar
deosebirea care esistA in unele chrisoave intre
Ungro-Vlachia i nitre Antlaq ei Fagaras, ca

intre doue lucruri diferite, este aa de proauntatA incgt nu mai rernetne nici o umbra de
indoealg cA, sub numirea de Ungro-Vlachia se

intelege numai Muntenia proprie, pe dad

317

o stApAnire a Domnilor Munteni asupra unei


pgrti a Ungariei. Tot domnia-sa mai zice : in
transactiunile lor pang i cele mai amicale
cu Ungaria, Basarabii nu se sfiau a se nurni
duci ai Amlaului, i a Fagarasului ceea ce
probeaza, o posesiuhe factica necontestata ear
nu numai titulara sau dubioasg". *)
Vine
intrebarea pentru ce se sfiau Basarabii a iiitrebuinta cuv'ental de Ungro-Vlachia, dui* D.
Hajdau, in actele lor cu Ungaria ? Respunsul
este fiind cit constitutivul seu Ungro inseamng

portiunea olteang a Transilvania" care

partea olteang a Transilvaniei este esprimatg


prin Fagaraul i Amlaul totdeauna amintite.
In un chrisov de la 1399 Mircea se intituleazA, stApanind i ceirmuind toata tara Ungroroman& i terile de peste Carpati." *) In un

afla in regatul ungar. Dar din ce teri se cornpunea acea portiune olteang din Transilvania?
mai intrebeim Ana. Toti oim cA din Amlas si
Fagaras. Atunci de ce nu se sfiau a se nu-

altul de la Danu (1430) se aflg StApitnind

ml si dud ai Amlasului si a Fagarasului de

toga taxa Ungro-Romana i tined al .Anaamlui 91 Fagaraplui de peste munte duce." **)
Vlad vodg (1439) se intituleazA stApAnind si

vreme ce amundoue aceste numiri sunt identice

donmind peste toatei tara Ungro-Romeing petnet

la Ocean $ i ducele Amlasului qi al Fagaraului in tara Ungureasce.***) Cine nu vede


dupe", cum am zis, o radicalg deosebire intre
Ungro-Vlachia i Amlag i Fagarag, i o
perfecta asemanare ca titulara chrisoavelor la-

se

cu Ungro, pe care nu-1 pronuntau ca 0, nu


loveasca mandria ungarg ? Cuv6ntu1 Ungro
dupA, intelesul ce-i da d. IlAjdu este un flume abstract sub care se cuprind Amlasul i
Fagarasul, numele concrete a acelor posesiuni,
sau Ungro este dad, pot zice asa o perifrasg,
prin care se intelege cl este vorba de Amla

tinesti unde Ungro-Vlachia este inlocuita priu

si Fagaras ? prin urmare mai usor le venea


Basarabilor dacg ar fi vroit sit crute suscep-

Transalpina.

tibilitatea UngureascA, ca in actele adresate lor

Odat1 principiul pe care se razemg toata


sustinerea fiind gresit, argumentarea in pun-

intrebuinteze numele abstract de UngroRomania cu insemnatatea lui generalg, deceit


numirile proprii ale acelor posesiuni. Basarabii aveau un curios mijloc de a cruta mandna Ungureasca, ei se fereau de perifrasa pentru a intrebuinta cuvintele reale !

tele cele mai insemnate nu poate set fie alminterea. D. Ilajd'eu isi esplicA lipsa cuv6ntului Ungro-Vlachia din diplomele Muntenesti

catrg Unguri ca o m6surg pentru a nu lovl


mIndria UngureascA, cuvntul arAteind in sine
*)

Aroh. Ist. Hajdu Vl. 1 pg. 97.

**) Jbd.
***) Ibd.

1bd.

IbJ.

73.
85.

sA,

Resumand zicem, cuve'ntul Ungro-Vlachia


din diplomele slavonesti sau greceti este iden-

tic cu Transalpina din cele latinesti, i unul


*)

Ist. Crit. a Rom. Efajdeu f. 1. pg, 22.

www.dacoromanica.ro

318

81JPREMATIA UNGARA.

si altul arath numai -pe Vlachia mu Muntenia propric, cel Ant 'a hns6 cuprinznd in constitutivul seu Ungro dovezi foarte vechi a unei
sttiphniri a Ungurilor asupra. Muntenia, sth-

deosebind acest sentiment altmintrelea, foar

te nobil, de cercetarea curath a adev6ru1ui,


unicul scop al stiintei, asthzi se crede ca, rolul istoricului este de a face sh triumfeze acel
sentiment chiar cu costal adevrului.
Acest principiu lasandu-se la o parte, istoricii moderni cred a gds1 in cel mai mic fapt Q

phnirea pe care leghturele de vasalitate a Dom-

nilor din veacul al 14-le si din al 15-le o


inthreste. Partea olteand a Transilvaniei nu
se cuprinde in acel Ungro, totdeauna si in
toate chrisoavele esprim6ndu-se prin cuvintele
deosebite Amla si Fagaras. Cuv6ntu1 Ungro-Vla-

chin nu se intrebuinteazh in cliplomele Muntene

Cara Ungaria nu din pricinh eh voih a se


cruta susceptibiitatea Ungara, dar pentru ch
acele se scriau in latineste, in care limbh era
un altul, Transalpina, care infiitisa pe Valachia. Din contra Amlasul si Fagarasul figureaza in acele diplome cu toate ch. ele se inteleg sub cuvntul de Ungro, si aceasta find
cei acele posesiuni le fineau Muntenii numai

in virtutea unor invoeli fi a unei skirl de

comoard intreagh nationalh, astfel incht persoanelor istorice pe hingh adeve'rata lor vaMare li se mai adauge un puternic contin-

gent de aprecihri uepornite din firea epo cei de atunci, care intunech atht adev6ratu1
caracter a Mr, cat si starea social& a timpului. Mai mult, chiar persoanelor care au insemnAtate istorica prin cercethri positive in-

temeete pe adevr, astAzi li se imprmnutit idei


care nu le-au avut niciodatA, in acela timp negand ori si ce fapte constatate istoric, dar care in
tuned . idealul ce ni l'am facut noi despre cle'n-

sii. Asa child isvoare sigure ne dovedesc ch


Vladislav, Dan si ceilalti Basarabi, precum
si Alexandra cel Bun, Stefan cel Mare au
fost vasali, unii unguresti altii poloni, ma stright de iudignare se ridich coutestand. acest
fapt altmintrelea doiredit istoriceste. i pentru

vasaliteili cdtrei Unguri; prin urmare recunoscute in chip oficial ca si Valachia, earl
nu prin puterea armelor, ceea ce ar fi fost peste putinth. Aceste sunt ideile noastre in privta terminului de Ungro-Vlachia, idei care
desi cu totul protivnice celor ale D-lui Ilhjde'u, cu toate aceste nu rApesc nimic din meritul cunostintele si respectul ce-1 avem pentru
singurul om competent in istoria noastrh. Cele mai multe greeli care le facem noi sunt
datorite imprejurdrilor in care ne afihm anume judeceind faptele epocilor trecute cu ideile

fan, au fost mafi domni, dar ei nu-si inch-pueau nahrimea Mr asa cum ne-o inchipuim

qi patimele ce ne insufletesc asteizi. Scormolind

noi. Ceea ce pentru noi acum constitue rusine,

trecutul nostru noi voim a ghsl in el indeplinirea ideilor noastre moderne. In urma unei
indelungate coplesiri, fac6ndu-se o reactiune
puternich, sentimentul national, cel putin in
forma, sh pare eh reese pe toate cAile. Ne-

pentru ei sau nu constituea de Mc, altele fihad ideile de leghturi intre popoare, sau se
vede ch nu puteau face altmintrelea, cu alte
cuvinte ori cat de mari erau acei domni, atht
prin insusirile lor persoanele cat si prin a po-

ce ? Pentru ch judechndu-i duph ideile noastre

actuale 1 tin6nd samh mai malt de animositatile politice de acum cat i de un sentiment
national reu inteles, noi falsificam timpurile pe
care le cercethm. Vladislav Basarab si Ste-

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA UNGARA.

POEM.

marl regii Unguri 0 Poloni dac& nu prin ei


insii cel putin prin milioane de supui ce
ayeau, de vreme ce nu videm inchinlindust acekia Domnilor Romani, ci din contra.
Noi And. 0 ast/zi personificam in Stefan 0
Mihai idealul de vitejie, de capacitate militanit 0 politic& 0 de noblet1 0 cu toate aceste
nu voim sri. credem 0 s& admitem fapte pe
care aceti domni le-au &cut 0 pe care de
sigur le-ar fi indepartat de ar fi fost cu putino. Unul este vasal polon, altul general
neamt ; pentru ce ? Pentru a imprejurgrile de
atunci ii sileau sa, fie astfel ori cat de mari
erau. Ei bine ! nu cumva oare noi modernii
voim a fi mai susceptibili, vorbind despre acele timpuri, cleat eroii nokri nationali ? Sfirind zicem : mIrturisirea curat& a adev6rului
are mai multe insemnut&li Mita pentru onoarea adevrului in sine ; al doile pentru esplicarea 0 limpezirea acelor timpuri care re-

man intunecate indatu ce sunt pIrti ascunse


care cu toate aceste sunt legate strins cu totalitatea imprejur&rilor, 0 al treile istoria nu
poate altmintrelea deveni tiinp: sau cel putin intemeeta pe adevr, fail de care ea nu va face alt.& ceva cleat a inIla spiritele, depArtAnda-le de la cunokinta real& i folositoare, ca-

re este scopul insemnat al ei.


Deocamdat& am sfirit cu suprematia Ungall.. In unul din numerii viitori ale acestei
reviete vom urma cu inriurirea greco-turceasca..

(va urma).

G. Panu.

319

POESI I.

porului Romitnesc, totui ,se vede cb. erau mai

(Trad. din ANDDRE CHENIER).

Elegia XX.
(Dans le goat ancien.)

Plangeti, Alcionil plangeti o 1 voi paseri sfintite I


Paseri cu albe pene, de Tetis mult iubite!

Ea nu mai este-acuma, frumoasa Tarentina 1


Mirto, ce pluteA vesel spre verdea Camarina
De uncle Imeneul, cu cantece. frumoase

Si flori, era s'o duel la al seu mire-acasa.


Cu ce suris pe buze, in zioa de pornire,
Ea'n lada inchisese, de cedru, cu'ngrijire
De nunta haina alba, si lant de aur bun
Si, pentru peru-i mandru, cordele si parfum.
Dar, pe-a vasului margeni, cum singura ea sta,
S'a stelelor lumina, cucernic invock
Deodat' un vent puternic, suflAnd impetuos,
0 prinde . . . 'o orbeste cu peru-i undoios :
Perdut'atunci, sermana, i. de veslasi departe
Ea tipA., cade, pere sub undele turbate.
S'a inecat in mare frumoasa Tarentina 1
Corpul sou cel de filch e'n albia marina.
Tetis, plangend de jale, pe-o stand, ualta, sus,
De monstri ca sa-1 scape, ea singura l'a pus;
Si la a sa porunca, blondele Nereide
S'arata pe deasupra campiilor lichide,
Alearga, ieau pe Mirto, cu toatele se'nsir,
SP ncetisor spre termuri, la Capul lui Zefir
Depun pe biata Mirto in acest monument,
Ce a lor mani pioase ridic inteun moment;
Apoi, de pe mal striga i. chem a lor surori

Zinele de prin codri, din riuri si din flori,


Si toate impreuna, in negru doliu stand,
Astfel bocesc pe Mirto, cu jale lacram Ind:
Vai! Cruda-ti mai fu soarta, copila Tarentina 1
La al tell mire-acasa, in verdea Camarina,

Tu nu vei mai ajunge, tu nu vei mai intra;


Tu haina de mireasa in veci nu-i mai purta,
Si lantul tell de aur, cununa d'Imeneu,
,,Nici bratu'npodobi-vor, nici mindru perul teu!"
Plangeti, Alcioni! plangeti, o I voi pAseri sfiudtc,

Paseri cu alba pene, de Tetis mult iubite 1

www.dacoromanica.ro

POESH.

820

Ale intoarce la parete... Chinul meu nu e usor


Intoarce-me aria odata Ce durere! 0 sa mor! ... .

IDILA A IV.
Bolnavul.

Apo lon, zeu de scapare, zeu de tainice stiinti,


Zeu al vietei, al naturei, s'al plantelor cu priinti,
O Tul ce-ai ucis pe Pithon, teller zeu triumfator
Fie-ti mill de, sermanul, de unicul men fecior!
Fie-ti milit de-a sa mama de durere-acum sdrobita,

Ce nu are alta viata, ce se simte parasitti;


Ce n'ar trebui sa vaza pe copihd sell. murind 1
Tener zeu, vino, grabeste, tinereta sa scapand!
Amortit, sermanul, zace, copilasul men iubit
Un foe, tainic il consuma si il tine pironit,
Pe al seu pat de durere istovindu viata sa 1
Apolon, dad veodata, el de boala va scapa
Si la turma, se va'ntoarce, la Menala sanatos,
Vezi, tu, aste maul a mele, betranele rade mani
Altindra ta statue'n templu, vor impodobi frumos

Cu cratera cea de onix, sfn cele'ntei septemani


Dupa dulcea primavara, pe altarul ten maret
Voi sacrifich eu tie, un taur de mare pret.
Spune in sfirsit, copile, ce durere te consuma ?
Indaratnica-ti tacere inspaimanta pe-a ta muma.
Vrei tu moarte? Vrei tu oare, ca acum la betraneta

Cu perul alb ca zapada, plangend a ta tinereta,


Sa reman singura'n lume, sPn a sotuhd morment
Eu sa'ngrop a ta cenusd, pe acest jalnic lament?
Tie se cuvine draga, fiului pentru-a sa muma;
Astit sfanta ingrijire, ingrijirea de pe urma;
Eu a ten suprem adio si lacrimi voiu astepta
Oh! vorbeste, spune, draga, care e durerea ta ?
Caci e mult mai crancen reul and de mama 11
ascunzi

. . .

Nu vrei tu cu-a ta privire, durerea mea sa patrunzi?

,, Scumpa mama, moartea vine; tu copil nu-i mai


avea

Copilul teu nu mai este, mult iubita muma meal


Eu te perd. Boala mea-i cruda . . . un venin otravitor
Corpu-mi arde inauntru si me curma 'ngrozitor;
Vezi, tu, cu ce greu resuflu, si de cate ori suspin,
INi se pare c'al meu suflet a sa scape de-acest chin.

Nu pot sa vorbesc .

. .

adio ! acest pat me oboseste

Asta grea invelitoare mai mult peptul imi trudeste.

Totul imi displace 'n lume. Ajuta-me putintel


Caci eu mor, iubita mama. P'asta parte catinel

Tine, copllas iubite, iea aceastii beutura:

Ea-i racuta sirti redee si putere si bravura


Este nalba, dictam dulce si cu mac adormitor
La un loc amestecate spre a te-adormi usor,
E calduta preste (Musa lacrimi multe am versat
S'o Tesaliana astazi tainici sopte-a pronuntat.
De trei zile somnul dulce ochii tei n'a odihnit
Corpul teu e slab si vested . . . Cu nimic nu te-ai
hranit
Eu smit, draga, eu sunt .. uite, intristata maica ta,

Care plange, care-odata pe-al seu sin te legank,


Si cu drag si cu iubire, delicatii pasii tei
Incerca la mers prin cash, si sub insusi ochii mei,
Tu'nvatai a zice mama", a suride invetai
Si la dulcea mea cantare, dulce'n brate adormeai,
Cand de-a diutilor tei tineri suferinta si necaz
Tu plangeai cu amarice pe-a mumei tale grumaz
Tine, soarbe cu-a ta gura, vail palid' acum si rece,
Asta beutura buna . . . negresit boala-ti va trece,
Caci e suc ce da viata, te conjur pe-al nostru zen,
Soarbe, cum sorbeai odata laptele din sinul meu
Fost-ai vr'odat6,, mama, pe a Erimantei cale ?
Vezut-ai, tu, Yre odata, asta frumoasa vale?
Oh! ce campli placute. Ce mandri crangusori 1
De umbre acoperite si fel de fel de flori!

0 vai a Erimantei 1 Costise inverzitel

De tineri ulmi, jugastri, mai peste tot umbritel


Zefiri ce-a undei fata incetisor miscati
S'a crangurilor verfuri, voi dulee clatinatil
De verguri juna trupa, usoare ..si frumoase;
De dant gata, de vorba, si soapte amoroase .. .
S'a fi vezut, o mama! pe tenerul lor sin
Cum clatinau zefirii hainele lor de in!
Aici, sa, stie, mama, nici lupul rapitor
Nici vipera 'ncretita n'au pus piciorul loll
Campia nu produce o earba otravitoare I . . .
Am fost odata, mama, in zi de serbktoare . . . .
Sa fi vezut atunce . . . de-oparte dant usor,
De-alta, flori, dumbrava, si limpede isvor!
Sa fi vezut serbare . . . copila sfiicioasi . . .
Nu cred sa fie'n lume o vale mai frumoasa 1.

www.dacoromanica.ro

321

POESIT.

0 zeilor! ce brate! ce fiori! ce mandra sin!


Ce albe picioruse i ce suris divin!
Ce p6r frumos, copila, ce mandru port avea . .
Si toate-acestea, mama, eu nu le-oiu mai vedea!
Oh! duceti-ine earasi, pe-a Erimantei vale 1
Sa mai privese odata dulci jocurile sale I
Si, de departe, ochi-mi, sa vaza sa priveascit!
Cum fumul sa Malta hi casa parintasea
Sa vll cum a sa vorba, i slaturt s'ngrijire

A tatalui seu sufiet =plea, de fericire!


Oh! imi aduc aminte, la casa ingradita,
Ea am Ozut-o, maul, incet i deFpletita,
Plecandu-se in lacrimi, de-oparte la pament
Si'mbratokand cu jale a iumu-sa mormant!
Oh ! duke-ti e privirea si duke chipul ten! . . .
Veni-vei, tu, copilit, 0 lit mormntul men ?
Veni-vei, tu, veodata, in lacrimi a opti
Ca cruda este moartea cand eu tin voiu mai fi ?
All ce spui, copile draga, de amor tu patimesti
Numai el te-a pus pre tine in starea in care esti!
Slain suntent, in lumea asta, copilasul men iubit
Si amorul pentru oameni, este un tiran cumplit!
Clint ii vezi plaugend in taina, cand ascund durerea lor,
Sa stii cii, atunci amorul e a lor biruitor!
,,Dar spuite, copile, spune, zina inimioarei tale;
Numeste pe-acea fetita din a Erimantei vale!
Nu esti tu bogat i ten6r, i frumos la fata ta
Cel putin cand suferinta nu te vestejis 'asa ?
Spune, mi cumva-i copila lui Neptun, juna Eglae
San Irina cea frumoasa eu cositele balae ?
Este poate-acea copila, mareata'n faptura sa,

A meia duke nume ii auz in gura ta ?


Si de-a carei frumuseta fetele o lAzmuese
Iar pe sotii i pe mame ad:lne le nelin4tesc?
Dafne? . . . Ali I opreste-aicel 0 zeilor, ce-ai
vorbit!

Este cruda, zici tu, mama, de unde ai auzit?


Dafne! Ea sa fie cruda, mareata i nemiloasa?
Ea ca o nemuritoare este Wanda i frumoasal

Ascult 'a mea rugaminte i imi vina'n ajutor


Date s'o gasestendata, spunc-i ea peutru ea mor;
,,Poate ca a ta privire, chipul ten, fiinta ta
Sa-i aduca suvenire de duioasa maka sa;
Tine, ie corbina asta, impodobeste-o umbros
Pune'n trusa poame, fructe, cei 081 tu mai frumos;
Ie amorul cel de tildes, :1 menalei sunup odor,
Ie 1 cupa cea de onix. din Corintu'ncantator
Ie i cakitele, mama, sufietul, vinta-mi ie
Ptme-i toate la picioare, spune-i c'o iubesc pre ea;

Al men nume spune-i, mama, spune-i ca pentru


ea mon;

Ca tu singurit in lume, vei mini de al nru dor!.


Mama, pe betrn apuca: plitugi, finlike a sa
vointa;

Adjura-1 pe ceru, pe mare, pe altar si pe zeita;


Hai! porneste, du-te, mama, si de nu vei isbuti
Atunci curm' on ce speranta

Eu de sigur voi mun


Ba nu, vei tral, copile, inima mea-mi prevesteste;

Las, pe mama ta sa facii; tu, draga te linisteste


Astfel zice i se;pleaca, lacrimi duioase verseml

Peste fruntea vestejita a copilului plapand;


Apoi, ese i porneste, tremurand de hlgrijire
Versta, frica i speranta, compromit a sa grabire;
Dar ajunge, ... 0 cat poate, rapede'napoi venind
De departe, iii glas mare, strigh abie resutiand :
Vei tral, copile draga, vei tal copilul men!"
Apoi II imbratiseaza multumind zeului sen!
Vine, smizend, betranul, vine 0 copilten fata,
Fruntea sa e purpurata de o gingasa rosata
Ambii intra inainteaza, iar pastorul stand tibia
Trentura, suflarea-si tine, capul sa-si ascunda vrea;
De trei zile, zice fata, de la mama am afiat
Ca la turma lii Menala, piciorul ten n'a calcat
De ce suferi. tn tunice, pentru ee vrei tu sit mori?
Satul este in serbare, cerul este fara nori,
Ce durere'n pat te tine? Ce durere poate fi? .

A ta mama mi-a spus mie ca eu te pot lecul


Traeste i impreuna formand dulce viitor,

A ta mama aib'o fika i tatal men un fecior."

Alt! te rog sit nu-i spui, mama, caci aicea lumea stie

Ca mii de pastori de frunte au cerut-o de sotie;


Sit nu-i spui, tutu tu, mama,... ea pe toti i-a refuzat
Negresit cit i pe mine tot ast-k1 m'ar fi tratat..
,.Dar vai! mama, moartea vine! Crudrt e durerca melt,

Suferinta mea-i award, tu copil nu-i mai avea!


42

www.dacoromanica.ro

POESII.

392

LIBERTATEA.
1DIL.A

Ili.

UN SCLAV, UN PASTOR

Priveste 1 En am unul facut de maim mea:


Ti-1 darueac; cu deusul, tu lesne vei putea
Sii iluitezi cantarea i dulcea armonie
A, paserilor mandre ce sboara prin campie.
Sclavul.

PastoruL

Cioban, ce aratare Ce mers! *i Ore zei,


lie negre viti sburlite, acoper ochii tei?
sclavul.

Pastor en blanda fata, asa sunt hicut eu;


Ta poti sa-mi spui aceasta, caci mituclru-i perul teu
Si miludea ta privire
. .
Pastorul.
Ce'n munte locuesti,
*'acolo, alth fiinii tu nu mai intalnesti?
Dar e selbatec local . . . pustietate mare;
Aid. privirea numai, iti da iufiorare!
SclavuL

Heil negresit, dumbrava i pajistea 'nverzita


Ili place mult mai bine, Pe ezuba infloritti;

Tu, duke te irttinzi, viata ta t duke

Nu volt': pastreaza-ti darul, pastreazA-1 1-mi da


pace;
*tii tu ce paseri mie i ce cantfui hui place?....
Ei bine I AM: bahna i trista cucuvae
A lor ciintare numai me'ncanta, menviipae;
A lor nuntai accente, de noapte negru cor,
Imi place ; 'al teu finer l'oiu sparge sub pfeior!
Sau, dacIt vre odatii, din finer voiu canta,
A lor cantare numai funelna-oi huitit!
fi flori, si roua zilei si filomela proasta
ft ori, si e placere din lumen asfa voasti a
Si cer, i mandre paseri ce 'n umbra ciripesc
Pe mine nu mencanta, eu le d3spretnesc;
'Chine nu-mi place'n lame, i simtul men eel stills.-Stint selav
me
elege

ft nu'nteleg dorinta ce-aid te poate-aduce?


be mine-i alta vorba, in local ist selbatie
Lui place-a sta pe stauca plesura, singuratic,
Plivind cum zioa trece, cum mubrele sosesc...
Pastorul.
Zeita 'nbel.sugarei a blastemat, gandege,

Acest pament ingrat. Torentul ce se varsil


Din deal, aduce numai gunoaie, peatra arsa;
Ce are unde negre! Aceste stand parlite
De spare 0 de ploi in vai rostu&olite....
fi arsita domneste o tara de fi r!
De aici, in pripil fuge, sermanul calator.
Nu. vezi mach r o floare, un fact, un crang fertil
Ce-ar da privighitoarei un balsamic asi.;
,Cate-un masliu ici, cole, macra fecauditate,
Aratil 0 mai bine a terei nuditate.
Cum ai stiut, aice, cum ai putut lupth

Sa te 'ntretii pe tine si trista turma ta?


sclavul.

ce-mi pasil de mine, cbiar lumen de-as avea?


Ce-mi pait i de tam? turma nu este-a mea.
M6 mtelegi acuma? la turina, eu nu tin.
Shut sclav !... A altui este.
PastoruL

Ei bine ! Cel putin

Un &era de tara, pe stanca ta pustie


Ti-ar Ii schhubat uzitul in dulee veselie,

Pastorul.

Oh! Cat eti tu de plans:


Dar, negre0t, sclavia e cruda... on ce pm
Ar trebui sa fuga numai de-al ei fantom,
Dar, a servl sub altul, sub altul a lucrh;
Sub jugul nedreptatii grumazul a plecit,

E trista, trista soarta, s'apoi sa n'ai in lime


Un luau al teu proprin, o patrie, nfl flume;
Viata ta sa fie a altui, nu a ta ;
A! E cumplit aceasta 1 in veci nu m'as lash!
Oh! MC protege, sfanta si dulce Libertate !
De bine mandril muin,i, de glorie dreptate;
*i de virtuti sublime, al patriei odor,
Protege-me'n vecie

t..

Eu liber voiu sa mom !

SclavuL

Hei! patrie, dreptate, cuvinte seci: asculta,


Discursurile tale pe mine me insulta ;
Aceasta fericire de care tot vorbe0i
Me intristeazirn suflet, e timp sa te opreti;
Ca mine, sclav in lume, a vrea sil te vez eu!
PastoruL
Eu, niC, te-a vrea liber, me jur pe Dunmezeu,

Si fericit ca mine. Dar este cu putinta


Ca zeii sa mi aiba 'asupra ta priinta?
Sunt teacuri &lid in lume, lustratiuni cereti
Ce-aliu ori-ce durere i literhui omenestd

www.dacoromanica.ro

roam
Sclavul.

Nu este pentru mine: durerea eu cunosc


$i soarta mea-i sclavia, en soarta-mi implinese
Vezi-tu, ciun iute-aIearga, cand clam, nest dulau?
El treniura de MO ; si el e sclavul meu1
Asupra lui, adese, ill resbunare mat,
Eu imi descarc dnrerea ce altii mi-au facut
Pastorul.
Natura, muma noastra, i dulcea 'mbelsugare

Nici ea nu este 'n stare s'alunge a ta 'ntristare?


Departe, colo campl in varA straluceste,
IJu soare inandru, pondi, de fructe 'mpodobeste;
Ca un amant, aduce pamentului cahlura;
Verdeata o preface in flori, semenatura,
Priveste-un zarzar teller, sub ceru'nseninat

Cum ii area fructul ca mierea de curat


Priveste floarea rosa, de persic tinerel
Migaduind multime de fructe de 'pe el!
Priveste pe costise, priveste pe campie
Paduri de grauri dese si liable aurie,
Ce-asteapta, veseli mane, saceraturi, cosasi
Oh! de Zeiti campene incantator locas !
Aice, recolta, pacea, cu vesela Ion fata,

Pe frunte purtand spice, si spice 'n a lor brate


Sosesc s'aduc cu sine, speranta, bucurie ;
conanbelsugarei sit varsa pe campie 1
Sclavul,

Pe tine, aceste lucruri te pot inveseli;


Esti liber, vezi tu, Anse eu na le pot privl.
Sclavia me orbeste ti sclav en o sit mor....
Pamentul, pentru mine, e crud, nerothtor;
La munca mea de las& un fruct, o bucurie
Stapanul i-mi iea total si foamea-mi lasit mie.
Eu, de hicrez pamentul, pentru strain lucrez
*i brazdele straine cu lacrimi inundez!
Asa e peutru mine, acest pament ingrat
De densul, pan in suflet, amar m'am saturat!
Natura pentru mine nu este main& bunii;
Ci mastiga vicleana, raparita strabuna!
Vezi tu, pastor, asculta: Eu mult mai mult iubesc
Campia astit arsa, mai mult o pretuesc,
Si neagra colo, vale, a mortilor locas;
Mai mult imi place mie decal ori-ce ora.5;
Decat natura voastra i harul ei ceresc
Din care nici-odata, eu nu me indulcesc.

323

N'ocupa, cu placere, viata-ti do pastor?


Na-ti place sa vezi jocul de tinere mioare

&hand pe earba verde ca nite citinioam?


Oh! cat iubesc eu jocul de tineri melusei
Fugend i sberand vesel sub iususi othil mei I
,*i, dud. sub rona zilei, pe pajistea pestrita
Eu vez iezisori tineri i tinere caprite,
Sugari din luna asta, spre mame alergand
*i care mai de care la tite navalbid
II spu-, l'acest spectacul, l'aceasta veselie
Eu salt de multuinire si salt de bucurie I
Sclavul,

Te cred sr:Oleg lucrul; dar Anse nu uita,


Cit tu esti pastor libec i turma este-a ta
Eu, Anse, am in lume, sclavia, lanturi grele,
Sclavia este causa nefericirii mele.
Vezi tu, macar odata, pe zi de done ori,
Stapanul prepuelnic, cu ochi insultatori,
Primblandu-se prin turma i vecinic injurand ?

Ba oaea n'are lana; ba maul e plapand,


Ba e slabita turma, able se taraeste
Nimica nu-i mai place, nimic nu-1 multmeste!
Si, daca, vre odata, moment nefericit,

0 oae-a mancat lupul, un mel s'a ratacit ;


A schiopatat o capra, san laptele-a scant
Ciobanul e de vina ; el.... toate le-a facut !
Atunci sa vezi manie; eu lupulul blandeta,
toate abundenta
*i lapte mult Ia oae

turma emit, vara, in stare bun 'ar ft


Dart, de densa, bine si malt m'as ingriji;
Atunci sit vezi cum striga s 'ameninta mereu
Oh ca ocari n'aude amar sufletul nieu I
51

Pastorul,
Dar zeii, pretutindeni, s'arata cu'adurare
La cei ce-aduc prinoase i flori pe-a lor altare,
Si care'n luntea asta, de soarta prigoniti
Sa maga, ca SA, fie de ei proteguiti!
Tu n'ai facut a ceasta; in veci nu te-ai &rhea,
Pe dud vefericirea te bantuea cumplit,
*'aduci macar a tloare, san eel mai simplu dar
Cu inima curate. pe-al zeilor altar 1
In yeti l'a noastre danturi, pe zei cant noi serbam
*i darurile noastre, noi lor sacrificam,
Tu, n'ai venit, odata, si vesel 5i ferice

Pe Joe si pe zine sa-i rogi a-ti fi proprice.

Pastorul,

Dar grija turmei toate, slal ei sbierat usor

0 ! Nu: si

Sclavul.
dant, i jocuri, campeana veselie

www.dacoromanica.ro

DOBSII RIGA.

524

Nu pot s'atrag 'un suflet ce zace in robie.


iii ce-mi votbesti de zine, de zei si de ofrande?
Eu nu am pentru densii nici daruri, nici ghirlande,
Cad, densii mostenire sclavia mi-an lasat
in Cer, furtuna. fulger i trasnet am afiat ;
ii frica mu cuprinde

0 fug de iota lor

Cum fuge de dreptate , un hot omoritor I


Pastorul,
Ei bine ! Atnnci iubeste .... cad cc durere amara
E'n stare sa resiste la zimbet de fecioara ?
En ed, pe-a meren dubrava, ferice handl,
Si, dar, eaprite done c'un ied ei harazii:
Zimbirea sa cea dulce i glasul su iubit,
Atat
placut mie; atat m'a fenieit
Incat i zi i noapte, robit in suvenire,
Eu nu mai visez alta decat a ei zintbire!
Solavul.

ce ochi de fecioara asupra-mi s'ar opri?


Am en de dat caprite?
san ce pot barazi ?...
Si cand pornesc cu turma, i cand cu ea revin
Si Z i noapte, vecinic, sgarcitul men stapan
Tot numera, intreaba, cu glasul sea restit
De ce eau sporit iezii i meii n'an sporit?
Ii rara este zioa i ran mi s'a 'ntamplat
Ca el sa nu-mi pretinda mai mult decat mi-a dat!
01 Nemesis cumplita Ascult 'un jurament:
Daca, stapan, vr.odata, voiu fi eu pe lament ;
Daca Voin fi cel tare, si sclavi voin ave eu ;
Iti spun ca volu fi aprig 0 crud la randul men;

Ii ren 0 far de lege, si far de omenie


Si altora voi face ce altu-mi facet mie.

Pastorui,

Ei bine! iti spun, din contra, nice atestez


A Zeilor dreptate... i trebui sit me crezi
Eu dan, cu'nbelsugare ha servitorii mei
me ingrijesc de ei;
Od ce le trebuqte;
Credinta 1w imi este si sigura 0 mare
Ei rapede alearga la ori ce intamplare;

Ades, de bucurie in lacrimi i-am vCzut


Cuventand bine oara in care s'au nascut!
Sclavul,

Ba eu, de cand am viata i soarele-am vezut


Am'tr imi blastem zioa in care m'am nascut,
Spre-a fi hi lim-a asta la altul servitor ;
Drept nmnca :a am foamea i pe: t n Niitor
It ibia, tot.... robia; sa stilt c'a mea sudoare
Inga *un tiran aprig ce ininut nu are

A cant lacomie i marsav interes


Revolth pan la oase
Pastorul,
Destul; te-am inteles

Amice, ai dreptate; esti prea nefericit ;


Durerea ta e justa
ea'n suflet m'a lovit
Dar nitii-te, prirueste, o copra en doi iezi
Ti-i daruesc eu tie... sa nu me refusezi,
Ca spuma cea de lapte, ca mina recoroi
Asa stint ei de mandri, asa stint de frumosi!
La turma chiar amnia tu poti sa-i iei en tine.
Adio! Vree Cerul durerea sa-ti aline
Sit scapi de suferinte 5 liber sa devil
Ear din caprita asta sa moneri mii de mil!
Solavul,

Tu dai, i eu te blastem: i nu pot priimt ;


Caci thumb pentru mine nu fart an devenl;

Stapauul men, tin crede ea poate esista


tin om pe lumea asta ce altatia ar da,
Cand va vede capita i iezisorii tei
Ca i-am 1 tat, va zice, luat en bauii sei;
Vindata, sub cuventul, cit fur si indosesc
El imi va rapt darul: nu pot grt priimesc.
A. /Qum.

=VISTA 331BLIOGRAFICA.
Fulga, roman origirial de Grigorie H. Grandee, Turnu Severin 1872

Costin Fulga un tenOr ce s'au inaltat pria


talentele i immca sa din clasa de jos, a pingarului pana Ia oare-care treapta a societatii
culte, On de foc si de inchipnire, inbitor dt
ideal si poesie i insusi poet democrat in toed,
puterea cuvkfului, care a serfs in ziare penfru imprun'entenirca teranilor" merge sia petreacit Tara la monastirea Curtii de Arge,
uncle soscste cAt-va timp dupit aceca familia
ITrian
, din Bucnresti, tatal un om esit de asemene din clasa de jos Ans cu prilicipij
aristocratice din ca.usa femeii sale ce era de
team nnbil, copila lor Zoe de optsprezedce

ani e un Anger de candoare

nevinovatie,

plina de ilusii, iubitoare de pocsie, de visurile

www.dacoromanica.ro

FULGA.

323

apelor i a muntilor, in fine o fiuiitit ,care ar


piirea sa fie idealitatea insiii, o adeveratl reproducere feminina, a chipului lai Costin. Ei
stint pregatiti de soartit unul pentru altul, ei
se presimt de mai nainte, se inbese fara sit
se fi vezut, ceca ce dit ocasitmea antorului de

se hotiirete a face pe Costin sit se lepede de


Zoe, i urzete o intrigit intre denii. Urian
indragisc Oath pe Costin incltt ii trimite pe
cheltueala sa ft streinatate. In timp ce Costin
este in Bruxela, Elena prin intermediul yarn-

a face mai pe urnat o teorie amoroasA, de

amic" din Bruxela sit scrie despre Costin


celc mai negre calomnii ; aceste ajung la nre-

metempsicoza. Se intalnesc in o padure langa


monastire, nude Zoe merge sg, se preumble cu
guvernanta ei, o germana. De la cea Antei ochire

ei s'au iubit; peste dite-va zile o imprejurare


aduce sit faca cunotintii, i peste puthi timp
ei nu mai pot ascunde hibirea lor i o sarutare pe malurile Argeului intarete legatura
inimilor bor. Dupa, multe frumoase zile petrecute impreuna in care tnerul Costin rensete

boteze pe Urian in principiile democraVey astfel cit acesta nu mai priveste cu Mau
sii

plecarea fiicei sale pentru Costin, familia 'Urian


plead, ciitra, 'Vim mai ales din causa 111411144,

care vedea cu ingrijire urzirea unei uniri ce


irn ar fi putut-o hicuviinta nici odata, unirea
en tin om din plebe.
Dupit durcrile

ccle marl ale despiirtirei`

Costin se intoarnii in Bucureti ; Zoe incunotiintazit pe-o amica, a ei de iubirea sa ; a-

ceasta vede pe Costin pe care il ea de inv6-

tator pentru a o introduce in liteiltura nationala," se inamoreazii, iii curend de de'nsul


i de i era de principin cg o femee de conditiunea ei poate sit se inamoreze de un om de
jos, dar nici odata sit se plece a'l lua de
barbat totui. ea cade inaintea liii Costin, i
declara inbirea ei uitand toate principiile espuse in scrisoarea de respuns catrit Zoe. Costin
Anse o respinge neputendu-i macar trece prin
minte o altit iubire decritaa Zoei. Atunci Elena

liii ci Zizin ce iubete pe Zoe, pune pe un

chea lui Urian i in curend i a Zoei; mai


ales tirea cit Costin avea o amantit in Bruxela,
o face pe Zoe sit asculte propuncrile lui Zizin ;

astfel cit o casatorie intre ea i Zizin se ineuviinteaza, in curend i de piirinti. In aceste


imprejuraxi se trecusere trei ani de zile. De
doi ani nu mai primise Costin iijCl o scrisoare

de la iubita lui. In timpul diu urma primise


o scrisoare de la Elena in care aceasta ii
spune necredinta Zoei, ii magulete, atingadu4

la coarda-i simtitoare, ariitandu-i cit de and


s'a dus el, ea gasete cea mai mare phicere
in cetirea poesiei nationale, i a vechilor cronicari. Costin se intoarce in tart cu inima
impartitit intre iubire i teamit de adeverul ce-

icr ce presimtea. Este prima rece de Zoe, se


despereazI, 1e.init, i intelege la urmit ca, nu
poate fi cleat o intrigit la mijloc. Apoi se
duce la Elena care il primete cu atitta dul
ceatit, ii farmed, prin toate mijloacele femeeti
i il face -sub puterea impresiunei momentuhti
sIt o iubcascit pe &Lisa sad' sit creadit cit e
aa. Se face nunta ^Zoei en Zizin i a lui

Costin en Elena in acceai zi. Dula celebrarea cununiei, in timpul balului, Zoe all, cum
toate cele spuse asupra lui Costin a fost calomnii, urete mai malt pe Zizin, i ciind se
due la talamul nuptial" cuprinsit de indignare ii respinge declarand cit iubete pe
Costin, ca, el Zizin este un la i un cab

www.dacoromanica.ro

826

FULGA.

mmiator i sit disparit dinainte-i. Ea cade

inteun fel de lein-somn i in vis crezMd cit


imbrAtopazit pe Costin, strange la peptu-i pe
Zizin, ceea ce Costin vede pe fereastai la

care se urcase pentru a smulge pe Zoe din


infinite lui Zizin, cad in timpul balului, in urma
desluirilor auzite, Zoe se intorsese cart la

ochilor, este in combinarea acelei trasaturi ale


inimei i spiritului care produc in mintea poe-

tului figuri de oamenr"cu viata lor proprie ;


cu radacinele lor in viata reala, dar cu toate
aceste vecinic superiori realitatii un neam
oare cum non de oameni plasmuiti de imaginatiune din patimele

i insusirile

omenirei

vecbea ei iubire. Costin vez6nd ceea ee crede


o nonit repetata tradare, paraseste tot, mai
vede o ultima ()ail satul in care Fe nAscuse,
apoi merge de moare in Creta luptAnd pentru
libertatea Grecilor. Ear Elena se cAsAtorete

reale, cum fuse planuita aceastit dupii traditiune din lutul in care se desface.
Aice e partea magicii, dumnezeeasca a creafunei poetice, aice se vede puterea poetului
i valoarea lucrArii sale.

cu un altul, Zoe traete cu Zizin, de i ambele duc in sufletul kr urmele iubirei kr

In romamd domnului Grandea nu e nici

pentru Costin.

Eat& pe scurt sujetul romanului. Dar s'ar


inala mult cine-va, dud ar crede cit este inteadevr aa totul cum s'a espus mai sus.
Aa a vroit sit fie urzirea general& a romanului ; pan& intru citt a realizat autorul aceastA inchipuire a sa, este altA intrebare.
Si mai Antei e de observat cii in privirea
urzirei romanului nu avem de insemnat nimic
extraordinar. E o serie din intiimplarile cele
mai comune, cele in jurul cArora se invrte
toath plebea romanurilor. Iubirea tinerilor, pa-

rintii ce se opun din causa lipsei nasterei ;


intrigele unei amante despretuite etc. etc ; mijloacele cele mai ordinare a intrigei de roman.

Inventiunea lipsind cu totul aice, cata sa o


aflam aiure. Caci de sigur nu intriga in un
roman este hicrul de capitenie, ci individuolitape prinse in lanturile acelei intrigi, si care
schimba caracterul intAmplArilor dup& natura

sufletului kr. Interesul cel mare i tot odatl


valoarea cea insemnata a unei creatiuni poetice precum catA sit fie i un romaneste in
tipmile de caractere ce ni le duce inaintea

umbra unui caracter. Costin singurul ce este


sustinut intru cat-va de la inceput chiar ne
desilusioneazii. In adev'er autorul diva, ce ne

spune despre junele Fulga ca nu avea alta


ocupatie mai favoritA decitt a citi la umbra
unui fag sau a se afttnda in reverie," el fugea de societatea femeilor i iubea pe acea a
muntilor i a selbelor, cit scriea poesii plin de
simtire pe care le arunca apoi pe boarea vntu-

lui etc.apoi adange : avea o singurit grip,


aceea de a veni regulat la oara mesei." Ii
poate inchipui cine-va oare un fantasc de fetid

lui Fulga, un out ce traeste numai in nouri,


ce convorbeste cu apele j ca florile, ca paraseste totdeauna regulat toate inchipuirile lui

indatit ce se apropie oara mesei? Poate

sit

fie aa ; nu cerem nici eroului cehii mai ideal


sa, traeasca numai cu amor i cu apa rece ;

dar nu este nevoe ca poetul sit ne spuna asemine lucru. Nu e de nevoe sit ne turbure
imaginea idealit a unui erou inamorat prin
sunetul clopotelului ce chiamit la dejun, chiar

cand ar fi la un dejun calugaresc din montotire. SA nu se creadit cA insistAm in zadar asupra unei mici erori. Tocmai ill aceste lu

www.dacoromanica.ro

FULGA.

327

eruri mici se vede delicateta i fineta spiritului productiv ; tocmai in aceste mici detaliuri
trebue A, nu fim tulburati, pentru a gusta intregUl. Trebue st simtim inspiratia, gustul cel
bun predomnind rant preeugetare, i oare cum
din instinct. Lipsete acesta, atunci poesia nu
e en putintt. Se poate ajunge prin silinti,
imitatie, lucrare precugetatt la un simulacru
de poesie
dar nu la isvorul acel de viat4
intineritoare ce poarta acel nume dulce i

eu hohot, ca st-ti seriu. i trebue st-ti scriu,


aci nu mai pot suferi sit inchid in mine un
erpe mai cumplit deat toti erpii.
Ascultt Eleno Te jur pe tot ce ai mai
seump, pe tot ce iubeti mai mult, pe biblioteca ta eu romante, pe valsurile lui Strauss,

slIvit.
Ce sit zicem despre earacterul Zoei ? Inchi-

Zeu! mi e &id,. Pare et te vCd incliiiitml

puirea autorului vra st creeze din ea un tip


care sa fie mai mutt o zint din poveti, dealt o imagine realt ; i pin mai multe trastituri reuete la inceput sa trezasct in noi
o asemene icoant. 0 urmitrim cu plAcere and
se preumblit pe malurile Argeului, gaud st
resune dumbrava en glasul ei duios ; suridem
cu gingaie and o vedem impreunt cu Costin
vistnd la fericirea lor, and aleargut impreunt
Ia un isvor ce sare din o stitnd, i ea face

din manile ei mid i albe o cup cu care a-

pe atelul t6u Castor, pc calul i mustetile


vrului ten Gogu, pune-ti frumoasa ta maul
pe gurrt i infrtnt risul care te apuct totdeamna cAnd affi cate un secret.

frumosul feu cap pe spatele fotoliuhui, moto-

tolind scrisoarea mea in luta i prin o salvt


Si eai eai Zoe
de hohoturi strigAnd
inamoratt
Da 1
Neinvinsul Cupidon, pagiul MaiestAtei Sale
Afrodita, m'a intithiit, m'a v6zut, m'a ochit ,
i drept in inimt m'a lovit.
sAgeata sbirrrr..

,Ah! i nu tii cum sufer! Nu mai rid, nu


mai mAnc, nu mai dorm; mC nutresc ca o adevCratt nimfa a eterului, cu nimic. Toatil
zioa piling. MC mir de unde am atittea Ia-

lint setea iubitului ei ; apoi fiind surprinst de


ptrintii ce veneau in urint mai iute de cum
credea, d4 un tipet uor, desface cupa i unda
stropete rochia ei. Aceastri copilit t6nrft ce
iubete pentru Antia out, care dacit ea nu
ar fi fost atat de nobila, in simtire atilt de

crimi.

poetict, Ana ar fi trebuit st se smaltueasa


mtcar cu lustrul resfant de la iubitul ei,
aceast copilit nevinovatt eatt ce scrisoare
scrie din Pesta atra arnica ei Elena:
Drag Eleno !

mintrelea mi-i teamt cit ai arunea-O etc.


Este cu putintt o astfel de totalt lipsa de
gust, o astfel de batjocurt a icoanei propriei

Tu care ai furat o carte de anatomic cu


figuri din biblioteca verului t'eu, cetete i vezi

at de mari sunt frinttnele de unde curg lacrimele ? Eu m'am speriat.


MC silesc a glumi in scrisoare, citci alt-

De ate-va zile sunt in Pesta, mama i

inchipuiri ? Zoe cea idealt, iubitoare, copila ce


vizeazt cu unda i cu vCntul, ce iubete la nebunie pe poetul Costin st scrie o scrisoare de

tata se preumblu pe strade. Profit de puli-

curtizant rafinatt and ea destainuete pentru

nele momente in care sunt singurit cu Amalia


care cetete pe Attu Troll din Heine i ride

anfeia earl cca mai fragedt taint a

sufie-

tului de femee ? Cum ea nu gitsete alt 0-

www.dacoromanica.ro

FULGA,

B2S

D Grandea au trebuit sit ni-1 arate


pentru anteia, i speram ea pentru cea de pc

biect mai scump pe care sa jure pe arnica ei


de a pazi secretul ce ii incredinteaza dead ea-

Achil.

nele Castor si mnstetele verului Gogu?! AMA


pretuete ea amoral ei eel mare nesfirit ?...
'apoi crede antorul ca de acest grnzav pecat
in contra bunulni simt chiar se poate spala
en frasa serisorei, ca se silete a glumi pentru
ea Elena sit nu arunce scrisoarea ?
Dad, aceste done earactere sunt astfel de
toropite, cum trebue sa fie celelalte ! Domnul
Urian ii vedem trecend de la aristocratie la
democratic cu cea mai malt uurinta; el este
aratat ca subjugat de femeea lui i cu toate

urina tiara.

aceste in scena de la petera vedem tocmai


contrarul. Zizin cata sa fie un gogoman" dupl
cum foarte ginga ii trateazit verioara lui Elena, i en toate aceste, acest om stupid i
plecat spre reu" tine o teorie foarte potriyita

asupra economiei casnice i la urma are =role talent de a face pe Zoe sa traeascii, eu
densul, de i Zoe affil toate iutrigile sale, de
i sacrifica pe Costin i aflI ca l'a sacrificat
pe nedrept, de i se optme antei atat de amenintator lui Zizin in talamul nuptial." De
asemene cu Elena i cu cele cate-va personaje secundare ce mai stint intretesute.
S'ar crede Anse ca macar un fond general
de moravuri reese din acest tablou. i in aceasta s'ar inela. Atata se yede ca autorul
a scris sub impresiunea legei din done Mai.
Dar in loc sit puna mai in lumina starea sociala din acel moment i s'o puna in legatura
mai stransa cu eroul seu, ne arata ea rein!
acestuia in implinirea acelui mare act a fost
ca a scris in jurnale pentru improprietariri."
Apoi cu aceasta nu se motiveaza in roman in
o lucrare a imaginatiei, un caracter eroic. Nu
cunotem anca jurnalist imbracat in haina lui
Redactor, Jacob Negruzzi.

Inecate de aceste defecte ce sfarna toatrt


armonia inchipuirei de la incept Villa in sfirit, cele cate-va momente frumuele pline de

inspirare ce exista pe ici pe cole se perd necunoscut, adesa i ele patate prin erori de
limba i stil care nu lasa macar aice sa se
odihneascrt putin inchipuirea.

Autorul se justifica Anse de mai inainte in


prefata sa, spunendu-ne ca lectorul va scusa
lipsele copilitlat sen cand va ti cum l'a niscut. Anume d-sa era Redactor la Monitorul
Oficial, i l'a publicat in folleton, scriind in
fie-care zi cat trebnea. Aceasta in 1869. Ca

nu l'a hidreptat acuma este din ulna cit i- a


lost kne." Scuza aceasta e minunatit pentru
donmia-sa, ea sa-i jnstifice productimica ina-

intea d-sale insui intru cat se erode capabil


tie altele mai bune. Dar a veni cu ea inaintea publicului este cam indrasnet.
Modal cum a produs d-sa opera sa este indiferent. Noi cercetitm ce a produs.
Ne-mn oprit mai mult de cum se cuvine in
critica acestui op din done motive, antei find
ca din hiceputul mini roman pablicat de d.

Grandea in Albina Pindulni Tudor Vladimiresell ni se paruse a recunoate in d-sa un


talent mai destins pentru asemene produceri,
al doile fiindea in literatura noastra de as-

tazi publicul in majoritate in care gustul nu


e format, nu alege graul de neghina, i pentru toti titlul de roman original" este o seriscare de recomendatie.

Cat despre autor ni se pare cit nu mai are


nevoe a mai cere, dupa cum o promite, di-

vorsul de musa saeu care dupa cat thn n'a


trait nici-odata in legitima crisatorie.
A. Xenopol.

www.dacoromanica.ro

Tipo-Litografia Nationala.